joi, martie 28, 2024

Tot pe loc, pe loc, pe loc… Din nou despre diploma de bacalaureat profesional în România, modernizarea acțiunii statului în sistemul de educație și formarea profesională inițială în Elveția

Chiar riscând să pierd mulți cititori prin hățișurile privatizării pline de ciudățenii de la Oltchim, continuu sa scriu despre diploma de bacalaureat profesional. Legea adoptată de Senat asteaptă sa fie promulgată de Președintele României. Dacă aș fi în locul ministrului educației, mi-aș da seama de eroare măcar în ceasul al doisprezecelea și  i-aș cere președintelui să nu promulge această lege pentru că-i dezavantajează pe cei aflați deja în dificultate, printr-un parcurs școlar dificil. Cum nu sunt ministrul educației, tot ce pot face este să scriu.

Pertinența temei in discuție are o triplă motivație. Mai întâi e convingerea că în educatie, mai mult decât în alte domenii, e foarte amar gustul când culegem doar ceea ce am semănat. Deși știm bine că nu-i de unde, nu putem să nu dorim mai mult pentru că educația înseamnă altceva decât dresaj. Bâlbâielile din schimbările anilor 1990 din învațământul românesc isi arată acum tot mai mult roadele lasând să iasă la iveală plagiatele, impostura, incultura. Scoala românească își pierde reperele. „Cine are carte, pleacă departe”, spunea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la începutul noului an școlar. In al doilea rând este credința că avem nevoie să dezvoltăm comportamente proactive și nu reactive în materie de reformă educativă. Asta înseamnă să introducem în discursul public moduri alternative de acțiune. Pas cu pas, ne dăm astfel o șansă să stocam întelegeri care ne vor ajuta să știm mai bine ce schimbări merită să fie susținute și de ce. Ultimul motiv e că am prezentat recent modul cum este organizat sistemul de formare profesională inițială în Elveția. Am arătat, în linii mari, structura și principiile sale de bază. Am lăsat însă la o parte orice precizare legată de felul cum s-a dezvoltat acesta. Or, ca să întelegem principalele mecanisme de acțiune care au facut posibilă apariția acestui sistem de formare profesională inițială și modul în care acesta iși construieste legitimitatea economică și socială, e nevoie să-i cunoaștem măcar o parte din istoria sa recentă.

Intre 1991 și 1997, Elveția traversează prima sa perioada postbelică de recesiune economică (exprimată printr-o creștere economică 0 și o creștere a ratei somajului între 1 și 4 procente). Din punct de vedere politic și social, în aceeași perioada se intensifică libera circulație a persoanelor între Elveția și Uniunea europeană, fapt ce aduce în această țară tot mai mulți muncitori străini, producând schimbări importante în profilul profesional al forței de muncă disponibile pe piață. In același timp, dezvoltarea noilor tehnologii are implicații din ce în ce mai importante în ceea ce privește competențele profesionale căutate pe piața muncii. In aceste condiții, Confederația, cantoanele și asociațiile profesionale sunt chemate să decidă măsurile necesare în materie de formare profesională. Mai trebuie menționat că sistemul elvețian de învățare duală, în întreprindere si în școlile profesionale, fusese foarte puțin modificat, vreme de aproape 60 de ani (prima lege a învațământului profesional datează din 1930, iar legile ulterioare, din 1963 si 1978, nu au produs modificări radicale ale acestuia).

Dacă până la începutul anilor 1990, formarea profesională, inițială și continuă, este în special în sarcina cantoanelor, care trebuie să organizeze colaborarea cu asociațiile profesionale și Confederație, din 1990, aceasta devine un domeniu strategic de interes federal. Confederația începe sa joace un rol tot mai important în elaborarea direcțiilor care orientează acest domeniu. In 1993 apare astfel bacalaureatul profesional (numit „maturitate profesională „) care se adresează celor înscriși într-un program pentru obținerea unui Certificat federal de capacitate (CFC), dându-le posibilitatea să-și continue studiile într-o scoală tehnică superioară, de nivel terțiar sau non-terțiar. Doi ani mai târziu, în 1995, sistemul de învațământ superior se diversifică și apar așa-numitele „Hautes Ecoles Spécialisées (HES)” la care au acces deținătorii unei diplome de maturitate profesională .

Diploma de bacalaureat profesional este definită ca o „formare lărgită și aprofundată în materie de cultură generală care vine să completeze formarea profesională inițială”. Dupa cum precizează articolul al doilea al Ordonanței referitoare la maturitatea profesională , aceasta se compune dintr-o formare profesională de bază și o formare aprofundată în materie de cultura generală. In Elveția, diploma de bacalaureat profesional are ca scop să contribuie la sporirea competențelor profesionale, personale si sociale ale titularilor, promovând astfel mobilitatea și flexibilitatea acestora pe plan profesional și personal. Este introdusă pentru a valoriza, printr-o diplomă de nivel școlar superior, formarea profesională inițială care până atunci se oprea la CFC. De asemenea e folosită ca mijloc incitativ, pentru a-i motiva pe tineri să continue să se specializeze profesional, în acord cu cererile tot mai complexe de pe piața muncii. Deși finanțarea educației și formării profesionale inițiale rămâne în sarcina cantoanelor, contribuția Confederației devine tot mai importantă și se exprimă prin patru mecanisme principale: subvenții acordate cantoanelor, subvenții acordate școlilor profesionale pentru anumite prestații de interes public, finanțarea Institutului federal de înalte studii în materie de formare profesională („Institut fédéral des hautes études en formation professionnelle”) și finanțarea de programe de cercetare în legatură cu formarea profesională. In momentul acesta există 6 asemenea programe de cercetare (numite „leading house” și derulate sub coordonarea Biroului federal al formării profesionale și al tehnologiei, înființat în 1998). Toate au ca scop mai buna înțelegere a formării profesionale și a impactului său economic. Temele acestora sunt urmatoarele: 1) strategii de învațare;  2) competențe sociale; 3) tehnologii de învațare pentru educația și formarea profesională ; 4) economia educației : tranziții de la școală la viața activă, competențe și problematica muncii;  5) economia educației: comportamentul firmelor și politicile de formare; 6) calitatea educației și a formării profesionale.

Transformările din sistemul elvețian al educației și formării inițiale sunt relativ recente, au debutat la începutul anilor 1990. Au fost determinate de o mai bună adecvare a competențelor forței de muncă la nevoile pieții muncii și la un nou mediu social și politic. Diploma de bacalaureat profesional a fost introdusă cu scopul de a valoriza educația și formarea profesională deja existentă, care se bucura si se bucură încă de audientă atât în rândul majorității celor care termină școlaritatea obligatorie cât și pe piața muncii. Această diplomă apare însă și ca o măsură de anticipare a evoluțiilor ulterioare de pe piața muncii care cere competențe tot mai complexe, pentru formarea cărora e nevoie de studii care să depășească stadiul de CFC. Modalitățile de susținere a educației si formării inițiale din partea Confederației sunt diverse și constau în subvenționare directă, finanțare de instituții de educație și formare și finanțare a cercetării în domeniu. Insist asupra acestui din urmă aspect care este foarte important în Elveția, unde se consideră ca unul din rolurile importante ale cercetării este acela de a reduce incertitudinile cu privire la evoluțiile viitoare.

Revenind acum la reforma din România, menționez mai întâi că există un început de dezvoltare a educației și formării profesionale adecvat contextului socioeconomic al țării noastre, care urmează însă, în linii generale, logica dupa care s-au produs în Elvetia transformările din acest domeniu. Este vorba despre programul „Alege-ți drumul”, care a debutat în toamna lui 2012 și care a fost inițiat în timpul când Ministerul Educației era condus de d-l Daniel Funeriu. Pentru cei care doresc detalii, pot consulta site-ul: http://www.alegetidrumul.edu.ro/

Programul acesta vizează introducerea principalelor mecanisme de dezvoltare a educației și formării profesionale inițiale care funcționează de multă vreme în Elveția. In primul rând, regăsim același principiu: mai întâi creăm un sistem de educație și formare profesională , dupa care, în funcție de nevoile pietii muncii, ne putem pune problema valorizarii acesteia printr-o diploma de bacalaureat profesional. Statul nu se retrage din educație, ci iși diversifică modul de acțiune, susținând mecanismele de responsabilizare a agenților economici, beneficiari direcți dar nu unici, ai educației și formării profesionale inițiale.

Este drept că acest program se adresează unui alt public decât cel vizat de diploma de bacalaureat profesional, recent introdusă. Nu este însă un motiv să sacrificam coerența transformărilor care pot conduce la un învațământ profesional performant. De exemplu, respectând principiile afirmate în acest program, putem elabora  forme de învațământ profesional de tranziție, destinate celor care nu au avut posibilitatea să opteze pentru învațământul profesional, așa cum e prevăzut în „Alege-ți drumul”. Acești tineri, cu un nivel școlar redus, nu trebuie ignorați, ci dimpotrivă sprijiniți să-și găsească locul în societate. Vor avea de câștigat ei, familiile lor, dar și noi toți, căci, gândind așa, vom începe, cu puținul pe care-l avem, să construim o lume mai bună, o „țară ca afară”, unde să existe mai multă încredere și coeziune socială.

In locul unei formări profesionale autentice, ei sunt însă bombardați cu iluzii. Căci ceea ce se întamplă acum în ceea ce privește învățământul profesional nu face altceva decât să restaureze mecanisme de intervenție a statului în educație despre care știm, din propria și dureroasa experiență, că nu functionează. Amintiți-vă că la începutul anilor 1990, un stat slab, el însuși în plină transformare, nu a fost capabil să țină piept, cum s-a întamplat în Cehia, de exemplu, intereselor comerciale din învațământul superior. Apariția universitaților private în România s-a produs pe fondul unei cereri de formare universitară tot mai accentuate. Iar aceasta cerere nu era determinată de piața muncii, ci în primul rând de caracterul elitist al învațământului superior din vremea comunistă. Si cum a răspuns statul român acestor presiuni: vreți diplome universitare, luați câte diplome universitare doriți. Că nu a fost cea mai buna idee, o știm prea bine astăzi. De aceea ne tot chinuim să reparăm ce se mai poate, printre altele, iată, restrângând accessul la învățământul superior al celor care au doar bacalaureatul profesional.

In ceea ce privește bacalaureatul profesional, introdus fără nicio schimbare curriculară, acelasi mecanism este transferat unei alte probleme. Introducând condiții mai stricte de organizare a examenului de bacalaureat s-a limitat frauda și tot mai mulți absolvenți de liceu nu au reușit să obțină această diplomă. Statul, prin măsurile promovate de Ministerul Educației, reacționează la fel ca în 1990, când deschidea larg porțile diplomelor de învațământ superior acordate de multe ori de universitați aflate în garaj: vreți diplome de bacalaureat, vă dăm diplome de bacalaureat. Nu e suficient însă numai atât, ci hai să fie diplome de bacalaureat profesional, că tot suntem în campanie electorală. Mergând mai departe pe drumul acesta, avem toate șansele să ajungem într-o situație paradoxală : când va fi nevoie să valorizăm educația și formarea  profesională inițială (iar exemplul elvețian ne arată că piața muncii va cere așa ceva mai devreme sau mai târziu), noi va trebui să începem prin a devaloriza aceste diplome de bacalaureat profesional acordate în absența oricărui program profesionalizant. Oare piața muncii, nu numai din România, ci din Uniunea europeană, va reuși să înțeleagă ceva din asemenea schimbări? Eu cred ca nu.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. In dictionar scrie: DÍPLOMĂ, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc
    Ce are a face diploma pe care doreste sa o dea Abramburica celor incapabili sa treaca bacul in forma actuala? Traim de multi ani in lumi paralele, in care educatia este o parte a sistemului socio-economic di Romania. Pentru tanarul aflat in fata optiunii profesionale si pentru parintii sai, impresia generala este ca diploma iti asigura un venit. In consecinta acest grup interesat face tot posibiliul pentru a obtine o diploma pe care sa fie scris ca poate sa acceada acolo unde venitul este maxim. Statul ofera apoi confirmarea acestei impresii, fiind angajatorul suprem. Din pacate in aceasta ecuatie lipseste cuvantul performanta. Atata timp cat presiunea dinspre clientii educatiei va fi catre obtinerea unei diplome si nu catre obtinerea cunostintelor si deprinderilor necesare pentru performanta intr-o profesie, sistemul de educatie va fi configurat in acest sens. Exista foarte multe sisteme de formare create de angajatori, paralele cu sistemele de educatie din care provin cei angajati. In sistemul privat aceste sisteme de formare sunt extrem de eficace in raportul cost/performanta. Si asta se vede de la tinerii iesiti din facultate incapabili sa faca o activitate intr-un proiect si care, dupa o minima formare si o aplicatie practica rapida sunt capabili sa lucreze in proiecte internationale. Se vede la fel la muncitorii care sunt angajati avand o diploma de bacalaureat dar incapabili sa citeasca o fisa tehnologica si care, dupa o formare de dexterityate si de intelegere a procesului tehnologic sunt capabili sa dea idei de imbunatatire pentru acest flux.
    Cuvantul care incurca aici este cuvantul educatie. Pentru ca fiecare intelege din el altceva. Cuvantul cheie este performanta. Este ceea ce fac multi tineri lucrand in domeniul privat. Si cred ca incepand cu legea „diplomei de bac prof” este din nou o forma fara fond, o minciuna invelita in polei. Pentru ca nu diploma ii trebuie tanarului ce se suie pe schela centura de securitate ca sa puna polistiren pe bloc. Nici tinerei care trebuie sa citeasca cu atentie fisa de operatiuni atunci cand asambleaza un produs electrotehnic complex. Si nici tanarului care trebuie sa sudeze fara pori un capac de cazan sub presiune.
    Din pacate ministrii (cu una sau doua exceptii notabile) au fost sunt oameni ale caror circumvolutiuni au fost modelate de invatamantul socialist unde o diploma dadea acces catre un serviciu cu atat mai usor cu cat diploma era de un nivel mai ridicat.
    Nu am vazut nicodata, dupa atatea declaratii de reforma, o lista cu cele 10 (nu mai multe) „priceperi” pe care trebuie sa le prezinte la absolvire un tanar atunci
    – cand termina 8 clase
    – cand termina 12 clase
    – cand termina o facultate
    Pana nu vom vedea aceste liste simple, o sa continuam sa reformam deformand.

    • Eu as zice mai curand ca in Romania trebuie sa inceteze reformele in educatie care sunt facute cautand cuvinte prin dictionare. Caci problema principala nu e ca dvs. ati incercat sa va clarificati sensul dat de dictionar cuvantului „diploma”, ci ca insisi guvernantii nostri procedeaza la fel.

      Ceea ce am scris mai sus este despre modul si conditiile in care o diploma care are atributul „profesional” poate sa insemne ceva pentru piata muncii. Piata munci sau angajatorii nu sunt (si eu cred ca nu trebuie sa fie) unicii care decid in materie de formare profesionala initiala. Pentru formarea profesionala continua e altceva. Statul, aparator al interesului colectiv in educatie, apare in pozitia de coordonator de interese, de multe ori divergente, si in Elvetia.

      Sunt de acord cand spuneti ca in Romania educatia si piata muncii evolueaza in lumi paralele. Este asa deoarece au fost facute prea multe greseli in felul in care am reformat sistemul de educatie pana acum. Iar piata muncii nu putea astepta, asa ca si-a impus propriile exigente. Nu vad de ce trebuie sa repetam la nesfarsit aceleasi greseli.

  2. Scrieti mult despre o problema simpla si intrati intr-un joc in care politicienii sunt artisti: generarea de false subiecte de dezbatere.
    Bacalaureatul profesional este primul pas spre revenirea la admiterea in masa la facultatile private, care se va adopta prin OUG. Punct.
    In momentul in care vor absolvi o facultate pe cine mai intereseaza ca au intrat cu bac profesional?
    Cred ca am fost clar :) .

    • Sunteti dezamagit si va inteleg. Totusi eu nu vad lucrurile chiar asa. Stiu ca bacalaureatul profesional ascunde multe interese. Iar cel mai perfid nu cred ca e cel despre care vorbiti dvs. Caci cu cat esti mai putin pregatit si nu-ti gasesti locul in societate, cu atat poti fi mai usor de manipulat. Cu cat stii mai multe, cu atat te vinzi mai greu, atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere politic.

    • Va sustin argumentatia cu un exemplu concret.
      Ieri, duminica, la Radio Romania Actualitati a fost invitata D-na Corina Dumitrescu (rector la Dimitrie Cantemir). Doua intrebari si raspunsurile oferite mi-au atras atentia:
      1. Alegerea Procuror sef – D-na s-a plins ca NU a fost consultata, tocmai EA, reprezentanta societatii civile in CSM (de fapt, dupa cum chiar domnia sa a spus pe cind se lupta sa devina ministrul educatiei, PSD-ul a propus-o). Dar minciuna sta cu politicienii la masa!
      2. Bac. profesional – pe care-l considera, evident, important pentru insertia absolventilor „in piata muncii”, ulterior acestia isi pot completa probele si sa obtina bac. national. Din argumentatia respectivei doamne se observa direct ceea ce multi ziaristi, comentatori, profesori au deslusit si anume ocolirea unui examen prea greu pentru o mare parte a absolventilor de asa numite licee, de fapt niste stabilimente in care „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca ii educam”.

  3. :)
    stimata doamna,
    „educatia” nu a fost o greseala intimplatoare (mai degraba o continuare logica)
    1. „business-manii” (sau yes-manii) au facut bani vinzind diplome universitare (investitie aproape zero, profit maxim – „marketerii vizionari” vor lansa in curind o afacere si mai eficienta : diploma online)
    2. ca sa poti obtine o slujba la stat ai nevoie de hirtiile eliberate la punctul 1.
    faceti o investigatie in orice institutie bugetara, si veti fi surprinsa sa descoperiti ca portarul (o profesie onorabila de altfel) are masterat.
    sef obisnuit – „scaun + birou” iti trebuie doctorat.
    parlament si senat – tot hirtiile eliberate la punctul 1. te vor ajuta sa ti mai achizitionezi una la fel de „valoroasa” din „occident” .
    Fac sens „Partidul”, „Statul” si „Poporul” ? (pina deunazi era partidul-ceausescu-romania)
    :)

    • nimeni din cei care s au nascut in tara asta (si le pasa de ceilalti chiar si pentru simplul fapt ca au impartit/impart un spatiu si o limba) n ar trebui sa vrea sa fie asa cum spun.
      poate ca daca in istoria recenta n am fi avut experienta noastra tragica ca tara, in care suboameni au omorit, torturat, infometat si depersonalizat fiinta umana, atunci probabil ne am fi indoit printre altele si de relele intentii sau „neregulile intimplatoare” din educatia de azi.
      tocmai pentru faptul ca educatia este primordiala in dainuirea unei natii, vocea dvs este importanta. doar ca ar trebui explicate si inlaturate cauzele (efectele fiind infinit mai multe si dificile).

      • Aveti dreptate, educatia nu poate produce schimbari spectaculoase pe termen scurt. Pe termen lung insa, cum am spus mai sus, efectele unor reforme gresite in educatie incep sa se vada din ce in ce mai mult. Si nu e decat inceputul … caci s-au facut prea multe greseli in modul in care a fost guvernata educatia. Cred ca raul trebuie taiat de la radacina. Inainte insa, trebuie sa stim ce e rau si ce e bine, ca sa nu distrugem ce e bun si sa pastram ce e rau.

  4. stimata doamna gorga,

    din dezbaterile din austria am inteles ca de fapt exista o prevedere europeana pentru aceasta problema a bacalaureatului – astfel in austria s-a introdus asa numita „zentralmatura”, care se da la germana, matematica si o limba straina obligatoriu si inteleg ca la aceleasi exigente, indiferent daca dau in cadrul unui gimnaziu sau intr-o academie profesionala (comerciala, agricola, tehnica, etc.). desigur ca proiectul premergator va fi pe profilul scolii si mai iti poti alege la examenele orale, sau la cel al patrulea scris (care este optional) o materie pe profilul pe care te-ai pregatit.

    cu orice astfel de bacalaureat, chiar si de la profesionala, pot accede catre orice!!!! facultate. desigur ca daca vin de la o academie agrara va trebui sa dau niste examene de latina si eventual alte materii (biologie de ex.) pentru a putea continua studiul (oricum la medicina exista un examen de admitere, la care insa ma pot inscrie!).

    asadar cred ca, pe langa problema curiculara pe care o invederati, si care este totusi esentiala pentru pregatirea elevilor, problema ridicata de diversi cititori/comentatori este gresit inteleasa, pe motiv ca ei asimileaza pregatirea unui lacatus sau chelner intr-o astfel de scoala.

    in austria, aceste meserii, si cred ca in elvetia de asemena, se invata de la 15-16 ani in cadrul unei ucenicii, gardate de o pregatire teoretica prin cursuri ce se tin 1-2 zile pe saptamana. cam 40% dintre copiii unui an urmeaza astfel de cursuri de pregatire si vor termina la 18-19 ani cu o diploma de meserias, daca isi iau si examenele aferente bineinteles.

    eu nu am cunostiinta cum sunt pregatiti acesti copii astazi in romania, sau daca sunt pregatiti si calificati intr-un fel institutionalizat in romania. bacalaureatul profesional este o alta chestiune, dar fara pregatirea profesionala ca atare sunt de acord cu dumneavoastra ca nu are nici o valoare.

    revin asadar cu modul in care in austria si germania este organizat acest bacalaureat profesional – in scoli care au o curicula aferenta (turism, comercial, agroindustrial, mecanic)se invata 5 ani (clasa 9-13) si se termina cu un bacalaureat similar gimnaziilor, cu suplimentul profesional. asadar, s-ar putea chiar spune ca sunt scoli mai dificile decat gimnaziile, caci spectrul materiilor este ceva mai mare, iar in ceea ce priveste cele profesionale chiar mult mai aprofundat. din cate inteleg, in romania acest bacalaureat se doreste introdus pentru cei „mai slabi”, ceea ce desigur nu corespunde prevederilor europene in materie.

    • Dupa cat stiu eu, in UE functioneaza principiul subsidiaritatii potrivit caruia educatia este guvernata de fiecare tara in parte. Nu cred ca o prevedere cum cea despre care vorbiti poate fi posibila. Niciodata insa nu putem exclude cazul in care fie toate tarile, fie o parte din ele se pun de acord sa urmeze o anumita directie comuna asa cum s-a intamplat in procesul Bologna, de exemplu. Dar aici sunt tarile insele care decid in deplina suveranitate ce vor sa faca, UE nu poate impune nimic in materie de educatie – poate responsabiliza, sugera, initia dezbateri despre – dar nu impune asa cum poate sa o faca in justitie, de exemplu, prin MCV. Nicio sansa deci sa putem fi salvati dinafara de reforme educative proaste facute in interiorul Romaniei.

      • stimata doamna gorga,

        in austria aceasta modificare a legii invatamantului si introducerea acestei „zentralmatura” s-a implementat in ideea unei armonizari europene. mai in detaliu nu m-a preocupat, ideea era tocmai de a elimina diferentele si de a inlesni studentilor de a isi face studiile unde vor in europa. austria are un numar foarte mare de studenti straini (comunitari) si astfel se vor elimina si eventualele examene de „diferente”. asa s-a spus si personal mi se pare corect si coerent, mai mult, ar fi si in interesul invatamantului romanesc sa mearga intr-o atare directie (poate deja s-a facut, dar imi permit sa ma indoiesc).

        eu insa problema invatamantului romanesc nu o vad in licee, ci in lipsa acelei structuri de formare profesionala care se numeste ucenicia (auszubildender in germania sau lehrling in austria). pe acest drum se inscriu in jur de 50-60% dintre copiii unui an, si la 18-19 ani vor avea o meserie certificata. acestia sunt baza, si acestia cred ca nu au nici un fel de acoperire in sistemul actual din romania. acestia ajung necalificati si practic greu intermediabili pe piata muncii. se duc inutil la scoala 12 ani si se trezesc la varsta de 18-19 ani ca nu au competentele necesare sa promoveze un bacalaureat, fie chiar si de mana a doua, dar nu stiu nici vre-o meserie.

        revin la cifrele (rotunjite) ale anului acesta: au fost 200.000 de tineri in anul terminal al liceului, ca. 100.000 au promovat si 100.000 au ramas practic in aer, deci si fara diploma si fara meserie. eu cred ca o mare parte dintre acesti 100.000 ar fi optat pentru o scoala profesionala si ucenicie, care iti da posibilitatea sa si castigi un ban in timpul scolii (munca este platitia) si sa iti iei certificat profesional la 18-19 ani. in cazul in care ar exista un astfel de sistem de invatamant, nu am avea anual 100.000 de someri ci a avea anual 100.000 de contribuitori la bugetele diverse ale statului.

          • stimabile cristi,

            pai respectiva doamna la care faceti referire este exact pe postul care trebuie, caci actuala forma a invatamantului trebuie ingropata, caci ea duce clar catre undeva nicaieri, parafrazand un spot publicitar genial de acum cativa ani.

            intrebarea mea si nu numai este, cum putem face, dupa serviciul funerar, sa o convingem ca trebuie pus ceva in loc, dar mai mult, ca acest ceva trebuie sa fie alcatuit conform unei cereri precise – exemplul pe care il dau in austria este sustinut de patronate, de sindicate, de parinti si de elevi deopotriva, asadar ministerul este intr-o oarecare masura „legat de maini si de picioare”, fiind nevoit sa-si plieze oferta conform cererii.

            parerea mea este ca cea mai mare opreliste o avem la parinti, care nu inteleg ca este preferabil ca ale lor odrasle sa fie mai bine niste chelneri sau frizeri fericiti cu ceea ce fac, decat niste doctori sau ingineri neferiticiti si foarte probabil someri. in germana meseria se numeste „beruf”, un cuvant care isi are radacina in berufung, ce se traduce in „chemare”, „vocatie”. daca nu am vocatie catre inginerie, voi avea o diploma, chiar daca pe merit si nu pe pile, dar nu voi putea fi multumit caci m-am constrans sa fac ceva ce nu imi place. parintii (inclusiv eu intr-o oarecare masura) viseaza sa-si vada copiii intr-un loc catre care acestia poate nu au nici o chemare. in cazul in care exista mai multe oferte de parcurs educational, s-ar putea ca si optiunile parintilor sa se apropie de cele catre care copiii au chemare.

            • Pai, in primul rand, o putem convinge sa isi dea demisia si sa plece. Unde vede cu ochii preferabil. A facut destul rau, nu mai trebuie sa insiste aiurea. In al doilea rand, invatamantul este deja ingropat si cu slujba facuta, totul a inceput acum ceva ani, acum culegem roadele. Si vina este impartita: politicienii ca au vrut bani rapid de pe urma loazelor cu pretentii, parintii ca au crezut ca dintr-o loaza analfabeta poate sa iasa ceva bun, profesorii care au impresia ca, daca salariul este prost si munca lor trebuie sa fie la fel (eu sunt de principiul: nu iti convine iti cauti altceva, nimeni nu te tine legat in lanturi la un loc de munca; nu este capabil, mai lasi din pretentii; simplu) si societatea in general care a preferat sa ascunda mizeria sub pres atatia ani crezand ca nu vor fi consecinte (principiul: si ala a furat maica, lasa ca merge si asa). Acum avem deja generatii care sunt inepte la propriu, analfabeti care nu isi gasesc de lucru niciunde pentru ca nimeni nu este prost sa angajeze pe salarii „bune” prostii indiferent de numarul de diplome detinute. Generatii care nu mai pot fi „recuperate”. Iar educatia reprezinta un pariu pe termen lung si foarte lung, schimbarile bi-anuale ale „alesilor” dupa cum viseaza noapte nu ajuta cu nimic. Solutiile trebuie sa fie pe termen lung dar asta nu se va rezolva atata timp cat absolut totul este politizat in tara (angajarile se fac pe criterii politice de la femeia de serviciu la director). Boala cea mai grea a Romaniei este politica si reprezentantii ei: politicienii. Indiferent la ce nivel ne uitam. De aici ar trebui incepute reformele: eliminarea politicii din toate domeniile (indiferent ca este educatia, medicina sau fiscul) si din toate institutiile (in afara de parlament, acolo este locul politicienilor).

            • In nicio tara din lume nu a disparut politica educatiei. In articolul acesta, eu sustin ca e nevoie de un alt fel de politica a educatiei si formarii profesionale. Daca la altii a fost posibil, la noi de ce nu s-ar putea ?
              Dar nu se poate sa faci un alt fel de politica folosind aceeasi oameni. „Lupu-si schimba parul, dar naravul, ba”.
              Si inca un lucru, referitor la ce scrieti dvs. Inteleg foarte bine mania si supararea, dar trebuie sa continuam sa facem efortul sa ne acceptam asa cum suntem, cu toate greselile de care am fost capabili. Sa stiti ca e foarte important sa facem incercarea asta.

            • stimata doamna gorga, stimate cristi,

              politica in invatamant trebuie sa fie, caci asa cum corect spuneti este peste tot, caci se aloga doar fonduri bugetare, oriunde, in proportie mai mare sau mai mica, si bugetul este administrat de politicieni. asadar am incheiat din perspectiva mea acest capitol.

              politica educationala insa cred ca se poate face si la nivelul societatii, in sensul ca daca societatea, adica parintii, profesorii, patronatele si sindicatele genereaza un model, acesta trebuie acceptat si pus in practica de catre politicieni. aici cred ca gandesc un pic diferit – eu cred ca un proiect educational sustinut de ceea ce se numeste societatea civila, deci parintii, patronate si sindicate, NU poate fi ignorat de politic, si daca acest proiect incepe, nu pot venii ceilalti si sa-l schimbe, caci societatea civila nu se schimba in ritm cu legislaturile parlamentare. asadar as saluta o initiativa din partea societatii civile, si cred in nemasurata mea naivitate, ca asa ceva se poate creiona. asociatiile de parinti au o putere enorma in austria, cum dealtfel au si profesorii, deci orice initiativa legislativa initiata de politic nu are nici o sansa sa treaca daca nu detine si girul acestor foruri, unde mai pui si forta patronatelor si sindicatelor, care de fapt reprezinta direct piata muncii, si asigura pein urmare latura practica a lucrurilor. atat patronatele cat si sindicatele nu vor sustine proiecte de formare profesionala care sa fie in contradictie cu cerintele pietei.

              generatiile pierdute sunt pierdute, si recuperarea lor este foarte dificila. imi permit sa intreb: cate generatii ne mai putem permite sa pierdem?

    • Ceea ce descrieti dumneavoastra este foarte aproape de ceea ar trebuie sa fie o scoala profesioanala.

      Principala problema care o vad este pregatirea cadrelor didactice pentru obiectele practice. Practic nicaeri in sistemul de invatamant nu se pregatesc profesori care sa predea viitorilor lacatusi, electricieni, strungari etc.

      Cei mai apropiati de domeniu ar putea fi absolventii de Politehnica, dar ei sunt pregatiti pentru a fi proiectanti nu pentru a preda lacatuserie (de exemplu absolventii de metanica). O solutie ar fi masterul pedagogic de care se vorbeste in LEN, dar nici in universitati nu exista personal calificat pentru ai invata pe absolventii de facultate cum se preda lacatuseria la clasa a IX-a.

      Practic ne lipsesc scolile care inainte de ’89 se numeau scoli de maistri. Poate isi aduce aminte cineva cum se formau profesorii din acele scoli.

      Mai este o problema de salarizare. Un meserias bun, care sa ii invete si pe altii, castiga de 3-4 ori mai mult decat un profesor de liceu debutant. De ce ar renunta la meseria lui si ar alege sa faca niste cursuri de psihopedagie si apoi sa predea intr-un liceu profesional?

      • stimabile paul,

        aceasta treapta a scolii profesionale – ma refer la cea legata de ucenicie se parcurge in felul urmator: dupa clasa a 8a (mittelschule – scoala medie), elevul isi cauta un loc de ucenic. firmele care ofera astfel de locuri sunt selectate si trebuie sa dispuna de un maistru care are certificatul aferent de a putea indruma ucenici – in austria se numesc meisterbetriebe). apoi, pentru partea teoretica, ucenicul se duce o data sau de doua ori pe saptamana la o scoala, cred ca de regula dupaamiaza – ce materii face acolo nu stiu, dar sunt convins ca nu-i nici un secret. functie de meseria in care isi face ucenicia, aceasta poate dura intre 2 si 3,5 ani si este absolvita cu un examen, care ii va atesta bineinteles si calificare. el poate alege de exemplu sa continue scoala si sa devina maistru la randul sau, caci de exemplu un service auto nu poti deschide fara un astfel de maistru angajat, sau nu poti deschide un restaurant fara un maistru-bucatar.

      • Fireste ca e o problema, formarea profesorilor si a maistrilor. Dar cine sa-si mai puna aceasta problema cand nici macar invatamant profesional performant nu mai vrem?

        • stimata doamna gorga,

          eu vad actualmente lucrurile din exterior in ceea ce priveste romania, caci am hotarat ca dupa scoala generala sa-mi mut copilul la gimnaziu in austria. asadar, s-ar putea sa nu fiu in expunerea ce urmeaza „la curent”.

          invatamantul liceal „de elita”, pe care il asemuiesc cu cel gimnazial din austria, catre care acced in austria doar 30% dintre copiii unui an. pentru astfel de licee, am convingerea ca exista suficiente cadre didactice bine pregatite, iar examenul din clasa a 8a catre a 9a un bun criteriu de selectie. in austria selectia se face dupa scoala generala, dar pana in clasa a 6a inclusiv, curicula obligatorie este identica, elevii putand sa opteze functie de profilul gimnaziului pentru facultative. asadar, acest domaniu cred ca trebuie pastorit in sensul de a-i pastra calitatea actului educational, caci aici se intra intr-a 9a cu medii de 9,50. asta nu inseamna ca nu trebuie eventual „modernizata” programa scolara, vreau doar sa spun ca in opinia mea, potentialul si materialul uman este asigurat, atat in privinta cadrelor didactice cat si in privinta elevilor.

          liceele profesionale inteleg ca nu prea mai exista, iar aceastea, cu titulatura lor, sunt apoi „umplute” cu candidati care nu au luat nici note de trecere, dar au ramas locuri libere. apoi aici este o problema serioasa asupra careia trebuie reflectat, si acestor institutii trebuie sa li se dea o directie – odata in sensul unei pregatiri profesionale sa spunem de treapta a doua (ucenicia fiind prima treapta), insa concomitent cu neacceptarea celor care nu au luat note de trecere, caci este putin probabil ca pe acestia sa-i apuce „dorul de carte” tocmai la aceasta varsta in care se produc si niscaiva schimbari biologice serioase, si apoi sa promoveze cu succes(uri) examenul de bacalaureat, chiar si de treapta inferioara.

          ucenicia si cele ce le implica aceasta formare profesionala inteleg ca este sublima dar lipseste cu desavarsire. ori aici eu vad cea mai mare necesitate de actiune, caci aceasta este „patura” larga cu care suntem confruntati. elita este un varf, dar baza piramidei este o baza pe care nu te poti baza ca societate.

          din exposeul meu pana aici am vorbit desigur doar de treapta superioara, liceala. am convingerea ca in clasele 5-8 trebuie actionat tocmai pentru „separarea apelor”, astfel incat copiii sa-si poata descoperi vocatia de care vorbeam mai inainte.

          de curiozitate m-am uitat in zonele rurale ale austriei si am constatat ca in unele nu exista gimnazii de loc, asadar trag concluzia ca acolo parintii de regula nu-si vad odraslele nici doctori, nici avocati si ii dau la scoala de stiinte agricole sau de turism, tocmai pentru a deprinde mestesugul de a trai bine din agricultura pe care o practica si din pensiunile atasate staulului de vaci. nu cred ca sufera nimeni, iar cei ce au nazuinte si vocatie catre a deveni doctori nu pot sa se adreseze decat universitatilor din innsbruck si vienna de exemplu, singurele existente in austria! nu stiu daca este bine, dar sistemul functioneaza, si avem curioasa situatie in care multi doctori austrieci profeseaza in germania si multi doctori romani profeseaza in austria. asadar, sistemul nu-i perfect, dar au doctori. noi nu prea mai avem! dar ei au tinichigii si chelneri pe cand noi nu avem si nici nu „exportam” caci nu-i formam. meseriasii nostri care lucreaza in strainatate nu sunt formati dupa revolutie, si acest lucru ar trebui sa ne dea de gandit, in sensul ca s-a mizat mult pe aportul resp. fluxul de bani pe care acestia il trimit in tara. lor nu le va prea urma nimic, caci aceste profesii sunt pe cale de extinctie – la noi se prefera sa fie avocat prost decat zidar bun.

  5. Legea cu bacu’ profesional e trecuta de Parlament, intr-un fel sau altul…Cati are alte reocupari acum: incep reangajarile/avansarile in universitati si posturile blocate trebuie sa ajunga la cine trebuie. Sistemul trebuie ingropat definitiv in mediocritate, pentru ca (putinele numeric) cadre universitare cu adevarat capabili sa ramana o minoritate, incapabila de coagulare si fara putere in structurile de decizie universitare:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/Se-d-liber-la-avansri-facile-n-universiti-1002142.html

    Traiasca mediocritatea!

    • Schimbarea acestor proceduri de avansare in universitati e tot atat de grava ca si introducerea bacalaureatului profesional. Nu spun aici mai mult pentru ca subiectul discutiei e altul. Promit insa sa scriu despre acest lucru pentru ca sunt foarte multe de clarificat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adriana Gorga
Adriana Gorga
Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia). În prezent, lucrează intr-un proiect de cercetare privind analiza transformarilor curriculare recente din universitatile elvetiene.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro