marți, martie 19, 2024

Tragi-comedia Ucrainei continuă. Actul VI: intră în scenă comicul Zelenski

Puncte cheie:

  • Nu mai există îndoieli şi incertitudini electorale, actorul de comedie Volodimir Zelenski (41 de ani) va câştiga duminică alegerile prezidenţiale din Ucraina cu o diferenţă de cel puţin zece procente, adică de o manieră categorică şi incontestabilă;
  • Dincolo de ironia istoriei unui popor esenţialmente nefericit şi ghinionist la plasarea geopolitică pe hartă, într-o zonă-tampon (nici noi nu suntem departe, dar am avut, totuşi, mai mult noroc până acum), intrarea Ucrainei în epoca unui comediant ascunde o tragedie subtilă şi profundă: lipsa soluţiilor politice şi epuizarea tuturor speranţelor, căderea în derizoriul absolut, abandonarea în mâinile unui discurs radical anti-sistem (ceva de felul: „dacă tot n-a mers nici acum, măcar să vină unul din afara sistemului şi să-i facă praf pe toţi şi totul, cel puţin o să ne distrăm bine, vom avea show pe cinste”);
  • După ce au încercat cu toţi, pro-Vest şi pro-Est, de două ori cu revoluţii proeuropene ratate (2004/2005 şi 2013/2014), ambele înecate în dezamăgiri politice şi economico-sociale după câţiva ani, dar şi cu susţinătorii neutralităţii (care au făcut ca Ucraina să fie „pe nicăieri”) şi cu proruşii obtuzi, buni numai de consolidat cenuşiul posomorât al ţării şi încremenirea în supunerea faţă de Moscova, ucrainenii încearcă acum şi cu un actor de comedie, tânăr, carismatic şi distractiv, despre ale cărui opţiuni strategice, viziuni economice şi surse de finanţare nu se prea ştie mare lucru, nici în Europa, nici în Ucraina;
  • Ceea ce ucrainenii ştiu sigur despre cel pe care îl vor alege preşedinte peste câteva zile este că nu a mai făcut politică, este un „om nou” iar asta li se pare o garanţie suficient de puternică a îmbunătăţirii situaţiei ţării (mare iluzie să faci din asta o dogmă, succesul sau insuccesul nu au legătură cu a fi un om nou sau vechi, ci cu virtuţile, pregătirea şi potenţialul fiecăruia în parte pentru poziţia respectivă);
  • Petro Poroşenko nu a fost un preşedinte rău intenţionat, dar a fost judecat aspru de ucraineni pentru promisiunile uriaşe din 2014, mare parte din ele neonorate (nici nu putea fi altfel, atâta timp cât a promis fără să clipească recuperarea Crimeei, aderarea la NATO şi integrarea în UE, rezolvarea demnă a conflictului ţării cu Rusia, dezvoltarea economică, investiţii masive, eradicare corupţiei etc.- motive pentru care a fost ales în mai 2014 cu 55% din primul tur!);
  • Judecarea aspră a lui Poroşenko ar trebui să fie o lecţie şi un aviz pentru toţi populiştii din regiune (proeuropeni sau antieuropeni), de a nu ridica prea sus ştacheta aşteptărilor, de a nu încerca să ajungă la putere luând-o pe scurtătură, căci mai devreme sau mai târziu vine scadenţa iar sloganurile şi lozincile cu care au câştigat nu mai ţin de realizări şi performanţe. De ora decontului nu scapă nimeni. Oamenii uită, e adevărat, dar nu chiar aşa de repede, iar memoria politică a unei societăţi durează totuşi ceva mai mult decât un mandat de patru sau cinci ani;
  • Riscul cel mare pentru Ucraina este însă de a înlocui un populist demascat cu un populist şi mai mare, încă acoperit, iar escaladarea acestei spirale a promisiunilor neonorate (din tot felul de motive, subiective şi obiective) nu poate duce decât la compromiterea în timp a ideii democratice şi la ameninţarea instalării unui regim autoritar, pe care oamenii să ajungă să şi-l dorească – la început – şi să-l accepte, exasperaţi fiind de minciunile şi neputinţele democraţiei;
  • Poate ne grăbim puţin, ştiu că este un risc, dar haideţi să ne punem de pe acum întrebarea – ce se ştie şi ce nu se ştie despre viitorul preşedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski?

*

După ce a interpretat cu succes rolul preşedintelui într-un serial de televiziune şi i-a distrat bine pe ucraineni câţiva ani la rând, iată că actorul de comedie Volodimir Zelenski va fi chiar ales de-adevăratelea în funcţia de şef al statului ucrainean. Viaţa bate filmul, asta ştim demult, iar ironia istoriei face ca un popor obosit, trădat de vreo cinci ori în aşteptările pe care şi le-a creat după 1991, lipsit de soluţii politice reale, cu speranţele epuizate, să îşi încredinţeze dramul de destin european pe care crede că îl mai are în mâinile unui comediant care se jură că îi va face praf pe corupţi şi că va da de pământ cu sistemul politico-administrativ hidos al ţării.

Câteva idei despre cel care pleacă din funcţie. Petro Poroşenko încheie prost un mandat început sub auspiciile unei mari speranţe (a câta oare?), cea născută în noaptea de graţie de după victoria (aparentă) a Euro Maidanului, pe 22 februarie 2014, odată cu fuga lui Ianukovici în Rusia şi iluzoria eliberare de sub influenţa Moscovei.

A fost ales ca un populist de prima ligă dar a încheiat discreditat pe plan intern. Nu şi pe plan extern, unde a fost apreciat ca un partener credibil. A fost un pro-occidental, a dorit să deplaseze Ucraina spre Vest, să se rupă de Rusia. Nu a reuşit. Nu avea cum. Asemenea promisiuni cum sunt cele făcute de el în primăvara lui 2014 nu puteau fi îndeplinite, nici în 5, nici în 10 ani, poate nici în 20 sau niciodată.

Se pot revedea analizele mele din 2014 despre Ucraina, în care spuneam că nu există absolut nicio şansă să îşi îndeplinească mare parte din promisiuni, şi oricum le va rata pe cele mai importante dintre ele: recuperarea peninsulei Crimeea (cred că a spus că va rezolva în şase luni sau cam aşa ceva), aderarea la NATO şi integrarea în UE (Ucraina nu este astăzi nici măcar stat candidat la integrarea europeană), dezvoltarea economică şi atragerea de masive investiţii occidentale (rezultate modeste), combaterea corupţiei (în prezent, corupţia politico-administrativă a crescut la un nivel considerat dezastruos de UE şi de ucraineni), soluţionarea demnă a conflictului cu Rusia (sugera un fel de punere la punct a lui Putin) etc. Poroşenko însuşi a fost prins în „scandalul Panama”, în care s-a dezvăluit că îşi ţinea banii în paradisuri fiscale, pentru a nu plăti, ca fraierii săi de votanţi şi contribuabili, impozitele mari ale statului ucrainean, al cărui preşedinte a fost. Ce să mai spunem, cum putea crede că va fi reales în aceste condiţii?

Pleacă Poroşenko, vine Zelenski. Actul VI al suveranităţii postsovietice a Ucrainei. Tragi-comedia marelui nostru vecin continuă iar dezvoltarea narativă de pe scena de la Kiev este de-a dreptul surprinzătoare şi spectaculoasă. Spectatorii care participă la scrierea dramei optează exasperaţi pentru un act mai vesel, interpretat de un comediant tânăr şi imaculat. S-au săturat de tonurile grave şi de promisiunile politicienilor de carieră, de neputinţe şi partide corupte. Vor iarăşi schimbare, dar una totală de data aceasta. Cheamă pe scenă pe cel care i-a distrat cel mai bine la televizor în anii din urmă şi care i-a criticat cu talent pe expiraţii actori politici din sistem. Deci, se intră în scenariul figurii proaspete, al omului nou, desigur carismatic.

Sunt două certitudini în legătură cu Zelenski, atât. Prima se referă la ceea ce este fizic, adică un bărbat tânăr, simpatic şi cu şarm public, de 41 de ani, vorbăreţ, cu prezenţă scenică (nimic suprinzător aici, fiind, se pare, un actor de comedie de succes pentru ucraineni), spontan, generând o puternică impresie de sinceritate, naturaleţe, cinste. Are mereu replica la el dar nici nu spune mare lucru, iar jurnaliştii nu îl prind niciodată, cu nicio întrebare mai concretă. Le scapă mereu din mâini, ca un peşte abia scos din apă. Nu e clar ce vrea să facă, cum va rezolva asta şi cealaltă, dar dă asigurări că „o să fie bine, dragilor. Jos corupţii!”

A doua certitudine este că nu a făcut politică, vine din afara sistemului, deci nu i se poate imputa nimic din eşecurile de până acum ale partidelor şi liderilor politici. Îi critică năpraznic pe toţi şi promite să scape ţara de corupţie. Frumos. Nu poţi refuza un asemenea candidat, când contracandidatul lui te-a dezamăgit amarnic. Explicaţia victoriei lui Zelenski e simplă.

Bun, asta e ceea ce se ştie. Dar necunoscutele sunt mai multe şi mai complicate decât puţinele certitudini. Care va fi, de exmplu, opţiunea strategică a lui Zelenski, pro-Vest, neutralitatea sau pro-Rusia? A fost suficient de abil să nu fie clar în această privinţă, ca un adevărat populist care merge pe abordarea catch all, dovadă că marea masă a votanţilor lui este concentrată în Estul Ucrainei, inclusiv în zonele dominate de pro-ruşi. Vestul Ucrainei este mai divizat din punct de vedere electoral (este însă votat şi acolo, dar situaţia este mai echilibrată) în timp ce majoritatea votanţilor lui Poroşenko se pare că vor fi la vest de Kiev şi că va pierde categoric în est. Nu voi intra acum în detalii de analiză a campaniei electorale. Recomand, pentru cei interesaţi de detalii, analizele foarte bune şi minuţioase ale fostului diplomat Dorin Popescu, un cunoscător al spaţiului politic ucrainean. Mi se pare valabilă şi de reţinut observaţia că narativul intern al lui Zelenski (anti-corupţia) a fost mai puternic şi mai convingător pentru ucraineni decât narativul extern al lui Poroşenko (anti-Rusia, pro-Vest). Un semn că, până la urmă, Ucraina nu îşi poate depăşi condiţia şi va rămâne blocată, deopotrivă în neputinţe externe şi interne. Oamenii par că se resemnează şi înţeleg că de Rusia oricum nu pot scăpa şi, fără să mai aspire la mari obiective europene şi euro-atlantice, vor măcar mai puţină hoţie în ţară. Dar riscul naţionalismului şi radicalismului pândeşte la finalul Actului VI, după Zelenski. Încă o dezamăgire cu actorul de comedie şi bomba internă este amorsată.

Altă neclaritate. Cine l-a finanţat pe actorul de comedie Volodimir Zelenski să devină preşedinte al Ucrainei? O asemenea campanie, într-o ţară mare, costă. Oricât de mare ar fi simpatia populară obţinută din filmul rulat la televiziune, pentru a câştiga preşedinţia ai totuşi nevoie de resurse importante.

A treia mare necunoscută. Partidul cu care va guverna şi majoritatea parlamentară pe care se va baza mandatul preşedintelui. Acum este, să zicem, independent. Pe 27 octombrie anul acesta (dacă va rămâne data propusă) urmează alegeri generale iar Zelenski îşi va face probabil până atunci un partid, cu care să îşi instrumenteze valul de simpatie şi suport electoral de acum. Modelul Macron. Probabil, va câştiga şi alegerile parlamentare.

Cine vor fi însă oamenii lui Zelenski în parlament, cu cine se va alia dacă va obţine sub 50%? Cu cine va guverna? Pe cine şi ce va propune în cabinet, ca oameni şi idei? Dar va fi într-adevăr un Macron strălucitor al Ucrainei sau se va transforma într-un Trump dur al Estului Europei, optând curând pentru unilateralism, tranzacţionalism şi imprevizibilitate? Dar varianta de a nu fi nici una, nici alta, ci o marionetă teleghidată de la Moscova, o putem exclude? Dar varianta unui preşedinte slab, al haosului şi corupţiei generalizate, manipulat de sistemul pe care a promis că îl va demantela dar care se va dovedi mai puternic decât el, al blocajelor politice interne şi ezitărilor externe, este oare complet în afara discuţiei?

Actul VI al dramei Ucrainei va epuiza cel mai probabil şi speranţa că dintr-un bun comediant rezultă neapărat un bun preşedinte. Poate fi, teoretic, şi aşa, să nu punem răul înainte, dar oricum riscul de a pleca la drum cu un şofer despre care nu ştii mai nimic, doar că ţi-a spus nişte bancuri bune şi te-a distrat, e destul de mare. Promisiunile lui Poroşenko din primăvara lui 2014 lasă loc replicilor spumoase ale actorului Zelenski din primăvara lui 2019 şi unui Ukrainian Dream din ce în ce mai confuz, mai puţin explicat, mai puţin credibil. Dar primăverile trec, ora decontului vine negreşit iar răbdarea ucrainenilor şi încrederea în democraţie se epuizează. Mă tem, zău, de Actul VII. Scena Ucrainei este mult prea aproape de noi.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Foarte bun articolul. Impartasesc ideile autorului, dar constat ca nu e complet. A fost uitata perspectiva occidentala asupra Ucrainei. Promisiunile lui Porosenko au fost populiste, de acord, dar marea lor majoritate nu puteau fi infaptuite fara ajutorul occidentului: al UE in plan economic si al SUA in plan militar. Or ambele ajutoare au fost anemice si punctuale sau conditionate. Deci nereusita lui Porosenko este si esecul politicii vestului in cazul Ucrainei. Vestul pare ca s-a obisnuit cu ideea ca Ucraina sa fie stat tampon intre Rusia si UE decat sa mai incerce sa o aduca in siajul sau. E mai comod asa si nu strica la marile afaceri si legaturi ombilicale cu Moscova. Iar SUA are alte prioritati in zona pacificului de sud-est ca sa mai aibe timp sa arunce priviri si spre zona est-europeana a Ucrainei. Riscul unui haos in Ucraina este major, si apreciez ca justificate ingrijorarile autorului in aceasta privinta. Circ, circ dar la un moment dat vine si cel cu tava pentru plata …

  2. Dupa 4 ani o sa planga ucrainienii (SI) din cauza comediantului asta nou !

    PS. Unele tari sunt cu adevarat condamnate sa traiasca in istoria lor adevarate tragedii avand la carma lor diversi clovni (chiar si bine intentionati) !

    • Ronald Wilson Reagan a fost guvernatorul Californiei 8 ani si este cel mai mare presedinte al americii de dupa razboi.
      Noi romanii tebuie sa-i fim ecunoscatori in vecii vecilor pentru tenacitatea lui in a distruge comunismul.
      „Mister Gorbachev tear down this wall”.

  3. Ca părere, România trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, respectiv o destabilizare totală în Ucraina, aşa cum a fost în 1917-1918. Suntem interesaţi de situaţia din Ucraina fiindcă în Est sunt nu numai Moldova+Transnistria, dar şi Bugeacul, Bucovina de Nord şi 2/3 din Maramureşul istoric.
    Dar cea mai mare imponderabilă o constituie poziţia „marilor puteri” asupra situaţiei de pe Frontul de Est: Rusia, Europa(în speţă Germania şi Franţa) şi SUA+NATO+România. Ca părere, Europa a trădat de trei ori Ucraina până în prezent, totul cu scopul de a nu supăra Rusia. Idem poziţia în ceea ce priveşte Moldova, unde Europa acceptă tacit prezenţa armatei ruse în Transnistria. Nu prea avem mari aşteptări de la „Europa noastră”….
    Singura speranţă pentru România sunt negocierile SUA+NATO cu Rusia. În care TREBUIE să se ajungă la o soluţie negociată, altfel urmează o destabilizare generalizată în Ucraina, cu cunsecinţe imprevizibile şi periculoase. Probabil se aşteaptă rezultatele alegerilor din Ucraina, dar şi limpezirea situaţiei post-electorale din Moldova.
    România până acum a jucat prost pe Frontul de Est, atât în cazul Moldova, dar şi în cazul Ucraina. Se pare că suntem prea mici pentru un război atât de mare.

    • @ Lucifer

      Rusia nu este, nicicum, egala NATO, iar definitia specialistilor in securitate, pentru ea, este „putere regionala cu ambitii globale”. Orice negocieri, de la aceasta premisa vor pleca.
      Cat despre Romania, intotdeauna a fost prea mica pentru razboaiele mari si tocmai de aceea a avut nevoie de aliati puternici. Ieri aliatul era URSS, astazi aliatul este SUA. URSS nu mai exista formal, iar Rusia se straduieste sa prelungeasca, prin orice mijloace, „viata” unui schelet informal al URSS. Inclusiv in Romania. Dar Cortina de Fier se muta, implacabil, catre Est.
      Satelitii de azi ai Rusiei sunt statele ce-i adopta modelul, macinate de coruptie, cu regimuri autoritare, cu justitie subordonata politic, cu libertate de expresie ingradita sau inexistenta. Iata de ce sunt atat de importante lupta anticoruptie, o Justitie independenta si o mass-media netimorata, in Romania.

      • La fel cum ar negocia Ungaria, direct cu Putin, recuperarea teritoriilor unguresti din Romania. Daca ar avea, Ungaria, o conducere serioasa.

      • John70: România nu are „forţă de negociere” cu Rusia, practic toate temele României (tezaur, urmările pactului Ribbentrop-Molotov, armata rusă din Transnistria, unire) nu ar fi acceptate de Rusia. Apoi, retoric vorbind, dacă în cazul „negocierilor” Rusia ar cere, de ex. recunoaşterea anexării Crimeiei şi ei să-şi retragă trupele din Transnistria, ce aţi face?

        • Se recunoaste anexarea peninsulei Crimeea (se precizeaza ca desi Crimeea le-a apartinut rusilor anexarea s-a facut intr-un mod cel putin discutabil).
          Se asigura un coridor de acces pe uscat prin zona Donetk-Lugansk.
          Se stabileste retragerea trupelor ruse din Transnistria, regiune care va reveni Ucrainei.
          Se stabileste ca sudul Basarabiei, cele trei judete, sa revina la republica Moldova.
          Se stabileste unirea Republicii Moldova cu Romania.
          In acest fel toata lumea va fi multumita (si vor trai multumiti pana la adanci batraneti).

          • Când se vor negocia toate astea, se vor negocia între înlocuitorul lui Putin și președintele american de la vremea aceea. Mai sunt vreo 8 sau 10 ani până atunci.

            Ce poate face România între timp este să aducă pe propriul teritoriu trupe americane ”fără număr”. Ș-apoi ‘om vedea :)

          • Cum pe internet vorba merge repede, poate le-am dat astfel, pe persoana fizica, idei pentru un nou …front de lucru, contribuind la reducerea numarului de fronturi adevarate.

    • Cred ca mai degraba avem conducatori mici ca urmare a unor alegeri gresite facute de cei care au fost la vot si asta face ca RO sa para mica…

      Cand ai conducatori pregatiti, care stiu ce vor si folosesc resursele cu care au fost inzestrati atunci pana si lucrurile cele mai dificile par sa fie mai accesibile.

      Noi si ei!

  4. Ucraina este un stat divizat pe o falie istorica Vest (cartolic sau greco-catolic, candva parte din Uniunea Polono-Lituaniana) si Est (filorus, ortodox). Bucovina de Nord si sudul Basarabiei au ajuns in componenta Ucrainei, dupa ce anterior fusesera insusite de URSS prin Pactul Ribbentrop-Molotov. Intr-un asemenea spatiu geopolitic compozit, Federatia Rusa are largi posibilitati sa actioneze, in ciuda atitudinii antirusesti a uncrainenilor. Doar consecventa Statelor Unite in politica ei externa in aceasta parte a Europei poate bloca incercarile lui Putin de a reface URSS. Germania lui Merkel est complice cu Rusia lui Putin, in ciuda incercarii Germaniei de a suprima Uniunea Sovietica (prin impartirea ei in 10-16 state independente) si a nenorocirilor pe care nemtii le-au suportat dupa ce au fost ocupati de Armata Rosie (fiindca generatiile actuale de nemti au pierdut memoria generatiilor inaintase).

  5. Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi şi nouă toate;
    Ce e rău şi ce e bine
    Tu te-ntreabă şi socoate;
    Nu spera şi nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece
    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul şi pe patru,
    Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
    Şi de plânge, de se ceartă,
    Tu în colţ petreci în tine
    Şi-nţelegi din a lor artă
    Ce e rău şi ce e bine.

    Cit de adevarat si de frumos a putut glasui poetul nostru nepereche,nemuritorul , MIHAI EMINESCU

    Dar sa ne intoarcem -La oile noastre – la cele scrise in textul de mai sus . Comedia Umana nu se termina niciodata ,din nefericire drumul nostru catre nicaieri ,ne aduce in fata , acum mai mult ca oricind ,astfel de situatii , ce nu ingrijoreaza pe nimeni altii ,decit pe cei ce sunt nevoiti sa participe la ele . De fiecare data poporul are dreptate, zice o veche zicala si se pare ca si acum este la fel , poporul Ucrainean are dreptate sa aleaga noul in dauna celor vechi si dovediti neputinciosi ,cum tot asa ar trebui sa faca orisicare popor de fiecare data. cei care si-au dovedit neputiinta ,nu ar mai trebui sa fie alesi de nimeni . Votantii ar trebui sa scoata din sufletul lor partizanatul ,emotia , necunoasterea ,propriile ambitii sau interese materiale si nu numai , de moment si sa aleaga fara retinere NOUL ,doar NOUL, care poate aduce binele unei natiuni .Asa cum pare , poporul din Ucraina a ales noul ,poate ar fi bine sa facem si noi la fel, sa lasam in urma trecutul nevolnic si sa acceptam cu orisice risc VIITORUL si numai VIITORUL .Va urez tuturor puterea de a ne(va ) desprinde din mrejele trecutului si va astept pe toti (la referendum) ,impreuna sa facem asta .

  6. Epoca lui Putin trebuie să treacă, într-un fel sau altul, iar până atunci nu prea contează cine e președintele Ucrainei. Există experiența R.Moldova, în 1992 Boris Elțîn a blocat lucrurile pentru ea exact cum avea să le blocheze și Putin pentru Ucraina în 2014, iar de-atunci încoace nimic semnificativ nu s-a mai întâmplat.

    Ar fi interesant de știut dacă Putin își dă seama cât de distructivă e politica asta pentru Rusia. Pentru că nu lasă nici o altă opțiune decât dezmembrarea Rusiei, la 3-4 ani după înlocuirea lui. Probabil n-o să aflăm niciodată dacă își dă seama sau nu.

  7. Hmmm… inainte sa zambesc pe seama Ucrainei, imi fac ochii roata prin „curtea” noastra, vad cine ne conduce, vad si propunerea PSD de ministru al Justitiei si-mi piere zambetul de tot.
    Cu aproape 30 de ani in urma, in decembrie ’89, vedeam la televizor, in direct, un poet si un actor, care strigau „Am invins!”. Astazi, nu stiu sigur cine a invins pe cine…

    Revenind la candidatul-actor din Ucraina, n-as baga mana in foc ca nu are in spate un papusar si ca „ascensiunea” sa fulminanta nu este rodul unui scenariu abil. Ramane de vazut cum va evolua, dupa alegeri, in caz ca, pana atunci, nu explodeaza vreo bomba mediatica incriminatoare, care sa rastoarne „calculele hartiei”.

    Abia dupa ce mergem la vot in 26 mai, in procent de peste 50%, am putea sa radem, peste gard, la Ucraina, zic eu.

    • Am învins noi. Simplul fapt că am putut pleca în mod civilizat cu avionul înseamnă că am învins. Nu neg că în Decembrie 1989 am sperat că pe termen lung lucruile să ia o cu totul și cu totul altă direcție, dar până la urmă asta nu schimbă nimic în mod fundamental.

      Tata mi-a spus chiar atunci înainte de anul nou 1990 că e ușor de intrat în comunism dar de ieșit se va ieși abia după câteva generații pentur că nimeni n-a mai făcut-o până acum și nici nu știe cum să o facă. Și că, cu puțin noroc poate copiii mei să vadă ieșirea din marasm. Mi-a mai spus să-mi termin facultatea și apoi să plec cu prima ocazie fără a mă mai uita înapoi.

      Evident că a avut dreptate. Sungurul lucru pe care îl regret azi e că nu l-am ascultat imediat și că am stat vreo 3 ani mai mult decât trebuia. Eram în faza aberației cu „Dacă plecăm cu toții ce se va alege din țara asta?” Noroc că mi-a venit mintea la cap până la urmă…

        • Deloc! E p victorie pe bune. Ieșirea din comunism durează un timp extrem de îndelungat pe care pur și simplu nu mi-l permiteam. Viața e mult prea scurtă.

          • „victorie à la Pyrrhus” chiar înseamnă ”victorie pe bune”, nu altceva. Dar o victorie atât de costisitoare încât, prin comparație, destule înfrângeri ar fi avut consecințe mai puțin dramatice.

            • Stiu foarte bine ce inseamna. Pentru mine n-a fost catusi de putin o victorie a la Pirrus. daca, Doamne fereste, o luam in goarna in decembrie ’89 ar fi trebuie sa-mi risc pielea ca sa scap din paradisul lui Pingelica. Nu mi-am dorit nimic mai mult decat proabusirea lui. Chiar si unul ca Lukasenko era aceptabil atata tjmp cat nu inchidea frontierele.

    • „n-as baga mana in foc ca nu are in spate un papusar si ca “ascensiunea” sa fulminanta nu este rodul unui scenariu abil”

      Foarte posibil, dar nu scapati din vedere un detaliu esential?

      La noi in decembrie 1989, probabil ca „scanteia” ce adecalnsat explozia a venit din afara, dar nemultumirea populatiei era foarte reala, altfel nu ar fi avut efect!

      la fel in Ucraina, indiferent ce Papusar kremlinist are in spate, actorul a fost ales de POPOR, asa cun noi, de buna-voie si nesiliti de nimeni, l-am votat si ras-votat pe ion iilci iliescu!

  8. Ucraina e totuși o țară eșuată și artificială. Dincolo de corupție și alte belele, majoritatea populației vorbește în familie rusa chiar dacă se declară de etnie ucraineană. Linia de demarcație între ruși și ucraineeni e cât se poate de fluidă. Un exemplu relevant e ceea ce s-a întâmplat în 2014 când cu anexarea Crimeii. Autoritățile de la Kiev au numit în 2014 (când a început circul în Crimeea) comandant militar al Crimeii pe amiralul Oleksandr Turcinov, până atunci comandat al forțelor navale din peninsulă, ca să facă rapid ordine și să-i termine pe oamenii rușilor de acolo. Ceea ce atunci nu era chiar așa de dificil precum pare azi. Oleksandr, fiind un nume neaoș ucrinean, patriot sforăitor, etc. Însă a doua zi după instalarea în post trece de partea rușilor și Oleksandr devine Aleksandr, rus neaoș din tată-n fiu :)

    Mai apoi ca să evite ruperea regiunii Odessa (locuită masiv de ruși) de Ucriana după modelul Crimeii, Poroșenko îl numește guvernator al regiunii pe fostul președinte georgian Mihail Saakașvili, care a fost debarcat de la conducerea Georgiei de muscali, deci era limpede că-i ura de moarte. Exista pericolul ca orice ucrineean numit în acea funcție să treacă în orice clipă de partea maicii Rusii și a tătuculuii de și a Kremlin. Saakașvili nu înșelat speranțele Rusiei și la un moment chiar a ars de vii o sotnie de cazaci transnistreni ce încercau să o pună de preluarea puterii la Odessa în numele maicii Rusii. Problema goergianului a fost că la un moment dat chiar a crezut în gargara de la Kiev și s-a apucat să treacă la eradicarea corupției în guvernoratul său, Așa încât a fost ugent demis și i s-a retras cetățenia ucraineeană acordată cu mare pompă nu cu mult timp înainte…

    Președintele de precedent al Ucrainei, Ianukovici, vorbea o ucraineeană stricată, dar măcar lua lecții și încerca să învețe limba tării pe care o conducea. Mai rău stătea primul său ministru, Micula Azarov care chiar dacă a promis la inaugrare că va învăța ucrineeana, nu a fost auzit niciodată spunând măcar o propoziție în limba țării pe care o administra…

    Problema lui Zelensky nu e lipsa de experiență, sau faptul că ar fi antisistem, ci faptul că e omul rușilor. Din puținul pe care l-a spus despre planurile sale de viitor știm doar că a promis o rezolvare amiabilă a conflictului cu Rusia fără a sufla vreo vorbă despre integrarea Ucrainei în NATO sau UE. Sitcomul său e în limba rusă. Nu e deloc clar dacă vorbește ucraineeana, provenind dintr-o familie de evrei rusofoni. Iar la TV-ul rusesc (urmărit de majoritatea ucraineenilor :)) i se face o reclamă deșănțată. Maica Rusie nu sprijină niciodată pe nimeni din altruism. Doar două exemeple:

    https://www.youtube.com/watch?v=MA4CK6CqAP8
    https://www.youtube.com/watch?v=ybd2m3DWomE

    Privind lucruile la rece, pentru România e de preferat Poroșenko care în pofida eșecurilor sale, pare puțin probabil să cadă la pace cu Rusia prea curând. Pe de altă parte există riscul real ca Ucraina lui Poroșenko să fie admisă în UE și NATO ceea ce ar fi un adevărat cataclism. Mai dihai ca intrarea Turciei lui Erdogan în UE. O țară mare dar fără identitate naționala ce poate deveni în orice clipă maimuța Rusiei, e un factor de disoluție fără preche pentru ambele organizații. E aproape ca și cum Stalin ar fi fost numit secretar general al NATO :)

    Dacă iese Zelenski, România se va învecina din nou cu Rusia, cu toate relele și pericolele ce decurg din asta. Atâta tmp cât NATO funcționează și se menține, e OK. Nu sună deloc bine, dar poate că e totuși de preferat ca vecinul tău să fie inamic pe față decât inamicul cu mască de prieten. Iar dacă nemții și franțujii reușesc să spargă NATO atunci întreg Estul Europei a îmbulinat-o rău de tot. Deci nici nu mai contează cine-i președintele Ucrainei.

    • Pentru Romania chiar nu conteaza cine va fi presedinte in Ucraina si cum bine spui, o integrare in NATO si UE o catastrofa cu „open end” care poate culmina intr-un conflict militar.
      Mai mari occidentali mai bine s-ar gandi la rece si pragmatic la o varianta acceptata atat de rusi cat si de ucraienieni si nu este in intersul nimanui ca situatia sa nu fie rezolvata, rusii fiind insa in avantaj, au rabdare si pot astepta.

      • OK. Mimuța lui Putin tocmai a ajuns a butoane.

        Vom vedea în curând cât de relevant sau irelevant pentru România e rezultatul alegerilor din Ucraina. Eu cel puțin sunt la o distanță sigură de oala cu ra hat ce dă în clocot…

  9. Pentru Ucraina vin vremuri tulburi,
    Ucraina e in razboi cu Rusia si ramane practic fara presedinte.
    Pentru Occident Ucraina e o cauza pierduta iar pentru Romania o sursa de infractionalitate.

  10. „Mă tem, zău, de Actul VII.”–> Haideti domnule Naumescu , putin optimism! Atunci cand in Ucraina va incepe actul VII, la noi va incepe Actul V din drama istorica (Art.5), Act care este „sacrosanct” conform spuselor regizorului american. Vreti sa spuneti ca acest actor reprezinta scanteia care va declansa incendiul, un fel de papusa Chucky jucausa ziua si mortala noaptea? Am un Déjà vu, sentimentul ca am mai trait candva drama asta si in Romania…

  11. Frumos articol, ca de obicei.
    Zelenski nu este Goloborotko, evident; sa nadajduim ca va reusi, e un actor de tip-top, in actul VII, inclusiv!…

    • Hmmmm…. E un actor tip-top care vorbește exclsiv rusă și căruia i se face o reclamă agreisvă pe toate canalalele TV de stat ruse… Nu știu de ce, dar parcă nu miroase foarte bine…

      • Tinerii de varsta lui vorbesc fluent lb. Ucrainiana, iar artistii lirici (solistii de Opera, Opereta, poetii) si de teatru-film au un repertoriu bilingv, patrimoniul cultural, foarte vast, fiindu-le accesibil in ambele limbi, ceea ce e un avantaj.
        La recenta confruntare electorala de pe stadionul national din Kiev amandoi, Piotr Poroshenko si Volodymyr Zelenskiy, au vorbit in lb. Ucrainiana, fara poticneli, natural.

        • Mă rog, nu cunosc nici rusa și nici ucraineeana. Am înțețes totuși că a vorbit foarte prost și cu un accent îngrozitor.

          Oricum faptul că un candidat la prezidențiale cotat cu prima șansă în alegeri e auzit prima oară vorbind limba oficială a țării (în mod stricat) la o zi înainte de turul final al alegerilor e o dovadă clară a artificialității și degernerării Ucrainei.

          În rest, poziția dumneavoastră filorusă și putlerofilă nu e deloc surprinzătoare. Pentru cineva care face cu orice ocazie cea mai deșănțată propagandă „ismelor” celro mai distructive e ceva firesc și natural precum faprtul că respirați.

  12. Sisa mai zicem ca nu avem parte de collision in partea asta de Evropa…
    vai de capul nostru ce ii mai asteapta pe romani…

  13. “…un popor obosit, trădat de vreo cinci ori în aşteptările pe care şi le-a creat după 1991, lipsit de soluţii politice reale, cu speranţele epuizate, să îşi încredinţeze dramul de destin european pe care crede că îl mai are în mâinile unui comediant care se jură că îi va face praf pe corupţi”

    Noi am încercat o data cu PRM și CV Tudor experimentul acesta, chiar dacă artistul nostru era poet, nu actor. Dar s-a manifestat exact precum un actor. A doua oară am încercat cu Dan Diaconescu și PPDD, iar artistul nostru a fost un realizator de emisiuni TV. Și mai la Vest decât România există astfel de „artiști”, iar dl D Trump a fost numit adesea în presă „clovn”. Și a ajuns la putere. În România PRM și PPDD au avut acces la o parte din putere… Până acum. Astăzi, foștii membri, cei mai reprezentativi purtători ai spiritului PRM și PPDD se află în partidul de guvernământ în patria noastră și au întreaga putere. Ei decid astăzi.

    Dacă există vreo nelămurire cu privire la cum ar fi arătat România condusă de CV Tudor, D Diaconescu și partidele lor, sau Ucraina condusă de dl Zelenski și partidul său, ori Franța condusă de Le Pen șamd., probabil România de astăzi este imaginea cea mai expresivă. Desigur, cu nuanțele și particularitățile proprii…

  14. Dacă credem că alegerile rezolvă problemele într-un teatru de război (hibrid), putem să ne dedăm speculațiilor de tot felul …”Încrederea ucrainienilor în democrație”? E cam cât a italienilor, a ungurilor, polonezilor și românilor. Am transformat democrația în cult cargo.
    Cred că ne aflăm în situația blondelor dintr-un banc binecunoscut: ne uităm la un film xxx hard-gore ca să vedem dacă la final se căsătoresc. Și asta nu numai în ceea ce privește Ucraina.
    Dacă interpretăm războiul economic care este în plină desfășurare ca un intermezzo înainte de reluarea creșterii, a 3-a, a 4-a revoluție industrială etc., atunci merităm actori ca Reagan, Zelensky (mi-ar fi plăcut să-l cheme Zelensky-Kodreanovici) sau ca eliberatorul din brigada artistică sătească din Gratia, jud. Teleorman.

  15. Daca privim etnogeneza rusilor acestia s-au format din triburi slave in amestec cu cele skandinave si fino-ungrice, prima lor „capitala” fiind pe locul care il numim astazi Kiew.
    Chiar crede cineva ca rusii vor renunta la radacinile lor ? la locurile unde a fost atesta prima asezare ruseasca ? In Ucraina acum este razboi intre frati si nu stiu cat de bine au fost consiliate cancelariile occidentale in momentul in care s-au dat de partea unui stat care nu poate avea un viitor in forma sa actuala.
    isi mai aduce cineva aminte „votul politic” prin care s-a acordat Poloniei si Ucrainei organizarea compionatului european de fotbal. S-au investit miliade in infrastructura la Donezk , stadion ,aeroport etc.etc, praful s-au ales de ele fosta echipa de suflet a lui Lucescu jucand acum altundeva in Ucraina, parca la Lwow.
    Viitorul tarii poate fi eventual cu o structura federala cu libertati majore acordate regiunilor iar Crimea nu va mai fi retrocedata indiferent de cine va fi la Kremlin.

    • @Ursul Bruno – rușii de astăzi sunt destul de mongoli, nu prea au nicio treabă cu Rusia kieveană. Astea sunt aiureli din retorica naționalistă, exact cum bătea câmpii Miloșevici cu ”Serbia veche”, când în realitate Serbia modernă anexase vilaietul Kosovo abia în 1913.

      Marele cneaz Oleg era de fapt viking, în realitate îl chema Helgi, dar printre posesiunile sale se aflau într-adevăr Kiev-ul și Novgorod-ul. Istoria Rusiei kievene pe care am învățat-o noi în școală era de fapt confecționată de rușii moderni, ca să-și creeze un lustru de respectabilitate.

      • P.S. Cneazul Igor (Igor I al Kiev-ului) era și el viking, îl chema de fapt Ingvar și era practic nepotul lui Oleg / Helgi. Foarte probabil, Oleg și tatăl lui Igor erau cumnați.

  16. Domnul Naumescu pune o intrebare retorica: cine ii finanteaza campania electorala a lui Zelensky?
    Partizanii lui Poroscenko il descriu ca o papusa a lui Ihor Kolomoysky, un oligarh ucrainean de extractie evreiasca, ca si Zelensky.
    Haretz de azi publica un articol cu titlul: Ukraine May Elect Its First Jewish President.

  17. Realitatea sau ceea ce putem percepe drept realitate pare un pic mai complexa. Iata ce am putut gasi pe Wikipedia:

    ”Zelensky supported the 2013–14 Euromaidan movement. During the War in Donbass, he actively supported the Ukrainian army.[2]

    During his presidential campaign, Zelensky said that he would like Ukraine to become a member of the European Union and NATO, but that he wants the Ukrainian voters to decide on Ukrainian membership of these two organisations in referendums. At the same time, he believed that the Ukrainian people had already chosen „eurointegration”. Zelensky’s electoral programme claimed that Ukrainian NATO membership is „the choice of the Maidan and the course that is enshrined in the Constitution, in addition, it is an instrument for strengthening our defense capability.” The program state that Ukraine should set the goal to apply for a NATO Membership Action Plan in 2024.[44] The program also states that Zelensky „will do everything to ensure” that Ukraine can apply for European Union membership in 2024. Two days before the second round Zelensky stated that he wanted to build „a strong, powerful, free Ukraine, which is not the younger sister of Russia, which is not a corrupt partner of Europe, but our independent Ukraine.”[46]

    Zelensky promised that his first bill „On People’s Power” will provide a mechanism for referendums. He also promised bills to fight corruption, including removal of immunity from the president of the country, members of the Verkhovna Rada (the Ukrainian parliament) and judges, a law about impeachment, reform of election laws, and providing efficient trial by jury. He promised to bring the salary for military personnel „to the level of NATO standards”.[47]

    Zelensky stated that as President he would develop the economy and attract investment in Ukraine through „a restart of the judicial system” and restoring confidence in the state.[48] He also proposed a tax amnesty and a 5% flat tax for big business which could be increased „in dialogue with them and if everyone will agree.”[48] According to Zelensky, if people would notice that his new government „works honestly from the first day”, they would start paying their taxes.[48]

    In an interview in December 2018, Zelensky stated that as President he would try to end the ongoing War in Donbass by negotiating with Russia.[49] As he considered the leaders of the Donetsk People’s Republic and the Luhansk People’s Republic (DPR and LPR) to be Russia’s „puppets”, it would „make no sense to speak with them”.[49] He did not rule out holding a referendum on the issue.[40][49] In an interview published 3 days before the 2019 presidential election on 21 April Zelensky stated that he was against granting the Donbass region a „special status”.[42] In the interview he also said that if he were elected President he would not sign a law on amnesty for the militants of the DPR and LPR.

    Regarding the 2014 Russian annexation of Crimea, Zelensky said that, speaking realistically, it would be possible to return Crimea to Ukrainian control only after a regime change in Russia.”

    Eei? Care o fi realitatea? Si ca sa intram si mai mult in ceata, iata ce mai declara evreul Zelensky:

    ” In an interview with RBC-Ukraine in April 2019, Zelensky said that Stepan Bandera, a controversial Ukrainian resistance leader who perpetrated in Volhynia genocide and the Holocaust in Ukraine was „a hero for a certain part of Ukrainians, and this is a normal and cool thing. He was one of those who defended the freedom of Ukraine. But I think that when we name so many streets, bridges by the same name, this is not quite right.” ”

    Hmm… Poate ca am avea nevoie si noi de un presedinte evreu care sa impace natiunea si sa il declare pe Zelinsky al nostru (Corneliu…) ‘cool’.

    • @Liviu Petre – realitatea este că peste 30-50 de ani Rusia însăși va face parte din Uniunea Europeană, însă asta înseamnă că Ucraina va trebui să ajungă acolo cu 10-20 de ani devreme. Și face o treabă destul de bună în direcția asta :)

      Ion Iliescu ar fi numit evoluția asta ”meandrele concretului” :)

  18. Ucraina nu va avea viata lunga in formula teritoriala de azi. iar Romania trebuie sa fie gata sa negocieze revenirea Bucovinei de Nord si a Bugeacului .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro