joi, martie 28, 2024

Trumpizarea Europei. Episodul Basarabia

Modesta noastră naivitate potrivit căreia americanii s-ar putea sutrage isteriilor anti-sistem și turbulențelor naționaliste și xenofobe specifice ultimilor ani europeni s-a destrămat ieri (odată cu alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA).

De ieri, iluzia unui americanism imun la cântecele de sirenă ale unei lumi în declin nu mai există. Noua ordine mondială este pe cale de a schimba, sub presiunea unor majorități și grupuri masive de cetățeni care nu mai sunt mulțumite de elitele politice naționale și transnaționale, în special de figurile de sistem care populează viața politică a Bruxellesului, Budapestei, Parisului, Vienei, Washingtonului etc.

Credem că votul din America poate fi privit prioritar ca fiind unul anti-sistem. Un vot împotriva omului politic modern, îmbrăcat la Versace, cu discurs echilibrat, politically correct. Această elită administrativă și politică, ce domină de câteva decenii viața publică a marilor țări europene și a Americii, este văzută (și) de electorii din State ca fiind principala responsabilă pentru dezastrele și eșecurile Americii, așa cum pare că le percepe majoritatea americanilor. Semne politice fără dubii ale acestei frustrări manifeste există de mult în Europa (ele au degradat în manifestări anti-sistem, anti-europene și în isterii xenofobe), iar elitele politice naționale sunt obligate să le ia în calcul și să își reformeze oferta și acțiunea, spre a fi mai aproape de așteptările și interesele omului de rând.

Omul de rând nu se mai simte reprezentat corect de aceste elite, iată una din concluziile și lecțiile învățate ale scrutinului de peste Ocean. Promisiunile mincinoase făcute o dată la patru ani, care nu mai sunt urmate de acțiuni coerente responsabile, de decență și echilibru politic, de morală individuală și politică, de promovarea valorilor reale și a profesioniștilor certificați, nu mai trec examenul întâlnirilor cu electorii din calendarul electoral clasic. Este nevoie ca întreaga elită politică din statele democratice să citească în mod real cartonașele roșii pe care mișcările civice anti-sistem din țări precum Spania, Italia, Ungaria, Austria, Franța, Germania și, acum, SUA, le arată periodic.

Desigur, există o componentă malignă semnificativă a acestor mișcări civice antisistem – tendința radicalizării discursului, exacerbarea naționalismului, ignorarea valorilor și câștigurilor specifice statului de drept, scăderea încrederii în instituții, volatilizarea liberalismului și a democrației înseși etc. În sine, mișcările civice anti-sistem, specifice celei care l-a promovat pe Trump la Casa Albă, nu sunt obligatoriu pozitive sau negative. Ele sunt, deocamdată, o realitate socială la care elitele politice reacționează slab.

Poate că, într-adevăr, 20% din cetățenii europeni și americani au obosit de oamenii cu cravată care populează show-urile tv. Au obosit de măștile ipocrite ale acestora, de cinstea de paradă dincolo de care se învârt uriașe mecanisme de câștig ilicit și de cinism.

Alegerile din SUA au fost decise de votul anti-sistem – electoratul atipic pare a se fi mobilizat în preajma votului (cca 28% din votanți s-au prezentat în premieră la vot ori și-au decis opțiunea în ultimele zile).

Ce se va întâmpla cu lumea politică modernă, cu Trump cu tot în ea, în următorii ani și, mai ales, care vor fi manifestările acestei lumi pe Dâmbovița?

Faptul că toți foștii miniștri de externe ai României din ultimii 10 ani s-au poziționat pre-electoral în favoarea lui Hillary Clinton este simptomatic. Pare clar că alegerea acesteia ca președinte al Americii părea o variantă mai acomodată cu interesele naționale, mai ales cele de securitate, ale României și poporului român. Ne putem aștepta la o diminuare a interesului și prezenței americane pe continentul european, atât în formate vitale pentru București (UE și NATO), cât și în general în regiune (Marea Neagră). Pentru marea majoritate a românilor, prezența americană în regiune reprezintă singura certitudine a protecției față de tendințele de expansiune geopolitică ale Federației Ruse. În mod aproape cert, prezența americană în regiune se va diminua și, corelat, prezența rusă va crește.

Este nevoie ca elitele politice și administrative din România să fie mult mai responsabile și mai rafinate în negocierea viitorului țării cu partenerii de la Washington. Nu ne mai așteaptă parteneriate privilegiate, ci doar relații câștigate prin acțiuni politice, responsabile, clare, pentru care trebuie să plătim prețul corect – 2% din PIB pentru apărare, elaborarea și/sau ajustarea strategiilor de securitate, creșterea interesului pentru investițiile și proiectele strategice, responsabilizarea elitelor pentru domenii non-populare și sărace în profit electoral precum apărarea și securitatea etc.

Clasa politică din România va genera un Trump propriu în următorii ani, o figură anti-sistem, cu discurs naționalist/xenofob, care va aduce în Parlament (cel mai probabil, la următoarele alegeri parlamentare, din 2020) o formațiune politică anti-sistem, radicală și xenofobă. Este irațional să mai pretindem că ne putem ascunde la infinit de unda de șoc a mișcărilor anti-sistem. Trebuie să ne pregătim reacțiile față de posibile radicalizări ale politicii în România, să prevenim, împreună (societatea civilă și mediile administrative), efectele negative ale politicilor unor viitori lideri mesianici, pe care frustrări colective firești îi vor face posibili.

Până atunci, vom avea, cel mai probabil, duminică, un Trump de Chișinău în poziția de șef al statului în Basarabia. Ca și la Washington, alegerile de peste Prut de la 13 noiembrie 2016 se vor juca în cheie ultimativă.

Noul șef al statului va fi decis, peste Prut, de prezența la vot. În opinia mea, numai o creștere de cel puțin 8% a prezenței la vot față de turul I, respectiv o prezență la vot de minim 58% la turul al doilea, ar putea aduce victoria candidatului pro-european, Maia Sandu. Spre deosebire de alegerile de peste Ocean, unde creșterea prezenței a adus la vot electorii anti-sistem, la alegerile de peste Prut o eventuală creștere semnificativă a prezenței este corelabilă cu mobilizarea electoratului pro-european.

Altfel (sub 50% prezență la vot la 13 noiembrie a.c.), România va avea nu numai un Donald Trump peste Ocean, dar și un Donald Trump  (Igor Dodon) peste Prut. Este semnificativă chiar reacția lui Igor Dodon, figură de fundal în poza de familie Putin-Orban, la alegerea lui Trump, pe care îl percepe ca fiind tovarăș de idei (America se îmbracă în roșu…Victoria lui Trump este victoria cetățenilor americani împotriva dezmățului liberal… Așa se va întâmpla și cu Moldova la 13 noiembrie…).

Este posibil ca de duminică încolo principalii interlocutori ai politicii noastre estice să fie Vladimir Putin și Igor Dodon, cu o Americă absentă și o Europă în flăcări.

Primul episod al Trumpizării Europei se joacă în Basarabia, duminică.

Răspunsul românilor de peste Prut la această inedită provocare politică poate fi definitoriu pentru viitorul României și al regiunii în următorii ani. Este limpede că alegerile prezidențiale din Basarabia sunt mai importante pentru România decât chiar alegerile prezidențiale de la București.

De aceea, acum, în Basarabia, cuvântul de ordine este: duminică, la vot! Opriți trumpizarea/dodonizarea Basarabiei!

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Corecta analiza.
    Traim iar sfarsitul anilor 1980, „times of change”. Urmeaza iar o schimbare majora de sistem si ideologie, urmeaza o revolta a natiunilor impotriva elitelor globaliste, liberale, post-nationale si politically correct, ce au pierdut contactul, reprezentativitatea si legitimitate, cu cei pe care (chipurile) ii reprezinta democratic si in numele carora conduc.

