joi, martie 28, 2024

The Apprentice. Trump şi impasul politicii conservatoare americane

Puncte cheie:

  • Cu cât America şi lumea aşteaptă mai mult de la Partidul Republican, pentru a realiza în bune condiţii necesara alternanţă la Casa Albă (după opt ani de administraţie democrată, care dă semne că şi-a atins limitele), cu atât mai mult scade calitatea dezbaterilor şi a ofertelor prezidenţiabile conservatoare, culminând cu grobiana inadecvare a candidatului de frunte al republicanilor, magnatul imobiliar Donald Trump;
  • Candidatura lui Trump, dacă va fi oficializată la Convenţia Naţională din vară, va constitui o nouă capcană pentru republicani (la fel cum au fost candidaturile perdante ale lui John McCain în 2008 şi Mitt Romney în 2012, dar pe un nivel de exprimare politică inferior chiar şi precedentelor candidaturi), împingând practic votul de dreapta spre o zonă de nişă radicalizată, superficială, incoerentă, lipsită de consistenţă politică şi intelectuală, cu false tente corporatiste, vag evanghelică (oricum, dimensiune estompată faţă de excesele pretendenţilor republicani din 2012), complet nerealistă din perspectiva fezabilităţii administrative, legislative sau de politică externă;
  • Din dorinţa de a se delimita cât mai mult de „modelul Obama”, şi de obsedantul „political correctness”, republicanii alunecă în extrema opusă şi riscă să sară din nou peste cal, pierzând încă o dată contactul cu centrul politic şi cu clasa mijlocie rezonabilă americană şi propunând naţiunii o grămadă de clişee, de banalităţi „de dreapta” sau de stridenţe de tip talk-show, de kitsch-uri ideologice de doi bani, care probabil că fac un anumit rating al televiziunilor dar care foarte probabil nu se vor transforma pe 8 noiembrie 2016 într-o majoritate a voturilor exprimate;
  • America pe care o iubim şi de care avem încă atâta nevoie pentru a ne apăra valorile şi idealurile liberalismului îşi continuă scufundarea în confuzie politică, într-o derută strategică, ideologică şi programatică de tip post-hegemonic, cu tentaţii izolaţioniste, din care pare să nu poată ieşi foarte curând;
  • Nu lăudăm politica democraţilor, căci rezultatele guvernării Obama au fost relativ modeste, în special pe plan internaţional, dar trebuie recunoscut că degradarea politicii conservatoare americane, de la iluştrii preşedinţi republicani din istoria Statelor Unite (Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt, Dwight Eisenhower, Ronald Reagan etc.) la controversata preşedinţie a lui Bush jr., cu bunele şi cu relele ei, şi acum la candidatura cvasi-grotescă a lui Donald Trump, nu poate decât să trezească semne de întrebare cu privire la schimbarea profilului liderilor politici americani, la selecţia elitelor politice din prezent, la interesul pe care îl mai au oamenii de mare valoare ai Americii de a se implica în viaţa politică;
  • Sub George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt, Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry Truman sau Ronald Reagan, America a inspirat lumea, a creat şi întreţinut speranţele de libertate şi prosperitate ale atâtor generaţii, sub Trump America ar distra şi ar îngrozi lumea în acelaşi timp, ca într-un show kitschos de televiziune, lăsând liber locul de leading nation. La final, nu ne vor reveni în minte, poate prea târziu, decât celebrele sale cuvinte din show-ul The Apprentice: „You’re fired!”

*

Încep aşadar alegerile primare. Etapa inaugurală, Iowa. Ca la fiecare patru ani, porneşte de-a lungul şi de-a latul Americii, timp de şase luni (plus încă trei după Convenţiile Naţionale din iulie/august), alaiul gălăgios şi strălucitor al celor două tabere rivale, dar parcă de fiecare dată substanţa politică şi intelectuală e din ce în ce mai puţină.

Abundă efectele speciale de zgomot şi lumină, lozincile bine şlefuite, sloganurile bombastice şi ambalajele colorate, fără conţinut. Duelul „designerilor de campanie” şi al „majoretelor” roşii şi albastre e acum mai intens decât confruntarea programelor în sine. Americanii, deopotrivă comentatori avizaţi sau simpli cetăţeni, (re)simt cu un gust amar acest declin profund al reprezentării politice, dar nu văd soluţii.

În interiorul celor două mari partide, candidaţii cu şanse ocupă ca de obicei studiourile, ecranele şi podiumurile. Dar, cu câteva excepţii, figurile din prim plan sunt din ce în ce mai neconvingătoare iar vocile lor se aud tot mai fals. Prea puternice sunt astăzi dozele de „hormoni de creştere” administrate de strategi, prea coafate imaginile create în „laboratoare”, prea firavi jucătorii, prea puţine viziunile şi marile idei. Cum îmi spunea o cunoştinţă de peste Atlantic, altminteri un om educat, din zona IT, „nu mai e interesant să-i urmăreşti nici cu popcorn şi Coca Cola în faţă, ca pe vremuri, mai bine muţi pe football”. Ruptura Americii de propria ei politică, agravată în mandatele lui Obama, atinge niveluri periculoase pentru o democraţie cu atât de îndelungate şi prestigioase tradiţii. Cu excepţia celor doi tineri „hispanici” de la republicani (Ted Cruz, Marco Rubio, mult în spatele lui Trump), candidaţii cotaţi cât de cât cu şanse sunt în zona de vârstă septuagenară, la ambele partide. Poate spune şi acest lucru ceva despre criza de lideri credibili din Statele Unite.

Şi totuşi, cea mai mare perplexitate o avem în faţa show-ului submediocru al lui Donald Trump şi a derivei republicanilor. Dorinţa de a-l combate pe Obama (pe un Obama care nu mai e, de fapt, o miză electorală) e atât de mare, după două înfrângeri grele, că aproape îi orbeşte, răpindu-le raţiunea şi capacitatea de a construi o candidatură serioasă, detaşată de obsesia anti-Obama. Roşi de patima distrugerii „moştenirii socialiste” a lui Obama, republicanii au uitat ce vor ei să spună, care este propria lor identitate politică. Aici, dacă vreţi, e marea şi ultima victorie politică a lui Obama asupra opoziţiei conservatoare: a zăpăcit şi dezorientat Partidul Republican pentru cel puţin două, trei legislaturi, împingându-i în ridicol.

E suficient, dintr-un anumit punct de vedere, să vezi imaginile din interiorul apartamentului familiei Trump de la New York[1], cu coloane de marmură, candelabre monumentale de palat regal, tavane pictate, pereţi sidefaţi şi jilţuri aurii, ca să înţelegi ce fel de om este şi ce-i lipseşte, de fapt, lui Donald Trump. În esenţă, omul locuieşte la bloc (căci tot bloc este, oricum am lua-o) dar tânjeşte după atmosfera imperială de la Versailles. Crede că şi-a făcut, de fapt, Versailles-ul lui, şi încă mai bine situat, în Manhattan, locaţie premium cu oportunităţi în imediata apropiere. Designerii new-yorkezi, desigur, i-au recomandat lucrurile cele mai scumpe de pe piaţă, au dat comenzi speciale exorbitante, şi i-au încasat comisioanele cele mai grase, dându-i asigurări că în felul acesta puterea, distincţia şi succesul lui în viaţă pot ieşi mai bine în evidenţă. Oare avem şi noi un asemenea personaj simpatic la Bucureşti, cu propriul lui Versailles? Dar al nostru măcar e mai sincer, nu se (mai) crede ceea ce nu este şi ceea ce nu poate deveni niciodată. Iar Versailles-ul lui cel puţin nu e la bloc. Personajul lor e mai periculos, căci e aproape de a deveni preşedintele celei mai mari puteri a lumii. Probabil, va începe munca de lider mondial prin a redecora interioarele modeste de la Casa Albă.

Revenind la politica lui Trump, nu mulţi ştiu probabil cât de inconsistent, incoerent în propriile afirmaţii şi schimbător a fost de-a lungul anilor. Întrebat fiind care este modelul lui de preşedinte, l-a desemnat pe democratul Bill Clinton. A sponsorizat în trecut zece politicieni aspiranţi la preşedinţie, şase democraţi şi patru republicani. A fost membru în trei partide, l-a susţinut pe Reagan în tinereţe, a fost membru al Partidului Democrat ani în şir (până în 1987), a demisionat şi a fost independent, a fost în Partidul Reformist, apoi în Partidul Republican, apoi din nou Democrat (2001-2009), apoi din nou Republican (2009-2011), independent (2011-2012), redevenind membru al GOP în 2012, când l-a susţinut pe Mitt Romney.

Nimeni nu ştie exact ce doreşte să facă Trump cu America şi cu lumea. S-o cumpere ieftin şi s-o vândă scump, ca un bun agent imobiliar ce este? Care este viziunea lui politică asupra lumii, asupra ordinii internaţionale, asupra rolului Americii, asupra restructurării NATO, asupra relaţiilor cu Uniunea Europeană?

Replicile lui sunt întotdeauna imprevizibile, voit tari, impresionante, chiar dacă se contrazic cu replici de luna trecută. Nu-l prea interesează ce face Putin („treaba lui”), ar interzice musulmanii în America, ar expulza imediat imigranţii ilegali, ar reduce masiv taxele şi impozitele, ar desfiinţa Obamacare (programul de asigurări medicale pentru cei cu venituri joase), susţine în continuare portul de armă, ar interzice avorturile (cu unele excepţii), i-ar face pe toţi americanii agenţi imobiliari sau jucători la bursă, în varianta ideală, şi crede că toată discuţia privind încălzirea globală e o „farsă totală”. Meniul e deci facil şi virulent contestatar al tuturor aranjamentelor şi politicilor publice actuale, e pe gustul tuturor celor supăraţi pe guvern şi pe administraţii în general. Chiar dacă soluţiile lui fie lipsesc, fie trezesc serioase suspiciuni privind posibilitatea aplicării lor.

Pe de altă parte, trebuie să fim realişti şi să recunoaştem că, dacă s-a ajuns ca Trump să conducă în topul preferinţelor republicanilor (38%), este şi pentru că nemulţumirea faţă de turnura luată de America în ultimii opt ani a creat această categorie substanţială de aderenţi la reţeta a unei schimbări care se doreşte radicală, dar este destul de confuză ca program. Recent s-a alăturat susţinătorilor lui Trump şi celebra Sarah Palin, care a candidat pentru funcţia de vicepreşedinte în 2008, în tandem cu John McCain, generând un val de comentarii şi glume pe seama ei, care abia s-au stins în ultimii ani. Numai un miracol ar face ca Trump să nu câştige cursa pentru desemnarea finală drept candidat al republicanilor, cu toate eforturile media de a crea impresia că Ted Cruz se apropie. Trump a luat GOP (Grand Old Party) în posesie, ca pe proprietatea lui imobiliară. Partidul Republican e captivul popularităţii înşelătoare a magnatului, care nu va duce însă neapărat la intenţie de vot în noiembrie.

Dacă spunem că America este la răscruce în faţa acestui scrutin care l-ar putea aduce (teoretic) la Casa Albă pe Donald Trump, mă veţi contrazice probabil, cu argumentul că e un loc comun, că întotdeauna America a fost la răscruce înaintea alegerilor prezidenţiale şi nu e nimic nou sau rău în asta. Veţi spune că Trump ar putea avea consilieri buni, că nu trebuie să se priceapă la toate, că el doar va da direcţiile. Dar parcă niciodată un candidat care are atât de puţine cunoştinţe despre viaţa politică internaţională (şi nu numai), care pare să nu aibă nimic în comun cu exerciţiul instituţional şi diplomatic de preşedinte al Statelor Unite, nu a fost mai aproape de Casa Albă, fie şi numai prin şansa de a aparţine acum Partidului Republican, care a câştigat la legislative simpatia majorităţii americanilor.

După opt ani de administraţie democrată, alternanţa nu ar surprinde pe nimeni. Până la un punct, ar fi chiar firesc să spunem că este sănătoasă pentru un sistem democratic, că oferă oportunitatea revizitării unor politici şi programe care s-au dovedit greşite. Dar privind spre clasamentul prezidenţiabililor republicani, înţelegem teribila dilemă în care o candidatură consacrată a lui Donald Trump la funcţia de şef al executivului i-ar pune pe mulţi americani care doresc schimbarea.


[1]http://www.idesignarch.com/inside-donald-and-melania-trumps-manhattan-apartment-mansion/

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. „Nu-l prea interesează ce face Putin („treaba lui”), ar interzice musulmanii în America, ar expulza imediat imigranţii ilegali, ar reduce masiv taxele şi impozitele, ar desfiinţa Obamacare (programul de asigurări medicale pentru cei cu venituri joase), susţine în continuare portul de armă, ar interzice avorturile (cu unele excepţii), i-ar face pe toţi americanii agenţi imobiliari sau jucători la bursă, în varianta ideală, şi crede că toată discuţia privind încălzirea globală e o „farsă totală”.”
    Personajul Trump e ridicol, dar programul e foarte bun.

    • Cand Theodore Roosevelt – cel atat de elogios citat in articol – a fost vicepresedinte in al doilea mandat al lui McKinley, un centrist cam disperat a spus „- Doar o viata de om sta intre nebunul asta si Casa Alba”. Presedintele a fost asasinat in mai putin de un an iar „nebunul” a ajuns unul dintre cei mai de seama presedinti ai USA …

      Sunt cam superficiali cei care-l judeca repede pe Trump dupa frazeologia stangii …

    • Trump este ridicol doar pentru ca mass-media incearca sa-l faca ridicol. Motivele sunt intemeiate: el este singur candidat anti-establishment, nu doar democratii il urasc, dar si o parte dintre republicani. Bogatia este punctul sau forte si nu un defect, cum incearca sa insinueze autorul. Este singurul candidat credibil atunci cand spune ca va fi independent ca viitor presedinte, el nefiind la mana unor lobbyisti/donatori/grupuri de interese. De aceea isi permite sa aduca in discutie subiecte sensibile, pentru ca nu poate fi acuzat de vreo agenda ascunsa.

      De exemplu, faptul ca Trump ar fi spus ca incalzirea globala este o „farsa totala” nu este decat o inoxicatie a presei. „I think that climate change is just a very, very expensive form of tax. A lot of people are making a lot of money. I know much about climate change. I’ve received many environmental awards. And I often joke that this is done for the benefit of China — obviously I joke — but this done for the benefit of China.”

      He added: „Because China does not do anything to help climate change. They burn everything you can burn. They couldn’t care less. Their standards are nothing. But in the meantime, they can undercut us on price. So it’s very hard on our business.”

      Trump nu este in niciun caz vreun Vadim american asa cum incearca sa-l portretizeze media, ci o sansa pentru SUA sa nu alunece spre un populism ieftin, de factura socialista
      .

      • „I was saying make America great again, and I actually think we can say now, and I really believe this, we’re gonna get things coming … we’re gonna get Apple to start building their damn computers and things in this country, instead of in other countries.”

        e clar ca SUA nu aluneca spre populism ieftin.

    • Domnule Naumescu,

      Germania e praf,Merkel pulbere…prin incredibila debilitate politica de care a dat dovada in problema refugiatilor.Nemtii au ajuns intr-o situatia imposibila.
      Incapabila sa gaseasca o alta rezolvare decat impunerea de cote, Germania a devenit o tara exportatoare de risc si instabilitate ,pentru noi toti .

      Franta sub Hollande, un dezastru.
      Economie –crestere zero.
      Politica–in siajul Berlinului.
      Militar–penibili.

      Spania in deriva totala…..care guvern…care Spanie? Sta sa se rupa ca tara….

      Anglia ar iesi si maine dintr-o Uniune Europeana careia i se anunta falimentul chiar prin gura Președintelui Consiliului European.
      Si acolo lumea si-a pierdut increderea si interesul fatza de proiectul neomarxistilor de la Bruxelles….multiculturalismul e plin cu bombe si ii ameninta cu islamizarea.
      S-a sters si Craciunul din lista .Traiasca sarbatorile speciale…! Nici comunistii nu au indraznit sa il ucida pe Mos Craciun…l-au inlocuit cu Mos Gerila.

      Italia….? Sa fim lucizi….este incapabila sa fie capabila de ceva serios.

      Romania e aproape singura si cu o conducere politica inerta…in cele mai grele momente.
      Doar America ne mai poate oferi o protectie adecvata.

      Si in conditiile astea,dumneavoastra,domnule Naumescu, atacati simplist,inutil si prematur un candidat republican?
      Va rog sa ma credeti ca intre Merkel ,Hollande,Juncker si Trump,europenii l-ar alege pe american….si din motivele pe care le-am enuntat mai sus.
      Nu este vina noastra ca putem vota dar nu avem ce alege….e vina dumneavoastra ,vina sistemelor politice.Deci nu mai atacati America in speranta ca vom iubi mai mult Germania si UE.Nici macar nu o faceti corect.

  2. grobiana inadecvare a candidatului de frunte al republicanilor, magnatul imobiliar Donald Trump ?

    Da, se stie, „grobian” face parte din interminabila lista de epitete si etichete de care au parte cei care fac ceva (cu bolta) pe corectitudinea politica.

    Fapt este ca americanii il vor pe Trump presedinte tocmai pentru ca spune lucrurilor pe nume, iar alegerea lui in noiembrie e fait accompli.

    Donald Trump at Liberty University in Lynchburg, Virginia, January 18, 2016

    Donald Trump continues to vex the Republican elites, climbing in the polls despite criticism from the party. In a stump speech, the billionaire businessman proclaimed himself the “worst thing that ever happened” to the establishment.

    “Look, I know this game better than anybody,” Trump said, speaking before a large crowd at Liberty University in Lynchburg, Virginia on Monday. “I’ve been playing this game for a long time, folks, from the other side. I changed sides. I was total establishment. Now I’m like the worst thing that ever happened to the establishment. Because I understand the game!”

    “So now, they go to, let’s say, Jeb,” Trump explained, invoking his favorite target among the rivals for the nomination as an example of a candidate beholden to donors. “He is going to get a call from his lobbyist, or his special interest: ‘Mr. President, they gave you $5 million. You cannot make this deal’… Another one is going to call, Mr. President, they gave you $2 million.”

    Soon enough, the proverbial Bush caves in. “Alright, I’ll do it. That’s the end. We lose the jobs and all the different things,” Trump said.

    The Donald did not spare the other party’s establishment candidate, either. Without mentioning Hillary Clinton by name, Trump told the audience at Liberty University that he wanted to see a woman as president soon, “But not her. She’s a disaster.”

