joi, martie 28, 2024

Trump si spionii

Relațiile agențiilor de spionaj și securitate cu șefii lor politici sunt rareori armonioase. Iar Donald Trump a început-o cât se poate de rău.  În mod evident, președintele ales nu și-a făcut timp să se informeze despre probleme de securitate. În schimb a acuzat agențiile de incompetență și subiectivitate, ba chiar le-a comparat atitudinea cu cea a Gestapoului.

Mai rău, vorbește cu căldură despre Vladimir Putin și respinge cu ușurință dovezile (cât se poate de limpezi) că spionii ruși au intervenit în campania electorală. Anturajul lui Trump include persoane având legături dubioase cu fosta Uniune Sovietică. Poate cel mai grav lucru este că afacerile lui cu cazinouri și imobiliare se apropie de mafioții ruși din New York sau New Jersey.

Dacă punem toate astea cap la cap este simplu să conchidem că administrația Trump se va confrunta cu un climat ostil, chiar rebel în relațiile cu serviciile de spionaj. Îl vor trata ca pe o amenințare, și nu ca pe un conducător. Mesajul lor vital către decidenți va fi minimalizat sau ignorat, iar scurgerile de informații vor fi numeroase.

Adevărul este mult mai complicat. În primul rând, imensa birocrație americană a serviciilor secrete include multe persoane care dovdesc doar un interes pasager față de politica țării lor.

Dacă sarcina ta este să înțelegi informațiile ce țin de metalurgia unei anume arme chinezești, să spargi codul cititorului de amprentă de la iPhone sau să înțelegi cum moartea Ayatolahului Rafsanjani va afecta legăturile Iranului cu Arabia Saudită, atunci șicanele și sforăria din Washington DC, reprezintă ceva foarte îndepărtat. Îți vezi de treaba ta, cum ai făcut întotdeauna, protejat de politică, de multiple niveluri de secretizare și birocrație.

În activitatea mea (pentru grupul de reflecție CEPA) de contracarare a dezinformării rusești, am petrecut mult timp discutând cu serviciile de spionaj din multe țări. Fără excepție, am fost surpins de profunzimea și intensitatea activității lor;  în toate țările însă, rareori m-a impresionat amploarea perspectivei lor asupra politicii.

Mai mult, din motive justificate, administrația Obama nu este iubită de spionii săi.

Rusia este unul din motive. De ani întregi, Agenția Americană de Spionaj în domeniul apărărării (Defence Intelligence Agency – DIA) este preocupată de prezența Kremlinului la vest de Rusia și mai ales de amenințarea pe care o reprezintă aceasta pentru țările baltice și Polonia.

Rusia a desfăşurat forțe de asalt mobile în Pskov, chiar la granița cu Letonia și își construiește un arsenal de  arme nucleare “tactice” de mici dimensiuni. Cu regularitate desfășoară manevre rapide, organizate inopinat și în mare secret. Administrația Obama, obsedată de o lume fără arme nucleare, nu a fost dispusă să discute despre această amenințare, ca să nu mai vorbim de măsuri de contracarare a ei.

Capacitatea Rusiei de a desfășura un “război hibrid” este în special îngrijorătoare: combinația dintre forța (sau amenințarea) militară și acțiuni subversive, propagandă, mită și atacuri cibernetice. Acestea au fost folosite cu un uimitor succes împotriva Ucrainei, în 2014.

Spionii americani (ca și ai noștri) văd toate astea cu claritate. Dar administrația nu prea i-a ascultat și a acționat lent. Cu întârziere, NATO desfășoară forțe de reacție rapidă în statele din prima linie, și le transformă în ceva mai mult decât niște obstacole de reducere a vitezei. Dar aranjamentele sunt încă stângace. Dacă vrea, Rusia poate lovi NATO devastator, pe negândite.

Cei ce se ocupă de China sunt și ei îngrijorați. Progresele ei militare  – inclusiv bazele navale din Marea Chinei de Sud – atrăgătoare pentru aliați, și furtul de date din rețele americane corporatiste sau ale administrației au provocat doar un răspuns firav din partea oficialilor lui Barack Obama.

