Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Traseismul partidelor, mişcarea prin care partidele o iau razna

Eugen Vasiliu octombrie 26, 2012 Opinie, Politica & Doctrine
17 comentarii 1,115 Vizualizari

Cu traseismul politicienilor prin partidele politice ne-am obişnuit din păcate. E o forma individuală de trădare a iluziilor colective investite în ei, care însă, la acest moment de mare tensiune socială, nu mai asigura combustibilul de ticăloşie necesar partidelor pentru cucerirea rapidă a puterii. E nevoie de mult mai mult, chiar de altceva. Iar soluţia spontană, găsită din mers, pentru ca politicienii să nu mai descalece fiecare şi să aştepte sau să caute un alt vehicul politic, este traseismul partidelor.

Nu mai este timp pentru un partid să cumpere cîţiva parlamentari de la alte partide, pentru configurarea unei noi majorităţi parlamentare, forţînd astfel formarea unui alt guvern? Atunci înseamnă că partidul însuşi trebuie să migreze, în direcţia care îi asigură acea cîrdăşie politică aducătoare de succes. În fond, traseismul partidelor politice este mişcarea prin care partidele o iau razna, în raport cu ce şi-au propus public să fie, dar mai ales în raport cu ce au creat impresia că sunt. Rezultatul este o forţare a electoratului propriu de a accepta o captivitate necondiţionată, în cuşca unui partid care îşi păstrează denumirea, dar îşi ia libertatea de a fi cu totul şi cu totul altceva. Este o mişcare de-a dreptul tectonică, pentru că zguduie temeliile percepţiei publice şi modifică relieful vieţii politice, pînă la provocarea de dezastre constituţionale şi fracturi ale ordinii de drept.

Fiind expresia grabei uriaşe în cucerirea puterii şi a disperării în faţa ineficenţei proprii, traseismul partidelor politice este un fel de ardere a etapelor, născută din ignorarea tradiţilor, lipsa culturii şi necunoaşterea tehnologiilor politice, adică o paradoxală “scurtătură ocolitoare” a căii regale spre putere.

Sunt mai multe trepte ale acestui abandon de identitate partinică: părăsirea poziţiei strategice (a docrinei), părăsirea poziţiei tactice (a programului) şi părăsirea criteriilor morale de selecţie (a cadrelor partidului şi, implicit, a publicului ţintă).

Traseismul doctrinar s-a manifestat prin alianţele politice preelectorale cele mai surprinzătoare, adevărate uniuni contra naturii, ilustrate din plin în ultima vreme pe scena politicş românească, cum ar fi socialiştii cu liberalii şi conservatorii (USL), naţional-populiştii cu verzii, minorităţile cu antialogenii etc. Iar pentru facilitarea unui astfel de compromis a fost necesară şi suficientă afirmarea unei urgenţe naţionale unificatoare, urgenţă mai mare decît doctrina politică (de exemplu doborîrea preşedintelui !). În realitate exista o astfel de urgenţă dar ea consta în dorinţa de a dobîndi repede, fie o imunitate parlamentară protectoare, fie controlul asupra puterilor statului, fie amîndouă deodată, iar asmuţirea electoratului spre o ţintă falsă, bazată pe dărîmarea cuiva şi nu pe construcţia a ceva, a fost doar un truc politic abil, avînd totuşi efect de bumerang.

Oricîtă abilitate a existat în formularea ţintei care să scuze compromisul strategic (abandonul doctrinar), cît priveşte compromisul tactic (adică abandonul programului economic promis) înşelătoria nu a mai avut sorţi de izbîndă, deoarece absenţa măsurilor economice aşteptate de oameni, pentru că ţin de agenda lor zilnică, nu a putut fi înlocuită cu un nou sport naţional (fugărirea preşedintelui !). Cu atît mai flagrantă a fost înşelătoria, cu cît absenţa preocupărilor pentru realele probleme ale supravieţuirii economice pe timp de criză a fost “compensată” de o grabă criminală în demolarea prin orice mijloace a statului de drept. Căci alergarea preşedintelui prin vitrina cu porţelanuri (şi aşa fragile) numită Constituţie, prea a făcut cioburi multe şi zdrăngăneala s-a auzit pînă la Bruxelles, Washington şi Moscova.

În sfîrşit, dacă mai era nevoie de o probă a cinismului traseist, partidele au dat-o, abandonîndu-şi criteriile morale (cîte mai erau !) în selectarea cadrelor propuse pe liste. Cu alte cuvinte, pentru cîştigarea unui ipotetic electortat nespecific (PNL – o galerie de fotbal, iar PNŢCD – resturile imperiului SAFI), partidele au primit pe liste figuri absolut “excentrice” (PNL- pe Becali, iar PNŢCD – pe Cataramă !), riscînd să-şi piardă publicul ţintă originar, jignit de astfel de alăturări.

Prin astfel de brutale migrări partinice, un politician onest care nu shimbă partidele după ciolan, se poate trezi părăsit de propriul partid pe cîmpul de luptă, iar rămînerea lui pe poziţiile doctrinare “istorice” într-un alt partid decis să le apere, poate să pară un traseism personal, deşi premiza reală a situaţiei create este traseismul partidului său.

Vîrtejurile ameţitoare ale schimbărilor de dotrină pot creea încurcături jenante, mai ales pentru cei care se trezesc sprijiniţi de susţinători nedoriţi, aşa cum se întîmplă acum cu Majestatea Sa Regele Mihai, de cînd dl. Voiculescu preferă “înălţimile” monarhiei, deoarece preşedenţia i-a provocat “rău de mare”.

Pentru dl. Crin Antonescu situaţia este chiar un pic mai comică: logodind partidul cu domnul Becali, preşedintele PNL a greşit regnul şi nu i-a mai ieşit o simplă mezalianţă, ci o……corcitură electorală.

Parlamentul românesc va avea deci şi el o menajerie. Parlamentul european o avea deja.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. frank g. schmidt spune:

    stimabile domn vasiliu,

    foarte pertinenta analiza dumneavoastra, dar permiteti-mi sa aduc doua amendamente:

    1. la capitolul traseism doctrinar exemplul dat, o alianta social-liberala, nu corespunde intru-totul criteriilor dumneavoastra, caci partidele in sine nu au schimbat doctrina, ci doar au stabilit un program comun. astfel de asocieri s-au mai vazut cel putin in austria si germania.
    tot la capitolul traseism doctrinar cred ca lipseste cu desavarsire virajul pd de la internationala socialista la popularii europeni. sper sa fi fost doar o eroare de omisiune, avand in vedere ca faptul in sine nu s-a petrecut anul acesta.

    2. in ceea ce priveste traseismul individual, as relativa totusi, caci la nivel individual nu poate fi exclusa sincera imbratisare a unei alte doctrine pe motive de convingere. daca o persoana a recunoscut ca a militat pentru o arhitectura ideatica cu care nu se mai poate identifica, este legitim sa nu persiste in greseala, ci sa-si asume noua identitate. desigur, am convingerea ca astfel de cazuri sunt rare, ma refer la sincera schimbare a paradigmei a individuului, dar nu trebuie exclusa a priori. mai mult, in intelegerea mea un parlamentar ales a reprezentat un program ales de catre votantii dumisale si implicit are un mandat. prin parasirea programului eu as vedea si o incetare a mandatului, dar asta este desigur o alta tema de discutie.

    in ceea ce priveste menajeria parlamentului eruopean, nu ca nu as fi de acord cu dumneavoastra, dar mi-as dori totusi sa fiti un pic mai specific, poate interpretam totusi diferit speciile.

  2. GameTheory spune:

    Foarte bun articol! Mulţumim!

  3. casandra spune:

    Face parte din viata democratica a tarilor ca aliantele la guvernare sa se mai destrame si sa cada guvernele. Guvernul pierde un vot de incredere si pleaca. Nimic deosebit!
    Dar este unic in lumea democratica sa vezi un partid ca are dimineata o identitate politica, iar seara cu totul alta. Fara drame, fara disidente, fara sciziuni. Frumos, in ordine si la ordin!
    S-a intamplat in 25 mai 2005, cand la Conventia Extraordinara a PD – partid membru al Internationalei Socialiste pana in acea zi – s-a adoptat un program politic POPULAR. Asa ceva este definitia traseismului partidelor.
    http://www.pdlcluj.ro/despre-noi/istoric/
    O recunosc deschis chiar organizatiile teritoriale ale actualului PDL
    “25 mai 2005 este ziua in care Conventia Nationala Extraordinara a PD, intrunita la Sala Palatului, voteaza motiunea “Romania Prospera, Romania Democrata”, motiune populara.”

  4. Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

    @ Eugen Vasiliu – Ideea “partidelor traseiste” e atat de bune, ca mi-e ciuda ca nu mi-a venit mie, pentru a-l parfraza pe Peltz Batranul. Va invidiez sincer :) si va felicit.

    • Sergiu Simion spune:

      Nu va inteleg entuziasmul , problema este de fapt foarte veche. Ideea ( toxica ) a partidelor traseiste se pare ca vine de la Rasarit. Prin anii `90 puteam citi prin presa noastra ca dupa 1989 s-a luat hotararea ca in Rusia sa fie infiintat ( la ordin ) Partidul Liberal ( inainte ca acesta sa se infiinteze cumva singur si din proprie initiativa !) probabil ca sa aiba ce conduce liberalul Jirinovschi. La noi , capusarea poate ca a mers in sens invers. PNTCD a aparut singur ca sa sa fie capusat dupa aceea, PNL a fost infiintat de Radu Campeanu dar numai ca sa aiba ce sa desfiinteze dupa aceea, si aparut din nou, dar ca sa fie cu totul altceva ,etc.,etc.

  5. Claudiu Minea spune:

    Viorel Catarama excentric?

    Relatiile dintre Viorel Catarama (in perioada cand acesta era prim-vicepresedinte PNL) si PNTCD au fost excelente. Astfel incat publicul tinta al PNTCD nu se simte absolut deloc jignit de aceasta alaturare.

    V-ati ales prost exemplul dat.

  6. andra spune:

    Intr-o societate lipsita de antagonisme sociale majore atunci cind votez cu un partid sau altul aleg de fapt modul de administrare si redistrbuire a veniturilor realizate de stat. si nu doctrine politice.
    Discutia ar trebui sa se poarte mai mult la nivel economic si social.

    Partidele socialiste ar trebui sa ofere mai multa protectie si mobilitate sociala (care nu e nici ea rea cind te gindesti cata forta umana se iroseste in Romania in orasele prapadite si sate noroioase ,pline de alcoolici si tarani inapoiati si anihilati de saracie)

    Cind statul roman este incapabil sa colecteze taxele, cind se practica dubla masura, cind avem o masa de sarantoci abuzati si abrutizati si o firava clasa de antreprenori avem de-a face nu cu doctrine politice ci cu mafia securistica etichetata drept liberal ,psd, pdl ,pntcd si cu voia dumneavoastra ultima pe lista bor.
    Aceasta mafie are o singura expertiza – vampirizeaza cu mare succes bugetul de stat (adica pe noi) prin necolectarea taxelor si prin proasta administrare a celor colectate.

    As vrea sa vad un grup de lucru transpartinic, pe bune, format din politicieni de calitate, din ard si usl conlucrind pentru scoaterea Romaniei din marasm si pentru curatirea scenei politice de impostori si derbedei si slugi.

    • frank g. schmidt spune:

      stimabila andra,

      analiza dumneavoastra este corecta. eu spre diferenta de dumneavoastra cred insa ca mai degraba dezideratul acesta se poate realiza prin coagularea unei societati civile sanatoase, care in momentul in care capata ceva vizibilitate sa nu se lase mituita de “beneficii” politice. aceasta societate civila trebuie sa “lucreze” cu guvernul si parlamentul, indiferent de culoarea lor politica.

  7. nadia spune:

    Cred ca mai puteati aduga un paragraf cu o analiza pentru dupa alegeri. PPDD va intra in parlament cu parlamentarii ramasi pe dinafara listelor de la USL si PDL. Dupa alegeri isi vor da demisia din PPDD si vor intra majoritatea (probabil) in USL pentru a deveni castigator detasat. Vom avea asfel in parlament un partid parlamentar fara parlamentari. Ei acum cred ca se potriveste perfect titlul dat de dv. Traseismul unui intreg partid in alt partid.

  8. vida clara spune:

    Traseismul il poate opri doar electoratul printr-o stiinta care
    se numeste “stiinta de a alege asemanatori tie”.
    Dar, la asta se adauga alta problema. Calitatea alegatorului.
    “Alesul” este intotdeauna o oglinda in care (si din care) se
    reflecta “alegatorul”.
    Cum se zice … cum e turcul, si pistolul.

  9. eu****** spune:

    Ca sa se evite traseismul partidele ar fi trebuit sa aiba cel putin un conducator cu creier si cu forta de lider.

    Dupa decesul lui Corneliu Coposu au venit in politica tot felul de neica nimeni, inclusiv prea ilustrul actual PM.

    Despre eroarea nationala, ex-interimarul Presedinte, nici nu am ce discuta.

    Nu cred ca avem politicieni/sefi de partide capabili si drept urmare avem partide zapacite, azi aici, maine la Ploiesti.

    In 22 de ani am vazut doi sefi care si-au dus partidele in spate: Basescu si Iliescu.
    Restul sunt maruntisuri.

    Viitor prea luminat nu cred ca vom avea prea curand.
    Motivul este simplu: in RO nu avem o justa si corecta asezare a valorilor.
    Dupa mii si mii de luari de pozitie pentru o dreapta aranjare a valorilor intreprinsa de Monica Macovei&Co. , tot vedem cioturi care se grabesc spre Parlament!

    Nu vrem sa ne facem bine si ca urmare consumam tot felul de surogate care nu fac decat sa ne lungeasca boala si chinul.

    Solutia, din punctul meu de vedere, este urmatoarea:

    Tara, tara caut OM cu creier + forta de lider!

    Cand am avut omul cu creier, nu am avut liderul, ghici ciuperca intr-un picior cine este!
    Cand avem liderul, nu avem creierul si astfel vedem reaparute stafiile comuniste&fasciste!
    O varianta romaneasca a perechii Stalin&Hitler, unii o numesc Lolek& Bolek !

    Vise rele…

  10. Sergiu Simion spune:

    ”In fond, traseismul partidelor politice este mişcarea prin care partidele o iau razna, în raport cu ce şi-au propus public să fie, dar mai ales în raport cu ce au creat impresia că sunt. Rezultatul este o forţare a electoratului propriu de a accepta o captivitate necondiţionată, în cuşca unui partid care îşi păstrează denumirea, dar îşi ia libertatea de a fi cu totul şi cu totul altceva. Este o mişcare de-a dreptul tectonică, pentru că zguduie temeliile percepţiei publice şi modifică relieful vieţii politice, pînă la provocarea de dezastre constituţionale şi fracturi ale ordinii de drept.”

    ” O iau razna”, dar numai din punctul nostru de vedere. In realitate, traseismul partidelor ( rectes golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nu este nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.

    In sfarsit, concluzia finala pe care o propuneti este bizara si contrazice intreaga logica folosita in articol si opiniile afirmate anterior de dvs , pentru ca daca diagnosticul intern pus de dvs este unul corect , diagnosticul extern este incorect deoarece aplicati aceeasi logica dar ….” vitavercea” , cum ar spune marele Caragiale :

    ”Parlamentul românesc va avea deci şi el o menajerie. Parlamentul european o avea deja.”

    Sincer ? Insultati gratuit ( ca multi altii de altfel pe care aparent ii criticati ) si in calitate de jurist , Uniunea Europeana si Parlamentul ei.

    Nu avem detalii ldespre menajeria pre-existenta a Parlamentului european, nu am auzit de scandaluri si de injuraturi ca la usa cortului intre parlmentari europeni certati cu legea , morala si codul bunelor maniere. Dar Parlamentul romanesc avea de mult o menajerie de sticla ( sedintele CPUN-ului exista inca in arhive!), probabil nu ati stiut de ea . Domnii Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Becali, etc. si chiar fosti ofiteri de Securitate, pare ca ne-au reprezentat si ca ne reprezinta inca prin Parlamentul european. De aici incolo, e adevarat, la nivelul Parlamentului european este posibil orice.

    • frank g. schmidt spune:

      stimabile domn sergiu simion,

      si eu astept cu nerapdare o precizare din partea stimabilului domn vasiliu cu referire la menajeria europeana.
      pana una alta eu pot detecta de exemplu la populari si partide liberale sau socialiste, cu toate ca aparent nu ar avea ce cauta acolo. desigur ca si asta este o forma de cameleonism politic, ca sa nu zic traseism doctrinar, dar poate dansul ne va lamuri in cele din urma.

      • Sergiu Simion spune:

        Nerabdarea ( specifica spiritului nostru latin ) nu este recomandabila intotdeauna . Poate este mult mai preferabil simtul umorului ( prin greaua mostenire , inexistent in institutiile noastre de stat si la conducatorii lor ) ,dar care nu ne aduce niciodata dezamagiri . :) )

  11. Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

    O foarte corecta punere a problemei. Interesant este ca partidele se declara cele mai nemultumite de traseismul politic (atunci cand nu este in favoarea lor, desigur!), insa nu vad barna din ochiul propriu. Sanctiunea ramane, insa, la electorat, care nu pare inca suficient de matur, din punct de vedere democratic, pentru a o aplica.

  12. Eugen Vasiliu Eugen Vasiliu spune:

    Multumesc tuturor pentru interesul de a ma citi si pentru amabilitatea de a posta comentarii la cele scrise de mine. Evident ca am scris cu naduf, pentru ca, asa cum ati observat probabil, sunt un pamfletar “jucator”, ca fost senator PNL din epoca romantica, atunci cind printre senatori intilneam pe Stefan Augustin Doinas, Nicolae Manolescu, Alexandru Paleologu si altii. Nu am deci dreptul sa revendic vreo “obiectivitate”, dar am macar avantajul (halal avantal !) de a fi simtit limitele jocului pe pielea mea.
    Pe scurt, felul halucinant in care partidele se misca in ultima vreme mi-a trezit nevoia de a spune publicului ca traseismul politicienilor nu este impiedicat de partide printr-o simpla modificare a legii, deoarece partidele, fiind ele insele traseiste, au nevoie de perpetuarea labilitatii morale a membrilor lor.
    Regret si cer scuze ca m-am facut poate gresit inteles in finalul articolului (e fara indoiala numai vina mea). Departe de mine gindul sa acuz Parlamentul European ca ESTE o menajerie ! Am vrut sa remarc doar ca, prin prezenta d-lui Becali acolo, Parlamentul European fara voia lui ARE deja o menajerie, privilegiu pe care dl. Antonescu nu trebuia sa-l ofere si Parlamentului Roman.
    Rog sa fiu citit in acest sens. Cu multumiri.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Eugen Vasiliu


Eugen Vasiliu

jurist , fost director general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, fost presedinte al Comisiei de cultura a Senatului Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)