    The GOP riled up many Trump supporters last week, following President Barack Obama’s State of the Union address to Congress. Traditionally used to refute the president’s talking points, the GOP response urged Americans not to listen to “the siren call of the angriest voices,” as South Carolina Governor Nikki Haley put it.

    “I will gladly accept the mantle of anger,” Trump retorted two days later, at the GOP debate in North Charleston, South Carolina. “Our country is being run by incompetent people,” he said. “And I won’t be angry when we fix it, but until we fix it, I’m very, very angry.”

    Trump’s campaign has shown “just how inept, corrupt, and out to lunch” the Republican “consultant class” has become, conservative blogger Erick Erickson has argued. “Donald Trump’s candidacy would never have occurred if people were happy with the status quo.”

    P.S.
    Dick Morris (former political adviser to President Bill Clinton) despre familia Clinton:

    Bill Crafts Hillary’s Bio
    By Dick Morris
    FrontPageMagazine.com | Thursday, August 09, 2007

    http://web.archive.org/web/20071017221122/http://frontpagemag.com/Articles/Read.aspx?GUID=5541E159-6AD5-4CC9-B24D-38374624608C

  3. Este ca si cand nu-si mai doresc postul de presedinte si in mod sigur sunt mult mai activi cand vine vorba de alegerile pentru Congres.
    La alegerile anterioare, conservatorii si restul republicanilor americani aveau de ales intre McCain, care parea fidel politicii moderat conservatoare pe care s-a bazat businessul american si muncitorii din industria americana timp de 70 de ani de zile, dupa al doilea razboi mondial si Romney, care nu avea o politica reala, spunea doar ce placea extremei conservatoare si oricum s-a dovedit a fi un individ slab pregatit si slab spiritual pentru a face fata presiunii. Conservatorii au ales individul slab si apoi o parte din republicani au votat cu Obama sau electoratul democrat s-a mobilizat mai tare decat de obicei.
    Prin urmare, Obama a castigat 2 mandate consecutive cu mai mult de 51% din voturi pentru prima oara dupa D. Eisenhower!

    De data asta, nu au mai trimis niciun candidat credibil la primare! Unul cate unul, candidatii care parea in regula pe foaie, s-au dovedit a fi mascarici sau necarismatici. Cei care pareau nepotriviti nu au facut decat sa demonstreze ca sunt niste sociopati scapati din lanturi si cei 2-3 care nu s-au facut inca de ras au probleme ascunse prin dulapuri care ies la suprata una cate una. Electoratul conservator nu are in acest moment un candidat credibil pe care il poate promova pentru lupta de anul viitor.

    Businessul s-a invatat minte si s-a reprofilat inca de acum 30 de ani pentru a obtine suport din ambele tabere. Cand a venit vorba de decizii grele, democratii au ales (bine) sa asculte sfaturile venite de la mediul de afaceri. Dar electoratul din clasa de mijloc, cei care muncesc si vor sa duca o viata linistita, nu mai sunt reprezentati de nimeni in acest moment. Si cand este vorba de 20-25% din populatia unei democratii, este o situatie de-a dreptul inacceptabila.

  4. Va ramane intrebarea : de ce nu a candidat Joe Biden? Discursul lui din Rada de la Kiev e discurs de Presedinte. Poate ca inca nu are ok-ul ptr. candidatura…
    De pe dreapta( GOP) oricat ar fi de curios Trump ramane ”vehiculul” ideilor republicane. Poate Trump-Bush will won…

    • Probleme de familie. A trecut prin multe pe plan personal. Si eu cred că Biden ar fi fost compromisul cel mai bun. Cel puțin pentru următorii patru ani.

  5. Nu, nu sint frivol: America pentru noi este ca Simona Halep pentru cei ce striga din toti bojocii „mindru ca sint roman”. Si o probozesc cind intervine normalul: pierde si ea. C-asa-i in tenis, si in evolutia puterii.
    Nici America si nici Simona nu ne pot ostoi ego-ul.
    Chiar atit de bine se descurca europenii incit e un mizilic de bon-ton sa rizi de americani?
    SUA au problemele lor prin Asia, asa ca europenii ar trebui sa invete sa umble singuri, fara sprijinul unchiului Sam.
    SUA trebuie sa tina umbrela cu o mina, pistolul in alta, si sa se lase improscata cu scuipati de cei care au mincat un bob de strugure in plus.
    Si da, si in America nasc prosti. Ei si?
    NB,
    eu am alta frustrare: daca a ajuns Klaus Iohannis presedintele Romaniei este mai grav ca daca va ajunge Trump presedintele SUA. Mult mai grav; acolo Serviciile sint tinute in friu (cu scaparile inerente), in Romania fac guverne si pun presedinti. Nici CSAT nu le poate controla.

    • Dacă v-aţi informa şi nu aţi face alegaţii atât de stupide ar fi ceva! SRI bagă voturi în urne?
      În primul rând Iohannis este alesul internetului. Analiştii americani spun că acum Trump este şi el un lider al internetului, conduce la fani pe Twitter şi pe Instagram faţă de Hilary Clinton şi aceeaşi spun că alegătorii standard nu mai sunt relevanţi, contează acum noul mediu electronic.
      Interesant că România a fost precursoare pe acest trend!

  6. Noi avem aici in Romania o comparatie mai la indemana. Domnul Trump face cam acelasi gen de „politica” pe care l-a facut raposatul Vadim Tudor. Sa nu uitam ca raposatul a ajuns si dansul la momentul sau candidat in turul doi la alegerile prezidentiale. Tot cu sforaiala patriotarda si sovinista.

    Stiim si cum s-a sfarsit. Au votat pentru candidatul opus lui Vadim pana si cei mai inversunati opozanti ai sai. Probabil ca asa se va intampla si in Statele Unite.

    Da, GOP este intr-o pozitie foarte ciudata. Cei cam 30% rednecks (ca sa nu le spun pe romaneste) dintre suporterii sai care sunt asa, mai simpli, si inteleg decat fondul principal de cuvinte stau grupati bine in jurul lui Donald (din pacate nu e Donald Duck). Ceilalti s-au imprastiat in multitudinea de candidati republicani. Nu e de mirare ca sunt 30%. Au fost si la noi, din cate am vazut mai an sunt si prin Franta. Tot poporul are oameni simpli.

    Din pacate, cum bine spuneti, asta s-ar putea sa ii coste pe republicani presedentia. Cu toate consecintele de rigoare, simtite si la noi dealtfel. Spre exemplu o Rusie zburdalnica foc, ca intotdeauna in mandate democrate.

    • Ba pardon, Trump nu se compara cu Vadim nici pe departe, sa nu privim lucrurile simplist. Cu toate problemele sale, Trump nu a fost niciodata parte a unui sistem criminal asa cum a fost Vadim.

      Iar in ceea ce priveste oamenii simpli, pe care dv. ii mentionati cu dispret, permiteti-mi sa va amintesc de faptul ca Obama a cistigat alegerile exact multumita unor oameni foarte simpli, care i-au dat crezare.

      • Stiti, eu nu dispretuiesc oamenii simpli. Poate ca si eu sunt unul dintre ei. Eu dispretuiesc votul de tip „bizon” dat catre Vadim, Trump., Le Pen samd.

        Toate aceste personaje spun/au spus gogomani primitive in campanie, trasnai pe care ei insusi sunt convinsi in mod absolut ca nu le pot pune in practica. Haideti sa exemplificam cu Donald. Citez „I think that we should definitely disallow any Muslims from coming in. Any of them…”. Haideti sa presupunem ca personajul ajunge presedinte. Va imaginati cumva ca va interzice printilor sauditi sa intre in SUA? Sau generalilor aliati din armata Egiptului? Sau colaboratorilor pakistanezi din servicile de securitate? Bineinteles ca nu isi permite sa faca asta si nu o va face. Uitati de altfel ce reactii creaza declaratia asta: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/donald-trump/12105940/donald-trump-muslim-ban-uk-debate-live.html . Ii va intrezice spre exemplu domnului Naz Shah (https://en.wikipedia.org/wiki/Naz_Shah), musulman, membru in parlamentul britanic intrarea in SUA?

        Cum sa pretuiesc votul primitiv, dat catre un personaj care te minte cu buna stiinta, uitandu-se direct in ochii tai? Haideti sa citez si din Vadim: „O sa guvernez tara cu mitraliera”. Si catre declaratia asta s-au dus voturi.

        Si mai ales, de ce ar trebui sa pretuiesc acest vot atunci cand ma afecteaza direct? Am trait sub Iliescu inca patru ani pentru ca a avut tractiune Vadim. Nu spun ca a fost bine sau rau, dar este un fapt implinit. Acum risc sa traiesc cu marea Rusie tropaind la usa inca patru ani pentru ca s-a apucat un „wazzock” (citez un MP britanic) sa faca pe salvatorul Americii.

  7. „Dar parcă niciodată un candidat care are atât de puţine cunoştinţe despre viaţa politică internaţională (şi nu numai), care pare să nu aibă nimic în comun cu exerciţiul instituţional şi diplomatic de preşedinte al Statelor Unite, nu a fost mai aproape de Casa Albă,…”

    Ba exista unul, candidatul din 2008 si 2012, actualul POTUS, care l-a depasit in incompetenta chiar si pe candidatul din 1976.

      • ‘care gandeste’? Cum pot unii carora le lipseste creierul, sa comenteze pe internet, nu stiu. CHiar mai rau decat BUSH????

        • Mda, cam asa reactioneaza multa lume de stinga, inclusiv in America. Daca nu esti de acord cu ei atunci:

          – esti prost/extremist/rasist/xenofob/misogin/sclerozat/etc
          – trebuie sa ti se interzica sa te exprimi
          – trebuie sa fii dat afara de la serviciu

          Regretabil.

  8. Adevarul este ca-i un candidat cam baltat si cu un parcurs politic dubios. Nu stiu insa cat de important va fi acest lucru daca va ajunge presedinte. Un presedinte nu trebuie sa aiba profilul unui secretar de stat. Evident ca nu ar fi nici pe departe un presedinte dezirabil intr-o situatie normala. Dar intr-un context normal nu cred ca ca se punea problema sa ajunga in postura de a fi nominalizat. In conditiile actuale, un candidat normal, grijuliu sa nu raneasca sensibilitati, nu va ajuta cu nimic. Salvarea nu va veni de la lideri de dreapta care refuza sa accepte realitatea si sa puna punctul pe „i”, inclinati catre wishful thinking si care ne impuie capul cu islamul „religie a pacii”. La nivelul actual de alienare a occidentului sunt necesare contramasuri ferme care nu vor veni niciodata de la acest gen de lideri, care isi iau ideile din sondaje de opinie.Letargia mi se pare atat de grava incat inclin sa cred ca deciziile proaste vor fi cu mult mai putin nocive decat lipsa de decizii.

  9. „Partidul Republican e captivul popularităţii înşelătoare a magnatului, care nu va duce însă neapărat la intenţie de vot în noiembrie.”
    Nu va duce la intenţie de vot nici măcar în primare.
    Urmăriţi-le abia după ce ies cei mai mulţi candidaţi din cursă şi rămân doar 3-4 (Trump, Cruz şi unul dintre Rubio/Christie/Bush/Kasich).

    • Cred ca va fi o cursa in 3, Trump, Cruz si Rubio, daca nu cumva resursele foarte mari ale lui Jeb Bush il vor mentine si pe el.

      Exista o mare nemultumire la adresa establishmentului in SUA, mai mare pe dreapta decat pe stanga (dar si pe stanga…Sanders face furori, tocmai fiindca Hillary e perceputa ca fiind arhetipul establishmentului), dar asta nu scuza faptul ca tabara anti-establishment si l-a gasit fix pe acest Becali de America s-o reprezinte.

  10. Autorule, convingerea mea este ca esti axat pe politetea si eleganta tipic romaneasca sau ruseasca datatoare de social-comunism. Daca ai trai macar cateva zile in hulita America sigur te vei destepta la adevarata valoare a oamenilor de acolo.

  11. „Dar parcă niciodată un candidat care are atât de puţine cunoştinţe despre viaţa politică internaţională (şi nu numai), care pare să nu aibă nimic în comun cu exerciţiul instituţional şi diplomatic de preşedinte al Statelor Unite, nu a fost mai aproape de Casa Albă, fie şi numai prin şansa de a aparţine acum Partidului Republican, care a câştigat la legislative simpatia majorităţii americanilor.”

    1. Cam asa se scria si despre actorasul acela de mina a doua (si batrin pe deasupra, 70 de ani!) care a cistigat alegerile prezidentiale in 1980 si le-a recistigat prin „landslide” in 1984. Si, la fel ca Donald Trump, si acesta (despre Ronald Reagan vorbim) a fost membru al Partidului Democrat in tinerete, inainte de a trece la republicani.

    2. Donald Trump are un „BS in economics and anthropology” de la prestigioasa Wharton School of Finance at the University of PA (care e in Ivy League), considerata una din cele mai bune „business schools” din lume. Si e miliardar, nu salariatul cuiva.

    3. wikipedia: „Wharton is widely regarded as one of the world’s top institutions for business education. In 2014-2015, the U.S. News & World Report ranked Wharton’s undergraduate program first,[60] MBA program first,[61] and executive MBA program also first,[62] making Wharton the only school to ever be ranked number one in all three categories simultaneously. The undergraduate program at the Wharton School has been ranked number one by U.S. News & World Report every single year since inception.[60] The Financial Times has ranked the Wharton School first in the world in every single year between 2000 and 2009, and again in 2011, conferring Wharton with the best overall performance in the rankings.[63] The Wharton School has also been ranked number one by Bloomberg Businessweek four times in a row.[64]

    Wharton also receives high reputation scores from academics and recruiters each year.[68] According to Forbes, approximately 90% of billionaires in the finance industry obtained their business degrees from one of three Ivy League institutions: Wharton, Harvard Business School or Columbia Business School, with Wharton alumni accounting for the majority.[69] Students from the Wharton School earn the highest starting salaries of any business school in the United States, based on comprehensive employment data compiled by U.S. News & World Report.[43][47]

    Based on publications in 24 of the world’s leading peer-reviewed journals, Wharton holds the top position in research productivity,[71] and a report by Indiana University indicated that the Wharton School has held the top rank in research productivity each year since 1986, when compilation of this information first commenced.[72]”

    4. Best Business Schools (Ranked in 2015):
    #1 Stanford University – Stanford, CA
    #2 Harvard University – Boston, MA
    #3 University of Pennsylvania (Wharton) – Philadelphia, PA

    http://grad-schools.usnews.rankingsandreviews.com/best-graduate-schools/top-business-schools/mba-rankings

    5. Rev. Sewell:
    „Donald Trump graduated from the Wharton School at the University of Pennsylvania in 1968, with a Bachelor of Science degree in economics and anthropology. Mensa doesn’t accept SAT scores from after 1994. However Mr Trump was a student at Wharton when it was possible to derive an accurate IQ core from known SAT scores. Given the usual requirements for admission to a top school like Wharton, I estimate that Mr. Trump has a 156 IQ at the minimum.

    The standard description of this level of intelligence is “Genius – Exception intellectual ability and capable of looking beyond known facts.” However, the percentile rating is more revealing than the raw score. A 156 IQ is at the 99.9905490555 percentile. That means that Donald Trump is smarter than 99.99 percent of the people on planet earth. Not only does Trump qualify for membership in Mensa but he could join the Triple Nine Society.”

    Rev. Sewell is a member of Mensa, a U.S. Navy Veteran, and a Member of the Association For Intelligence Officers. He is an International Commentator and a member of the Society of Professional Journalists, a frequent commentator on religious and political issues. His articles are published by „Intellectual Conservative”, „American Thinker” and various periodicals.

  12. imi pare rau pentru autor, dar Trump va iesi presedinte, la pas. in ciuda tuturor articolelor comandate pe tot globul – anti Trump – electoratul american il vrea pe Trump. cand va iesi, politica internationala se va schimba radical.

  13. @Naumescu

    Cred ca dv. sunteti puternic influentat de articolele din media americana, care, in majoritate, este de stinga. Ca analist politic v-ar fi tare util sa incercati sa intelegeti cauzele adevarate si nu sa puneti etichete ideologice, asa cum fac „oamenii de bine” de la New York Times, CNN si de la multe alte surse pe care banuiesc ca le utilizati.

    Iata citeva fapte care sper sa va ajute la o mai buna intelegere a situatiei:

    1) Unele sondaje recente indica faptul ca 20% din cei care voteaza cu Partidul Democrat au de gind sa-l voteze pe Trump.

    2) Una din temele principale ale lui Trump este legata de imigratia ilegala. Domnule Naumescu, la ora actuala America este, in aceasta privinta, un sat fara ciini. Guvernul Obama si Partidul Democrat incurajeaza imigratia ilegala masiva in speranta ca intr-o buna zi toti amarastenii care sar gardul din Mexic spre America vor ajunge sa voteze cu Partidul Democrat. Politicienii republicani de virf n-au curaj sa atace tema pentru ca se tem sa nu fie acuzati de rasism, xenofobie etc. Populatia se opune, insa, pentru ca au inceput sa apara probleme mari, precum concurenta nedreapta pentru locurile de munca modeste, scoli sufocate de copiii imigrantilor ilegali, care imigranti nu platesc impozite asa ca nu platesc pentru scoala etc. Trump este SINGURUL politician de virf care are curajul sa vorbeasca despre asta, asa incit va primi votul.

    3) O alta problema este ca Partidul Republican a cistigat alegerile pentru „camera inferioara” (Congres) in 2010, 2012 si 2014 si alegerile pentru „camera superioara” (Senat) in 2014 dar, cind a fost la o adica, a dat mina pe sub masa cu guvernul lui Obama si l-a lasat sa faca cam ce a vrut. Cel mai recent exemplu este bugetul pentru 2016, in care Obama a primit aprobarea Congresului sa dea banii pe proiectele pe care le-a vrut el, fara ca republicanii sa cricneasca macar! De asemenea, tot Congresul este cel care a aprobat an dupa an cresterea datoriei guvernamentale. Populatia vede aceste blaturi, domnule Naumescu, si isi pune sperantele in Trump pentru ca s-a saturat pina peste cap sa fie fraierita

    Ma bucur ca dv. identificati corect pericolele populismului lui Trump dar ma intreb daca ati fost la fel de ingrijorat si la cele ale lui Obama, atit in campaniile sale electorale cit si in calitatea sa de presedinte.

  14. Multumesc pentru articol dle. Naumescu, inca o analiza impresionanta din partea dvs. Pacat de mare parte din publicul care a decis sa comenteze… :)

    As mai adauga doar ca Trump este unul dintre capetele hidrei nationalist-populist-conservatoare care a inceput sa faca zgomot in lumea civilizata si in sfera de influenta a acesteia in ultimii 10 ani. Alte capete al hidrei sunt politicieni precum Farage in Marea Britanie, Le Pen in Franta, Orban in Ungaria si, bineinteles, Putin in Rusia.

    As fi foarte interesat de un articol care sa analizeze acest fenomen si care sa includa opinii referitor la originile si evolutia viitoare a acestuia.

  15. Draga domnule Naumescu,

    Vad repetata la nesfarsit ideea ca America „îşi continuă scufundarea în confuzie politică, într-o derută strategică, ideologică şi programatică de tip post-hegemonic, cu tentaţii izolaţioniste, din care pare să nu poată ieşi foarte curând;” si ca „rezultatele guvernării Obama au fost relativ modeste”.

    Lasand la o parte ca schimbarile din presedentia lui Obama au fost probabil cele mai de impact de la Reagan incoace in plan intern (un bun sumar aici: http://www.politico.com/magazine/story/2016/01/obama-biggest-achievements-213487) , eu cred ca se vor dovedi la fel si pe plan international in cativa ani.

    Felul in care politica lui Obama a schimbat profund structura productiei si consumului energetic al SUA (consum in scadere, productie in crestere prin fracking, plus suport pentru energie alternativa) va lovi in fundamentul economic al agresivitatii rusesti (deja se vede asta), si al islamismului radical (Arabia Saudita). Chiar si deschiderea catre Iran ajuta in directia asta (inunda piata cu si mai mult petrol).

    Problema e ca analiza politica (inclusiv, imi pare rau sa o spun, cea de mai sus) e tot timpul focusata pe crize de moment . Obama refuza sa urmeze modelul „cowboy cu pistolul in mana” al nefericitului sau predecesor; gandirea sa e strategica, pe termen lung.

    In context, Trump e doar un biet balon.Tinand cont de starea deplorabila a miscarii conservatoare, e posibil sa ia nominalizarea, dar va fi un nou Barry Goldwater (candidatul republican din 1964 care a castigat doar 5 state din 50). Poate nu e un lucru rau, si-i va forta pe Republicani sa se adapteze secolului 21.

    • Islamismul radical nu are nevoie de cine ştie ce fundament economic, dimpotrivă, se hrăneşte cu frustrare deci şi cu sărăcie. Terorismul este low-cost, prăbuşirea monarhiilor din Golf ar fi un dezatru pentru că toată zona ar fi preluată de ISIS şi al Qaeda, iar criza lumii arabe ne va distruge şi pe noi în condiţiile în care nu ne apărăm frontierele.
      Pentru Obama, ISIS nu este o ameninţare existenţială: http://www.timesofisrael.com/obama-islamic-state-a-real-danger-but-not-an-existential-threat/ .
      Mentalitate elitistă de tip „safety in numbers” care tratează populaţia SUA ca un banc de peşti. Ce contează că răpitorii prind câţiva peşti, bancul supravieţuieşte. Dispreţ total faţă de cetăţeni.
      Sigur că nu este o ameninţare existenţială, dar este o ameninţare reală care se materializează în mod curent, pe când ameninţarea existenţială rusă nu s-a materializat nicicând.
      Dimpotrivă, destrămarea Rusiei ar putea fi o ameninţare ne-existenţială dar reală şi imediată ţinând cont de arsenalul nuclear şi în general capacităţile militare, precum şi de apariţia unor noi state islamice -exact ce avea lumea nevoie.
      Aşa că Trump este o şansă. Mică, dar e o şansă.

    • Problema e ca analiza politica (inclusiv, imi pare rau sa o spun, cea de mai sus) e tot timpul focusata pe crize de moment . Obama refuza sa urmeze modelul “cowboy cu pistolul in mana” al nefericitului sau predecesor; gandirea sa e strategica, pe termen lung.

      Obama a administrat in alt context comparativ cu cel in care a administrat Bush. A ii compara e un exercitiu nepotrivit. Gasesd sintagma „cowboy cu pistolul in mana” un cliseu, specific mediei mainstream liberale. Cel putin administratia Bush a luat in serios chestia de securitate dupa atacurile de la 9/11. Puteau face alegeri mai bune? Desigur. Nu poti multumi pe toata lumea si prepara omleta fara a sparge oua.

      De acord cu impactul energetic pe termen lung, aici s-a jucat bine. Azi barilul de titei a scazut pragul de $27. Pozitia ferma in calea agresivitatii lui Putin am apreciat-o. Si da, petrolul iranian se va putea comercializa pe piata asta ducand la o oferta si mai mare.

      Despre Trump… nu mai am ce mai comenta. Este razboi civil in cadrul GOP, este clar ca se da batalia decisiva intre cine controleaza electoratul de factura conservatoare. Cu exceptia lui Cruz (pe care il displac in aceeasi masura) toti ceilalti sunt chibiti. In formula actuala GOP nu este reformabil.

  16. E amuzant sa vezi ca, pe de o parte, autorul il claseaza pe Theodore Roosevelt printre iluştrii preşedinţi republicani din istoria Statelor Unite, iar pe de alta scrie ce scrie in restul articolului. As baga mina in foc ca, daca Theodore Roosevelt ar fi printre candidatii de azi, el ar fi „grobianul” si bataia de joc a tuturor (establishment + presa), nu Donald Trump, care e mic copil pe linga ce a fost acesta.

    Intr-adevar, Teddy Roosevelt a fost unul dintre cei mai admirati presedinti (1901-1909) ai USA. A tinut la Casa Alba un leu si un urs ca animale de companie si avea tot timpul un pistol asupra lui cind se plimba prin Casa Alba desi, cu centura lui neagra la jiu-jitsu si cu istoricul lui de campion de box, nu prea avea nevoie de el.

    Facea zilnic antrenamente de jiu-jitsu si box. Chiar si-a pierdut un ochi intr-un meci amical de box pe cind era presedinte (si „amanuntul” l-a tinut secret fata de marele public). Prin comparatie, ultimii trei gloriosi presedinti americani sint „barbati” care tineau pe linga ei catei pufosi, faceau jogging sau pedalau pe biciclete (si cadeau in cap si se zgiriau pe nas). Spre deosebire de cei trei, Teddy Roosevelt nu a trimis niciodata oameni sa moara in razboaie fara sens, desi el era mai mult decit incintat sa riste sa-si rupa gitul luptindu-se cu ursii.

    Tipul a fost, pe rind, crescator de vite, ajutor de serif, explorator, supervizor de politisti, asistent al Secretary of the Navy, guvernator al New York-ului si erou de razboi. In 1898 a infiintat primul regiment de cavalerie compus din voluntari, cunoscut sub numele de Rough Riders. Rough Riders sint faimosi in America pentru istorica si singeroasa sarja (The Battle of San Juan Hill) din timpul Spanish–American War, dar putini stiu ca, deoarece au fost nevoiti sa renunte la cai, the Riders au atacat ca niste infanteristi.

    Roosevelt a primit scrisori de la cavaleristii din armata care se plingeau ca trebuiau sa calareasca 25 de mile pe zi la instructie. Ca raspuns, Teddy a calarit 100 de mile de la rasaritul pina la apusul soarelui, la 51 de ani, pur si simplu suprimind, astfel, dreptul oricui de a se mai plinge de ceva vreodata. Si omul suferea de astm.

    Cind isi facea campanie pentru al treilea mandat, Roosevelt a fost impuscat in piept de un nebun si, in loc sa isi trateze rana, si-a tinut discursul de campanie cu gaura singerinda produsa de glont la vedere.

    Cind a murit, un politician a zis: „Moartea trebuie sa-l fi luat in timpul somnului, pentru ca daca Roosevelt ar fi fost treaz s-ar fi lasat cu bataie.”

  17. „niciodată un candidat care are atât de puţine cunoştinţe despre viaţa politică internaţională (şi nu numai), care pare să nu aibă nimic în comun cu exerciţiul instituţional şi diplomatic de preşedinte al Statelor Unite, nu a fost mai aproape de Casa Albă”

    Niciodata? Dle Naumescu, dati-mi voie sa vi-l prezint pe Barack Hussein Obama. Cel care reprezinta pentru SUA si distrugerea ei ceea ce Angela Merkel reprezinta pentru U.E. Cel ale carui asa-zise cunoştinţe despre viaţa politică internaţională au condus catre un haos fara precedent in Orientul Mijlociu si slabirea imensa a civilizatiei in general.

    Cit despre Donald Trump, caricatura prezentata in acest articol nu are nici o legatura cu personajul – infinit de mai inteligent, mai credibil si mai adaptat provocarilor contemporane decit se incearca a se sugera. Nu pot spera decit ca americanii vor continua sa vada dincolo de incercarile de desfiintare si manipulare mediatica si vor alege candidatul cel mai bun: Donald J. Trump.

  18. Ma uimeste „elitismul” celor care accepta pasiv un Obama, dar stramba din nas la un self-made-man ca Trump.

    Bai bajeti, Bush a fost un dezastru, Obama a reusit sa-l depaseasca. Ambii seamana in ceva: baietii astia au mancat o paine doar dand din gura la stat sau la firme ale lu’ tata. Obama este o catastrofa, iar asa-zisii progresisti se apara spunand ca si Bush a fost o catastrofa.
    Spre deosebire de astia, Trump are habar ce inseamna sa-ti construiesti un imperiu, are idee ce inseamna sa stii ca daca iei decizii proaste iti pierzi banii proprii. Stie ce inseamna riscul, stie sa-l gestioneze si nu este orbit de ideologie (dreapta/stanga) pentru a putea functiona si gandi.
    Cine-l compara cu Vadim sau Becali se pare ca are o mare problema de logica. Pai Vadim invata pe de rost cateva tampenii istorico-fantastice pe care le repeta apoi la tv in uimirea prostanilor care casca gura la magarii d-astea. In rest ce-a construit Vadim? Iar Becali si-a produs banii prin jmecherii imobiliare initial, apoi controland gasti de batausi din Ilfov care forteaza ca tranzactiile imobiliare importante sa treaca prin mana behaitorului analfabet. Deci care-i asemanarea intre astia doi si un om care si-a construit un imperiu prin inteligenta, indrazneala, calitati de lider si pricepere in afaceri?

    Cred ca multa lume de la noi, din lipsa de informatii sau din superficialitate, cade in capcana utilizarii de sabloane pentru caracterizarea unui om. Si al incadrarii personalitatii intr-un tipar bazat pe „issues” atat de la moda in Statele Unite…
    Daca ar fi sa-i punem niste etichete, de ce lipsesc epitete precum „inteligent”, „indraznet”, „priceput in afaceri”, „bun lider”, „excelent vorbitor”, „charismatic” si altele asemenea?

    • Donald Trump self-made man?

      Nicidecum.

      Tatal sau, Fred Trump a fost un self-made man, nascut din parinti imigranti. Fred de altminteri a inceput afacerea in real-estate development si a agonisit pana la sfarsitul vietii o avere miraculoasa. Si-a trimis odrasla la Wharton School of Economics – nu oricine ajunge acolo.

      Donald nu crede in ideologie: adevarat, crede in sine si avocatii lui. i-au duduit afacerile de minune pe vremea administratiilor democrate. Singur-singurel a marturisit asta.

      Acum candideaza din partea republicanilor cu sustinerea Sarei Palin. Este reteta perfecta pentru o victorie democrata in noiembrie.

      It’s huuuuge!

  19. E vremea sa amintim un citat „la zi” despre stingisti, din Ronald Reagan:

    „”The trouble with our Liberal friends is not that they’re ignorant; it’s just that they know so much that isn’t so.”

    Ingroparea realitatii in slogane si „esprit faux” functioneaza numai pentru o vreme. Dupa ce se intrece masura, realitatea are un obicei siciitor de a reveni in arena si a ii pocni in cap pe cei care au ignorat-o.

    Un lucru care ar fi amuzant – daca nu ar conduce la distrugerea civilizatiei vestice – este ca establishmentul stingist (in Europa TOATA clasa politica la putere este stingista, deosebirile sint intre stinga dura si extrema stinga, altceva LA PUTERE nu exista) a condus corabia vreme de decenii cu o ineptitudine uriasa, gigantica, cosmica, in vreme ce a amenintat intotdeauna cu spectrul dreptei populiste, nationaliste, xenofobe. „Daca nu ca place de noi, vin populistii, vin fascistii, vin nazistii asa ca you are stuck with us”. Santajul etern.

    Rezultatele „minunate” se vad cu ochiul liber – mi s-a parut interesant ca nu s-a publicat aici macar un singur articol despre obscenitatile medievale de massa din Germania si alte tari mai la nord, datorate DIRECT „inteleptilor conducatori” de acum. NU datorate lui Farage, nu lui Trump, nu lui Orban (a propos, data o minima informare, Trump nu apartine aceleiasi categorii cu Farage sau Le Pen). Cind vor intra liderii occidental care si-au batut joc de proprii cetateni la puscarie, asa cum merita?

    Care este „solutia” establishmentului? Sa promoveze aceleasi cai dovedite neproductive ba chiar iresponsabile de-a binelea si sa continue sa ameninte „oamenii simpli” cu spectrul extremei drepte. In 2016 acest sistem de manipulare bine constituit si folosit de sute de ori deja nu va mai functiona. Pina la urma, nu conteaza cit li se da in cap cu ipocrizii marxizante, nu conteaza daca cu conducatori „populisti” sau nu, mai au si acesti mult-huliti „oameni simpli” dreptul la opinia LOR, la optiunile LOR si la urmarirea, horribile dictu, intereselor proprii.

    Daca asta e populism, count me in.

  20. „E suficient, dintr-un anumit punct de vedere, să vezi imaginile din interiorul apartamentului familiei Trump de la New York[1], cu coloane de marmură, candelabre monumentale de palat regal, tavane pictate, pereţi sidefaţi şi jilţuri aurii, ca să înţelegi ce fel de om este şi ce-i lipseşte, de fapt, lui Donald Trump. În esenţă, omul locuieşte la bloc (căci tot bloc este, oricum am lua-o) dar tânjeşte după atmosfera imperială de la Versailles”

    E suficient pentru oamenii suficienti. Sa judeci omul atat de simplist si sa tragi asemenea concluzii aberante dupa strugurii auriti plimbati de presa de scandal americana denota in cel mai bun caz superficialitate si in in cel mai rau criza tarzie de bolsevism. Cam asa e articolul asta -analiza?! poate de Click!- penduleaza cu o falsa superioritate intre frivolitatea de tabloid si resentimentul marxistului sarac. Nu Trump este inconsistent si incoerent, ci orice trompeta care repeta in nestire balivernele inamicilor sai politici intrati in fibrilatii de spaima.

    Cum o fi sa te informezi -cand vorbesti de politica si democratia americane- de la amicu apolitic de peste ocean, pasionat de meciuri:

    „nu mai e interesant să-i urmăreşti nici cu popcorn şi Coca Cola în faţă, ca pe vremuri, mai bine muţi pe football”

    ..e ca si cand intr’o analiza a candidatilor locali l’ai consulta pe nea Gigi de la scularie, ‘telectual de valoare de renume judetean, care, ca un mofluz suveran ce se crede, a renuntat scarbit la sourile politice pentru a urmari exclusiv lucrurile cu adevarat importanta, recte evolutia Stelei…

  21. Fenomenul Donald Trump este ceea ce se putea mai rau pentru Partidul Republican. Tipul a exploatat si exploateaza de minune revolta generalizata a electoratului de dreapta (pe undeva justificata) privitoare la mesajul politic corect promovat ad nauseam de media liberala, administratia democrata si mecanismul politic din spatele ei in ultimii 8 ani.

    Pasivitatea sau timiditatea cu care administratia Obama actioneaza in zone precum responsabilitatea fiscala, imigratia ilegala sau terorismul de factura musulmana au determinat pe multi sa treaca in tabara celor care prefera masuri radicale. Trump spune ca detine solutii si controleaza parghii pentru implementarea unor astfel de schimbari, cum era de asteptat nu spune niciun detaliu privitor la modul in care le va pune in practica. In plus foloseste un limbaj primitiv, inca ales cu grija, pentru a crea controversa si buzz.

    O alta observatie este ca Partidul Republican nu se confunda cu conservatorismul. Exista de altminteri mai multe factiuni care de-a lungul timpul au avut influenta mai modesta sau mai importanta. De altminteri, aripa sa o numim moderata din GOP este in minoritate, nereprezentata printre pretendentii republicani. Exista lideri regionali (e.g. Nikki Hailey, guvernatoarea South Carolina) care nu pot ascede la nivel national.

    Ultima picatura care a umplut paharul de cucuta s-a intamplat marti, 1/19 cand stimabila Sarah Palin -preferata miscarii ‘Tea Party’- a reaparut din fundal si si-a declarat sustinerea pentru Donald Trump. O mare victorie pentru magnat si o mare infrangere pentru Ted Cruz, cel care il urmeaza in sondaje la mica distanta pe clovn.

    indiferent cine va fi nominalizat la vara din partea GOP nu reprezinta un candidat ce corespunde moderatiei sub nicio forma sau culoare… America a tranzitionat semnificativ in ultimele decade spre zona liberala cand vine vorba de probleme sociale.

    Din nefericire, nici democratii nu au ce oferi: intre un Pinnochio feminin si un neomarxist care anima publicul tanar si nu numai, su simpatii anti-corporatiste, de sorginte egalitarista si radicala, nu e de ales pe nimeni.

    Lipsa mare de oameni potriviti in politica… fenomenul se infiripa si in America.

  22. De ce-i dom’le asa inadecvat Trump?Intelectualii de salon care dorm cu Sartre si Scoala de la Frankfurt pe noptiera s-au iritat prin partile esentiale?

    Parca mai era unul Reagan tot asa grobian, habar n-avea de economie si relatii internationale. Hipsterii de pe-atunci tot asa au ras de el, dar el a ras la urma.

    Make America great again!

  23. Îmi pare rău. Este articolul omului din establishment. Trump iese din tipare mai mult decât Băsescu şi bine face: tiparele sunt demult depăşite, cu totul inadecvate vremurilor. Establishmentul – la noi s-ar spune sistemul – este îngrozit. Asta include birocraţia, politicienii, mediul universitar, presa neomarxistă. Cei care cred că ştiu ce e bine pentru ţară.
    You’re fired! – asta e teama care le-a intrat multora în oase. Societatea, nu Trump, s-ar putea să-i concedieze, să le spună în fel şi chip ca se lipseşte de oficiile lor care au adus-o unde au adus-o.
    Astăzi în bună parte din Occident şi chiar în SUA, a spune adevărul a ajuns un gest de curaj. Să nu uităm că în curat democrata Germanie (din fericire nu şi în SUA), asta te poate costa chiar libertatea – serviciul e un preţ mărunt.
    Dacă aşa arată o democraţie şi o ţară liberă, înseamnă că noi am avut democraţie până în 1989.
    Trump nu este un simplu saltimbanc sau cabotin (Reagan a fost mai mult, era chiar actor). El este un dizident în raport cu establishmentul încremenit în proiect, limbă de lemn neomarxistă şi faliment intelectual că tot vorbiţi atâta de lipsa de substanţă intelectuală.
    Păi substanţa asta intelectuală atât de clamată de politicienii şi birocraţii din Washington, dar şi de presa politically correct a născut teroriştii moderaţi prin intermediul cărora SUA înarmează Daesh, pe care apoi îl bombardează. Adevărată fabrică de terorişti, birocraţia americană a înarmat şi s-a aliat sistematic cu cei mai îngrozitori terorişti din lume, înlăturând regimurile care-i ţineau în frâu pentru că nu erau pe gustul ei.
    Rusia nu e o ţară, e o statie de benzină. Rectific, e staţie de benzină mafiotă.
    Recunoaşteţi declaraţia? McCain a făcut-o la Bucureşti, crezând probabil că lansează vreun mare aforism. Înţelepciune stil Ţuţea. Asta este substanţa intelectuală?
    Dacă nu mă înşel, s-a vânturat şi pe Maidan.
    Cum să nu doreşti o schimbare radicală de direcţie (căci de la noi nu va porni, trebuie să vină chiar din statul-nucleu cum s-a întâmplat cu URSS şi Tratatul de la Varşovia), chiar cu riscul să-i supărăm pe tinerii frumoşi şi liberi, pe tehnocraţi, pe cei care cred că ştiu ce e bine pentru ţară?
    Cum să nu doreşti moartea neomarxismului care distruge lumea civilizată, când noi sub atenta îndrumare a Comisiei Europene subvenţionăm în continuare energia verde în timp ce preţul petrolului e în cădere liberă? Plătim aiurea pentru motoare economice impuse birocratic în aceleaşi condiţii, avem aspiratoare de putere maximă stabilită la Bruxelles şi alte asemenea halucinaţii demente transpuse în realitate prin ucazuri emise de nişte structuri care au pierdut demult contactul cu lumea reală, că legitimitate n-au avut niciodată.
    De cotele de refugiaţi nu mai vorbim, de interzicerea dreptului la autoapărare a naţiunilor europene invadate.
    Cum să nu-ţi doreşti o schimbare radicală care nu poate porni decâţ de acolo, când lumea condusă de băieţii ăştia plini de substanţă intelectuală este în cădere liberă?

  24. Cind si stinga intelectuala americana e impotriva lui Trump, aia care protesta cu inversunare din interiorul SUA impotriva SUA aplaudind initiativele marelui URSS, atunci e clar ca Trump e o idee buna.
    Cu „Eve Ensler, autoarea piesei „Monoloagele vaginului””, si alti vajnici luptatori impotriva capitalismului american, se poate initia o petitie impotriva pericolului ce se apropie.
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-20741809-sua-mai-multe-personalitati-semnat-petitie-anti-trump.htm

  25. Multumim pentru articol, domnule Naumescu. Ca de obicei, a provocat agitatie in randurile unor fruntasi de dreapta radicali de pe acest forum. Imi evoca cainii atatati cu batul prin gard. Pentru unii nu ma mira ca si-au gasit un idol- natura si calibrul comentariilor converg natural spre acest focar. Pentru altii, desi afisata, cultura generala isi arata limitele.
    Donald Pulp este un buboi cu freza care a mostenit o avere considerabila de la tatal lui si pe care daca o lasa in banca, ar fi avut cel putin la fel de multi bani cati are acum. Deci a-l asocia cu titani ai industriei sau domeniului financiar este inca o minciuna pe care acest personaj o cultiva in siajul lui. Dupa doua mandate G.W. Bush, totul este posibil desi ar fi foarte trist. Pe de alta parte, degenerarea discursului electoral in parlanta gen show Jerry Springer, este un semn al vremurilor. Lipsesc femeile care sa se paruiasca in bikini intr-o balta noroioasa dar vor veni in curand. Am depasit demult epoca imperatorilor intelepti si pare ca ne aflam undeva in zona Maximin sau Heliogabalus. In orice caz, ar fi corect ca de acum inainte sa se decida rezultatul alegerilor in Colosseum (live). Sau pe hipodrom, intre cele doua partide de „tifosi”, verzi si albastri, considerati reprezentativi.
    Mi l-am imaginat pe Arturo Ui amusinand la Washington DC in circumstante mult mai sumbre- vad insa ca mai in gluma, mai in serios, e purtat pe brate, pe tronul regelui din carnavalul nebunilor.

    • „a provocat agitatie in randurile unor fruntasi de dreapta radicali de pe acest forum. Imi evoca cainii atatati cu batul prin gard.”

      Sa nu ne pierdem cu firea. Discutia trebuie purtata in termeni civilizati, chiar si cind nu suntem de acord. Daca aveti contra-argumente incercati sa le exprimati.

      • Ei, Dum Dum, sa fim drepti, omul a adus argumentele cele mai solide de care era in stare.

        – Cine nu gindeste „corect” e un ciine agitat atitat cu batul

        – Donald Trump (rebotezat, cu satira demna de Jonathan Swift, „Pulp”) e „un buboi cu freza”

        Ce alte argumente mai doriti? S-a ascutit lupta de clasa si „antifascistii” au iesit din transee cu toata munitia la inaintare (-:

  26. Trista situatia in GOP. Pe masura ce democratii aluneca din ce in ce mai mult spre socialism, sperantele se duc spre republicani. Cand colo GOP ne serveste o ciorba de un populism conservator de cel mai jos nivel, cu acest Becali american in frunte. Sper si cred ca pana la urma nominalizarea va fi obtinuta de Rubio sau J. Bush (mai mari sanse Rubio), iar la democrati sper sa nu ne faca Sanders vreo surpriza.

    • Cred ca este nedrept sa fie aruncata vina asupra Partidului Republican. Trump este unul din multii candidati si asta este ceea ce prefera publicul, inclusiv o buna parte din cei care voteaza cu Partidul Democrat.

      • Vina republicanilor vine din retorica lor anti-Obama axata mai mult pe emotie, apropiata de ura, decat pe argumente. De aici aceasta masa de votanti aderenta la idei populiste super crete*, lipsita de spirit critic. Cum ti-i cresti asa ii ai. Imi aduce aminte de votantii USL cu care nu prea puteai sa mai duci nicio discutie argumentata. A nu se intelege ca toti votantii republicani sunt asa, nici macar nu cred ca majoritatea. Dar evident ca o foarte mare parte se inscrie in profilul asta. De acord ca si intre votantii democrati sunt destui care ar vota cu Trump, dar mai e mult pana sa fie ajuns GOP-ul.

        Pe de alta parte, Sanders e si el populist, dar nu stiu sa fi debitat aiureli gen Trump si tot sa-si mentina suporterii, deci nu e acelasi lucru.

        • „Vina republicanilor vine din retorica lor anti-Obama axata mai mult pe emotie, apropiata de ura, decat pe argumente”

          Permiteti-mi sa va contrazic. Se aduc si s-au adus argumente nenumarate impotriva *politicilor* guvernului Obama, incepind cu ceva care de fapt n-are de-a face cu stinga/dreapta ci cu bunul simt. Mai precis, ma refer la protestele in legatura cu pachetul de stimulare a economiei, in legatura cu pachetul de salvare de la faliment a doua din cele trei firme auto americane precum si in legatura cu nenumaratele masuri de salvare de la faliment a bancilor. Toate, facute cu forta, cu bani imprumutati in numele natiunii. Reactia lui Obama, insa, a fost plina de venin, mergind pina la punctul la care protestatarii au fost etichetati cu un epitet groaznic de vulgar.

          • Cu siguranta intre suporterii si promotorii GOP exista si critica rationala. Dar pentru multi critica lui Obama s-a invartit in jurul certificatului de nastere, a legaturilor cu teroristii de pe teritoriul SUA, a faptului ca e arab, etc. Portavocea republicana, Fox News, e un fel de Antena 3 de la noi, unde tot ce face Obama e rau doar prin prisma faptului ca e facut de Obama. Mai adaugam si obsesia cu corectitudinea politica – un concept vag gasit tap ispasitor pt orice – si cocktailul adormirii criticii rationale e gata. Si uite-asa ajungem la acceptarea cu fara prea mult discernant a ideilor si comportamentului lui Trump.

  27. Dragi comentatori, m-am gindit ca meritati sa va spun de ce am o anumita – limitata, revizuibila – incredere in candidatul Donald J. Trump. Cei care ma banuiti de sentimente ciinesti (merci, iubesc cateii), xenofobe, grobiene, …. aveti tot dreptul, daca nu aveti dreptate.

    Multi dintre voi, care va identificati mai la stinga decit mine, sinteti oameni cit se poate de decenti, iubitori, dar care – poate? – credeti cam mult in compasiune fara consecinte, in sentimente fara responsabilitate, intr-o fratie universal – a carei hubris ne-ar putea ingropa, la propriu, pe toti, oameni educati in perspectiva vestica, care nu ne putem imagina un viitor extrem de sumbru, in care naivitatea nu e rasplatita cu dezamagire ci cu MOARTE.

    Poate. Sau poate gresesc.

    Asa, mai grobian cum se afla, imperfect, arogant, galagios, Donald Trump reprezinta totusi o forta a vietii nu a mortii.

    Dincolo de glumele noastre reciproce si de contre forumistice, nu va detest, pe cei care ne/ma suspectati de simpatii de extrema dreapta. Pe de alta parte, am scris zeci, poate sute de comentarii anti-legionare. SI anti-comuniste. Extremele imi repugna. Problema este ca azi traim de facto intr-o extrema “soft” asumata drept “normala”, ceea ce face dificil un dialog cit de cit viu, in care ideile sa fie schimbate senin, fara demonizare reciproca.

    Donald Trump nu este citusi de putin un om perfect, un inger…. dimpotriva, ii vad carentele cu ochiul liber. Respect ostilitatea catre el a domnului Bogdan B., de pilda, pentru ca o vad bazata pe sentimente pozitive, pe sperante de mai bine, nu pe rautate. Cred ca se inseala dar viitorul ne va arata realitatea, noua tuturor. E posibil sa ma insel eu, ca nu m-a nascut mama infailibil.

    Credeti ce vreti despre mine, anonimul care se semneaza de ani de zile “Absurdistan”, chiar inainte de a decela adecvarea neanticipata a moniker-ului. NU cer moderatorului sa va opreasca. Vorbele nu ucid. Chiar si cei care spun lucruri rautacioase, dar se opresc la spuse si nespuse, au dreptul la opinie. Adevarul nu exista in afara dialogului. VREAU sa aud, sa consider ce ginditi voi, „ceilalti”.

    Cu totii trebuie sa avem constiinta limitelor cunoasterii noastre. Incepind cu mine. Vom vedea ce se va intimpla. Nu va pot obliga – nu va pot sugera, macar – sa il iubiti, respectati, credeti pe Donald Trump, ca doar nu e Mesia.

    Singurul lucru pe care vi-l solicit este sa zaboviti, o clipita, inainte de a repeta clisee ostile lui, pe care le-ati auzit sau citit fara sa le analizati in nume propriu, si sa o faceti cu o anume probitate a cercetarii. Adevarul nu se rezuma la “talking points”, la „stinga” sau la „dreapta”, la „progresisti” sau la „conservatori”.

    Daca ati facut-o deja, daca sinteti atit de siguri ca Trump e problema, nu (partiala !!) solutie, simtiti-va liberi sa opinati in consecinta.

    Multumesc pentru atentie si sanatate tuturor. Sa dea Dumnezeu – Karma, Marele Anonim, Mama Natura – sa fie bine in lume. Sa fie Donald Trump ultimul obstacol catre pacea si armonia universala. Dar mi-e greu sa o cred.

    • Recunosc, nu am nicio simpatie pentru omul politic (?) Trump, ii recunosc insa abilitatea si eficacitatea exceptionala in afaceri, si ii admir sensibilitatea si pasiunea de care, se pare ca, s-a lasat ghidat in viata sa privata. Altfel spus, imi place ca nu este „plat” si nici ipocrit, dar ma intreb daca aceste calitati personale vor servi politicianului, o data devenit cel mai puternic om din lume?
      In timp normal, as fi fost sigura de raspunsul negativ, numai ca epoca actuala nu mai are nimic de-a face cu normalitatea, din niciun punct de vedere, nici social, nici economic, nici politic, niciunul! Echilibrul umanitatii, deja fragilizat, este in pericol!
      Altfel spus, daca actiunile si atitudinea de pana acum, politically correct, a produs efectele dezastruoase pe care le constatam astazi in lume, ar fi logic sa credem ca schimbarea, dorita de majoritatea lumii civilizate, s-ar declansa numai anuland respectivele cauze care au generat-o…!?
      Un sniper imprevizibil la manete, fie el limitat de facto in actiune (din fericire!), poate avea efecte disuazive in domenii in care s-au depasit, de mult, limitele acceptabilului…
      Problemele extreme cer solutii pe masura…or, Donald Trump este un extremist :(
      God bless America! and also the people of this world.

  28. Noi vorbim de politrucii de doi bani ai Americii, noi, cei din Europa asaltata de ciuma islamista invitata inauntru de alesii nostri ? Cand ai lideri de „calibrul” unor Sarkozi, Hollande, Berlusconi, Merkel, Cameron si ceilalti chiar mai prosti si mai lasi decat acestia enumerati e de bon-ton sa taci. Lasati-i pe redneksii americani sa-si aleaga noul Reagan, e treaba lor. Mai bine sa ne intrebam de ce Europa a dat in ultimii 20 de ani asemenea rebuturi umane care au ajuns sa darame ceea ce inaintasii lor au construit si au facut dintr-o idee generoasa, Uniunea Europeana, o sandrama gata sa se darame la prima pala de vant mai serioasa venita dispre rasarit…

  29. Si despre Reagan s-a spus ca este doar un „actoras”. Si a fost unul din cei mai mari presedinti pe care i-a avut SUA Un om hotarat, a carui politica a dus la prabusirea ‘imperiului raului”. De ce sa punem etichete pe Trump? Eu sper sa fie nominalizat si sa castige cursa pentru Casa Alba.

    • Cum de ce ? Pentru ca ne e frica de oricine ar putea sa ne arate ca „imparatul e gol”.

      Se rupe Europa in doua de prostiile corectilor politici dar pe ei in doare ca Polonia e „nedemocratica” sau Trump e „clovn”.

      Pai daca ( sa zicem) Trump e clovn atunci ce cuvant ar trebui gasit pentru a o descrie pe Merkel ? Rosesc numai cand ma gandesc !

    • Ronald Reagan dadea semne cu multi timp inainte sa devina presedinte despre ce poate. Un exemplul e discursul lui din ’64 „A time for choosing” (cu 16 ani inainte sa devina presedinte).

      Trump nici macar nu se apropie ca substanta (si nici prestanta) de un astfel de discurs. Mai mult, prin discusurile lui, Trump e in topul afirmatiilor neadevarate http://www.politifact.com/personalities/donald-trump/

    • Ei si ce se intampla daca Whoopi Goldberg paraseste USA?

      Se schimba sensul de rotatie al pamantului? Cel mult scade populatia cu o persoana!

      Este libera sa candideze si chiar sa castige presedentia!

  30. Deja Trump a ajuns un Jiji Becali:

    „Gigi Becali, Donald Trump de România” scrie ziarul de sport GSP.
    Mda, banuind ca Trump nu ne poate satisface toate orgoliile, il injuram deja, cum fac patriotii cu Simona Halep, care, fiinta umana, nu le poate satisface la paroxism mindria de a fi romani.
    Nu ajunge, nemernica, pe locul UNU, ba se mai da si bolnava si nu participa ori cedeaza la unele turnee.
    Celor ce ne spun ca am pierdut o buna ocazie sa tacem, ori celor ce ne ameninta ca daca nu primim si noi ramasite de migranti pe care i-au injvitat la ei, ne scalpeaza de fonduri ioropene, nu le zicem nimic, tacem in pap`şoi.
    Dece sa fim singulari? Trump=Jiji Becali :P ca au si ei falitii lor ;)

  31. Sau poate ca s-au saturat si americanii de atata politica „corecta” ca daca nu esti negru sau hispanic atunci nu ai ce cauta la presidentia Americii.

    Adica, zic unii, discriminarea e rea, dar discriminarea pozitiva este buna. Poate ca s-au saturat si ei sa aleaga doar „ce trebuie”.

    Si pana una alta, de ce il tot comparati cu ciobanul, ca Trump nu a facut avere din afaceri cu statul ( sau tepe cu statul). Eu unul mi-as dori un presedinte care a facut avere ( si inca multa) in mod cinstit.

  32. Tipul e zărghit rău și dus bine cu sorcova. Se vede de la o poștă.
    Nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama că e lăudăros fără măsură, are un comportament excesiv histrionic, este atotștiutor și atoatecunoscător, nimeni nu este ca el, campionul aroganței, prințul infatuăriii, mândru peste măsură, orgolios și egocentric, mare guraliv, opac la orice argumentație, inflexibil, un circar talentat, bășcălios fără sentimente.
    Donald face parte din panoplia băieților de cartier din care face parte cu brio și camaradul Vladimir care se dă mare mardeiaș și fitilist, uns cu toate alifiile, maestrul șmecheriilor și colportărilor, rece ca un aisberg, dur ca o stâncă, un șantajist extraordinar la nivel planetar.
    De fapt fiecare din ei întrunește mixajul fascinant și periculos al câtorva tulburări severe de personalitate : histrionică. narcisistă, paranoidă, antisocială.
    Cum e posibil acest lucru ?
    Cercetați mediul care i-a produs. Iubirea enormă pentru putere i-a transformat în cineva ce cred ei înșiși că sunt – supraoameni. Sunt convinși de mult că au un rol providențial, mesianic. Ei cred cu tărie de nezdruncinat că pot realiza orice le trece prin cap. Mass media retușează psihoza colectivă a adulatorilor. Acești psihopați care ne conduc…
    Cele 14 simptome ale sindromului Hubris ( Mândriei – Superbiei) descrise de Lord David Owen Former British foreign secretary…

    http://brain.oxfordjournals.org/content/132/5/1396
    https://www.ideasforleaders.com/ideas/beware-of-hubris-syndrome-a-leadership-personality-disorder
    http://www.huffingtonpost.com/lord-david-owen/creons-fatal-flaw_b_5959646.html?ir=WorldPost

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro