Home » Opinie » Citesti:

Teribila realitate a regimurilor comuniste

Mircea Morariu aprilie 13, 2018 Opinie
7 comentarii 2,527 Vizualizari

Preț de 17 ani Juan Reinaldo Sánchez a fost una dintre cele mai de încredere și prețuite gărzi de corp ale dictatorului cubanez Fidel Castro. “Prețuit” în măsura în care cineva cu felul de a fi al lui El Comandante poate aprecia și trata un om indiferent dacă acesta este unul oarecare ori din imediata lui apropiere.
Pe întreaga perioadă în care l-a servit pe Castro, Sánchez a făcut față de El Lider Máximo dovada fidelidății necondiționate. I-a apărat viața și a contribuit la protejarea secretelor sale. Multe dintre ele teribile. Infernale.
În 1994, Juan Reinaldo Sánchez a ajuns să știe mult prea multe. Acumularea de informații a ajuns la maximum și a determinat un proces de conștiință. O criză. Deja cu multă vreme înainte extazul cvasi-mistic cu care Sánchez l-a privit și înconjurat pe conducătorul imposibil de contestat al Revoluției cubaneze și pe șeful comuniștilor din Cuba se afla în cădere liberă. Excesiv de multe lucruri ilicite, prea mare distanța între legendă, mit și realitate, prea multe fapte care depășeau cu mult limitele legii. Ce să mai vorbim despre promisiunile de libertate, egalitate, fraternitate cu care au fost, mai sunt extrem de generoase în teorie regimurile marxiste din întreaga lume, promisiuni fără rușine încălcate? Doi membri ai familiei lui Sánchez își luaseră lumea în cap, părăsiseră Cuba și au încercat să își găsească rostul pe alte meleaguri. Una dintre fiice se căsătorise cu un venezuelean și a preferat să locuiască la Caracas, iar, la puțină vreme după aceea, fratele mai mic al lui Juan Reinaldo Sánchez și-a asumat toate riscurile aferente și a ajuns în Florida, la Miami.
În noile condiții, Sánchez s-a gândit că ar fi înțelept și profitabil să se pensioneze. Imposibil. Știa nepermis de multe secrete despre viața intimă ale Comandantului Șef. Despre existența lui de lux, despre reședința acestuia de la Cayo Pedra, despre felul în care înțelegea Castro să guverneze, despre ce se ascundea în spatele nenumăratelor lipsuri și umilințe cu care se confruntau zilnic cubanezii, despre asasinatele executate și despre procesele măsluite la comanda și din ordinul lui Fidel Castro Ruz. Despre comerțul ilicit cu droguri pe care acesta îl patrona, despre părerea acestuia referitoarea la Mișcarea Țărilor Nealiniate, despre felul în care înțelegea Castro relația cu dictatorii de carton dar și cu ceilalți șefi de stat din lumea comunistă.
Numai că Sánchez a făcut o socoteală greșită. Dovada că niciodată, nici un muritor nu ajunge să știe totul despre satrapii din lumea comunistă. Pentru Comandantul Șef și pentru mașinăria perfect reglată care îi asigura acestuia protecția, pentru sistemul represiv care, dincolo de elementele lui specifice, reproducea în cele mai mici detalii modelul din celelalte țări căzute pradă ideologiei comuniste, 26 de ani în serviciul lui El Comandante, din care 17 în prima linie, în calitate de gardă de corp, nu valorau nimic. Au urmat arestarea, interogatoriile, tortura, un simulacru de proces, și el în specificul lumii comuniste, condamnarea la 8 ani de închisoare, ar fi urmat, poate, chiar moartea provocată de cine știe ce boală ori accident ordonate de același Fidel Castro. Printr-um miracol, în 1996, Juan Reinaldo Sánchez a obținut eliberarea. Au urmat opt tentative de așa-zisă “părăsire frauduloasă” a Infernului care devenise Cuba.
După reușită, adică după sosirea pe tărâm american, cel care a comis greșeala de a-i dedica prima jumătate din viață lui Fidel Castro Ruz a decis să scrie o carte în care să-i dezvăluie secretele. Adică”febra puterii absolute” și “disprețul față de popor . A făcut-o împreună cu jurnalistul Axel Gylden. Cartea se cheamă Viața secretă a lui Fidel Castro- 17 ani în intimitatea lui Lider Maximo și a apărut în anul 2014 în Franța.
În 2018 cartea a fost tradusă (a făcut-o Diana Zotea) și a apărut în colecția Memorii, jurnale, biografii a editurii Humanitas. Am parcurs-o cu un acut sentiment al întoarcerii în timp. Parcă eram în ianuarie 1988, atunci când istoricul Vlad Georgescu, directorul din vremurile acelea al Departamentului Românesc al Europei Libere, a luat decizia și, în pofida amenințărilor venite din toate părțile, și-a asumat riscul serializării și difuzării Memoriilor fostului general de Securitate Ioan Mihai Pacepa. Celebrele, infernalele Orizonturi roșii. De operațiunea pregătirii pentru difuzare s-a ocupat Emil Hurezeanu. Și el amenințat asemenea crainicilor care citeau la microfon incredibilele fragmente despre ceea ce se întâmplă în intimitatea unui Dictator roșu.
Nu poți, parcurgând cartea lui Juan Reinaldo Sánchez și Axel Gyldén, să nu o compari cu aceea a lui Pacepa și să nu fii frapat de asemănări. Secretomania, legea bunului plac, conștiința fermă a unicității, convingerea că unui lider comunist îi este îngăduit orice, că poporul nu contează, că unicul rol al acestuia este să sufere și aplaude, spionajul, traficul de droguri și de arme, practicarea terorismului intrnațional, dreptul la viață și la moarte exercitat asupra celorlaltor demnitari ai Statului, convingerea că nu există pentru toate acestea nici o soluție în afara morții Dictatorului. Toate acestea fac parte oricând și oriunde dintre descriptorii regimurilor dictatoriale comuniste.
Citind și descoperind secretele dictaturii castriste, cititorul român se reîntâlnește cu trecutul lui și al țării noastre. Teribilă realitate!
Juan Reinaldă Sánchez și Axel Gyldén- VIAȚA SECRETĂ A LUI FIDEL CASTRO- 17 ANI ÎN INTIMITATEA LUI EL LIDER MAXIMO; Colecția Memorii, jurnale, biografii; Traducerea: Diana Zotea; Editura Humanitas, București, 2018

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. mike spune:

    Multumim pentru acest articol si pentru informatiile despre carte. Sper s-o citesc curand. Incerc sa sper ca suntem inca departe de un astfel de regim inuman, insa uitandu-ma la ultimele evolutii din Europa de Est, nu pot sa nu ma ingrijorez. Pana la urma, cine ne garanteaza faptul ca un astfel de regim comunist nu poate sa revina in spatiul nostru?

  2. catalin spune:

    Frumos articol, incitant. Am sa caut in librarii cartea.

    In privinta domnului/camaradului/tovarasului Juan Reinaldo Sánchez – nu stiu cat caintele d-sului mai incalzesc victemele comunismului si a dictaturii cubane. Si Nero a fost ucis de propria garda pretoriana ingrozita de faradelegile pe care le facea. Prea tarziu. macar au ramas in istorie ca pilda pentru generatiile urmatoare.

    Era o poveste in Abecedar, o poveste pe care am inteles-o mult mai tarziu. Un om avea un baiat care facea numai lucruri rele. Disperat omul incepe sa bata cate un cui intr-o usa de fiecare data cand baiatul facea o fapta rea. Dupa cativa ani, baiatul se uita cu uimire la usa plina de cuie si realizeaza cat rau a facut. Cuprins de remuscare hotaraste sa faca numai fapte bune si la fiecare fapta buna tatal sau scotea un cui din usa. Dupa ceva ani priveste usa fara cuie si isi intreaba tatal daca e multumit. Tatal ii raspunde “si gaurile din usa cum le vei repara”?

    In privinta celor “26 de ani în serviciul lui El Comandante, din care 17 în prima linie, în calitate de gardă de corp, nu valorau nimic.” – la ce se astepta?

    Oare acum e cinstit in inima sa? Am vazut astfel de oameni care isi puneau cenusa in cap dupa 1989. N-a durat mult cainta lor. Sunt azi in prima linie a restauratiei. Oare camaradului Sánchez daca ii s-ar da din nou ocazia, ar mai face ce a facut?

  3. FLORIAN D. MIREA spune:

    Iata de ce este nevoie mai mult ca oricand de un Nurnberg al comunismului si de condamnarea ideologiei sale marxist-leniniste, o ideologie umanista in aparenta si profund antiumana in esenta. Pana atunci, oricand, oriunde, pot sa apara noi stalini, noi ceausesti, noi fidelicastro.

    • mike spune:

      Daa, buna idee infiintarea unui tribunal care sa condamne comunismul, insa tare mi-e teama ca uniii de prin Europa (nu mai vorbesc de Rusia) nu vor fi de acord.
      Poate ca in viitor ar trebui sa apara un alt sistem politic si social, diferit de cel capitalist sau socialist. De zeci de ani exista doar aceleasi doua “tabere”/sisteme. Poate ar trebui creat ceva diferit.
      Oricum, adeptii neo-comunismului se adapteaza incredibil de usor si ameninta democratiile occidentale chiar cu propriile lor arme (ex: Facebook). O fac in stil modern, hi -tech, pe retele sociale. Iata, mai nou declaratiile razboinice se dau pe Tweeter. De fapt, cred ca asistam la crearea uni nou sistem care-l va inlocui treptat, in ani de zile, pe cel actual.

    • Adrian spune:

      A nu se uita Engels. Și anul de apariție al manifestului, ’48 ( o mie opt sute ). Și că încă ni se spune că statul modern este extracția ideologiilor anului aceluia.

  4. victor L spune:

    Am avut cazuri la sat, in copilarie, cind se zvonea ca X, cu toata familia, a “trecut” la pocaiti (adventisti, cred).
    Pina la 50-60 de ani respectivul/respectivii “X” erau oameni de lume si viata: bauturi, scandaluri cu satenii/megiesii, femei… cunoscuti ca niste cai breji.
    Dupa o anumita virsta s-au gindit sa ceara iertare Celui de Sus pocaindu-se, afurisindu-te daca te vedea cu un pahar in fata sau daca afla ceva cu o femeie.
    E bine ca mai exista si cite un Pacepa ori Juan Reinaldo Sánchez; ori citiva intelectuali ce se trezesc mai greu decit unul din prostime, si sa deschida ochii strigind “vad”. Cam tot ceea ce altii vedeau, dar nu erau ascultati, ba chiar blamati.
    Si azi se mai intimpla asa in diferite aspecte ale vietii.
    Cultul personalitatii nu dispare.

  5. MIHAI 2 spune:

    Exista si multe deosebiri fata de Romania. De exemplu, desi condamnat la 8 ani , Juan Reinaldo Sánchez s-a confruntat cu inchisorile cubaneze doar 2 ani , intre 1994 – 1996, fiind apoi eliberat conditionat. La noi, daca l-ar fi simtit careva pe Pacepa ce pune la cale i s-ar fi aplicat cu certitudine pedeapsa aceea radicala care făcea imposibila vreo iertare ulterioara. Apoi , dupa liberarea conditionata de care spuneam, Juan Reinaldo Sánchez a incercat de 8 ori sa traverseze marea pana in Florida , si desi a fost prins de fiecare data, nu i s-a mai revocat niciodata respectiva liberare. La noi, pentru fapte echivalente – gen trecutul Dunarii inot la sarbi – Pacepa ar fi fost impuscat de inca 8 ori.
    Negresit ca intre memoriile scrise de cei doi mari dizidenti exista asemanari majore. Numai la noi Guvernul bulibaseste tot – oriunde in alta parte pe acest Pamant banul public este bine chibzuit asigurandu-se o minima coordonare .
    Totusi marea diferenta e ca la cubanezi Fidel Castro a scapat nepedepsit și a murit de moarte buna, in timp ce la noi Ceausescu si consoarta au fost pedepsiti si executati.
    Sigur printr-un proces simulat si de toata jena , dar si asta se remediaza pe parcurs – cei care au ridicat mana impotriva sefului statului fiind – iata ! – la randul lor trimisi in judecata.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)