Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Teoria și practica „momentului revoluționar”

Mihai Buzea noiembrie 27, 2015 Opinie, Societate/Life
15 comentarii 1,537 Vizualizari

Acest text conține doar două idei. Prima: în România există, acum, o revoluție în plină desfășurare. A doua: revoluția este pașnică și așa va rămâne până la final.

Pentru că cele trei revoluții mai bine cunoscute în România (1789-le parizian, 1848-ul budapestan și 1989-le bucureștean) au fost oricum, numai pașnice nu, ideea că suntem în plină revoluție pare contraintuitivă (unde-s „baricadele de bulgări de granit”, unde-s „batalioanele plebei proletare”, unde-s „cușmele frigiene” și „armele lucitoare” ale zisei revoluții?!), dar așa-s toate ideile care merită dezbătute. Cât de plictisitor ar fi să dezbatem idei universal intuitive?!

„Marx însuși formulase definiția clasică a momentului revoluționar. Acesta sosea, după spusele lui, atunci când «relațiile sociale de producție» (adică natura proprietății și a controlului) împiedicau dezvoltarea în continuare a «mijloacelor de producție» (aproximativ vorbind, tehnologia). Această formulă descria perfect criza mondială a socialismului. Întocmai cum «relațiile sociale» feudale stânjeniseră cândva dezvoltarea industrială, «relațiile sociale» socialiste făceau acum imposibil ca țările socialiste să profite de noul sistem de creare a bogăției bazat pe computere, comunicații și, mai presus de orice, informația deschisă.” (Alvin Toeffler, „Powershift. Puterea în mișcare”, pag 411, editura ANTET, 1995, ISSN 973-96967-1-6, traducere de Mihnea Columbeanu). Dacă Toeffler îi dă credit lui Marx însuși în privința definirii „momentului revoluționar”, de ce nu l-am crede și noi pe Toeffler însuși, mai ales că citatul de mai sus ne dă mură-n gură argumentul perfect?! Cu alte cuvinte, 1989-le a înlocuit socialismul cu tranziția, iar revoluția de-acum înlocuiește tranziția cu capitalismul. Foarte frumos, foarte rotund, numai că sunt necesare unele precizări.

Unu. „Aristocrația” socialistă (nomenclatura) a dispărut ca prin magie în 1989 și din ea s-a născut, nu se știe cum, „aristocrația” tranziției, adică antreprenoriatul politic. Acești oameni au permis apariția antreprenoriatului economic, prin distribuirea resurselor statului către o parte a oamenilor de afaceri. Dar antreprenorii economici care nu au făcut afaceri cu statul s-au dovedit, în timp, mult mai performanți și au permis, la rândul lor, apariția unui proletariat de înaltă calificare, total indiferent la „bățul și morcovul” antreprenorilor politici. Mai mult, proletariatul de medie și joasă calificare a ales salariile mai bune din alte țări, unde a învățat, uimitor de repede, gândirea independentă a antreprenorilor economici. Prins între trei forțe pe care nu le poate controla, antreprenoriatul politic (partidele) ar fi pierdut oricum puterea, într-un proces natural, probabil foarte lent, ce-a fost însă accelerat de încă un noroc istoric al românilor (al câtelea?) pe nume DNA.

Doi. Această delimitare, extrem de utilă, între antreprenoriatul politic și cel economic, NU este nicidecum ideea mea, ci a unuia dintre autorii publicați de platforma Contributors, fie în 2014, fie în 2015; îmi cer scuze că nu-mi amintesc numele domniei sale, pentru a-l preciza în text! Nu intenționez câtuși de puțin să urmez exemplul unui cunoscut antreprenor politic, autor al tezei de doctorat intitulată „Curtea Penală Internațională”…

Trei. Dacă acum trăim o revoluție, atunci când a început ea? Cred că pot fi propuse două date distincte: fie ianuarie 2012, fie septembrie 2013.

Patru. Dacă acum trăim un „moment revoluționar”, atunci de ce nu-l vedem, de ce nu-l simțim ca atare, de ce nu plângem de la gazele lacrimogene, de ce nu încasăm pulane pe spinare, de ce nu facem plimbări cu duba, de ce nu vizităm în grup organizat beciurile IGPR-ului? Răspunsul (riscat!) pe care-l îndrăznesc este următorul: antreprenorii politici, sau cel puțin o parte a lor, sunt mai puțin proști decât ne-am obișnuit să-i credem. Poate că unii dintre ei au auzit proverbul chinezesc „Să oprești o revoluție după ce a început este ca și cum ai începe să sapi o fântână când nu mai poți de sete” și-au și-nțeles ceva din el. Poate că au realizat catastrofala eroare a celei de-a treia mineriade, din iunie 1990, și consecințele ei pe termen lung. Sau poate că au studiat materialele de mai jos (pe care le comentez cât mai puțin, ca să nu le stric savoarea) și au tras concluziile ce se impun.

16 decembrie 1989, sâmbătă. Timișoara se ridică. Timișorenii se bat cu trupele de miliție și securitate. Țara află că:

17 decembrie 1989, duminică. Timișorenii se bat singuri cu miliția, cu  securitatea și cu armata. Țara află că:

18 decembrie 1989, luni. În Timișoara e instaurată legea marțială. Timișorenii care cântă „Deșteaptă-te, române!” sunt împușcați pe treptele catedralei ortodoxe din Piața Unirii. Țara află că:

19 decembrie 1989, marți. La legea marțială, timișorenii răspund cu greva generală. Țara află că:

20 decembrie 1989, miercuri. Timișoara se ridică decisiv, revoluția câștigă, antreprenotariatul politic se ascunde în gaură de șarpe. Țara află că:

21 decembrie 1989, joi. Cum-necum, se ridică și Bucureștiul, apoi toate orașele mari. Țara află că:

și că antreprenorului politic, făcându-i-se sete, a început să sape o fântână:

22 decembrie 1989, vineri. Butaforie revoluționară la București, întâi cu scena balconului, apoi scena elicopterului. Țara află că:

și care-s opiniile politice ale țăranilor cooperatori bufteni, exprimate de tovarășa Nuța Sofron, secretara biroului organizației de partid din cooperativă (!):

23 decembrie 1989, sâmbătă. Trăiască libertatea, trăiască răspunderea! Co’ect.

Enfin, începe și tranziția, cu ce altceva dacă nu cu „sudoarea poporului suveran” (I.L.Caragiale, O Noapte Furtunoasă) și cu „ca să nu le fure alții” (Gh. Brăescu, Doi vulpoi):

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    O teorie Interesantă și surprinzătoare. Spiritul meu de contradicție nu prea găsește fisuri în ea, deocamdată :)

  2. dusu spune:

    sau poate is cu bani in caruta si putin le pasa; lumea ii mare domnule si ca patriotii romini nu prea mai gasesti asa patrioti,ha ha
    si apoi ce m i inca o rivolutie la o tara asa tinara si prospera si un popor atit de dedicat

  3. Florin spune:

    Pacat ca nu ati continuat cu evenimentele de la sfarsitul luo 1989 si mai ales cu mineriadele din 1990 si 1991. Sunt ceva ziaresi persoane care dau lectii de moralitate si in prezent dupa ce au mintit ingrozitor in anii aceia. Ar fi extraordinar un site cu marile minciuni ale marilor oameni de presa din Romania. Asa… ca prea uita repede lumea. In pereche ar merge si un site cu marile minciuni ale oamenilor politici expirati si toxici pe care ii avem. Asa ca o memorie online care sa le aduca si sa ne aduca amintecine sunt ei si ce nu suntem noi… ceilalti! Oricum felicitari pentru articil.

    • Mihai Buzea spune:

      O idee excelenta: o privire asupra presei (si semnaturilor din presa!) dintre anii 1988 si 1998, sa zicem. Cine scria in 1988 si a disparut dupa 1990. Cine scria si n-a disparut, dar si-a schimbat cojocul. Cine scria si nici n-a disparut, nici nu si-a schimbat cojocul (la aceasta categorie nu imi vine in minte decat un singur nume – Corneliu Vadim Tudor – dar sunt aproape sigur ca vor mai fi fost si altii). Cine nu scria, sau nu era publicat, in 1988 si a aparut dupa 1990 (nu ma refer la cei foarte tineri).

      Dar, da, pentru ca efortul acesta sa aiba sens, nu e suficienta o lista de nume. Trebuie prezentate textele acestor condeieri. Ma gandesc, pe de alta parte, ca o astfel de treaba, facuta gospodareste, ar ocupa mai mult spatiu decat poate oferi platforma Contributors. Totusi, retin idea, va multumesc pentru ea si ma minunez cum de nu mi-a trecut mie prin cap pana acum?! :(

      • Vlad spune:

        Cred ca raspunsul e muuuuult mai simplu. Cine scria sau spunea contra regimului, pe fata, in tara fiind … ca deh e important si aspectul asta. Aici nu e foarte complicat … Dupa 89 au mai fost cateva voci care nu au facut compromisuri cum este doamna Doina Cornea, Paul Goma, Corneliu Coposu, Iustin Parvu …

  4. hex spune:

    Bucura-te, popor !
    Asadar apucam si capitalismul :)

  5. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Daca va referiti la articolul meu, ar fi asta : http://www.contributors.ro/media-tech/it-ul-de-stat-it-ul-privat/ Daca nu, posibil sa mai fi vazut si altii ceea ce (cel putin in IT) e de domeniul evidentei. Eu nu stiu ca dl Ghita sa fi vandut o linie de cod pe piata privata :)
    Este adevarat, antreprenorii “de stat” nu sunt stupizi, cum dealtfel nu sunt stupizi nici majoritatea politicienilor. Problema e ca au construit un sistem atat de dens de relatii informale ( in care fiecare incearca sa intinda o felie mai mare de dulceata pe painea lui) incat, vazute din afara, miscarile acestui mecanism capusat de ei numit stat par haotice si fara logica (de cele mai multe ori pare ca abia se misca, dar e doar o aparenta).
    Problema e ca ei au calitati care nu au legatura cu antreprenoriatul cinstit. Am mai scris si eu articole in care imi exprimam perplexitatea ca, o data asigurate resursele de start, acestia nu vor sa paraseasca sistemul si sa se reinventeze. Se pare insa ca nu sunt capabili, imi pare rau pentru miile de angajati pe care ii au….

    • Mihai Buzea spune:

      Am citit cu mare atentie, si repetat, articolul dvs, si pot afirma ca nu din acest articol am preluat formularea “antreprenoriat politic”. Dealtfel, expresia ca atare nici nu apare in textul dvs, iar din cate imi amintesc, exact aceasta formulare m-a frapat si m-a pus pe ganduri, inca de atunci, de la prima lectura a misteriosului si eluzivului text de pe Contributros (sa nu credeti ca nu l-am cautat pana mi-ai iesit ochii! Din pacate, cu deplin insucces). In alta ordine de idei, din textul dvs m-a izbit comparatia intre asimilarea culturala si cea tehnologica, concret, intre poezia romantica si IT. Culmea culmilor, despre ceva oarecum asemanator am scris si eu in teza de licenta, in 1996! Era vorba despre o comparatie intre Eminescu si Edgar Allan Poe, despre “marginalii” si “intarziatii” romantismului, care au dat, pana la urma, “produse culturale” mai rezistente in timp decat primii romantici. Mergand pe aceasta logica, se ne asteptam ca IT-istii romani si bulgari sa loveasca piata globala cu softuri uluitor de uluitoare, la care nu s-a gandit tot Silicon Valley-ul?! Nu stiu, dvs sa-mi spuneti, ca ati trecut de la literatura la IT!

      Be mic, ca sa raspund la o intrebare implicita din comentariul dumneavoastra: cat vor mai rezista antreprenorii economici conectati politic, care au contracte doar cu statul, nu si cu piata libera? Sincer sa fiu, nu stiu. Habar n-am! Ceea ce cred, insa, e ca ei isi pierd influenta, incet-incet (“Pas cu pas”?), si ca acest fenomen ar dura probabil foarte mult, dar este grabit, zorit, urgentat, impins pe repede-inainte etc, de activitatea DNA.

      Uf, ma repet: asta scrisesem oricum si in articol! :(

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Eu nu am trecut de la litere la IT ci invers, am terminat electronica in ’91 si litere in… ’96 ( deci oarecum suntem “leat” in mod simbolic :) A fost o ambitie de-a mea mai veche, fara explicatii… rationale ) Nu am folosit expresia antreprenoriat politic, ci “IT-ul de stat” cam cu acelasi sens, dar bineinteles ca, asa cum ziceam si in comentariul anterior, faptul e vizibil pentru oricine, nu era vorba de revendicarea vreunei paternitati.
        De ce nu au reusit IT-stii romani, estici in general, cu mici exceptii ( totusi, Radu Georgescu a vandut tehnologia RAV la Microsoft cu cateva milioane, iar un estonian este prontre inventatorii Skype) ? Incerc un raspuns in articolul de acum doua saptamani; partial si din cauza “IT-ului de stat” care a monopolizat putina piata locala ( au fost fonduri importante in acest sector, cu mult mai mari decat cele din “privat”). Citisem in biografia lui Bill Gates ca printre proiectele din tinerete a fost si unul de … semaforizare, deci in domeniul administrativ. In ’91 (cred) cand UTI a primit contractul pentru securizarea accesului in Parlament, puteam foarte bine sa il primesc si eu, in sensul ca eram in conditii egale, nu ca as fi participat la licitatie, nici nu stiam ce sunt alea pe atunci. Cu acest “ajutor” UTI a devenit nr 1 in sisteme de securitate si acum nu exista usa “de stat” unde sa nu fie barierele lor :)

  6. MIHAI 2 spune:

    Este exclus ca RRRREVOLUTIA cea noua sa fi inceput in `ianuarie 2012`. Atunci a avut loc o miscare de aparare a lui ARAFAT impotriva lui Basescu. Ar insemna sa il transformam pe ARAFAT intr-un personaj istoric de tipul Laslo Tokes tocmai acum cand s-a dat cuvant de ordine ca trebuie demis. Plus ca nici bursa terorismului international nu-I e favorabila. Pe de alta parte nu reusesc nici pace sa-mi aduc aminte ce fapt important a avut loc in `septembrie 2013` si in general in 2013. In 2012 au fost doua randuri de alegeri castigate de USL pluss referendumul – lovitura de stat. In 2014 s-a spart USL ul, au fost alegeri europarlamentare, s-au logodit PNL si PDL, a zburat Cin, a venit Johannis , a castigat si Presedintia, iar basescu a dat dumnezeu si a plecat. despre 2013 nu-mi aduc aminte nici sa fi existat.
    Am auzit insa recent o exprimare a lui Silviu Manastire care suna asa – e pare ca tinerii au murit degeaba la COLECTIV. Asta suna ca aia cu tinerii care au murit la prima rrrev. Probabil ca dl Manastire nu a comis intamplator acest automatism de lemn – in subconstient dansul avea in vedere seara de 30 octombrie 2015 ca inceput al noii rrrev. Sunt oricum infinit mai multe argumente pentru acesta varianta decat cea cu nesemnificativul ` septembrie 2013`

    • Mihai Buzea spune:

      Data exacta e mai putin importanta. In ceea ce ma priveste, daca m-ar pune cineva sa aleg (dar nu ma pune nimeni!), dintre octombrie 2015, septembrie 2013 si ianuarie 2012, as paria pe “septembrie 2013″. Am si argumente, desigur, doar ca atacabile, ca orice argumente. Si le expun bucuros, sigur, daca mi le cere cineva! :)

  7. dusu spune:

    citesc ca tema articolului ar fi de interes ptr ” o mai buna intelegere a subiectului?”
    pai daca io ash vorbi despre adevarul meu, mi ar sari in cap cam tot mindrul popor romin
    acolo la romanica totzi shtie ca in 89 intregul nostru popor a facut rivolutie impotriva dictatorului mult iubit.si nu doar ca stiu,dar sint multumiti cu rezultatul.poporul romin a invins si de asta data
    calea spre bunastare e deschisa fiecarui om de bine si romin mindru
    atunci cind cel care a produs scinteia e socotit de majoritate tradator(o ieuroparlamentara careia i ar sta mai bine pe centura,dar are originili sanatoase e chiar mai categorica),cind in parlamentul romanicai se vrea decretarea inceperi revolutiei rominilor la Iasi,ha ha, cind tovarasi care cica au umplut vidul e bine merci,cum sa indraznesti sa vorbesti de crimele petrecute atunci si dupa !?

  8. Ela spune:

    Si eu cred ca România este in plina revolutie, a mentalitatilor, si este bine! Mai bine mai tarziu, decat niciodata!
    J. Lennon spunea ca revolutia facuta in strada nu-si va atinge obiectivele, decat daca este insotita, obligatoriu!, de revolutionarea gandirii…Am experimentat pe pielea noastra acest adevar, azi ne aflam in plin proces transformator, reformator si, mai ales, ireversibil!
    La multi ani, tuturor românilor!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Buzea


Mihai Buzea

Mihai Buzea este manager PR. Are o licenta in Litere, un master in Comunicare si este colaborator la revista Catavencii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)