În multe alte probleme – Orientul Mijlociu, Coreea de Nord, terorism – ofițerii de carieră din sistemul de securitate națională au avut acea reacție glacială, detașată, tranzacțională a administrației Obama, care a nu o dată a slăbit forța Americii.

Mulți sunt de părere că administrația sacrifică problemele de spionaj și securitate pentru un câștig politic pe termen scurt.  Vântorii de spioni ai FBI-ului încă sunt enervați de felul în care Anna Chapman și amici ei “interlopi” au fost expediați în Rusia în 2010. O activitate de peste zece ani a fost sacrificată pentru a da o înfățișare prietenească (de-acum demult uitatei) vizite a lui Dmitri Medvedev, președintele de atunci al Rusiei.

Experții și hackerii de la NSA nu iartă Administrația Obama pentru scurgerile de informații legate de Stuxnet,  superb atac informatic asupra centrifugelor nucleare ale Iranului. Lauda adusă acestei operațiuni, complicate din punct de vedere tehnic și extrem de sofisticate, a scăldat pentru scurtă vreme Casa Albă în strălucirea roză a succesului. Dar totodată, din nefericire,  a irosit indicii importante.

Păstrătorii profesioniști ai secretelor sunt la fel de revoltați și de neglijența manifestată de Hillary Clinton față de contul său oficial de email. În lumea serviciilor de informații, prosta gestionare a informațiilor secrete este o crimă. Oamenii își pierd slujbele sau fac închisoare pentru așa ceva. Ei nu candidează la președinție într-un vârtej de false scuze.

Cel mai rău, două dintre cele mai devastatoare breșe de securitate din istoria spionajului s-au înregistrat în timpul administrației Obama. Una dintre ele o reprezintă Edward Snowden, un minor angajat de la NSA, care a furat milioane de documente ultra-secrete și a plecat la Mosova.

În celălalt caz, hackerii chinezi au pătruns într-o zonă administrativă neprotejată, Office of Personnel Management, și au furat datele personale  detaliate a peste 20 de milioane de angajați federali, inclusiv informații despre viciile și slăbiciunile acestora, dezvăluite pentru obținerea avizului de securitate. Acest lucru le permite vânătorilor de spioni din China să urmărească o întreagă generație de spioni americani.

Pe acest fond de automulțumire, eșec, lipsă de viziune și slăbiciune, susținerea zgomotoasă a măreției americane de către dl. Trump s-ar putea să fie tolerată foarte bine.

Nici chiar ignoranța și exaltarea sa nu arată prea rău. Atacurile sale scrâșnite la adresa lumii spionilor sunt destinate politicienilor de la vârf, pe care îi consideră părtinitori și incompetenți, și nu oficiali de carieră.

Este adevărat că opțiunile sale nu sunt perfecte – Michael Flynn, consultantul desemnat pentru securitataea națională, a condus DIA (Agenția de Informații pentru Apărare) într-un mod execrabil.

Dar opțiunile dlui Trump pentru funcția de șef al CIA și, poate cel mai important, pentru funcția de director al Serviciului Național de Informații, sunt corecte și solide. Miercuri, declarațiile lui Rex Tillerson despre Rusia, în cadrul audierilor pentru confirmarea sa ca secretar de stat, au fost precaute, dar coerente. Președintele ales a admis cu greu că Rusia a intervenit în alegeri și că asta a fost rău. El dorește o verificare a securității cibernetice în 90 de zile.

Jocuri și calculele greșite nu pot fi încă excluse, dar sunt semne tot mai certe că această administrație măcar nu va fi mai rea decât predecesorii săi. În unele privințe, ar putea fi chiar mai bună.

Pentru mulți indivizi din lumea spionilor e deja destul de bine.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Campania impotriva lui Trump ma uluieste.
    Dar poate ca aveti dreptate: SUA sint un sat fara cîini, si vine lupul Trump sa-si faca de cap.
    Eu astept: de-abia de azi va ajunge presedinte si va aduce Apocalipsa, cum mai spunea cineva pe Contributors.

  2. Un articol excelent in care se arata aproape toate fatetele tari si slabe ale unei puteri mondiale. Sa speram ca noul ales o sa aiba dorinta, discernamantul puterea si bunul simt de a colabora cu cei care sunt in anturajul sau spre linistea si progresul intregii lumi.

  3. Autorul,deşi nu-i place,trebuie să recunoască că Administraţia Obama a fost o catastrofă din punct de vedere al politicii externe.Practic,prin politica sa,Obama l-a întărit pe Putin şi Rusia.De-abia în ultimii doi ani(din cei 8!) Obama „s-a prins” că Putin îl duce de nas.A luat mult prea târziu măsuri de contracarare(sancţiuni,deplasarea armatelor NATO spre Estul Europei),dar răul fusese făcut.Practic Obama a crescut la sân năpârca numită Rusia lui Putin.Acum Trump trebuie să rezolve această „moştenire” obamistă.

  4. „Rusia a desfăşurat forțe de asalt mobile în Pskov, chiar la granița cu Letonia și își construiește un arsenal de arme nucleare “tactice” de mici dimensiuni.” – la ce „logică” s-a ajuns: extinzi NATO până la graniţele Rusiei, incluzând ţări mici şi slabe, şi apoi tot tu te îngrijorezi că Rusia îşi întăreşte forţele militare „la graniţa cu Letonia”, adică pe propriul ei teritoriu!

    Serviciile secrete americane şi-au bătut joc în ultimul hal de Trump, i-au subminat legitimitatea şi imaginea: au susţinut că a câştigat alegerile datorită ruşilor, au insinuat că e şantajat de ruşi cu „orgiile” de la Moscova etc.
    Reacţia lui Trump la adresa serviciilor e de înţeles, şi încă nu e totul. Urmează restructurarea acestora, Michael Flynn e foarte pornit împotriva CIA.
    Aşa că serviciile au profitat la maxim de ultima ocazie de a-şi da în petec. Au acţionat preventiv, pentru ca să poată susţine (împreună cu politicienii anti-Trump), atunci când va începe restructurarea, că acesta distruge serviciile deoarce „aşa i-au cerut ruşii”
    Tehnici de discreditare, dacă cineva nu spune şi nu face ce vrem noi, şi mai urmăreşte şi normalizarea relaţiilor cu Rusia, atunci „sigur” e vândut ruşilor.

  5. „dovezile (cât se poate de limpezi) că spionii ruși au intervenit în campania electorală” – as fi curios sa aflu care sunt acestea.

    „În schimb a acuzat agențiile de incompetență și subiectivitate, ba chiar le-a comparat atitudinea cu cea a Gestapoului.” – dupa felul cum serviciile americane au manipulat toata opinia publica internationala in privinta armelor chimice ale lui Sadam (care au fost inexistente), ducand la un razboi devastator si la desfintarea unei tari, sunt perfect deacord cu afirmatiile lui Trump.

    • Alex1

      Inainte de razboi era vorba de arme atomice. Ca Sadam in max 2 ani avea 2 bombe A.
      Dupa ce au ocupat Iracu s-ar fi multumit sa gaeasca si nsite amre chimice. Au gaiosit ceata artificiala si gaze lacrimogene pe care au incercat sa le „promoveze” la rand de arme chimice. Nu a tinut

  6. Pana la urma tot raul spre bine. Furia turbata a stangii americane din ultimele luni impotriva muscalilor o va pune in imposibilitatea de a-i reprosa lui Trump conflictul cu rusii din viitorul apropiat. Pentru ca se va ajunge dincolo de orice dubiu la un conflict. Nu pentru ca Trump ar dori-o, ci pentru ca regimul putlerist are nevoie ca de aer de un inamic principal, fara de care ciolovecul cocosat de saracie ar incepe sa se intrebe de ce naiba o duce asa de rau intr-o tara asa de bogata.

    Chestia cu implicarea rusilor in alegeri deja frizeaza absurdul:

    1. Treaba a pornit de la spargerea contului de mail al lui Podesta (seful de campanie al lui Hillary, fost sef al Pentagon si CIA sub Obama si mare laudator al lui Ponta dupa tentativa de putsch din vara 2012). Mail-urile au fost publicate pe Wikileaks si contin amanunte zemoase despre campania lui Hillary: Hillary a primit intrebarile inainte de confruntarile cu contracandidatul ei Bernie Sanders (figura s-a repetat apoi si la confruntarea cu Trump de la CNN), sefii partdiului democrat au recurs la santaje si presiuni imense asupra delegatilor si superdelegatilor lui Bernie ca astia sa o voteze pe Hillary. S-au falsificat sondaje. S-au furat/falsificat voturi. S-au inventat calomnii si umflat chestii aprent minore din trecutul lui Bernie spre a-l compromite. S-au alimentat site-uri obscure cu stiri false despre Bernie.

    Evident ca mizeriile astea fara precedent chiar si pentru politica de stanga, au avut un impact asupra numarului de alegatori ce n-au mai votat-o pe Hillary. Totusi cum mare parte din alegatorii ei sunt lumpeni si creaturi de getto de teapa elctoratului PSD de la noi pentru care nu exista mizreie destul de mare ca sa le schimbe optiunile si fanatici pentru care de asemenea nu mai conta nimic, efectul a fost marginal.

    Apoi e interesant ca toata lumea se leaga de cine a dat in vileag informatiile compormitatoare si nu de informatiile in sine. Adica e ca si cum pe vremea scandalului Watergate oprobiul public s-ar fi revarsat asupra lui Woodward si Bernstein (ziaristii ce au dat in gat manarelile comitetului national republican ce a tras cu urechea la discutiile private ale democratilor) in loc sa se reverse asupra lui Nixon – care era totusi mic copil pe langa Hillary. Azi stim ca manevra s-a facut fara stirea sa si ca el a fost fortat sa demisioneze doar pentru ca si-a aparat pentru o vreme oamenii ce comisesera fapta. Si apoi oricum nu stim nici azi dupa 44 de ani cine a fost sursa ce le-a dat celor doi ziaristi informatiile. Una din piste e ca fost vorba tocmai de KGB :P

    Deci problema nu e atat a rusilor cat a partidului democrat in sine. De ce nu au jucat corect?! Ca puteau atunci sa se publice muscalii milioane de mail-uri fara nici o problema…

    2. Apoi e aberant sa se sugereze ca rusii au trebuit sa depuna cine stie ce eforturi high tech pentru a sparge mail-ul lui Podesta. Parola zevzecului era cuvantul „password” :D :D :D si fptul ca a muscat la cel putin doua phishing-uri gen „confirma-ne adresa la care sa-ti livram inelul cu diamant de $10000 :P. Problema nu e daca au spart-o rusii ci cati altii au mai spart-o. In cazul lui Hillary server-ul ei privat de mail utilizat pentru comunicatii oficiale a fost spart de cel putin 17 (!!!) agentii straine + un amrat de hacker roman – Guccifer. Imbecilul de Podesta a fost succesiv seful Pentagon-ului si apoi al CIA. E greu de crezut ca s-a tampit brusc dupa ce a parasit acele pozitii. E rezonabil sa ne presupunem ca era cel putin la fel de idiot si inainte. Deci intrebarea e cati altii i-au citit mail-urile un epoca in care conducea Pentagon-ul si CIA.

    Trump a promis declansarea unei anchete interne privind securitatea datelor, Mai multe anchete ale Congress-ului sunt deja in curs. Roiurile de muste de pe caciulile sefilor CIA, FBI si DIA ai lui Obama explica implicarea partizana fara precedent in istoria americana a acestora in alegerile din 2016. Se pare ca vom afla lucruri interesante in curand… Normal ar cam trebui sa inceapa si arestarile….

  7. NSA ar trebui sa fie suparati pe ei nu oe Obama ca doar nu au furat aia secrete din curtea Casei Albe ci tocmai cu ajutorul unui angajat al lor.
    Oare cum se impaca spionajul cu prietenia Trump -Putin ,are impresia cineva ca Putin nu va mai spiona America?

  8. „prietenia Trump -Putin”.
    Pe ce te bazezi, monser?
    Daca nu ai preluat din presa formularea, te rog, inapoi la cartile de Istorie.
    Reagan a purtat tratative cu Gorbaciov fara a fi „pretini”. Si URSS a intrat in colaps.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro