joi, martie 28, 2024

Trump și Mike Pompeo. Mai mult control politic asupra diplomației sau mai multă pricepere înaintea marilor negocieri?

Puncte cheie:

  • După mai multe luni în care semnalele privind divergenţele de viziune Trump-Tillerson răzbăteau periodic în presa americană, preşedintele a confirmat, practic, zvonurile tot mai insistente privind neînţelegerile cu secretarul de stat adus în ianuarie 2017 din poziţia de CEO al gigantului petrolier Exxon Mobil, înlocuindu-l în cele din urmă pe Rex Tillerson cu Mike Pompeo, directorul CIA;
  • Aducerea şefului CIA la conducerea Departamentului de Stat nu confirmă neapărat triumful unei viziuni anti-sistem în politica Statelor Unite, ci mai degrabă inversul situaţiei, adică nevoia lui Trump de a avea în poziţii-cheie oameni care ştiu ce au de făcut într-un guvern, care pot pregăti marile dosare de negociere ale SUA și care pot gestiona sistemul în condiţii bune, menţinând o funcţionare la parametri rezonabili a diplomaţiei americane, din zona căreia se auzeau frecvent semnale de disfuncţionalitate financiară şi de personal, pe lângă mult mai picantele replici care trădau incongruenţele de viziune între Trump şi Tillerson;
  • Mike Pompeo este un om al Sistemului, nu încape îndoială, mai ales după mandatul de la CIA, ca să nu mai vorbim de prezenţa sa în Congres, după 2010. Că „gândește ca și Trump”, ne-o spune președintele însuși. Dar că Pompeo este un diplomat priceput și va fi neapărat și un bun șef al Departamentului de Stat, rămâne de văzut, cu atât mai mult cu cât urmează perioade cruciale pentru diplomația americană;
  • În acest moment, la un an și două luni de la ceremonia învestirii, aproape toată echipa de bază iniţială a președintelui Trump a plecat (consilierul pentru securitate națională, secretarul de stat, șeful CIA, șeful FBI, șeful de cabinet, secretarul de presă, purtătorul de cuvânt și mare parte din echipa de comunicare, strategul și ideologul Steve Bannon, consilierul economic Gary Cohn etc., în total 21 de înalţi demnitari), o dinamică probabil spectaculoasă din perspectivă jurnalistică dar trădând completa nepregătire și lipsa de articulare a administrației Trump, care a încropit în grabă o echipă surprinsă parcă de propria victorie în alegerile prezidențiale;
  • Cu câteva luni înaintea presupuselor negocieri din Peninsula Coreeană și în plin război comercial cu China și Uniunea Europeană, schimbarea de la vârful diplomației americane va adânci pe termen scurt necunoscutele privind direcția în care se îndreaptă politica Statelor Unite și acțiunea Washingtonului pe plan extern. Dar, odată cu apariția unor eventuale clarificări de direcție și strategice, nu este exclus ca rezultatul să fie unul pozitiv, cel puțin în raport cu confuzia de până acum;
  • Pentru România, aducerea lui Mike Pompeo la Departamentul de Stat s-ar putea dovedi o veste bună, noul şef al diplomaţiei având un background care are mult mai multe în comun cu „establishmentul” decât predecesorul său, venit din zona de corporate (Pompeo a servit cinci ani în armată, trei legislaturi în Camera Reprezentanţilor, un an la conducerea CIA), deci o conectare mai aprofundată la realităţile politico-administrative şi de intelligence şi, poate, o cunoaştere mai bună a priorităţilor politicii externe americane pentru regiunea în care ne aflăm;
  • Rămâne de văzut dacă Mike Pompeo va reuşi cu adevărat să intre în primul cerc al apropiaţilor lui Trump şi să conteze în procesul politic decizional de la Casa Albă, ceea ce Rex Tillerson s-a văzut de la început că nu reuşise, fiind un marginal al administraţiei Trump. În politica externă americană, urmează capitole esenţiale în relaţiile cu puterile globale (China, Uniunea Europeană, Rusia) şi regionale (cele două Corei, Turcia, Israel, Iran etc.) iar rolul diplomaţiei, chiar în condiţiile preferinţei lui Trump pentru unilateralism în locul multilateralismului, va fi în continuare major.

*

Căderea lui Tillerson era previzibilă şi anticipată de presa americană încă din toamna anului trecut. Sunt comentatori care se miră că a rezistat 14 luni la Foggy Bottom. În ultimele săptămâni, se înmulţiseră semnalele că „diplomaţia americană are probleme de organizare”, cu referire la economiile bugetare (criticii spuneau că fostul CEO al Exxon Mobil tratează Departamentul de Stat ca pe o companie privată) şi la lipsa de personal (posturi neacoperite, inclusiv multe poziţii de ambasador pentru care nu există încă propuneri). Dar nu acestea au fost, cred, determinante pentru înlocuire.

Paradoxul lui Tillerson era că, deşi venise din zona economiei private şi nu avea nicio experienţă guvernamentală (sau poate tocmai din acest motiv), s-a dovedit curând după numire atras şi influenţat de aparatul diplomatic cu care lucra zilnic, îndepărtându-se de modul de a gândi al lui Trump şi de stilistica stridentă a acestuia. Tillerson devenea pe zi ce trece un diplomat comun din sfera establishmentului american, apelând la formulele tradiţionale ale diplomaţiei şi multilateralismului liberal, globalist, şi părând că nu se pliază deloc pe tendinţele unilateraliste, de showman, ale lui Trump.

Neînţelegerile cu preşedintele privind Acordul nuclear cu Iranul, declaraţiile diferite privind Rusia, lipsa de entuziasm în chestiunea mutării ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim („va dura cel puţin un an”, „ne menţinem angajamentul pentru procesul de pace şi negocieri între părţi” etc.), tăcerea privind preconizata întâlnire şi negociere a liderului de la Casa Albă cu Kim Jong Un, lipsa oricărei susţineri dinspre Externe privind războiul comercial cu China şi Uniunea Europeană (consilierul economic al preşedintelui chiar a demisionat pe această temă) etc., toate acestea arătau că Departamentul de Stat nu susţinea, de fapt, linia de politică externă a Preşedintelui Trump. Era ca şi cum SUA ar fi avut un dublu discurs de politică externă, unul la vârf, al lui Trump (în cuvinte simple, bombastice, croite parcă pentru rednecks, truck drivers, muncitori şi fermieri, pe de o parte, şi pentru lobby-ul israelian din campania electorală, pe de altă parte) şi altul din zona mainstream, soft şi diplomatic, în acord cu valorile americane consacrate în ultimele decenii, care părea să dea asigurări lumii şi aliaţilor Americii că nimic nu s-a schimbat.

Convieţuirea celor două discursuri a durat, iată, mai bine de un an, fără ca cineva să înţeleagă foarte clar în ce direcţie se îndreaptă politica externă a Statelor Unite, dacă se va izola de UE, Marea Britanie, Canada, Japonia, Australia etc. sau va rămâne ancorată în rolul de leading nation al democraţiilor liberale. Dar ciudatul dualism al politicii externe americane pare că s-a încheiat. Nu ştim acum dacă Mike Pompeo se va smulge din rutina sistemului diplomatic, în care e limpede că echipa sa de colaboratori de la Departamentul de Stat va încerca instinctiv să îl atragă, ţinându-se departe de reflexele instituţionale ale diplomaţiei multilaterale, sau va avea soarta lui Rex Tillerson.

Pentru Trump, ceasul electoral a început să ticăie. El ştie bine acest lucru. S-a gândit deja la noul slogan cu care va începe, chiar de anul viitor, cursa pentru alegerile din 2020: „Keep America Great!” Dar, pentru a merge înainte cu ideea de continuitate, de menţinere a marilor realizări pentru încă patru ani, trebuie ca acestea mai întâi să apară. Iar realizările pe plan extern ale Statelor Unite în mandatul Trump încă nu au apărut. Întrebările şi provocările vor curge în lunile şi anii următori, diplomaţia fiind un instrument important de promovare în mâna oricărui guvern. De răspunsurile şi soluţiile pe care le va da diplomaţia americană vor depinde multe (chiar dacă nu totul) în alegerile următoare.

Iată câteva dintre posibilele piste de dezbatere electorală din domeniul politicii externe:

–        Şi-a impus America lui Trump interesele în relaţiile internaţionale?

–        A schimbat ceva Trump în comportamentul celorlalte puteri faţă de Statele Unite?

–        Este America lui Trump mai puternică, mai respectată şi mai influentă pe plan global sau dimpotrivă, mai ignorată?

–        A determinat Trump China să respecte interesele economice şi strategice americane în lume? A câştigat războiul comercial cu China?

–        A făcut Trump Uniunea Europeană să îşi revizuiască politica faţă de SUA, în sensul apropierii de interesele americane şi a respectării supremaţiei americane, sau dimpotrivă?

–        A întărit sau a slăbit NATO? Au crescut contribuţiile aliaţilor europeni la bugetul NATO sau a determinat apariţia PESCO (Uniunea Apărării)?

–        A dovedit oare că unilateralismul este mai eficient şi mai benefic Americii decât multilateralismul şi decât colaborarea cu aliaţii şi partenerii, în cadrul organizaţiilor internaţionale?

–        A denuclearizat Peninsula Coreeană? L-a pus la punct pe Kim Jong Un?

–        A schimbat Acordul climatic global de la Paris, prin anunţarea retragerii SUA?

–        A modificat Acordul nuclear cu Iranul?

–        A câştigat ceva America ieşind din UNESCO? A influenţat această ieşire politicile organizaţiei culturale şi educaţionale mondiale?

–        A protejat Trump America de migraţia ilegală din Mexic? A făcut zidul?

–        A modificat NAFTA în favoarea economiei americane?

–        A obţinut, prin gestul său unilateral, recunoaşterea internaţională a întregului Ierusalim drept capitală a Israelului?

–        A făcut Trump din relaţia cu Rusia un success story?

Fără răspunsuri concrete la aceste întrebări, formulările lui simpliste din perioada de început a mandatului, în care realizările guvernului său sunt „măreţe”, colaboratorii sunt „grozavi”, performanţele obţinute sunt „impresionante”, iar faptele lui i-au făcut pe oameni „fericiţi”, vor începe să sune, chiar şi pentru rednecks, tot mai fals.

Dacă lumea îşi va continua netulburată cursul, indiferent de stridenţele lui Trump, dacă acordurile şi tratatele pe care Casa Albă le-a denunţat vor rămâne în picioare cu sau fără Washington, dacă Uniunea Europeană, China şi Rusia îşi vor face mai departe politicile fără să ţină cont de obiecţiile lui Trump, dacă Nordul coreean va rămâne o putere nucleară capabilă oricând să ameninţe Sudul şi întreaga regiune cu armele nucleare pe care le deţine (ceea ce eu cred că se va întâmpla), dacă Putin va continua să persifleze Statele Unite şi să-şi extindă influenţa, alături de China, în Europa, dacă doar câteva state îşi vor muta ambasadele la Ierusalim, dacă impresia generală va fi că America are o tot mai mică influenţă pe plan global, în fine, dacă America nu va avea nicio realizare importantă pe plan extern, atunci campania lui Trump de realegere va trebui să se concentreze exclusiv pe aspecte de politică internă. Dar şi acolo va da de alte probleme, pe care Bursa singură şi Dow Jones nu le pot rezolva.

Iată de ce de succesul sau eşecul lui Mike Pompeo în fruntea Departamentului de Stat, într-o perioadă atât de complicată pentru politica lumii şi a Americii, vor depinde atât de multe lucruri în viitorul apropiat, pentru Trump şi nu numai.    

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. “…vor începe să sune, chiar şi pentru rednecks, tot mai fals.”

    Domnule Naumescu, that’s just where you are wrong, cum se spune. Baza electorala a lui Trump (unde nu sunt numai rednecks) traieste alaturi de Trump intr-o realitatea paralela, unde Trump chiar este “a very stable genius” si “one of the great memories of all time”. La ei lucrurile functioneaza altfel. Un prieten commentator aici de pe Contributors spunea cu o bucurie sincera acum cateva luni ca datoria publica a si inceput sa scada “deocamdata doar cu 100 de miliarde” :D (o mai fi scazut si mai mult intre timp, nu stiu). Ei vad deja un nou Ronald Reagan sau Margaret Thatcher acolo unde restul lumii nu vede decat cel mult o noua Brittney Spears, si daca nu i-a deranjat nimic pana acum, nu o sa se intample nici in continuare.

  2. Observ ca lipseste din text referinta la infrangerile suferite de Califatul ISIS din Irak si Siria. Hmmm. Practic ISIS a devenit non-stire de cand schimbarea de strategie a Presedintelui Trump (fata de Obama) a dat roade, conform asteptarilor specialistilor.

      • Marea schimbare a lui Trump?! A fost exact ceea ce cereau militarii de la bun început: Să fi lăsați șă conducă ei campania militară împotriva ISIS. Până la Trump campania era condusă dela mii de km distanță de tot soiul de indivizi ce nu făcuseră o zi de serviciu militar și habar n-au cum devine treab pe câmpul de luptă, în frunte cu Obama. MAjoritatea deciziilor erau absurde și ridicole. Examplul suprem de incompetență strigătoare la cer a fost asediul Mosul-ului pe care Obama și oamenii săi l-au anuțat public cu săptămâni bune înainte de a începe. ISIS-și si-au putut concentra forțee acolo și pregăti apărarea temeinic. Iar măcelul durat 9 luni și a produs distrugeri imense. Obama sia justificata berația afirmînd că intenționa săi descurajeze pe ISIS-și…

        • Deci nimic conrect, doar speculatiiile tale + exemplifici cu Mosul care a fost intr-adevar inceputul sfarsitului pt ISIS, operatiune gandita si inceputa sub Obama.

          • Nu-s nici un fel de spculații. E exact ceea ce a spus Trump în campanie: Că va face praf ISIS în mai puțin de un an printr-o strategie foarte simplă: Va numi un militar capabil și agresiv în fruntea Pentagon-ului și că-l va lăsa să-și facă meseria fără să se amestece. Ceea ce a și făcut. La numit pe generalul Mattis (zis mad dog – câinele turbat) la Pentagon și după toate apaențele l-a lăsat să-și facă meseria.

            În campanie toți „experții” râdeau cu gura până la urechi de promisiunea lui Trump că va zdrobi ISIS („childish stratey” – strategie copilărească) în primul său an de mandat și proroceau că ISIS va rămâne o forță majoră în zonă pe termen nedefinit. ISIS a pierdut peste 95% din teritoriul controlat în primele 9 luni de mandat al lui Trump. Când „experții” sunt întrebați cum rămâne cu predicțiile lor refuză pur și simplu să discute sau să-și amintească de ele…

            • In continuare nu prezentati nimic de schimbarea strategiei. Pana atunci, ISIS a fost zdrobit tocmai pt ca NU a fost schimbata strategia. Schimbarea unui om nu echivaleaza cu schimbarea strategiei.

              Altfel, cred ca Obama/Pentagonul au actionat prea tarziu.

            • Iata aici strategia lui Trump descrisa de inamicii sai de la NYT in 2016:

              https://www.cnn.com/2016/11/15/middleeast/donald-trump-isis-strategy/index.html

              Trump a spus ca ii da 30 de zile de la inaugurarea sa sefului Pentagon-ului sa vina cu in plan de lichidare a ISIS si ca in orice caz o sa-i bombardeze pe ISIS-si pana o sa le sune apa in cap (s-a expirmat mult mai plastic dar ma taie cenzura).

              Exact asta sd-a si intamplat. Mattis a cerut mana libera si tacere totala vis a vis de actiunile armatei. Singurul indiciu pe care l-a prezentat Mattis a fost Acela ca teroristilor nu le palce sa moara. Deci ii va vana ca pe sobolani indifferent daca in process le lichideaza si membrii ai familiilor. Ceea ce s-a intamplat. Intr-adevar sefilor ISIS, ce trimiteau nenumarai cretini sa piara in atentate sinucifgase. le e frica ded moarte. Cei care au scapat stau ascunsi prin tot soiul de vagauni cu suberek-ul tremurandu-le uin burdihane de teama dronelor.
              Deci iata ca se poate…

            • Da, imi aduc aminte cand nepotistul sef se lauda cu strategiile lui magnifice pt ca apoi sa ceara militarilor sa vina cu o strategie.

              Acuma daca „bombing the sh*t out of them” sau „veniti voi cu o strategie” sunt strategii, da Trump a schimbat cu adevarat strategia! Wow, ce strategie!

            • @Vercix

              Vă repet pentru că prindeți greu și scăpați ușor: Stategia lui a fost să-i lase pe militari să face ceea ce trebuie făcut ca să-i termine pe ISIS-și. Și iată ca a funcționat rapid.

              By the way, strategia militarilor fost tocmaă să „bom the sh**t out of them”. Moș Trump a antiticipat-o :)

  3. Mie mi se pare că schimbarea de la Departamentul de Stat este succesul final al politicii Trump care a avut mari dificultăţi atât la departamentul de stat, cât şi în CIA şi Poliţie-Justiţie unde foştii obamişti deţineau poziţii cheie şi se opuneau politicii lui Trump. A durat cam mult până să „se epureze” tot aparatul de stat obamist, dar acum se poate spune că Trump deţine, în sfârşit, puterea. Dar ce va face cu ea rămâne de văzut. Îi mai rămân doi ani ca să demonstreze că America este încă puterea hegemonă a Lumii.

  4. La cit de inept s-a comportat pina acum cred ca se pune mai degraba problema ca Trump sa-si incheie mandatul actual decit de a-l cistiga pe al 2-lea!
    Diferenta dintre Tillerson si Trump , amindoi provenind din zona privata , este diferenta dintre o persoana inteligenta si bine educata , gata sa invete lucruri noi si sa se adapteze si un grobian megaloman , sigur ca Universul trebuie sa se invitta in jurul lui!

    • Totul e să nu vă pierdeți speranța…

      Colegii mei mai în vrstă spuneau că tot așa se încuraja proresimea ți pe vremea lui Reagan (urât și înjurat mai ihai ca Trump) Cică până în ultimul an al celui de a-l, doilea mandat tot mai sperau să-l demită….

    • Un „grobian megaloman” poate ocupa foarte bine un fotoliu de lider, pentru că la el asta vine din naștere. Însă ” o persoana inteligenta si bine educata” poate fi doar un bun manager, nu un lider. A fi un bun manager se învață, există școli dedicate pentru asta. A fi lider nu se poate învăța. Te naști astfel sau nu. End of story.

      • Să intelegem că „persoanele inteligente si educate” nu pot fi leaders….. Ok!
        In acest sens există exemple in istorie. La întâmplare, in mare viteză: Alexandru Macedon, Cezar, Traian, Marcus Aurelius, Constantin cel Mare, Napoleon, Frederick cel Mare, etc….. Toți „o apă și-un pământ”…..

        • Din modestele mele cunoștințe de istorie, Departamentul de Stat al Statelor Unite nu a fost condus de ”Alexandru Macedon, Cezar, Traian, Marcus Aurelius, Constantin cel Mare, Napoleon, Frederick cel Mare”.

          ”Appointed” și ”elected” reprezintă modalități diferite de a ajunge în funcție. Rex Tillerson a fost ”appointed”, ăsta nu e comportament de lider.

          • Sa inteleg ca ”o persoana inteligenta si bine educata” poate fi doar un bun manager, nu un lider.” nu are valoare generala ci se refera strict la State dep.?!? Nu reiese…..

  5. Nu-i dau viata lunga nici lui Mike Pompeo – omul e convins ca Rusia s-a amestecat in alegerile din 2016 (a declarat-o din nou chiar zilele trecute) si ca se va amesteca si in 2018, deci nu are cum sa fie bland cu Rusia ceea ce il va durea pe Trump. Varianta cealalta ar fi sa se transforme intr-un limbric trumpist – e posibil, dar nu pariez pe asta.

    Altfel, sub Trump are loc cel mai mare ritm de schimbare de personal din functii de top de la Casa Alba, in directa concordanta stabilitatea intelectuala de care da dovada Trump..

    • Nu-i asa . O sa o doara mai mult pe Hillary Clinton, pentru ca mai usor pot fi gasite dovezi ca Putin a ajutat-o pe ea, decat sa il ajute pe Trupm.
      E un non- sens ce zici cu numirea lui Pompeo. Daca Trump ar fi fost ajutat de Putin, sigur nu l-ar fi pus pe Pompeo in pozitia sa poata descoperii dovezi in sensul asta.

      • Daca apar dovezi despre legaturi intre Hillary si Putin cu atat mai bine. Dar ma indoiesc 
        Dar ce spuneam eu legat de Pompeo nu avea legatura cu a descoperi dovezi despre Trump si Putin – déjà Pompeo le stie de cand era seful CIA . Eu spuneam despre acuzarea Rusiei, iar problema cu Trump este ca Rusia il santajeaza si vad dori ca Trump sa ia masuri – in sensul asta o sa il doara pe Trump. De ce l-a pus Trump pe Pompeo stiind ce crede omul de Rusia? Nu stiu, poate pt a nu da apa la moara celor care il acuza de legaturi cu Rusia + alte vederi pe care Trump si Pompeo le au in común (acordul cu Iranul, capitala Israelului, etc). Nu pun mare pret pe inteligenta lui Trump.

        • Cu ce anume il santajeaza Rusia pe Trump?!

          Administratia Trump a impus cele mai severe sanctiuni economice Rusiei, de la cele impused de Ronald Regan in 1981 si 1982 ce au dus in final la prabusirea URSS? Spre oroarea europenilor ce s-au imitat la sanctiuonarea catorva primary din Cirmeea si a diferitilor fun ctionari de mana a 7-a administratia Trumpa impus deja sanctiuni economice usturatoare Gazprom si rosneft – principala sursa de venituri a regimului Putlerist.. Se pare ca durut pentur ca Rusia si-a trimsi slugile la latrat: atat presedintele socialist al Gemraniei cat si fostul cancelar socialist german Schroeder (actual angajat Gazprom) au schelalal amarnidc si I-au cerut lui Trump in vara trecuta sa nu le semneze. Si pe langa asea alte sanctiuni si mai severe sunt in pregatire.

          Daca avea cu ce sa-l santajeze il santajau pana acum.

          • Cu informatii despre fraudele din afacerile lui + informatii despre comportamentele lui (de genul „casetei” descrise in dosarul Steele”) + info despre contactele campaniei cu rusii

            De santajat rusii o fac deja. Rusia vrea ca sanctiunile sa fie cat mai lejere spre zero + alte politici favorabile ei.

            Legat de sanctiuni – din ceea ce stiu administratia Trump nu a implementat mai nimic din ce A VOTAT CONGRESUL. Administratia trebuia sa vina cu o lista de entitati de sanctionat, n-am gasit-o. Am gasit insa cum Trump se plangea prin August ca Congresul il forteaza sa aiba o anumita pozitie legat de Rusia cand el ar face mult mai bine…

            Apoi la inceputul anului congresul a votat din nou sanctiuni, dar Trump nici nu s-a mai sinchisit, le-a respins din nou.

            Astept deci sa imi dati ceva concret legat de sanctiuni facut de administratia Trump, altfel nu ramane decat ca Trump se executa dupa placul lui Putin.

    • Serios?! Chiar ați auzi dumneavpastră asta?! Puteți să ne idicați o sursă, ceva acolo? Eu parcă știm că Mueller l-a audit și pe Pompeo (fără succes) în scandalul cu pricina.

      E îmi amintesc în schimb că în primăvara și vara 2017 șefii CIA, FBI și NSA numitți de Obama au declara sub jurământ în fața comisiei de anchetă a Congress-ului că nu există nici cea mai mică dovadă a oricărei legături oameilor din echupa de campanie a lui Trump cu rușii. Că rușii nu au schmbat nici măcar un singur vot.

      Fostul șef al FBI (Comey) a fost întrebat dacă povetea pe care e o lansase „pe surse” în NYT despre contactele oamenilor lui Trump cu rușii e falsă („wrong”) și a răspuns fără ezitare și apăsat: „Yes!”. Le ca tremurau hamburgherii în burți pentru că minciuna sub jurământ poate duce la ni grei de pușcărie..

      Vedeți minutul 3.40 de la

      https://www.youtube.com/watch?v=Ircc0MEUFls

      Întreaga audiere de aproape 3 ore (e copioasă):.

      https://www.youtube.com/watch?v=7j0f6c-3x6s

      Apoi ce a șefului CIA

      https://www.youtube.com/watch?v=pgbaazszgeQ

      Și pe cea a șefului NSA:

      https://www.youtube.com/watch?v=YxPkzWq42bQ

      • Pompeo in 20 iulie 2017: „I am confident that the Russians meddled in this election, as is the entire intelligence community”
        https://www.washingtonexaminer.com/cia-director-mike-pompeo-of-course-russia-interfered-in-the-2016-election-and-the-one-before-that/article/2629307

        Pompeo in 7 ianuaire: Asked on “Face the Nation” if Moscow is currently trying to undermine U.S. elections, Pompeo responded: “Yes sir, have been for decades.”
        https://www.reuters.com/article/us-usa-russia-election/cias-pompeo-says-russia-and-others-trying-to-undermine-u-s-elections-idUSKBN1EW0TA

        Pompeo pt BBC in 29 ianuarie 2018: Asked if his concerns extended to the upcoming US mid-term elections in November, he replied: „Of course. I have every expectation that they will continue to try and do that” – vezi tot raspunsul in clip de la 1:38

        Pompeo pt Fox News in 11 martie 2018:CIA Director Mike Pompeo in a Sunday show interview said that Russian President Vladimir Putin’s claim that his government did not meddle in the 2016 election is “false.”
        “The Russians attempted to interfere in the United States election in 2016,” Pompeo told “Fox News Sunday.”
        http://thehill.com/homenews/administration/377817-pompeo-on-putin-claim-kremlin-was-not-involved-in-meddling-thats

        • Nice try.

          Sunt totuși două chestii complet diferite. Dumneavoastră sugerați că a existat o legătură strânsă/complot între Trmp + oamenii din campania sa electorală și Rusia, ceea ce este evident fals, neexistând nici o dovadă în acest sens.

          Pe de altă parte știm că Rusia se chinuie să influențeze și se amestecă în alegerile din lumea liberă prin „activâie merî” (măsuri active) începând din 1918 încoace. În 1918 grupări anarhiste, sindicate mafiote și alte organizații de extremă sânga susținute logistic de Sovnarkom-ul (guvernul) lui Lenin au lansat o seire de atacuri cu bombe, asasinate și demonstrații violente cu ocazia alegerilor americane din acel an în speranța declanșării revoluției proletare.

          Asta din urmă e ceva arhicunoscut și de asemenea se știe că în pofida încercărilor lor disperate n-au avut niciodată succes.

          • Da, am sugerat ca exista o legatura intre Trump si Rusia (si exista o multime de indicii), dar n-am sugerat in comentariu ca Pompeo o face.

            Cat despre faptul ca „știm că Rusia se chinuie să influențeze și se amestecă în alegerile din lumea liberă prin „activâie merî” (măsuri active) începând din 1918 încoace”, ma bucur ca dvs stiti, dar vestea nu pare sa fi ajuns decat de foarte curand la urechile geniuliu stabil de la Casa Alba. Pana cand Mueller sa-i acuze pe cei 13 rusi, Trump il credea pe Putin:
            “Every time he sees me he says, ‘I didn’t do that, and I really believe that when he tells me that, he means it”

            Cat despre succesul rusilor, il vedem la Casa Alba :-)
            Il vedem si in Brexit si in alte locuri.

            • Cei trei rusi pusi sub acuzare de Mueller sunt acuzati penturn urmatoarele:

              1. Spalare de bani,
              2. Fals in acte publice
              3. Delicte fiscale
              4. delicte legate de legislatia imigrarii
              5. Incercare de a crea discordie in SUA
              6. Ponegrirea candidatei Hillaruy Clinton

              Faptele puse sub acuzare incep din 2014 (cand Trump nici macar nu-si snuntatse decizia de a candida). Punctele 5 si 6 sunt ridicoel si voe avea efect 0 in fata tribunalului ca delicte penale. La o adica Trump a „ponegrit-o” pe Hillary (a facut-o baba nebuna si trisoare) mai rau ca orice rusi, la fel cum si Hillary la- „ponegrit” pe Trump (l-a facut orangutan senil si violator) de fiecare data cand a avut ocazia.

              Punere sub acuzare a celor 13 muscali e tocmai o docvada a nepoutintei lui Mueller de a gasi orice fel de dovezi. aproape toti rusii bugati ce traiesc in afara Rusiei au legaturi cu regimul putlerist, au afaceti tenebroase ;i in general comit tot soiul de delicte finanaciare. La cati abani a costat acheta lui mueller pana acum ar fi putut sa gaseasca lejer vreo 13000 de rusi cu delicte similare…

            • In primul rand sa sumarizam subiectele abordate in acest calup de reply-uri ca altfel ne pierdem in detalii si uitam firul povestii.
              1. Pompeo a declarat ca Rusia a intervenit in alegerile din 2016 si e convins ca o va face si la alegerile mid-term din 2018
              2. Trump a aflat (a se citi recunoscut) doar de curand ca Rusia s-a amestecat in alegerile din SUA si asta doar dupa ce Mueller i-a condamant pe cei 13 rusi (si 3 firme rusesti)

              Acum ati ridicat un al treilea subiect – motivul condamnarilor rusilo. Ce banuiesc ca incercati sa aratati: n-au treaba cu alegerile din SUA.

              Evident, o asemenea supozitie pica la o simpla lecturare a acuzatiilor. Inainte insa sa vedem ce a zis Rod Rosenstein, procurorul sef pe investigatie: „The defendents allegedly conducted what THEY called information warfare against the United States, with the STATED GOAL of spreading distrust towards the CANDIDATES and the POLITICAL SYSTEM in general”. Dar probabil omul nu stie ce spune…

              Sa vedem ce zice Mueller in acuzare:
              -Russians posted „derogatory information about a number of candidates”.
              -the indictment mentions a FEBRUARY 2016 memo to Internet Research Agency (firma rusa – nota mea) staff telling them to post political content on US social media sites and „use any opportunity to criticize Hillary and the rest (except Sanders and Trump – we support them).”

            • @Vercix

              Păi să le luăm la rând:

              1. Nimeni nu neagă faptul că Rusia înceacrăp să ifluențeze alegerile pete tot în lume. După cum spuneam o fce din 1918. Nu e ceva nou. Citiți memoriile lui Gordievski, ale lui Kalughin (foști oițeri KGB fugiți) sau volumul II al arhivelor Mitrohin ce detaliează activitățil KGB din afara URSS. Toate sunt apărute cu decenii în urmă și descriu același mod de operare ca și la algerile din 2016. E aceeași fugură repetată la nesfâșit. O altă caracteritică a lor e aceea că rușii se străduiau să creze impresia că pot influența aceste alegeri și că defapt câștigătorii sunt oamenii lor. În anii 70-80 genul ăsta de aberații prinde bine prin lumea a III-a unde lumea mai uțin educată și îghite cam orice. Iată că acum încep să apară și prin lumea civilizată creturi în aceeași stare intelectuală jalnică..

              Minciuna sfruntată în afirmația că rușii l-ar fi făcut președnte pe Trump sau că el ar fi complotat cu ei. Cine suține asemenea aberații dă dovada unor severe probleme de sănătate mintală.

              2. Evident că Trumo arecunoscut faptul că rușii încearcăs influențeze legerile din SUA. Nu a negat=o niciodată. A negat însă faptul că ar avea egături cu ei sau că ei l-ar fi făcut președinte.

              După cum am mai spus acuzația lui Mueller e ridicolă și e un semn al neputinței sale. Primul amendament al constituției SUA permite oricui să spună ce vrea, indiferent că e defăimător sau nu indiferent dacă e cetățean american sau nu. Eceva ce nu se va susține în tribunal. La urma urmei candidații s-au defăimat reciproc. După cum spuneam Hillary l-a făcut pe Trump orangutan senil și violator, iar Trump a făcut=o pe Hllary babă nebună, trișoare și codoașa. Ce poate fi mai defăimător ca astea?! Și totuși nici un procuror nu-i urmărește pe nici unul pentru aceste declarații faine.

      • Acum, chiar daca nu era la subiect, daca tot ai pus filmarea cu Comey – ce spune dansul la momentul indicat de tine e ca povestea din NY Times e gresita si atat. NY Times afirma ca autoritatile/oficialii americani au descoperite contacte repetate intre membrii ai campaniei lui Trump si spioni rusi. Nu rusi, ci spioni rusi „Russian intelligence” (spioni sau membrii ai serviciilor secrete ruse). Ceea ce e diferit de contacte cu rusi – care au fost o groaza – si evident e vorba de ceea ce stiau oficialii americani ca reprezinta „russian intelligence” la momentul respectiv.

        Intrebat apoi daca stia de intalniri cu rusi („Russians, intelligence officer, other government officials or close associates to the Russian government”) la momentul publicarii articolului, Comey a zis ca nu poate raspunde in cadrul respectiv (audiere publica) – Cotton spune ca o vor discuta intr-un „classified setting”.

        Deci dpmdv inregistrarea asta nu dovedeste mare lucru, desi e interesant ca a raspuns la o prima intrebare – unde NU s-a intamplat ceva si nu a raspuns la a doua intrebare care e din acelasi registru – poate pt ca DA, s-a intamplat?

        • Acuzatiile de legaturi ale echipei lui Trump cu Rusia se bazeaza pe doua elemente:

          1. Dosarul Steele, platit de oamenii din camapania electroala a lui Hlllary Clintion, la fel cuim la alegerile primare ale partidului Demicrat din 2008 a paltit „investigatori” care sa dovedeasca ca Barak Obama nu e cetateanamerican din nastere deci nu poate fi presedinte. Doassrul alcatuit de fostul agent secret britanic, Steele, contine doar falsuri si acuze fara acoperire. Steele e de altfel ujdecat in SUA. SUA au cerut de altfel extradarea sa. Pe baza dosarului lui Steele FBI a cerut permise de interceptare ale oaenilor lui Trump in 2016 fara a-i spune judecatorului ca dosarul nu e aclatuit de ei, ci ca e opera unui detectiv privat strain platit de echipa de campanie a lui Hillary – deci cam asta arr fi singura ingerinta straina in alegerile americane din 2016 ce a avut oarecari efecte…

          2. „Dezvaluirile” din NYT din toaman 2016 ce afirmau ca oamenii lui trump s-au intalnit de mai multe ori cu agenti rusi. La astea se refra Comey. Azii stim ca ele provin tocmai de la el. Dosaul fiind dat de Comey discret unui amic cu legaturi la NYT. Comey a declarat la randul sau ca dosarul e in cea mai mare parte fals. Singura chestia adevarata e ca actualul procuror sef al SUA, Sessions, s-a intalnit cu ambasadorul Rusiei, pe cand era senator si sef al comisiei de politica exterana al Senatului SUA la o chermeza a snetorilor republicani la care au participat cateva zeci de ambasadori – inclusicv cel rus. „Intalnirea” a cosntat dintr-o strangere de mana si un schimb de poiteturi de exact 21 de secunde. Cand s-a despoerit o inregistrare video a receptiei, progresistii au lasat-o bata. Acuaa era prea ridcola chiar si pentur ei.

          In rest toti cei trei sefi de servicii secrete numiti de obama, dinn care unul era deja concedit de Trump si celilati erau pe tobogan au cofirm at ca nu au cunostinta de nici un fel de dovezi despre legaturile lui Trump cu rusii si ca nu exista nici un fel de dovezi ca manevrele Rusiei ar fi putut schimba fie si un singurvot. Va recomand cu caldura sa urmaruiti inregistraile…

          • In raspunsul dvs (Josef Svejk) se vede foarte bine propaganda Fox News, aceasta Antena 3 de America, si a republicanilor escroci. Sa punem deci lucrurile in ordine:

            1. Exista multe indicii puternice despre legaturile lui Trump cu Rusia care nu au de a face cu dosarul Steele. Iata cateva: Papadopulos, intalnirea din Trump Tower, minciunile lui Flynn, Cambrige Analytica si Wikileaks, etc
            2. Dosarul Steele a fost alcatuit la cererea Fusion GPS care il investiga pe Trump. Investigatia a fost initiata la cererea unei organizatii pro-republicane! Se numea Washington Free Beacon. Oamenii nu-l doreau pe Trump si i-au platit vreo 7 luni pe cei de la Fusion GPS. Dupa ce Trump a ajuns candidatul sau era clar ca va fi candidatul republican, au oprit finantarea moment in care finantarea a fost preluata de democrati. Democratii au finantat doar o luna (daca am retinut bine) perioada in care a fost contactat Steele si alcatuit dosarul. Deci 7 luni de finanare conservatoare, 1 luna de democrata
            3. Dosarul prezinta informatii de spionaj brute, dar cu probabilitate mare de a fi adevarat – asta e ideea de „raw intelligence”. Asta inseamna ca e posibil ca unele informatii sa nu fie adevarate. Daca nu ma insel chiar Steele zicea ca doar 70-80% din dosar se va dovedi adevarat.
            4. Chiar si asa nu stiu de niciun element fals dovedit (nici macar intalnirea lui Cohen de la Praga). In schimb multe ce se stiu despre Trump si campania lui se potrivesc foarte bine cu dosarul: „dirt on Hillary”, afacerile lui Trump din Rusia, intalnirea lui Carter Page cu oficiali Rosneft, minciunile lui Michael Flynn, etc
            5. Steele nu e nici judecat, nici nu s-a emis vreo cerere de extradare
            6. Investigatia are la baza diverse surse/motive. Iata cateva: notificarea guvernului Australian despre Papadopoulos si „dirt on Hillary”, mailurile DNC publicate de Wikileaks, discursul consilierului lui Trump Carter Page de la Moscova criticand sanctiunile SUA, adica pe placul lui Putin,etc
            6. mandatul FISA s-a cerut inclusiv pe baza elementelor de mai sus. In cererea de mandat se specifica legat de informatiile de la Steele ca Steele nu stia cine e clientul final pt care se face investigatia, dar ca „The FBI speculates that the identified US person was likely looking for information that could be used to discredit candidate #1’s campaign.” – adica pe Trump. Nunes a mintit in memo-ul lui.

            partea cu NYT nu ma intereseaza, nimic din ce am scris mai sus nu are legatura cu NYT.

            • 1. Păi dacă există și alte dovezi afaă de sdosarul lui Steele, de ce nu trece Mueller la arestări? Acuzele sunt foarte grave și implică ani grei de pușcărie.
              Aia cu WikiLeaks e oricum cea mai faină. Assange a dezvălit în direct la TV în timpul unui interviuv modul în care a spart serverul de mail al șefului campaniei electorale a lui Hillary, Leon Panetta (succesiv șef al CIA și pentagin sub Obama): Parola de mail a zevzecului de pe dnc.org era cuvântul „Password”. Am intrat și au atunci imediat pe dnc.org cu user-ul [email protected] și parola Password așa cum au intrat sute de mii de alți oameni în cele câteva minute trute de la dezvăluire și până ce contul a fost închis definitv. Întrebarea nu e dacă au intrat rușii ci câți alții au mai intrat pe contul de mail al un ui asemenea dobtoc și pentru cât timp.

              Nu îm ltimul rând chestia cu mail-urile a dezvăluit șarltania din campania lui Hillary. Modul în care la convenția partidului democrat din 2016 delegații lui Bernie Sanders au fost intimidațisau pur și simplu împiedicați să voteze, cum Hillary a primit în avans întrebările surpriză de la confruntările atât cu Sanders cât și cu Trump de la Donna Brazile (fostă prezentatoare CNN și apoi șefă a comitetului natțional demcrat) și nu în ultimul râd cum fundația Clinton a preluat datoriile partidului democart în svhibul promisiunilor acestuia cî Hillary va fi candidată partidului la prezidențiale. Deci practic au măsuit legerile interne. Donna Brazile a fost concediată în urma dezvăluirilor atât din partid cât și de la CNN.
              Ce e rău în a da în gat astfel de găinării?! Aducă la mintea dumenavoastră cine dă în gât frauda distorsioneaz alegerile?!
              2. 3. 4. 5.Dosarul e în mod cert un fals grosolan. Simplul fapt că stângiștii insistă atât de mult pe faptul că dosarul nu e signrul lor argument ne indică clar asta. Nu în ultimul rând Steele e pus sub acuzare de departamentul justiției (același ce conduce și ancheta în privința așegerilor din 2016) care a cerut de altfel și extrădareasa în SUA pentu a fi judecat. Dacă informațiile di dosar sunt adevărate de ce ar fi toateastea necesare?!

              6. Recent concediatul McCabe (l-au lăsat fără pensie cu două zile înainte de pesnioare) a recunusocut sub jurământ în Decembrie 2017 că fărădosarul Steele interceptările oamenilor lui Trump n-ar fi fost aprobate de judecători. La urma urmei dacă aveau și alte dovezi afară de dosar, de ce au trebuit să mai recurgă la el? De ce au trebuit să ascundă cine îl finanțase?!

              Că iată că după aroape doi ani aflăm că dosarul e fie complet fals fie conține acuze ce nu pot fi nicicum dovedite?

              Cehstia din NYT are legătură directă cu elucubrațiile dumneavostră. Singurele „dovezi” ale complotului lui Trump cu rușii sunt dosarul Steele – dovedit fals și un articol incendiar din NYT din toamna iarna 2016-2017 generat de scurgerile fostului șef al FBI (Comey) care însă a recunusctu sub jurăpmânt că sunt false.

            • 7 La momentul solicitarii mandatului FISA pt Carter Page, Carter Page nu mai era membru al campaniei lui Trump, deci nu mai era „omul lui Trump” – cel putin nu oficial si nu legat de alegeri. Stim asta de la seful campaniei de atunci.

            • 1. Am spus indicii, nu dovezi, pe baza indiciilor construiesti cazul si dovedesti. Nu stiu in ce stadiu e Mueller cu investigatia si ce pasi urmareste.
              2. Aia cu Wikileaks se referea la Cambridge Analytica, firma folosita de Trump in campanie, care a cerut info de la Wikileaks. Reminder: Mike Pompeo a declarat Wikileaks o „hostile intelligence service”
              3. Assange nu a zis ca parola era „password”
              4. E irelevant pt discutia asta ce au dezvaluit mailurile, important e ca au fost obtinute fraudulos si au favorizat un candidat
              5. Inca o data: nu exista nicio cerere oficiala de extradare pt Steele.
              6. Informatiile din dosar trebuie dovedite n-a sustinut nimeni altceva. Dosarul e cel mult indiciu, in niciun caz dovada.

            • @Josef Svejk – de unde stii ca McCabe a declarat ca „fărădosarul Steele interceptările oamenilor lui Trump n-ar fi fost aprobate de judecători.”? Daca sursa ta e memo-ul lui Nunes – ti-am aratat deja ca omul a mintit legat de mentiunilie FBI despre dosarul Steele, de l-am crede acum? In plus, „vorbele” atribuite lui McCabe nu sunt intr-un citat, deci de fapt e o parafrazare facuta de Nunes. Vad ca il citeaza pe Comey cu „salacious and unverified”, dar nu il citeaza pe McCabe pe o afirmatie asa de importanta. Asa ca pana nu vad trasncripitul (cel mai bine ar fi video), nu consider ca McCabe a declarat ce sustii ca a declarat.

  6. Marea problema, in opinia mea, este daca Trump ” A întărit sau a slăbit NATO? Au crescut contribuţiile aliaţilor europeni la bugetul NATO sau a determinat apariţia PESCO (Uniunea Apărării)?” Dincolo de un posibil razboi economic, de taxe impuse pe diverse produse, pe denuclearizarea Coreei de Nord, de relatiile cu China, de relatiile cu Rusia, cred ca pacea Europei este cea mai mare problema, pentru ca Trump n-a facut decat sa slabeasca NATO si sa determine aparitia PESCO prin deciziile luate. Poate ca Junker avea dreptate cand spunea ca lui Trump ar trebui sa i se explice cate ceva despre istoria Europei (UE) si scopul principal pentru care a fost creata aceasta Uniune. Ori daca NATO este o organizatie slabita, cred ca este periculos sa lasam securitatea si apararea pe mana Germaniei, de exemplu. Daca Europa nu ar mai fi supravegheata militar de SUA, ar putea aparea conflicte si divergente intre statele UE, precum si dorinte de hegemonie din partea unor foste mari puteri militare. O Europa slabita militar este ca un butoi cu pulbere.

    • Cine menționează PESCO drept argument ar face bine să se documenteze despre UEO și motivul pentru care s-a desființat ea. PESCO este doar reînvierea unui zombie (pe românește strigoi) din Războiul Rece, iar Merkel și Putin se simt mai bine să opereze în termenii ăștia, că ei s-au format ca oameni pe vremea lui Honecker și Brejnev, atunci când exista UEO.

      • De aceea am si spus ca SUA nu trebuie sa permita crearea acestui PESCO, deoarece lucrurile ar putea scapa de sub control in viitor. Stetele membre WEU s-au aliat cu SUA pentru a forma aceasta alianta militara in ’54. Chiar credeti ca Europa ar fi putut singura si de capul ei sa formeze aliante militare dupa razboi? Practic WEU a pus bazele NATO care a aparut mai tarziu.

        • Eu vorbeam despre momentul desființărrii ei, nu despre cel al înființării. O desființăm în 2011 pentru că nu mai are niciun rol, dar ne trezim brusc în 2017 – 2018 că ne trebuie din nou?

    • In opinia mea, coroborarea efectelor Trump&Brexit reprezintă o oportunitate neașteptată. F.,.f.rar întâlnită, ptr.UE, o org. atât de nepiramidală.
      Sper că se va profita de oportunitatea prin accelerarea/forțajul PESCO. La modul rezonabil, nepărtinitor și cât se poate rațional, nu cred că se poate miza, la infnit, pe externaliarea securității….
      Si nu vorbesc despre efectele colaterale ale unei politici europene de apărare care s-ar reflecta inclusv in economie, cercetare, etc… Nu mai pomenim de politică externă, etc.

    • In mare de acord. Eu cred ca PESCO e necesar tocmai pt a stavili astfel de dorinte de hegemonie. Dar pana cand PESCO va fi ceea ce ar trebui sa fie e cale foaaaarte lunga, pana atunci NATO e indispensabila si tocmai de aceea Trump e periculos cand loveste in NATO.

      Partea plina a paharului e ca Trump a fortat totusi marirea unor bugete militare.

      • @ Vercix „Eu cred ca PESCO e necesar tocmai pt a stavili astfel de dorinte de hegemonie”– Nu sunt sigur de asta, insa chiar daca asa ar fi, uitati ca UK paraseste UE si nu va mai guverna politica de aparare a UNiunii Europene ca pana acum, iar Germania ii va lua locul pentru ca este cea mai mare economie a Zonei Euro si implicit va coordona PESCO. Intrebarea mea este: vreti ca Germania sa decida in ceea ce priveste politica de aparare a Europei? Eu ced ca abia asteapta sa faca asta si acest lucru inseamna dorinta de hegemonie. Ma indoiesc ca Franta sau Italia vor avea un cuvant important de spus aici.

        • E clar ca Germania va avea un cuvant greu, dar nu va decide singura. Insa sunt de acord ca perspectiva nu e imbucuratoare avand in vedere legaturile dintre Germania si Rusia, de asta vreau sa fie totul in cadrul NATO. Dar si in NATO ce folos daca la Casa Alba avem un pro-rus, iar in UK fortele izolationiste/anti-UE sunt destul de puternice? Cand ne va fi greu, cat de mult ii va pasa UK-ului de noi (remember Ialta?) avand in vedere ca suntem una dintre comunitatile minoritare cele mai atacate in UK?

          Zic sa ne bazam in continuare pe NATO, dar sa avem PESCO de back-up.

          • Aveti dreptate si chiar nu stim daca ii va pasa cuiva cu adevarat atunci cand ne vom afla intr-o situatie foarte dificila. Marii Britanii, si oricarei natiuni puternice, ii va pasa de noi doar atunci cand Romania va deveni un partener economic deosebit de important pentru acea/acele natiuni. Asta inseamna foarte multe: eradicarea coruptiei, intarirea justitiei, etc, etc. Ar mai exista un important atuu pentru noi- pozitia geostrategica- insa trebuie sa ne gandim daca doar asta ne dorim in viitor, sa fim o natiune preferata doar pentru pozitia noastra la Marea Neagra. Cam trist, nu?

            • Intra-adevar ar fi trist, cam foarte trist. Sper sa nu ajungem in situatia asta. Dezvoltarea economica e musai.

          • Nu stiu daca e foarte corect sa punem semnul egalitatii intre Rusia si URSS. Germania si restul puterilor continentale nu vor sa antagonizeze Rusia cand, militar, nu au un raspuns potrivit. E ceva incorect?!? In principiu NU. Depinde cat de departe merg. Doar noi vedem Rusia ca un perpetuu adversar la care trebuie sa ne ratoim ascunsi dupa pulpana NATO/Uncle Sam/UE. Poate ca o politica mai realista nu ar strica. Nu vorbesc despre o apropiere de Rusia si indepartare de aliatii nostri actuali. Dar cautarea unui modus vivendi neartagos si focalizarea pe realitati ar fi dezirabil.

            UK este acum un stat din care a mai ramas umbra/istoria a ceea ce a fost odata….. Adica inainte de WW2. Si gratie politicienilor teribil de abili si inteligenti e in accelerata pierdere de viteza. Sa multumim totusi poporului englez ca a oferit UE o oportunitate de avans rapid catre un statut international pe care il merita.
            Yalta….Churchill n-avea ce face, cu regret si amaraciune o spun. Cu ce sa contracareze pretentiile lui Stalin?!? Cu tradarea, defetismul si lasitatea lui Roosevelt?!? UK era in faliment previzibil si retrogradata la statutul de insula, stat client al US. Churchill mai avea cateva luni in fotoliul de prim-ministru si poporul englez, satul de un razboi pe care nu-l vedea deloc glorios, l-a trimis in opozitie. Paradoxurile democratiei……

            • Sigur că ”Doar noi vedem Rusia ca un perpetuu adversar, Basarabia e și acum la remorca Rusiei, după 80 de ani de la pactul Ribbemtrop – Molotov. Pentru Germania, Rusia a fost adeseori partener și este în continuare, doar n-a fost construit Nord Stream doar de Rusia singură.

            • Și care e problema dacă țările devin/statele partenere, chiar și după adversități ÎNDELUNGATE?!?
              E rău ca FR&DE au făcut pace devenind partenere prin UE?!?
              De ce să nu dăm șanse reconcilierii?!? Unii sunt răi prin natura lor iar alții buni, victime, onesti și victime perpetue….?!?

            • Daca e cineva artagos, apoi Rusia e in top. Iar la cate porcarii au facut, a ne „ratoi” la Rusia mi-e teama ca e insuficient.

              Iata cateva porcarii „demne” de URSS: anexarea Crimeei, deraierea Ucrainei de pe drumul spre Vest si conflictul din estul Ucrainei, zborurile amenintatoare la limita spatiului aerian, amestecurile in alegerile electorale ale altor tari (vezi SUA) si sprijinirea miscarilor populiste/extremiste, atacul recent asupra bazei americane de la Deir Ezzor, amenintarile tarilor baltice si exercitiile militare din zona, crimele opozantilor politici, inclusiv cele cu substante periculoase de pe teritoriul altor tari (vezi UK), etc

              Zic sa nu-i plangem de mila Rusiei lui Putin, nu primeste nici pe departe tratamentul pe care il merita.

            • @JB – stimate domn, aici nu e vorba de „adversități îndelungate”, e vorba de conflicte înghețate, generate de înțelegeri secrete sovieto-germane și nerezolvate nici azi. Când Rusia o să-și retragă trupele din Transnistria, iar Basarabia va reveni în componența României, facem ce afaceri vrei tu cu Rusia.

            • @Harald, Vercix
              Nu credeți că ar trebui să lăsăm privilegiul rățoirii, artagului si ofuscărilor celor care au și mijloace de punere in executare a pretențiilor lor?!?!
              Cu excepția notabilă a unei Polonii în căutarea unei grandori, cu slabă consistență, mai e cineva, ca noi/in poziția noastră, repede reactiv la adresa Rusiei?!? Atât oficial cât si in mass-media…..
              Harald, mai e cineva, (ca noi/in pozitia noastra) care să condiționeze intransigent (asa cum ai vrea) afacerile cu Rusia?!?
              Tu, in locul Rusiei, ai retrage trupele din Transnistria?!? In locul US tu, in ’89, ai fi acceptat retragerea imediată a controlului asupra canalului Panama?!?
              In locul Chinei ați retrage pretențiile asupra Taiwan-ului?!?
              Întreb și eu ca un neavenit……

  7. Se apropie un moment crucial, care ar putea fi şi cel al adevărului pentru administraţia de la Washington. E vorba de alegerile generale din Mexic, programate pentru 1 iulie. Dacă previziunile sondajelor se vor confirma, candidatul anti-sistem Andres Obrador nu numai că va cîştiga , dar va avea probabil de partea sa şi un sprijin parlamentar consistent: formaţiunea MORENA, care îl sprijină, ar putea obţine peste 40% din voturi, ceea ce reprezintă o schimbare radicală a peisajului politic mexican, dominat vreme de aproape un secol de PRI (sub diverse denumiri). Dacă pe plan extern va urma o reorientare a Mexicului către rivali ai SUA (China, Rusia, alte entităţi), şocul va fi enorm, depăşind poate chiar impactul revoluţiei cubaneze din 1959.

    • Interesant punct de vedere. O intoarcere a Mexicului spre tari nedemocratice nu e de bun augur pt lumea libera.

      Din fericire nu poate avea loc o intoarcere cu 180 de grade, dependenta economica a Mexicului de SUA e prea mare, iar geografia nu ii permite Mexicului prea mult spatiu de manevre – gravitatia economica e importanta.

  8. Pomepo omul sistemului?! N-aș zice. Ăsta fost până la aproape 50 de ani antreprenor. După aia a intrat în Congress în 2011. Binișor peste 50 ani are prima sa funcție în administrația publică ca șef al CIA in 2017.

    În ce privește tăierile de fonduri de la Departamentul de Stat cred că lui Tilerson i s-a reproșa mai degrabă că n-a tăiat destul de adânc decât faptul că ar fi tăiat prea mult. Foarte probabil că Pompeo la rândul său va mai rări din aparatcik-i închistați acolo ca mucegaiul. Cincă la CIA ar fi făcut o treabădestul de bună în acest sens, oferindu-le destulor functionari despre careu știa nimeni ce fac șansa de a se firma în economia privată.

    Revenind șa Departamentul de Stat, cu ceva ani în urmă am avut ocazia să-l cunosc accidental la o agapă cu alți reacionari pe profesorul David Funderburk – ambasdor al lui Reagan în România în prima jumătate a anilor ’80. Mi-a trimis apoi cartea sa de memorii „Pinstripes & Reds” (Costume dungate și bolșevici) din perioada misiunii sale în România. Cartea mi s-a părut fascinantă. După ce o o citești ajungi să te întrebi care bicorcrația era mai periculosă? Cea a „progresitilor” din Departamentul de Stat sau a ciracilor lui Ceaușescu? La vremea respectivă (acum 4-5 ani) profesorul Funderburk spunea că orice speranță e pierdută și doar un cutremur devastator între 9 și 5/M-F sau bomba atomică ce ar mai putea asana vermina din Depratamentul de Stat. Ei uite că Trump totuși încearcă să-i mai rărescă și a reușit să arunce peste bord măcar câțiva din „specialiștii” cei mai hidoși.

    Nu pot uita nici aucm cum prin Ianuarie-Februarie 2017 „specialiști” din ăștia nepereche plecau ofensați de victoria lui Trump din DS, așteptând probabil să fie rugați în genunchi să revină. Cum nu s-a ostenit nimeni să-i cheme înapoi, aum încep să miorlăie prin trompretele Agitprop-ului că ei sunt gata să se sacrifice de dragul țării și că sunt gata să-și ofere serviciile nepreche chiar și administrației Trump. Care se face evident că plouă.

    Oricum în ce privește posturile de ambasadori neacoperite nu e atât vina lui Trump. În momentul ăsta sunt peste 70 de nominalizări ce așteptă confirmarea Congress-ului unde sunt blocate de democrați ce cer audieri peste audieri fără sens. Cazul cel mai odios e cel al ambasadorului SUA în Germania (Richard Grenell) ce e în audieri din vara trecută, cu toate că nimeni nu-i reproșează nimic, nimeni n-a zis că ar fi vreo problemă cu el, iar guvernul german s-a arătat chiar mulțumit de alegerea făcută.

    Există într-adevăr sute de funcții în administrație unde Trump a refuzat să facă nominalizări. – Departmentele ce n-au șef nu pot avea bugete, Iar dacă n-au bugete bugetarii vin la lucru pe gratis – a fost maniera comodă și elegantă de a mai rări măcar formele cele mai hidoase ale birocrației de stat. Dar în ce privește ambasadorii și judecătorii Trump a fost în general prompt. Numirile sunt blocte de ăilalți așa de sanchi.

    • Eu sper ca in scurtul său mandat Mike P. să fi reușit, măcar, sădirea germenilor întoarcerii la analizele bazate pe cunoaștere și realități (indferent cât de necnvenabile politic sunt) nu ideologically driven….. Fără ca cei care alcătuiesc rapoarte să sufere de autocenzura/cenzura impusă in sens political correctness.

  9. Departamentul de Stat şi CIA se cam călcau pe bătături şi înainte de administaţia Trump. După ce Trump a devenit preşedinte situaţia s-a agravat din cauza persoanelor fidele vechii administraţii rămase în sistem. Noul preşedinte s-a luptat nu numai cu elemente ce frânau planurile sale, dar chiar şi cu cele potrivnice, ce lucrau de zor la scoaterea sa de la Casa Albă. N-au reuşit şi nu cred că vor reuşi. Mutarea „în plic” a lui Trump cu aducerea şefului CIA la Departamentul de Stat în locul lui Tillerson rezolvă dintr-o mişcare colaborarea între cele două sectoare speciale ale puterii. Să vedem urmarea …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro