Istoria recentă a monotonei vieți politice și sociale din Romania a fost întreruptă de două evenimente tragice în care au pierit, și continuă să piară, din cauza grandomaniei sau a corupției, zeci de oameni. Reacțiile izvorâte dintr-un spectru larg de sentimente atât anti-establishment cât și de șoc și furie, (nu) au întârziat să apară. Urmare a incompetenței și iresponsabilității din zile imediat următoare, căutarea vinovaților – un proces difuz, la început – s-a concentrat într-un final pe întreaga clasă politică. Factorul determinant în găsirea vinovaților a fost politica struțului. Corupția, un cuvant relativ recent în vocabularul și conștiința românilor, a constituit punctul nevralgic și caracteristica definitorie a politici românesti, atunci cand țara căuta o explicație și/sau un vinovat. Stilistic, singura acțiune care s-a lăsat așteptată a fost ieșirea în stradă, întamplată la trei zile după tragedia din Colectiv. Mândria și disprețul afișat de generalului cu patru stele, refuzul său obstinat de a demisiona, în ciuda responsabilității directe, dublate aceeași reacție din partea primarului erou de cartier, au determinat căderea guvernului marionetă condus de Victor Ponta. Scrâșnind din dinți și camuflându-și nemulțumirea în spatele jumătaților de frază sau a binecunoscutelor încercări de manipulare, acesta a capitulat sub pretextul mișcărilor de stradă.
Chiar privată de motivele din seara precedentă, mulțimea a continuat. Răspunsul arogant și zeflemitor al fețelor bisericești, și mai vechile ranchiune purtate Parlamentul României – pentru beneficiile și imunitatea membrilor săi – a făcut ca atenția Străzii să se redistribuie, cuprinzând astazi mai tot spectrul politic, înalții prelați (dar laș, numai cu jumătate de gura, cu “frică de Dumnezeu”) cât și factorii de decizie, numiți politic, locali sau naționali. Revendicările nu au întârziat să apară. Constrânsă de agenda președintelui Iohannis, Strada a fost forțată să-și amâne dizolvarea, să-și găsească reprezentanți sau să încropească varii cereri care urmează a fi selectate de ochii propagandiștilor din laboratoarele ideologice de la Cotroceni.
Sensul protestului de stradă rămâne însa difuz, putând astfel servi agenda politică prezidențială. Cererile mulțimii se diversifică, devenind tot mai vagi, mai radicale, oferind astfel un alibi perfect celor care vor să-i direcționeze mesajul. Trimiterea acasă a parlamentului pare a fi soluția de eradicare a corupției. Se prefigurează ca noul guvern să fie aprobat de Stradă, cel puțin în aparent, trâmbițându-se trimiterea la plimbare a cabinetului Ponta de către același organism ad hoc. Teza de mai sus nu este însă susținută de lipsa totală de reacție la desemnarea unui prim-ministru interimar, cunoscut doar pentru amnestierea plagiatorilor în frunte cu Victor Ponta. Aici strada nu se revoltă iar pirueta președintelui Iohannis și a principalilor actori politici – care nu o contestă, nici macar așa zisa opoziție! – primește nota maximă din partea Străzii. Devine astfel vizibil cât de mult le pasă celor din stradă, sau domnului Iohannis, de educație, cinste sau elite.
Partidele par că merg pe mâna președintelui, neaducând nici o contribuție consultărilor de la Cotroceni. Gee, thanks for coming, guys! Dincolo de absurditatea acestui act în care partidele își declină atât rolul pe care-l joacă într-o democrație cât și o obligație constituțională – și asta din incompetență nu din frică -, acest gest apare ca neobișnuit pentru politica dâmbovițeană de la înființare și până în prezent. Aparent situația i-a luat prin surprindere, dar rămâne greu de crezut că niciun actor politic nu a anticipat nevoia generației Facebook de a se simți reprezentată pe scena politică, că partidele grele – cu mașinăriile lor de sondare a opiniei, cu experiența alegerilor încă vie în memoria colectivă de partid și cu Serviciile aservite lor – nu aveau schițat un plan ”de uniune națională”. Pe scurt, este greu de crezut că actorii politici majori nu erau gata de un alt blat.
Televiziunile de știri freamată cuprinse de febra insolitului, luând interviuri “la cald”, pe stradă. Din spusele manifestanților intervievați, revendicările Străzii sunt, în majoritatea lor, incompatibile cu realitatea, cu legile, cu constituția sau cu statutul României în raport cu partenerii săi externi, fie ei economici sau politici. Sunt fanteziste: să plece acasă toată clasa politică, să se reintroducă pedeapsa cu închisoarea pe viată pentru toate faptele de corupție, Iohannis să organizeze alegeri anticipate, și altele. Este trădată astfel înțelegerea precară pe care cetațeanul Străzii o are atunci când vine vorba de democrație, în detrimentul dorinței colective de schimbare. Pentru a trece peste mecanismele democratice mulțimea, analiștii (amatori), liderii de opinie și presa, invocă situația excepțională, pentru că nimeni – nu-i asa? – nu stă în fața visului născut din cenușa de la Colectiv! În conditiile acestea, bugetul pe 2016 pare un mizilic care “se rezolvă”, angajamentele luate în fața partenerilor externi sunt un fleac, iar funcționarea statului un detaliu lăsat în seama altora – poate a noilor aleși ai Străzii. În imaginarul colectiv, parlamentarii, miniștrii și secretarii de stat vor fi înlocuiți cu studenți și IT-iști, cu contabili și patroni de butic, după modelul Sovietul de acum aproape o sută de ani. Invocarea situației excepționale pentru a șunta regulile democrației constituie o încălcare a principiilor democratice. Vouă, celor ieșiți în stradă, vă este greu să înțelegeți asta, pentru că și politicienilor care-și afundă mâna până la cot în bugetul public le este greu să înțeleagă același lucru: încălcarea regulilor nu este permisă, și nicio situație nu poate justifica abaterile.
Poate că Herta Müller și Adam Michnik ar trebui rugați să treacă mai des pe la Ateneu. Prin lipsa dizidenței reale ne-am refuzat șansa unor modele morale. A cere lustrarea clasei politice, a cere lichelelor să facă un pas în spate, îndiferent dacă o cere Strada sau revolta individuală prinsă între coperțile unei carți, înseamnă a îmbrăca haina procurorului. Nimeni nu pare să vadă greșeala unei astfel de cereri pentru că democrația nu ne curge încă prin vene. În democrație, mecanismele ei sunt singurele capabile să asigure schimbarea dorită. Așa cum este nedemocratic ca Parlamentul să blocheze voința poporului sau deciziile luate de Curtea Constituțională, și o eventuală cerere de lustrare în bloc este în afara sferei democrației. Va mai trece probabil o bună bucată de vreme până când gestul va parea strigător la cer în conștiința acestei națiuni. Asimilarea conceptului de libertate în Europa de Est presupune reclădirea morală a individului, iar recentele evenimente de stradă dovedesc, încă o dată, că acest proces este încă în fașă.
Revolta Străzii, inițial morală, a identificat politicienii drept principali vinovați, transformându-se într-o revoltă politică, anti-establishment, cu slogane ce frizează anarhia. Atât Strada cât și mass-media uită însă că țara are reprezentanții pe care-i merită. Majoritatea parlamentului corupt a ajuns acolo ca urmare a votului masiv pro Uniunea Social Liberală (USL) care a generat dezastrul politic din anii următori. Nu există preacurați. Atât Strada cât si cei pitiți pe după perdele, au creat și susținut corupția, atât activ cât și prin contribuția directă la urne. Popularul argument al “bătrânilor de la sat” care votează pentru ca tinerii școliți de la oraș să traga, mai apoi, ponoasele, nu stă în picioare. Legendarii săteni nu au constituit decât în jur de 40% din votanții USL, având o pondere cu 6 procente mai mare în electoratul defunctei Alianțe Creștin Democrate (ARD). Mai mult, cum electoratul USL-ului era de 2 ori mai mare decât cel al ARD-ului, majoritatea celor cu studii superioare a votat USL, iar trei din patru votanți ARD nu aveau mai mult decât o diplomă de bacalaureat în dosarul lor cu diplome [1]. Cam în aceeași perioadă, Transparency International arăta că în jur de 50% dintre cetățenii cu drept de vot dăduseră șpagă în anul precedent. Asta nu înseamnă nici pe departe că toată jumătatea cealaltă este curată ca lacrima; până la urmă cineva trebuia să și ia acea șpagă.
Televiziunile încurajează Revoluția Colectiv, împingând în față Strada cu voința ei difuză și mintea-i prea fragedă. Strada are drepturi. Nu și îndatoriri, însă. Nimeni nu pare a avea timp de gândire, de planuri, de principii. Chiar sintaxa “Vrem să se schimbe…” își declină orice responsabilitate față de acțiunile necesare pentru atingerea scopului. Alții să schimbe. Noi vrem să beneficiem. Atât revendicările cât și îndemnul liderilor de opinie sunt anacronice, amintind de vocea lui Dinescu din timpuri mult mai tulburi: “Să se facă…”, “Să se organizeze…”, “Cetățenii să vegheze…” etc. Cum ele nu au nimic de-a face cu o Românie europeană, cu un punct de vedere euro-atlantic, înțelegem din nou cât de puțin a priceput cetățeanul Străzii din istoria recentă a României.
Pe fondul dezbinării și diversității de opinie, președintele a decis să completeze Constituția României și să consulte societatea civilă la alcătuirea noului guvern. Decizia este șocantă! Flagrantul addendum la articolul 103 ne arată că nici politica lucrului bine făcut nu întelege mai mult decât Strada atunci când vine vorba de mecanismele democratice. Întâlnirile cu reprezentanții societății civile puteau fi organizate într-un cadru separat. Șocantă este și decizia de a-i consulta doar pe cei din București, ca și cum societatea civilă ține doar de la colțul străzii până la intersecția cu Magheru. Tot mai mult, mandatul președintelui Iohannis se conturează a fi un esec tacut.
Pericolul extern la care președintele supune România atunci când prelungește (voit!) manifestațiile cu trucuri de starletă, este aproape complet ignorat atât de mass-media cât și de zglobiile ONG-uri care-și doresc acum o identificare cu Strada. Urmează probabil spectacolul mediatic și exercițiul de PR al scoborârii președintelui în stradă, spectacol care va transforma un atribut constituțional într-un circ ieftin, pentru mase. Această acrobație este menită să învelească în stralucitorul ambalaj al dialogului social, un sistem care nu se va cliniti, care cel mult se va debarasa de câteva personaje devenite incomode și contraproductive pentru mașinăria de atragere a votului dat (sau nedat) cu încredere de tânărul, preacuratul și școlitul cetățean al Străzii.
NOTE
[1] http://www.ires.com.ro/uploads/articole/IRESCOP_2012_-_I_-_Climat_social_şi_implicare_politică.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumesc pentru aceasta analiza, as zice aproape exhaustiva, nepartizana si reala a situatiei din Romania. De asemenea remarc ca bine ati subliniat „indatoririle” fiecarui cetatean, cel putin la fel de importante ca si „drepturile”. As putea spune ca v-ati „contaminat” de democratia in care traiti.
Da. Analiza e bună. Ne arată încă odată căt de nefuncțională este România.
Dacă va continua în același fel, România se va dezintegra economic și apoi, imediat, politic. În mai puțin de 30 de ani.
Va fi, probabil, primul stat european care va fi fost distrus de corupție. O corupție, bine-nțeles sprijinită din afară de Rusia și în ultimii ani de Ungaria vecină, dar în final, o corupție care este nativă, sădită și cultivată la scară națională de români prin pseudo-educație, o biserică națională arogantă și funcționând exact ca Mafia italiană ( Il sistema).
E deja destul de praf …
Vă mulțumesc! Sper că într-adevăr m-am contaminat, așa cum spuneți. Mă bucur că v-a plăcut articolul. Numai bine!
Cred ca dezideratul oricarei convietuiri civilizate este bunastarea si confortul oamenilor. Regulile, la care adera oamenii, atunci cand exista sunt mijlocul si nu scopul.
Cu alte cuvinte facem reguli ca sa traim mai bine dar ele nu sunt conditia sine qua non a convietuirii.
Cand lucrurile nu merg bine nu putem arata doar inspre reguli. Evaluarea seaca a participarii la comunitate nu poate fi exclusiv bazata pe evaluarea modului in care institutiile sau oamenii s-au raportat la ele. Functionarul sau institutiile nu pot ramane cu degetul in aer aratand spre cetatean. Rolul legiuiforilor si a institutiilor este de a facilita si simplifica procesele administrative. Astea sunt atributiile lor. Daca nu fac NICI asta, atunci ce fac ? Colecteaza taxe ? Pentru ? Daca pentru educatie si sanatate nu si nici pentru simplificarea procesului administrativ, atunci unde se duc acesti bani ? Care e plus valoarea pe care omul o primeste in urma platii taxelor ?
Clasa politica e inepta pentru ca nu exista niciun stimulent. Stimulentul ar fi fost liberalizarea accesului la esichierul politic. Reforma statului care sa creeze acest stimulent a fost evitata cu rezultatele pe care le-am vazut. In afara de Basescu si de Partidul Piratilor, politicienii au amanat sau ignorat reformele administrative care sa desteleneasca si sa dinamizeze legislativul si administratia.
Inertia si letargia politicienilor precum si confuzia oamenilor e absolut fireasca. Primii nu vor sa schimbe nimic, cei care ar putea deveni un agent al schimbarii sunt mentinuti in bezna.
Politicul nu are o reactie coerenta pentru ca ei HABAR nu au ce ar trebuie ei sa faca pentru cetatean. Tacerea e o doar o relevare a unui adevar pe care il vedem reiterat din nou si din nou: ei intra in politica pentru a-si rezolva problemele proprii.
Cum schimbam asta ? In primul rand trebuie inteles ca tarele comuniste si mineriadele au INTRETINUT o stare de fapt care vine abia acum in constiinta oamenilor. Abia acum exista INTELEGEREA starii in care ne aflam. Vedem ca clivajele sociale create de comunism care creeaza disensiuni: oameni care au ajuns sau au ramas nu pr criterii de merit ci pur conjuncturale.
Normal ca SCHIMBAREA nu vine o data cu INTELEGEREA. Schimbarea e un proces constient si inceputul real al unei democratii reprezentative functionale este ACUM.
Excelenta analiza. Surpinde in detaliu la momentul de timp starea natiei. O pleiada de tineri cu o educatie mai mult de precara sunt manipulati pe fata cu aceiasi strategie de acum 26 de ani. De aici se poate trage o singura concluzie: in spatele acestor evenimente sunt aceiasi papusari ca acum 26 de ani. Ma surprinde lipsa totala de reactie a asa ziselor servicii romanesti extraordinar de bine pregatite in a face ascultari ilegale. Nu se precizeaza nimic despre raboiul informational si mediatic care se duce pe teritoriul Romaniei de 1 an de zile intre cele doua mari puteri. E un razboi care acum devine si cald cu morti si raniti. Nimeni nu zice nimic. Presa este paralizata de incompetenta si de aservire. Si noi trebuie sa stam si sa admiram toaletele unei pitipoance de provincie care a ajuns in Bucuresti tot printr-o manipulare ordinara a mintilor.
Din pacate lucrurile sunt mult mai grave decat puncteaza tanarul fizician. Si solutia problemelor nu se rezuma la rezolvarea unor ecuatii diferentiale.
Schimbarea nu se face prin vocea strazii ci printr-un proces amplu si lung in timp de educatie a unor generatii. Ori acum tocmai educatie nu se face.
Sunt de acord cu dumneavoastră. Știu că soluția este educația, și știu și că nu este simplu, dar această temă (pe cât se poate) este pentru partea a doua a analizei. Mulțumesc pentru aprecierile pozitive!
Trebuiau sa apara si Vesnicii Nemultumiti.
Ca strada este difuza. Pai cum altfel sa fie o miscare autentic spontana? Preferati o Strada care repeta ordinul superiorilor? Ca strada nu protesteaza la numirea lui Campeanu. De ce ar protesta, la urma urmei, contra unui amarat necunoscut care va iesi din istorie peste trei saptamani cel mult? Ca strada frizeaza anarhia (pfff) si nu intelege mecanismele democratice. Se descarca doar de frustrare, adevarat, dar sa ridici asta la rang de pericol national e copilaresc. Strada asta iese dupa 19:00 pentru ca ziua munceste in corporatii, asa ca inteleg ei suficient cat de necesare sunt procedurile, stati linistit.
Presedintele se consulta cu societatea civila. Socant ce sa zic. Sa-ti mai spun ceva socant: orice presedinte se consulta si cu nevasta-sa in pat, poti sa fii sigur de asta, si nu scrie la Constitutie. Se consulta cu consilieri, cu viitorul candidat, cu amanta, probabil si cu soferul. Intalnirile puteau fi organizate separat, i-auzi. Pai e separat, au fost 20 minute intre. Scrie la Constitutie care e „cadrul” acela, care e lungimea perdelelor, sau daca trebuiau sa aiba unghiutele taiate? Atribut constitutional, auzi. Ma-nfior de emotie. Probabil n-are voie nici sa mearga sa se cace cat timp este uns cu sfintele atributii.
Televiziunile, partidele. Pai daca consideri reprezentative interviurile televiziunilor…
Pericolul extern. Ce pericol dom’le, suntem in razboi cumva, arde Europa? Inainte de nefericitul eveniment guvernul Ponta era preocupat cu marirea pe sest a salariilor inaltilor functionari. Mare urgenta. Partenerii externi au trebuit sa colaboreze trei ani cu guvernul Mutunache, crezi ca e mare bai daca mai asteapta o saptamana dupa ce au asteptat trei ani sa dialogheze cu unii mai decenti?
Pe scurt, stimabile autor, te iei prea tare in serios. Mai lasa TVul, Hotnews si Contributors, cu ai lor ziaristi exaltati, aici nu e revolutie si lumea stie asta. De aia a si scazut tare numarul celor de pe strada. Maine mergem cu totii la munca, nu pe baricade. Somn usor.
„Ca strada este difuza.”
Nu am spus ca strada este difuza. Am spus ca revendicarile ei sunt difuze.
„Pai cum altfel sa fie o miscare autentic spontana?”
Ciudat, in prima zi, atunci cand a fost cu adevarat spontana, strada a stiut ce vrea: capul lui Oprea, al lui Pona si al lui Piedone. Mai apoi mesajul a devenit difuz…
„Preferati o Strada care repeta ordinul superiorilor?”
Nu, dar imi este teamă că – cel putin partial – o avem deja.
„Ca strada nu protesteaza la numirea lui Campeanu. De ce ar protesta, la urma urmei, contra unui amarat necunoscut care va iesi din istorie peste trei saptamani cel mult?”
Pentru ca i-a spalat plagiatul lui Ponta, de exemplu… Ma urmariti?
Imi doresc ca miscarile de strada sa fie semnul ca o anumita categorie de varsta „s-a trezit” si va participa activ la viata politica romaneasca. Prin vot, prin manifestatii, prin ridicarea unor lideri (dintre ei), tinerii pot avea un cuvant de spus. Pot contrabalansa masa de asistati social – cea care a facut jocurile, timp de 25 de ani, in Romania.
Imi doresc ca tinerii sa fi inteles ca trebuie sa se implice in viata „cetatii”, ca nicio carcoteala nu are valoare cata vreme e facuta din tribune.
Ceea ce s-a intamplat nu are o finalitate imediata. Dar poate fi un prim pas – pasul ce rupe inertia – in directia corecta, in directia normalitatii.
De acum incolo, nucleul activ si vigilent trebuie sa reactioneze prompt la orice derapaj. Doar asa, onor-clasa politica va intelege ca nu a fost doar un foc de paie, ci ca lava exista, permanent si ca va izbucni la suprafata ori de cate ori va avea motive s-o faca.
Milioane de oameni pot sa comunice, cvasi-instantaneu. In zeci de minute sau ore, adevarate „brainstorming” -uri, cu mii de participanti, se pot desfasura online. Doua capete sunt mai bune decat unul si o mie de capete sunt mai bune decat doua. Mediul online este „campul de lupta” al politicii viitorului. Si, din fericire, este un mediu cvasi-inaccesibil retrograzilor. Politicienilor retrograzi, alegatorilor retrograzi, cetatenilor retrograzi.
Sigur, chiar si mediul online poate fi infiltrat, canalizat, manipulat, dar numai intr-o oarecare masura. Incet-incet, odata cu o clasa politica retrograda, apune si o mass-media retrograda…
Ma intreb citi din cei din piata au fost la votul pentru parlamentul de azi. Si din cei care au fost citi au votat cu USL. Cei care au fost si nu au votat USL-ul sint indreptatiti sa protesteze ceilalti ….
De altfel cererile pietei sint cam ca indemnurile din alte vremuri – SA FACEM TOTU’ TOVARASI.
Lozinci, majoritatea populiste, anticapitaliste sau lipsite de continut. O revolta justificata impotriva sistemului dar care nu propune de fapt nimic concret sau, mai rau ,chiar ar vrea disparitia unor institutii fundamentale ale democratiei. PACAT DE SINGELE VARSAT!
Din pacate se dovedeste ca USL-ul traieste PNL+PSD+UNPR+KI au lucrat impreuna la puciul
din 2012 iar PDL-ul a fost complice. Acum toti isi impart puterea, unii pe fata altii mimeaza opozitia. La urmatoarele alegeri se va „vota schimbarea” si unii isi vor inversa rolurile iar toata lumea va fi multumita.
Cine n-are batrîni, risca sa repete prostiile :P
Probabil multi dintre cei din piata au votat USL. Daca este sa ne luam dupa statistica facuta „in Piata”, majoritatea are studii superioare, si este de dreapta. USL a fost votat masiv de ambele categorii, asa ca este rezonabil sa credem ca o parte (relativ) semnificativa se face vinovata de aducerea la putere a USL-ului.
Cat despre calitatea cererilor strazii, nu am ce sa adaug la ceea ce ati spus. Traim intr-o democratie fortata, sustinuta de imperativele europene si alcatuita din indivizi care au despre stat aceeasi imagine formata in comunism.