Cei 10 ani de mandat ai lui Traian Basescu se vor incheia maine, 21 decembrie 2014.
Pentru un om, e enorm. Pentru o tara, e putin sau destul, depinde din ce unghi privesti.
Pentru o atare evaluare sau bilant, nu cuvintele sunt problema, nici capacitatea de a retine cat mai multe evenimente pentru a le pune in balanta, ci perspectiva. Admir comentatorii care cred ca pot face un „bilant” al celor 10 ani sau o „descriere” care sa fie fidela, fara a se ingriji de perspectiva din care o fac si de premisele de la care pleaca.
Cei 10 ani cu Basescu nu pot fi descrisi doar reluand istoria evenimentiala si punctand diversele momente decisive, grele sau scandaloase care i-au marcat lui Traian Basescu mandatele. Evenimentele din cei 10 ani la care ne raportam nu sunt fapte brute, ci sunt conglomerate de semnificatii momentane si consecinte pe termen lung, la fel cum sunt o combinatie subtila de omenesc si de institutional, de urmari constitutionale si de efecte politice.
De aceea afirm ca orice evaluare trebuie sa utilizeze, la nivel metodologic, distinctiile intre:
-om, politician si Presedinte;
-efecte rapide si consecinte pe termen lung;
-politic si constitutional;
-moment si orizont de timp.
Fara aceste distinctii, riscam sa viram intr-un fel de mitologie a iubirii sau a urii fata a Presedintelui Basescu, care vede post factum sensuri si efecte pe care nici Presedintele nu le-a dorit/anticipat/urmarit. Cred ca un bilant corect ar trebui sa tina cont de alte aspecte, mult mai importante.
1. Personal, nu am fost niciodata de acord cu comentatorii care i-au atribuit lui Traian Basescu o capacitate de calcul politic demna de un Gary Kasparov sau de un Deep Blue III. Este adevarat ca Traian Basescu a calculat mutarile mai bine decat cei mai multi adversari politici, insa asta nu inseamna ca toate mutarile sale politice au fost calculate si ca acolo unde noi (cei care l-am votat) nu vedeam un sens benefic si il criticam public, de fapt exista unul. Nu de putine ori am asistat la adevarate contorsiuni ale gandirii si bunului simt savarsite de oameni altmiteri extrem de inteligenti care se dadeau peste cap sa justifice nejustificabilul si nescuzabilul la Traian Basescu. Nu mai dau exemple, caci nu conteaza cine a spus, ci ce s-a spus. In numele unei idealizari necritice a capacitatii politice de calcul si de anticipare a lui Traian Basescu, unii i-au trecut cu vederea si scuzat fapte pe care, cu siguranta nu le-ar fi trecut cu vederea nici unui alt politician.
Este, cu siguranta, o forma de idolatrie: sa crezi ca Presedintele are totusi dreptate (sau ca istoria i-o va da) chiar si cand o face de oaie la modul cel mai manifest. Sau ca atunci cand a savarsit cu intentie o fapta blamabila, de fapt a facut ceva bun sau a extras maximum de beneficii dintr-o situatie fara iesire. Personal, prefer sa pun scaderile si erorile manifeste Presedintelui pe seama firii umane (care ne joaca feste tuturor) si modului in care el s-a format ca om politic, in epoca tranzitiei. Traian Basescu este, cu siguranta, un predator care s-a intors impotriva haitei (asa cum bine l-a caracterizat candva cineva), insa atunci cand haita s-a dovedit mai puternica, a stiut sa isi salveze pielea cu aerul cuiva care parea ca o face pentru binele tarii. Ca negociaza cu gandul doar la interesul national, iar nu la pozitia proprie. Pana la urma, formidabila sa capacitate de rezistenta si de reinventare de sine tine de instinctul de predator a lui Traian Basescu si de ceea ce face mereu unul ca el: supravietuieste in orice conditii si cu orice pret, pentru ca el stie un magar viu e mai bun decat un leu mort. Retrospectiv vorbind, Traian Basescu a facut in vremuri tulburi multe lucruri pe care el insusi le blama in vremuri senine sau despre care garanta ca nu le va face niciodata. In acest caz, politicianul Traian Basescu a fost sub standardele pe care presedintele Traian Basescu le-a recunoscut.
Intrebarea nu este daca a meritat sau nu (ajungerea la finalul a 10 ani de mandat sunt, pentru el, proba cea mai buna ca a meritat), ci daca azi putem spune ca pana si din slabiciunile, erorile si esecurile politicianului Traian Basescu a profitat in mod institutional tara si electoratul.
2. Imaginati-va cum ar fi aratat tara aceasta dupa 10 ani de mandat Nastase. In cateva privinte, diferenta nu ar fi fost prea mare, caci ar fi existat acelasi trend general: natalitate scazuta, migratie externa masiva, crestere a datoriei publice (trei bombe care ameninta fiinta acestui neam si impotriva carora nu se va gasi prea curand veun remediu structural). Insa aceste bombe cu efect intarziat nu tin de actiunea Presedintelui, ci de intregul Sistem politic. Din acest punct de vedere, Presedintele Romaniei (oricine ar fi fost el) nu ar fi putut schimba aproape nimic, cata vreme parghiile sunt la Parlament si la Guvern. Insa imaginati-va o tara in care Presedintele ar fi spus public, in loc de „Inchei asigurindu-va ca nu voi face niciun fel de interventie la nicio institutie a statului. Intre consolidarea justitiei si apararea fratelui meu aleg justitia„, o fraza ca aceasta: „Nu cred in arestarile de vineri seara”. Diferenta e ca de la cer la pamant si nu doar pentru ca Presedintele a stiut sa triumfe asupra omului si politicianului (ceea ce e cu adevarat laudabil la el), ci si pentru ca institutiile au inteles ca trebuie sa faca la fel (ceea ce este mare castig al epocii Basescu). Pana la urma, cand trecem in contul reusitelor lui Traian Basescu „independenta Justitiei”, i-o trecem lui pentru ca de la el a pornit semnalul (nu are rost sa intram in disputa sterila si prosteasca Basescu-Macovei, fiecare revendicand pentru sine, cu un vadit scop electoral, paternitatea sau maternitatea DNA-ului) insa mai departe institutiile au stiut sa isi asume independenta. Poate cel mai bine a descris aceasta situatie, fiecare pe palierul lui, Daniel Morar si MRU.
Ambii au descris unui sistem juridic sau a o atitudine politica de asumare a unei independente reale fata de politicianul Traian Basescu, in numele unor idealuri sau exigente constitutionale.
– Daniel Morar: „Prin urmare, magistrații au atâta independență câtă vor să-și asume. Dacă nu se consideră independenți, aceasta este doar din vina lor și nu a altora. Nu pot da vina pe legi pentru că legile, în această privință, sunt bune. În acest moment, independența magistraților este doar o chestiune de atitudine și depinde exclusiv de ei” (Sursa).
– MRU: „Am lucrat cu Traian Băsescu şi este cât se poate de adevărat că îi datorez suficient de multe ca să fiu unul dintre cei care au motive să îi mulţumească. Dar acest lucru nu înseamnă că nu voi vorbi în chestiuni politice atunci când voi considera că a greşit. Traian Băsescu şi noi, cei care am lucrat cu el, am făcut prea puţin pentru România. Şi cred că şi cine îi va urma lui Traian Băsescu la Cotroceni va fi în situaţia de a face prea puţin pentru România dacă nu va mişca societatea în a pune presiune pe clasa politică actuală. Traian Băsescu a avut curajul să susţină Justiţia, dar e nevoie de mai mult. Va veni o vreme când va primi mulţumiri pentru ce a făcut, dar până atunci, suntem datori să continuăm lupta pentru o Românie care nu e la mâna unor clanuri politice sau infracţionale, depinde din ce unghi o privim fiecare. De judecăţi să se ocupe Justiţia şi Istoria” (Sursa).
Dupa 10 ani de mandat, daca ramane ceva din epoca Basescu, acel lucru trebuie sa fie gustul si curajul institutiilor pentru independenta fata de factorul politic. Ca unele institutii nu s-au ridicat la inaltimea acestei exigente, e regretabil. Ca altele au stiut sa o faca in mod curajos (gratie efortului unor oameni) e meritul conjugat si a lui Traian Basescu si a acelor oameni.
In acest caz, putem spune ca presedintele Traian Basescu a declansat efecte institutionale benefice care au eclipsat sau macar compensat turpitudinile politicianului Traian Basescu.
3. Omeneste vorbind, Traian Basescu a fost mereu cel mai mare dusman al lui Traian Basescu. Un fel de dr. Jekyll si Mr. Hide. Un fel de mester Manole care strica noaptea ce facea ziua.Sincer, dintr-o anumite perspectiva, imi pare rau pentru el: lasa in urma sa un dezastru politic: de dragul Elenei Udrea a provocat ruperea PDL-ului, care a fuzionat cu PNL-ul, un partid care i-a fost mereu adversar; nu lasa in urma nici un partid care sa ii continua mostenirea politica, PMP-ul fiind o gluma trista; chiar daca afirma adevarul, nu mai are acum priza la electoratul care vibra candva pentru el; a considerat ca el are mereu dreptate si cei care ii spun ca greseste ii sunt nerecunoscatori si merita blamati public; a preferat negocierile bizantine unor prozitii principiale, cand a considerat ca din negocieri poate obtine mai mult; si-a justificat public erorile facute cu intentie, vanzandu-le electoratului ca „cele mai bune solutii in acea situatie imposibila”; a cerut recunostinta cand el era de fapt cel care trebuia sa arate uneori putina smerenie poporului care i-a acordat mai multa clementa decat oricarui alt politician; s-a sucit si contrazis pe sine, dand dovada de putina consecventa institutionala, atunci cand a simtit o oportunitate politica ; a preferat uneori lolialitatea slinoasa in detrimentul competentei si verticalitatii.
Insa toate aceste defecte personale si erori politice grave fac parte din personalitatea sa. Fara ele, nu ar fi fost Traian Basescu pe care il stim si pe care l-am sprijinit, chiar daca politicianul nu era la inaltimea institutiei pe care o reprezenta. Insa, in cele din urma, un politician este un fel de rezultanta si reflexie a celor care l-au ales. Pe Basescu nu l-au ales doar cei care scriu pe bloguri si pe Contributors, ci si cei care il apreciaza pentru hahaiala de bodega, fesul ieftin si glumele de autobaza. Nu poti rezista 10 ani ca Presedinte doar intrebandu-te ce vor scrie despre tine Liiceanu sau Plesu. Insa nici nu poti sa le dai cu flit unora ca acestia cand iti semnaleaza ca gresesti, doar pentru ca tu ai fost capitan de nava si esti obisnuit sa nu fii contrazis.
In Basescu a exista mereu aceasta tendinta duala de a impinge instiutional lucrurile in directia buna, de a extrage din Constitutie acele sensuri care fac posibila eliberare suvernitatii reale a poporului de sub jugul Sistemului (a propos, stie cineva vreo Decizie a CCR care sa il sanctioneze pentru vreun conflict constional sau vreo incalcare a Constitutiei, ca eu unul nu am gasit!), dar, in acelasi timp, si de a profita de Sistem si de a obtine beneficii pe care altmiteri nu le-ar fi obtinut. Uneori a obtinut pentru sine, alteori pentru oameni loiali, insa cu certitudine directia in care a fost tractata tara este una buna, chiar daca asta s-a realizat uneori in pofida calculelor politicianului Basescu.
Presedintele Traian Basescu lasa in urma o tara ancorata puternic in dispozitivul american global de securitate, lasa in urma institutii care ii cerceteaza fratele (uman, pot intelege sfasierea din pieptul omului Traian Basescu), lasa in urma o pletora de decizii ale CCR care sunt o mina de aur juridic pentru orice Presedinte care vine dupa el (nu doar Iohannis) si care sunt tot atatea pumnale in membrele Sistemului. Inima (Parlamentul si partidele politica) nu i-a fost atinsa – si acesta este cel mai mare esec politic al lui Basescu – insa bratele sangereaza groaznic sub loviturile Justitei. Votul din 16 noiembrie 2014 este semnalul ca desi nu mai vibreaza cand il vede pe Presedintele, politicianul si omul Basescu, electoratul vibreaza la obiectivele institutionale care au fost ale sale: independenta Justitiei, euro-atlantism, constitutionalism.
Poate ca Traian Basescu a fost format in ideea ca doar comandantul de nava are dreptate si ca daca greseste, aceasta este doar vointa lui Dumnezeu. O tara nu este o nava, oricat de seducatoare ar fi comparatia, iar electoratul nu este un echipaj care trebuie sa invete disciplina.
Cel mai frumos cadou de despartire pe care electoratul i l-a facut Presedintelui Traian Basescu (in ciuda defectelor omului si politicianului) este alegerea unui nou Presedinte total diferit la nivel uman si politic de Traian Basescu, insa care a trebuit sa isi asume deschis obiectivele institutionale basesciene pentru a triumfa asupra lui Ponta.
Este un cadou si trist si fericit in acelasi timp, la fel ca si personalitatea contradictorie a Presedintelui si omului. Electoratul i-a aratat Piratului ca ruptura simbolica de el s-a produs in mod iremediabil, ramanand in urma atasamentul institutional pentru directia trasata de el. E mult, e putin?
Este suficient pentru mine, sa salut, in numele Comunitatii Politeia, realizarile Presedintelui, sa iert scaderile omului si sa nu ii mai cer cont public politicianului pentru greselile comise. Pentru toate si-a luat deja plata de la electorat (direct si indirect).
Ramas bun, domnule Presedinte Basescu! Nu ati fost intotdeauna la inaltimea propriilor standarde, insa ati ridicat multe institutii la inaltimea Constitutiei si aceasta este destul! Restul nu mai tine de Dumneavoastra de acum incolo! Vant bun din pupa!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O „analiza’ prea de sus, nesustinuta de nimic.
Basescu a fost presedintele Romaniei, nu pentru ambitiile/pretentiile fiecarui votant.
A spune cu emfaza ca a avut si greseli crezind ca ai facut o mare descoperire, nu este decit o copilarie.
Care sef de Stat nu a facut SI greseli?
Bineinteles, impardonabila a fost greseala de a sustine o blonda, si nu pe Macovei.
Dar nici Iohannis nu a sustinut-o pe Macovei!
Dar era calcul politic, nu academic, nu era lucrare de doctorat, ci politica in viziunea sa.
Gresita, probabil. Dar in politica se si greseste, doar in dictatura „nu se greseste”.
@editat Cetatean: comentatorul nu isi poate depasi frustrarile personale, atacand autorul articolului si neintelegand importanta momentului.
@ Cetatean,
dar nu te-am atacat cu nimic, doar ti-am reamintit ca chiar tu aveai sperante prea mari de la pirat, te asteptai sa vina cu solutii neasteptate, care sa salveze unele situatii.
Stiu, e greu sa recunosti, dar ar fi de bun simt sa nu negi.
Unde vezi atac la autor?
Victor L, esti pe langa subiect. Nu am asteptat niciodata solutii „neasteptate”. Ba chiar am furnizat public pe Politeia solutii constitutionale la multe probleme. Uneori ele au fost cumva incorporate de departamentul juridic de la Cotroceni in sesizarile catre CCR facute de Presedinte, alteori nu. Hai sa inchidem subiectul.
@ Cetatean,
chiar regret ca nu am tacut; cu cei care au migrat de la Basescu la Noua Republica, apoi la Forta Civica si nu au agreat-o nici pe Macovei, chiar ca sint pe „linga subiect”.
Punct.
Ce de-a traseisti ai printre cunoscuti! Te felicit ca ai ramas statornic!
Articolul incearca sa fie obiectiv sau macar echidistant, dar iata ca s-a produs deja o galceava care ricoseaza pana la urma in afara subiectului devenind o polemica intre Cetatean si victor L.
Cetatean incearca sa se arate tolerant cu greselile (pana astazi, inca) Presedintelui dar ma tem ca se duce pe un sablon prea des invocat pentru greseala, chipurile fundamentala: Basescu s-ar fi comportat in pozitia de presedinte in inertia functiei de comandant de nava. Posibil, dar domnuleCetatean, ma tem ca nu intelegeti si schematizati pozitia de comandant de nava, de aici sensul pe care il preluati de la detractori, ca acest comportament este abuziv, absolutist. Comandantul de nava, ca si orice alt comandant (fie chiar de grupa) ia decizii care ii afecteaza pe cei de care raspunde – comandantul are in plus si nava ca bun material – iar decizia finala este UNICA. Este fals ce spuneti: „comandantul are intotdeauna dreptate”. Nu are in mod obligatoriu, dar nu asta conteaza, el trebuie sa decida. Problema este ca nu poate lua doua decizii diferite pentru o singura situatie si nu poate sa dea dreptate fiecaruia. Comadantul se poate sfatui cu cei din subordine si, de cele mai multe ori o face , vrand nevrand, pentru ca se foloseste de experienta, indemanarea si cunostintele acestora, insa trebuie sa tina cont de parerea lor fix in masura in care aceasta merge in directia indeplinirii „misiunii”; in final raspunderea ii apartine, de asemenea, remuscarile in cazul unui esec … Deciziile tin de personalitatea comandantului, pot fi si vor fi influentate intr-o masura substantiala sau insesizabila de fiecare dintre cei cu care interactioneaza.
Putem sa coboram nivelul metaforei la soferul unui autovehicul: bun sau rau, atat timp cat este la volan el este singurul raspunzator pentru evolutia masinii si, oricat si-ar da cu parerea cei de langa el, el trebuie sa conduca. Nici macar masina de scoala nu are doua volane; putem sa ne imaginam un autoturism cu doua volane care sa mearga intr-o directie (sa fie suma vectorilor care reprezinta forta celor care tin volanele?? Evident ca va intra in sant la prima intersectie .
Cel mai frecvent se da ca exemplu la indemana ca nu si-a respectat consilierii, a incercat sa-i domine, drept care acestia l-au parasit rand pe rand si iata, nu a fost in stare sa recunoasca valoarea acestora, i-a ignorat etc. Cu toata stima, sa zicem, D-l Plesu (daca-mi pot permite eu sa ma leg de o persoana aflata la aceasta altitudine, sau oricare dintre numele sonore care au fost pentru o perioada mai lunga sau mai scurta in pozitia de consilier) nu va ramane in istorie drept consilier al Presedintelui Basescu si este bina ca este asa: are multe alte motive sa fie retinut in istorie si fara asta. Putem sa avem incredere maxima in inteligenta unei persoane cu reputatia peublica consolidata anterior, insa decizia Presedintelui tine de programul pe care acesta si l-a propus si poate sa contina intr-o frantura infima sau in totalitate ideile consilierului, fie acesta cu un IQ de doua ori cat al presedintelui. As zice ca unii dintre consilieri cu nume sonore, care l-au parasit, l-au parasit fiindca nu si-au evaluat pozitia lor in aceasta ecuatie, si-au dorit influenta mult mai substantiala in deciziile presedintelui conform cu personalitatea lor „civila”. Unii pur si simplu s-au retras din joc fiindca nu s-au acomodat. Realitatea este ca Presedintele este cel ales de Popor pe baza programului sau (ori a modului cum a reusit sa si-l prezinte Poporului alegator) iar consilierii, oricat de mari personalitati ar fi ei, sunt alesi de Presedinte in scopul neechivoc de a-l ajuta sa-si infaptuiasca programul pentru care Presedintele a fost ales. Acest fals conflict este prea mult adus in discutie pentru a conferi personajului o latura negativa, de parca nu ar avea altele, dar da bine, este mai usor de afisat, pentru a-i pune in evidenta personalitatea triviala fata de lumea chipurile rafinata a politicienilor de rasa…
Excelent!
„Nu ca zic, dar vreau sa spun”. Cam asa rezuma mintea mea, acest articol.
E plina presa de analize ale mandatului lui Traian Basescu. Cine sta sa le contabilizeze pe toate si sa le puna la pastrare, pentru 40-50 de ani, ca sa le compare cu ce vor spune istoricii, atunci?
Deocamdata, nici mandatele lui Ion Iliescu nu pot fi analizate corect, din moment ce unele documente se vor desecretiza abia prin 2045-2050.
Sigur, putem sa ne dam cu parerea, nu e interzis. Iar cata vreme suntem constienti ca (doar) ne dam cu parerea, e in regula.
Din punct de vedere omenesc, as zice ca e frumos ca „subiectul” (copios, ce-i drept) Traian Basescu sa aiba parte de un pic de liniste. Macar pana va decide daca mai vrea sau nu sa fie un subiect.
Părerea mea este că D-nul Președinte Traian Băsescu a avut probleme din momentul în care s-a luat la trântă cu haitele de bandiți. Toate analizele nereușitelor lui Traian Băsescu își au rădăcinile în această luptă. Și a câștigat ! Nu pentru el ci pentru România. Deci orice s-ar spune despre acești 10 ani fără să se treacă în preambul acea listă a putregaiului este bun de aruncat la coșul de gunoi.
Faptul că s-a „plimbat” prin lume a făcut să observe și să înțeleagă polurile puteri și această experiență la făcut să pună pe un drum corect România.
Pe de altă parte a „dignificat” meseria de „Pirat” Încă un Bravo !
Eu spun multumesc pentru ce a reusit presedintele Basescu sa faca pentru Romania. Fara viziunea sa strategica si fara actiunile pline de curaj din toti acesti ani, nu am fi ajuns niciodata sa putem alege un Iohannis. Ii datoram asta in intregime. Cine nu a inteles pana acum, va avea timp sa o faca mai tarziu.
Mi s-a parut ca predarea de stafeta a fost la fel de eleganta pe cat a fost de dura lupta sa pentru Romania. Mai cred ca presedintele Basescu va conta in istorie ca unul dintre marii oameni de stat ai tarii. Un presedinte curajos, inteligent si modest, care a avut un rol cheie in salvarea destinului unei natiuni. Doar atat. Sper ca dupa o perioada isi va gasi un alt loc in politica romaneasca, pentru ca nu si-a epuizat resursele. Are proiecte neimplinite pe care cred ca doreste sa le implineasca, poate si greseli pe care vrea sa le repare.
Excelent ! Briliant ! Si daca esti acelasi „cetatean” de pe vremea cind ma mai implicam in unele blogareli din Romania , atunci meriti toate considerentele mele si ale multor „pribegi” din lumea larga!