    E de la sine inteles ca va duce si la reconfigurari geopolitice.

  2. Ca sa-l compari pe Trump cu Dodon mi se pare , in cel mai fericit caz, o gluma proasta . Faptul ca americanii s-au saturat de neomaxism asta nu insemna sfarsitul lumii .A nu accepta corectitudinea politica , discriminarea pozitiva , multiculturalismul si a altor aberatii de sorginte bolsevica , a nu asista impasibil la distrugerea civilizatiei euro-atlantice , la distrugerea rasei albe , a crestinismului , a familiei , a traditiei asta nu insemna ca americanii sunt cretini , Hillary este o papusa a sistemului si ar fi fost o demna continuatoarea a marionetei care a ”condus’ America in ultimii ani ,a recitatorului de truisme , a cititorului de mesaje progresiste puse in fata de armata de PR de care a fost inconjurat .
    PS – MRU a fost pro-Trump….si cred ca si majoritatea celorlalti dar au crezut ca Hillary va castiga si au mancat si ei un pic de ……

    • Stimate domn, aproape, aproape sa fiu de acord cu dumneavoastra, insa aceasta „rasa alba” m-a cam speriat (bine de tot) si, credeti-ma, sunt din rasa alba care la un anumit moment a avut si pretentii extrem de ariene. Rasa alba, credeti-ma din nou, sangereaza, mananca, bea (excesiv uneori) la fel ca toate celelalte „rase” si performeaza toate celelalte functii familiale, sociale si economice la fel ca toate celelalte rase. In privinta celorlalti „colocatari” ai acelei parti din continentul nord-american care sunt US of A, sa nu uitam ca primele importuri masive, de dupa acei minunati „pilgrims” puritani pe care s-a construit aristocratia americana (Mayflower and all that), au fost sclavii care au adus bogatia si acea lume fermecata – nu chiar reala – din „Pe aripile vantului”, care coexista cu cea din „Coliba unchiului Tom”. Cu ameri-indienii, din nou, au rezolvat-o foarte repede si, surpriza, aveau si acestia o cultura pe care inca se chinuie sa o descifreze cercetatorii. Americanii, ca natiune, sunt toti imigranti, indiferent „how many generations removed”. Deci, inca o data, de ce e rasa alba superioara? Aveti idee de cultura Asiei? (China, India, Japonia), dar de cea orientala? ori si mai bine, de complexa cultura neagra a Africii? Ori toti acestia care nu sunt caucazieni ii aveti reprezentati numai desculti, topaind cu lancea in mana? Deci, poate va mai ganditi la minunea emisa, apropo de „rasa alba”, sau imi dati argumente bine argumentate pentru opinia aceasta, extrem de ingrijoratoare. Anticipat, imi cer scuze, daca am inteles gresit mesajul. Pot sa rezonez cu multe argumente, dar nu cu cele legate de culoarea pielii, forma ochilor, inaltime, forma cutiei craniene s.a.m.d.

      • Eu nu am vorbit de superioritatea rasei albe Problema se pune pe supravietuirea rasei albe in fata extinctiei programate . Daca pana acum vedeam doar teorii ale conspiratiei ( ..Kalergi ) sau exagerari , odata cu epoca Clinton , in care aberatiile neobolsevice au ajuns politica de stat , lucrurile au ajuns la un alt nivel .Iar atacul binomului ucigas ( neomaxism +islam) in Europa imi intareste ideea ca s-a intrat in linie dreapta ,
        Pe de alta parte daca spun ca America a fost ”facuta’ de albi este rasism ? … si nu de amerindieni a caror civilizatie stralucita istorici incearca sa o descifreze dar nu prea o gasesc … si nici de negrii ( stiu, incorect politic !!! ) care ti-au pus”amprenta” in zonele in care sunt majoritari ……
        Daca nu sunt de acord cu ideea ca rasa alba este vinovata pentru tot raul din lume ( in viziunea istoricilor progresisti ) sau ca ”albi trebuie sa plateasca ” sunt rasist ?
        Cred ca , in mare , suntem pe aceiasi lungime de unda……..

  3. Extraordinar, unul care spune ca vrea sa readuca cat de cat partea lui de lume la principiile si modul de functionare care i-au permis sa doboare blocul comunist (habar n-am daca chiar asta vrea sau daca va reusi) este acuzat de „liberalii” care au adus-o unde este astazi ca este la fel cu unul, tot „antiliberal”, dar din cu totul alte motive. E ca si cand cineva spune ca eu, care nu beau, dar imi place pizza, sunt la fel de alcoolic cu betivul caruia ii place si lui pizza.
    Bine macar ca lucrurile sunt clare: situatiile din Moldova si SUA sunt, nu identice, dar comparabile, asa ca daca Dodon se pozeaza cu Putin si zice ca ii place Trump, concluzia e clara: Trump e sigur prieten cu Putin si urmeaza trumpizarea Moldovei si, Doamne fereste, a intregii Europe.
    Pana aici totul mi-e clar, ce nu inteleg insa este de ce nu urmeaza putinizarea sau, mai exact, Dodonizarea Americii. Sau si mai oribil, daudanizarea Europei

  4. Marturisesc ca, ajuns la sfirsit cu lectura („De aceea, acum, în Basarabia, cuvântul de ordine este: duminică, la vot! Opriți trumpizarea/dodonizarea Basarabiei! „), m-am intrebat: ce-o fi vrut sa spuna autorul?
    Dodon este reprezentantul anti sistem in Basarabia?
    Trump in SUA este la fel de nociv ca Dodon in Basarabia (sau invers)?

    • La fel cum ar putea fi antistem un vot pentru Trump. De parca Trump n-ar fi tot sistemul. Cei care au votat Trump isi inchipuie ca sistemul poate fi reformat din interior deoarece se tem de alternativa pe care o cel putin intuiesc. Wishfull thinking. In realitate Trumo salveaza sistemul. O mai lungim un an-doi pina facem rost de un razboi . Mai bine decat anarhie si riots at home sweet home. Trump la fel ca electorii pot foarte linistiti ulterior spune ca i-au invins sistemul si greaua mostenire , nu ? Dilema inainte de alegeri a fost daca sa-l trimitem ori nu pe Trum sa-i faca o vizita lui SOV . Pardon, am vrut sa zic Putin , ca Bin Laden e acuma cu noi si i-am dat de lucru prin Siria. Sa evaluam reactiile. Mai bine sa sparga niste vitrine oamenii nostri educati si instruiti , decat sa puna mina pe arme pe bune niste taranoi fanatici de prin Kansas. Business as usual. Da-le draga o speranta , ceva acolo , oleaca de drama sa mai castigam timp. Sa vedem ce facem cu si ce le dam celor care nu voteaza. Cum sa scapam nu doar intregi ci si cu obrazul curat, ca doar vor mai fi alegeri si peste opt ani.( Hmmm. Sigur ? )

  5. O erată la articol.

    Prezența la vot în SUA a fost mai redusă decât în 2008 sau 2012. Multă lume a stat acasă în semn de protest față de candidați, mai ales dintre electoratul lui Sanders.

    Adevărat este că au fost ceva votanți noi (în special hispanici speriați de retorica lui Trump) și că indecișii s-au decis în ultimele zile să strângă din dinți și să voteze Trump.

    • Ideea cu numarul suplimentar de hispanici care au venit la vot speriati de retorica lui Trump nu cred ca se sustine, pentru ca inteleg ca de fapt pe Trump l-au votat un procent mai mare de hispanici decat l-au votat pe Romney in 2012. Prin urmare, daca ar fi real ce sustineti dumneavoastra, inseamna ca de fapt pe Trump urmau sa-l voteze cam 40-45% din hispanici (in ciuda tuturor afirmatiilor sale controversate) si numai mobilizarea masiva a acestora a facut ca procentul sa scada la 29% (dar sa ramana totusi superior celui primit de Romney!). Cumva, nu pare ca se leaga, nu credeti?

      • Se leaga.

        Trump a fost votat masiv de cubanezi in Florida, care întotdeauna au votat republican. Și ei au ieșit in număr mare la vot. Ei sunt cei care au păstrat proporțiile.

        In restul statelor au fost mai multi votanți decât in 2012. In Arizona au fost 150 000 de votanți hispanici noi care au votat Clinton. Din cauza asta alegerile in Arizona, stat de regula adânc republican, alegerile au fost foarte strânse și Trump a avut numai +5% și senatul arizonian e pe cale sa devină albastru.

  6. Scrieti: „Această elită administrativă și politică, ce domină de câteva decenii viața publică a marilor țări europene și a Americii, este văzută (și) de electorii din State ca fiind principala responsabilă pentru dezastrele și eșecurile Americii, așa cum pare că le percepe majoritatea americanilor”
    Dar oare alegatorul americam nu o fi avand dreptate?
    Cine va plateste odata ce in mintea dvs nu se strecoara nicio indoiala, nicio intrebare de tipul :oare acest om simplu ,mediu nu o fi avand dreptate .Oare ai dreptate doar daca ai bani de la diverse fonduri dubioase ca sorginte si te imbraci la Versace?
    Jos corectitudinea politica nu ar fi o lozinca potrivita?

    Si de ce draga domnule un Dodon si nu un Basescu?

  7. Cam multe fracturi logice si comparatii fortate. Se vorbeste despre candidati si partide anti-sistem dar se pierde din vedere faptul ca Trump a fost totusi candidatul republican nu al vreunei miscari aparute ieri.
    Comparatia cu Dodon este total deplasata. Intre cei doi nu exista nici cea mai mica asemanare, nici macar fortata.

  8. Tot vad „omul de rand”, „clasa de mijloc” etc. Cine este acest om de rand? Sunt ei toti la fel, au aceleasi idealuri, aceeasi scara de valori? Este brokerul din Chicago, este fermierul din Oklahoma, este rangerul din cine stie ce parc national?

    • Nu e vorba nici de idealuri, nici de scară de valori. E vorba de venitul anual pe familie. Uitati-vă peste Obamacare… Poziţia socială se stabileşte în bani nu în diplome şi doctorate. Asta au greşit pomădaţii Americii, fiindcă s-au crezut, până mai ieri, stăpâni definitivi pe grămada de grăunţe cu chipul lor isteţ de oaie creaţă, asta greşesc si cei de pe la noi, facându-i proşti îngrămădiţi şi inculţi pe românii care nu-i bagă în seamă fiindcă au şi altceva mai bun de făcut…
      Mă întreb cu maxim interes ce se va alege de credibilitatea lui Robert De Niro după ce l-a făcut porc pe Trump… Mă întreb cât de bine crede că înţelege America românul care afirmat recent că s-a trezit într-un coşmar…Eu am sărbătorit cu un pahar de bourbon victoria lui Trump. E victoria americanului care ţine de sac.

      • @nimrod exact, cu o intrebare: ce vor face acei 50% anti-sistem (cei care nu voteaza) constienti ca sistemul la care sint obligati sa cotizeze nu le livreaza cele convenite in contractul social (securitate si acces la bunastare) ? Au de ales intre a se resemna , anarhie si razboi.

      • Pai si, le va baga Trump bani in buzunar? Trump, care e capitalist sadea? O sa le zica un mare „you’re fired”, cred ca o sa fie o mare dezamagire pentru mainile intinse din America. Pozitia sociala s-a stabilit dintotdeauna in bani, mereu o sa fie oameni bogati si oameni saraci, nu e nimic rau in asta. Cei care l-au votat pe Trump se asteapta la socialism? Teapa. Iar Robert de Niro a gresit in primul rand ca si-a schimbat discursul dupa anuntarea rezultatelor, trebuia sa ramana la acelasi „he’s a pig”.

  9. -„Mă întreb cu maxim interes ce se va alege de credibilitatea lui Robert De Niro după…”
    In ce sens credibilitate? ca actor este indiscutabila. Vino mai aproape si vezi-l pe Radu Beligan.
    Sa ne reamintim: poti fi un mare savant-filozof-actor (si mai avem cu duiumul inocenti versatili) , dar totodata si o mare lichea.
    E univeral valabil: in SUA si Romania, cazul nostru.

    • Cum ziceti, da’ eu am devenit atent in privinta conditiei intelectualului militant in urma cu vreo trei decenii cand o atenianca de lume buna, evident din Kolonaki, mi-a zis „mai lasa-ma cu Mikis Theodorakis, ca are de-a bube-n cap!”. :)

  10. Citesc comentariile si se pare că au trecut neobservate doua probleme semnalate de autor, probleme pe care nici politicienii de Dâmbovița nu le bagă în seamă de 20 de ani, și mi-aș dori să se trezească totuși:

    „Este nevoie ca elitele politice și administrative din România să fie mult mai responsabile și mai rafinate în negocierea viitorului țării cu partenerii de la Washington. Nu ne mai așteaptă parteneriate privilegiate, ci doar relații câștigate prin acțiuni politice, responsabile, clare, pentru care trebuie să plătim prețul corect – 2% din PIB pentru apărare, elaborarea și/sau ajustarea strategiilor de securitate, creșterea interesului pentru investițiile și proiectele strategice, responsabilizarea elitelor pentru domenii non-populare și sărace în profit electoral precum apărarea și securitatea etc.”

    De când cu NATO , la Bucuresti nu mai se gândeste nimeni la apărare și industrie de apărare,
    că vin americanii. E , acum mai vin sau nu ? Sau vor veni, dar mai puțini și fără prea mare grabă?

    Prefer ca statul român să aibă o apărare credibilă de unul singur, chiar dacă e în NATO.
    Că și în WW2 aveam aliați, care ne garantau bla, bla…..ce a urmat știm cu toții. Sau ar trebui.

    „Clasa politică din România va genera un Trump propriu în următorii ani, o figură anti-sistem, cu discurs naționalist/xenofob, care va aduce în Parlament (cel mai probabil, la următoarele alegeri parlamentare, din 2020) o formațiune politică anti-sistem, radicală și xenofobă. Este irațional să mai pretindem că ne putem ascunde la infinit de unda de șoc a mișcărilor anti-sistem. Trebuie să ne pregătim reacțiile față de posibile radicalizări ale politicii în România, să prevenim, împreună (societatea civilă și mediile administrative), efectele negative ale politicilor unor viitori lideri mesianici, pe care frustrări colective firești îi vor face posibili.”

    Pâna acum am reușit să avem doar hoți și incompetenți în politică, dar se va găsi la un moment dat careva capabil să capitalizeze frustrările românilor.
    Oare cum vom reuși să reformăm partidele ,să nu avem și Orban-ul nostru ?

    E DNA de ajuns, atât timp cât politicienii condamnați sau anchetați continuă sa candideze pt tot felul de funcții?

  11. Pentru a ajuta clasa politică din România să genereze… un Trump propriu în următorii ani, o figură anti-sistem, cu discurs naționalist/xenofob, cea mai bună retorică e a-i săpuni pamfletar pe români de pe poziţii de erou civilizator: http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html
    În ce priveşte Basarabia, intelectualii din dreapta Prutului chiar dacă ar îndemna acum la a-l vota pe Dodon, tot acelaşi non-sens ar fi, deoarece nu au canal de comunicare cu masele şi nici nu s-au zbătut serios să-l aibă. Se citesc şi se laudă între ei, nu practică ce se numea odată Luminarea Poporului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro