Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Trecerea de la lehamite la frustrare!

Madalin-Irinel Niculeasa iulie 23, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
7 comentarii 1,540 Vizualizari

M-am săturat. Nu mai vreau. Îmi ajunge. A intrat în viaţa mea cu picioarele şi fără să mă întrebe dacă eu vreau. Nu vreau să facă parte din viaţa mea mai mult decât vreau eu să facă. De ce trebuie să fiu de acord cu ceva care nu-mi place.

Mă refer la politică şi le felul politicienilor de a face politică zilele acestea. Este prea zgomotoasă şi agresivă pentru mine. Mă direcţionează greşit de la activităţile mele zilnice. Nu mai pot să citesc o carte sau să văd un film, fără să nu-mi treacă prin faţa ochilor discursul lui Ponta, Băsescu sau Antonescu. Toţi văd scenarii, nimeni nu mai are încredere în nimeni şi tot aşa. Mă simt agresat la propriu, neavând niciun mijloc pentru a ieşi din această stare căci lucrurile continua şi vor continua.

Agresivitatea şi inoportunarea despre care făceam vorbire mai sus derivă, în principal şi din:

i)                    Lipsa resurselor tehnice şi profesionale, şi într-o parte şi în alta, pentru a discuta la alt nivel şi în alt fel. Politica românească este atehnică, în sensul că dacă la început s-a dezideologizat, şi ca doctrină (vezi confuzia existentă pe scena politică între partide) şi ca asumare a doctrinei (vezi cum îşi schimbă parlamentarii partidele), acum se desubstanţializează în totalitate, este pur dâmboviţeană, fără respect faţă de instituţii sau cetăţeni, nu mai foloseşte argumente şi raţiuni ci manipulări şi forţa brută. Politica nu este despre noi ci pentru ei. A deveni un instrument doar pentru cei aflaţi acolo, în vârful piramidei.

ii)                  Ignorarea memoriei colective, pentru a proceda în alt fel. Domnilor, oricare aţi fi, ţineţi seama că am 34 de ani şi voi fi aici şi peste 20 de ani, ceea ce înseamnă că voi ţine minte atitudinea şi comportamentele de astăzi. Nu mizaţi pe uitare căci nu-i aşa. Frustrarea pe care ne-o pricinuiţi acum este mai greu de uitat decât frustrarea pe care o provocaţi unul altuia, acolo în lumea voastră strâmtă şi mică. Nu poate nimeni uita că lucrurile se întâmplă într-un fel sau altul pentru că aşa vrea o mână de oameni, din orice parte ar fi ei. Nu uităm uşor că argumentele voastre nu sunt de ordin tehnic ci de ordin manipulator. Nu uităm uşor că aţi făcut politica voastră şi nu a noastră.

iii)                Crearea unei realităţi proprii, astfel încât să ignore realitatea noastră. Nu vă imaginaţi domnule Ponta şi domnule Antonescu că dacă îl veţi înjura pe Băsescu la propriu, iar poporul va vota demiterea acestuia, o va face în baza înjurătorilor dumneavoastră. Nu vă imaginaţi domnule Băsescu că spunând doar ceea ce vreţi şi nu ceea ce ar trebui, iar poporul va spune NU la referendum, o va face pentru că l-aţi convins. Logica referendumului este aceea a alegerii limitate şi cenzurate, în sensul că poporul va trebui să aleagă răul cel mai mic, aşa cum îl va percepe el. Referendumul nu oferă o libertate absolută de alegere.

Lipsa de profesionalism în politică determină starea de lehamite. Agresivitatea şi inoportunarea creează starea de frustrare. Cu lehamitea puteam trăi, dar cu frustrarea mai greu întrucât politica mi-a invadat spaţiul intim şi nu-mi mai dă voie să respir. Nu mai avem nici măcar bisericuţele noastre, acestea fiind distruse de agresivitatea politicii. Trecerea de la lehamite la frustrare este prea rapidă şi prea intensă.

Consecinţele acestei stări sunt fundamentale pentru mine, căci:

i.                     Îmi este greu să votez mereu condiţionat, să-l aleg pe Băsescu pentru a fi contrapondere lui Ponta şi Antonescu, să votez PSD-ul pentru a scăpa de PDL. Vreau şi eu un vot liber exprimat pe bază de convingeri şi nu pe bază de interese.

ii.                   Îmi este greu să mă uit cum politica ţine loc de aspecte tehnice, acolo unde acestea din urmă sunt de neînlocuit. Vreau şi eu să văd o instanţă constituţională care nu se derobează de exercitarea atribuţiilor spunând că lucrurile sunt politice şi scapă cenzurii sale. Vreau şi eu să vad creativitatea tehnică a domnului Şova folosită în scopuri instituţionale. Nu realizăm acum cât de mare este pericolul creat de instanţa constituţională atunci când spune că există aspecte politice care nu pot fi cenzurate. Democraţia constituţională înseamnă aspecte tehnice impuse de un organ tehnic cu mijloace tehnice. Nu există într-o societate democratică mecanisme şi argumente care să se impună doar prin intermediul voinţei majorităţii; acestea sunt cenzurate de Constituţie şi tratatele internaţionale care pot fi impuse doar de instanţele judecătoreşti sau constituţionale. Vreau să am o instanţă constituţională prezentă în mod real în viaţa mea şi nu doar prin comunicate de presă sau pe Facebook.

iii.                 Îmi este greu să văd câtă ură a stârnit această dispută politică. Cum poate Primul-Ministru şi Preşedintele ţării să se înjure reciproc într-un mod în care nici cârciuma nu suportă? Cum vor putea aceşti oameni să-şi dea mâna peste timp?

Vreau şi eu garanţii pentru votul pe care vi-l dau. Puteţi?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. GameTheory spune:

    Domnule Niculeasa,

    Dumneavoastră VREŢI, dar ce OFERIŢI, în schimb, concret?

    Pornind de la premiza că vă faceţi foarte bine datoria la locul de muncă, şi în familie, ce oferiţi SOCIETĂŢII, ca simplu membru al societăţii civile, lăsând la oparte orice alt fel de angajament?

    Dacă la 34 de ani nu consideraţi că aveţi datoria de a vă implica, după măsura posibilităţilor dumneavoastră, atunci CÂND? Să facă alţii, şi când veţi avea 50 de ani?

    Deci vă e lehamite şi sunteţi frustrat… dar ce faceţi să CONTRBUIŢI la schimbare?

    Aţi ieşit în stradă, să protestaţi? Sau consideraţi că asta trebuie să o facă numai cei proşti, slab educaţi, cu o slujbă proastă… sau cei disperaţi şi isterici? Aşa au fost oare şi cei din ’89 şi cei de la Mineriada din iunie 1990?

    Poziţii publice pe teme concrete de interes public aţi luat? Sau asta e numai pentru profesionişti/ lobby-işti/ cei plătiţi/ pierde-vară care vor să se bage-n seamă?

    Puteţi face mai mult? Atunci probabil activaţi sau conduceţi o asociaţie sau un partid! Sau asta s-o facă numai cei de care vă e lehamite şi cei care vă frustrează?

    …sau poate sunteţi prea ocupat/ comod/ mândru să vă implicaţi, şi vreţi să se schimbe România de la sine, fără sacrificiul şi sudoarea dumneavoastră? Atunci de ce vă mai plângeţi? Nu înteleg…

    Aţi ajuns să treceţi de la lehamite la frustrare! Foarte bine! Următorul pas este ori spre disperarea şi despondenţa, ori spre mobilizarea şi implicarea!

    Your life, your choice!

    Dacă alegeţi prima cale, vă voi cataloga ca pe încă un plângăcios de milă, orgolios şi nerealist, care aşteaptă să-i cadă totul mură-n-gură.

    Dacă alegeţi prima cale, vă voi respecta, ca pe un deschizător de drum curajos, ca pe un exemplu demn, şi poate chiar vă voi urma!

    Daţi-ne un exemplu pozitiv!

    • Grammaticus spune:

      Pai d-le Game Theory, care in 99% la suta din postari imi placeti foarte mult ca gindire, tocmai acest articol e o pozitie publica si inca foarte buna!

    • Cristian spune:

      Inclin sa fiu de acord cu d-tra. Un om ca distinsul autor ar trebui sa ia viata in piept si nu sa se lamenteze. Asta facem toti. Ne plingem singuri de mila. Atitudine cind vom lua? Cind “saua” USL va fi pusa peste toate institutiile statului? Prea tirziu.
      Scriem pe forumuri de toate si asta ne da impresia ca luam atitudine. In strada cind iesim? Acolo se ia atitudine in astfel de cazuri!! Sau asteptam aprobare de la USL pt a nu fi bagati la defaimare si subminarea tarii? Ce ziceti?
      Cu respect!

    • nero spune:

      Iata ce scrie o studenta, acum o luna!

      Catre clasa politica din Romania – De la student la politician – in speranta ca acest text va ajunge sub ochii dvs.
      08 Iunie 2012 – Andreea Petrut

      Stimaţi foşti, actuali şi viitori politicieni, am ales să vă transmit câteva cuvinte sub această formă, deoarece nu îmi este tocmai la îndemână să vă contactez personal, întrucât ceea ce doresc să vă transmit se referă la o comunitate mult mai largă decât cei care deţineţi momentan funcţii publice în diverse instituţii sau partide politice. La întâlnirile cu cetăţenii pe care majoritatea dintre dumneavoastră le organizaţi în timpul campaniei electorale prefer să nu mă prezint fiindcă sunt pur şi simplu dezgustată de discursurile ieftine adresate maselor pentru a câştiga capital electoral.

      Restul articolului:

      http://www.romaniacurata.ro/catre-clasa-politica-din-romania-de-la-student-la-politician-ltigtin-s-2885.htm

      • GameTheory spune:

        (Bine a zis, Andreea. E un început bun, pentru cineva la 18-19 ani. Măcar îi pasă!)

        Iertaţi-mă dacă am părut dur… dar să nu fim prea generoşi nici cu noi înşine, nici cu ceilalţi… degeaba.

        De la domnul Niculeasa, un profesionist de succes, inteligent, cu iniţiativă, care pretinde că îşi doreşte să contribuie la viaţa publică, un om la 34 ani, trebuie să avem pretenţii mult mai mari!

        În primul rând, domnul Niculeasa nu ne-a spus CE poziţie ia. Ne-a spus doar că îi e lehamite şi că a devenit frustrat, şi că nu are încredere nici în ,,unii”, nici în alţii.

        Bun, şi atunci, care este poziţia dânsului? Şi ce face? Vrea, în primul rând să facă ceva, sau e doar dezamăgit de ce îi oferă alţii?

        De aceea, de la dânsul mă aştept să ne facă întâi o analiză a starii de fapt. De ce se întâmplă ce se întâmplă? Cum de s-a ajuns aici? Care sunt cauzele? E grav sau nu, ce se întâmplă?

        Apoi, m-aş aştepta să ia o poziţie. Domnule, eu asta cred că trebuie făcut. Şi uite de ce!

        Nu în ultimul rând, m-aş aştepta apoi să ne spună: uite eu ce am făcut până acum. Voi sunteţi cu mine? Putem face ceva mai mult/mai bine împreună?

        Altfel, cu tot respectul, care este contribuţia?

        Nu neg deloc că contribuţia domnului Niculeasa pe plan profesional şi familial nu ar face mai mult decât face contribuţia per total a foarte mulţi dintre noi, dar, în plus, în viaţa publică, ne mai poate oferi ceva, domnul Niculeasa?

        Eu sper că da, şi, domnule Niculeasa, vă urez succes! Până atunci, cum analizaţi ceea ce se întâmplă?

  2. nero spune:

    Felicitari pentru articol!

    “Vreau şi eu garanţii pentru votul pe care vi-l dau. Puteţi?”

    Raspunsul este simplu: Nu au cum sa poata!

  3. nola spune:

    Sentimentul poate fi inteles, atitudinea acceptata, asta insa nu schimba caracterul aproximativ, nearticulat in ultima instanta suficient si superficial al continutului.
    Stimate Domnule Niculeasa!
    Exista si alte optiuni. Uitati-va la un film, mergeti intr-o excursie, e vara, posibilitatile de evaziune sunt multiple. In cel mai rau caz o carte buna.
    Daca insa nu va puteti rupe de galagia politica, incercati sa faceti pasul in spate, ganditi-va nitel mai mult inainte de a porni la judecati sumare. Nu de alta, dar daca nu faceti asta veti face exact cea ce le reprosati politicienilor. Vorbiti tare fara sa va pese de ceilalti.
    Daca ati face totusi acel pas in spate, ati realiza dintr-o data poate ca Ponta si Antonescu nu sunt in aceeasi categorie cu Basescu.
    Daca totusi nu realizati, va spun eu acum: Basescu este un profesionist al politicii, poate primul dupa cel de al doilea razboi care dispune de toate mijloacele tehnice pe care le reclamati.
    Sigur, nu e un om perfect, Churchill bea mai mult, De Gaulle era mai infatuat, Kennedy avea mai mare succes la femei iar Ieltin dansa mai bine, dar pe langa el Ponta si Antonescu arata exact cea ce sunt: niste jalnice marionete.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Madalin-Irinel Niculeasa


Madalin-Irinel Niculeasa

Madalin-Irinel Niculeasa este avocat specializat pe probleme de taxe, regulatory si drept constitutional, fiind doctor in drept fiscal. Timp de peste 11 ani a fost avocat si parten... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)