vineri, martie 29, 2024

(Tu)dorele, ce-ai facut?

Motto:

Vă spun, să aduci înșelare spiritului în privința realității și să fii atât de înșelător, și ignorant, și să ajungi la falsitate fără să mai ieși din ea, este ultimul lucru pe care cineva să dorească să-l aleagă. Iar falsitatea în suflet este ceea ce cei mai mulți dintre oameni urăsc în primul rând.[1]

Socrate


Tudorel Toader, profesor universitar, ministru al justiției în Cabinetul V. V. Dăncilă, fost rector al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, din propria sa voință a organizat o întâlnire cu ziariștii joi, 22 februarie 2018, pentru a prezenta opiniei publice următoarele:

”…Raportul este cuprinzător, are 36 de pagini în sinteză. Îl prezint în diagonală, în sinteză, după care, când terminăm întâlnirea, îl postăm pe Internet la MJ. Este o prezentare a raportului, nu o conferință de presă. Chiar în diagonală prezentat, va dura mult, dacă nu foarte mult. Prezentul raport nu reprezintă o evaluare a DNA. Aveți rolul de a face distincțiile. Raportul de sinteză privind DNA, DIICOT și MP va fi prezentat Parlamentului, conform legii 304. Până la sfârșitul lunii februarie, trebuie să primesc rapoartele, să realizez o sinteză, pe care o voi prezenta. Obligația nu are legatură cu raportul pe care vi-l prezint în continuare. Raportul de față reprezintă luarea de poziție a ministrului Justiției, determinată de rolul sau constituțional. Procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției. Raportul a fost elaborat pe fondul dezbaterilor din spațiul public între februarie 2017-2018, care au divizat opinia publică și au ridicat la cote nemaîntâlnite în istoria recentă a României atacurile la persoană și punerea sub semnul întrebării a valorilor precum prezumția de nevinovăție, libertatea unor persoane.[2]

Odată introducerea făcută, ministrul justiției a început să dea citire, punct cu punct, la ”douăzeci de categorii de acte și fapte” pe care le-a reținut strict în sarcina procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, bazate pe:

(i) ”raportul de evaluare a eficienței, conform deciziei CCR care a constatat conflictul între DNA și Guvern, generat de acțiunea PÎCCJ de a-și aroga atribuții de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, OUG 13, cu încălcarea competențelor Guvernului și Parlamentului”;

(ii) ”controlul solicitat IJ, stabilit de inspectorul șef, de a face o verificare managerială de fond la DNA, în condițiile în care în ultimii 10 ani nu se făcuse nicio evaluare”;

(iii) ”pe declarațiile publice ale procurorului șef al DNA”.

Apoi ministrul a parcurs cu obstinație, făcând abstracție (am putea spune, dacă ne-am inspira de la premierul în funcție V. V. Dăncilă, că a dat dovadă de autism, dar din respect pentru persoanele din această categorie atât de defavorizată social la noi vom evita o atare catalogare) de reacția, îndreptățită în multe privințe, a ziariștilor prezenți în sală, întregul material pe care l-a avut la dispoziție și pe care a refuzat să-l pună la dispoziția presei, sub pretextul că va publica cele ”36 de pagini”pe site-ul oficial al Ministerului Justiției.

Până la ora la care scriu aceste rânduri, nu a făcut-o[3]. O parte a opiniei publice și a presei speculează ideea că, de fapt, (Tu)Dorel Toader nici nu avea materialul (adică raportul) definitivat și a citit o ciornă conținând cele ”20 de categorii de acte și fapte”, după care, probabil, a dat materialul în lucru pentru forma finală. Faptul că site-ul ministerului a fost în majoritatea timpului nefuncțional va fi folosit, probabil (nu-i așa), ca pretext de ministrul Toader pentru a explica faptul că postarea s-ar fi realizat, dar din motive tehnice nu a fost accesibilă[4].

Îl poate contrazice CSM – singura instituție a statului care este garantul independenței justiției, conform Constituției României pe care domnul profesor (Tu)Dorel Toader o citează mereu – care a făcut cunoscut presei, a doua zi, vineri, 23 februarie 2018, că ”Ministerul Justiției nu a trimis încă Secției de procurori a Consiliului raportul privind motivele propunerii de revocare a șefei DNA[5]. Și Președinția a negat că ar fi primit documentul și propunerea de revocare.

Trebuie să recunoaștem că cei care speculează asupra faptului că raportul prezentat de ministru nu era de fapt un document definitivat, ar putea avea dreptate. În mod normal, la ora la care (Tu)Dorel Toader dădea citire, pentru presă, presupusului raport, într-un cadru instituțional normal, respectivul document și propunerea de revocare a procurorului șef al DNA trebuiau să fie deja în drum spre CSM și Președinție.

Dar dacă presa în cvasi-totalitatea sa parte nu a văzut raportul și trebuie să ia de bune afirmațiile ministrului justiției din prezentarea de presă, există și formatori de opinie sau personaje politice care consideră că documentul există, că prezintă concluzii pertinete care susțin propunerea de revocare a procurorului șef DNA, Laura Codruța Kovesi, ba chiar consideră că decizia vine oarecum târziu, raportat la gravitatea faptelor.

Aflăm, așadar, de la doamna Mungiu Pippidi (ce dezamăgire; dar, în fine, cine sunt eu să judec?) că i se pare ”bine făcut raportul lui Tudorel Toader[6], ceea ce implică – dată fiind anvergura intelectuală a politologului Alina Mungiu Pippidi, care ne îndeamnă să știm că are proprietatea termenilor – (i) fie că a văzut raportul, sau poate un draft al său, fie că (ii) a mizat că un alt intelectual, recte domnul profesor (Tu)Dorel Toader, nu ar fi ales să se expună public ținând în față însăilarea unui document care, altmineri, nu exista în formă finală. Aleg să merg pe a doua variantă și să mă gândesc că toți greșim și ne mai lăsăm luați de val.

Trecem apoi la artileria grea, adică a exponenților PSD care, încă de-a doua zi după ce (Tu)Dorel Toader i-a luat locul lui Iordache în fotoliul de ministru, au cerut demiterea din funcție a procurorului șef al DNA. În primul rând senatorul Șerban Nicolae. Și domnia sa consideră că ministrul justiției a plecat de la un raport, care prezintă un caz grav de încălcare a atribuțiilor funcției publice, și își permite chiar și o ușoară mustrare pentru profesorul Toader, care ar fi ezitat mult prea mult să acționeze, deși ar fi avut (atâtea) temeiuri să o facă:

În mod cert, este o situaţie fără precedent. Chiar dacă ea a fost prevăzută ca ipoteză în lege, o asemenea situaţie în care ministrul Justiţiei să ceară revocarea din funcţie a unei persoane cu o asemenea poziţie este una fără precedent. Dar şi faptele, aşa cum au fost prezentate de ministrul Justiţiei, sunt fără precedent. Sinteza prezentată este una care ar trebui să ne pună pe gânduri. Concluziile unui asemenea raport ar trebui să ne dea de gândit tuturor, nu doar celor care au responsabilităţi publice, ci chiar cetăţenilor obişnuiţi, pentru că arată vulnerabilităţi ale autorităţilor statului român, arată disfuncţionalităţi în aplicarea legii şi în asumarea unor răspunderi publice, ceea ce ar putea pune în pericol drepturi şi libertăţi fundamentale, ar putea afecta instituţiile constituţionale ale statului român, respectarea democraţiei, a statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale separaţiei puterilor în stat. Din această perspectivă, era de aşteptat ca factorii direct responsabili să fi acţionat din vreme, nu să se ajungă aici – să constatăm un anumit comportament sistematic şi repetat de conflict între instituţiile publice, de discreditare publică a unor autorităţi, prin contestare publică a deciziilor CCR, de subminare a autorităţii Parlamentului şi de intimidare a Guvernului.[7]

Ar mai fi, apoi, Codrin Ștefănescu, care nu are îndoieli, știe că raportul are fix 36 de pagini și este devastator și vorbește despre ilegalități: ”Raportul de 36 de pagini, prezentat astăzi de dl Tudorel Toader, este absolut devastator. Devastator nu numai pentru şefa DNA, ci şi pentru instituţia pe care o patronează şi vizavi de sistemul de care noi vorbim atunci când spunem ‘statul paralel’. Deci din 36 de pagini, aşa scurt, cum le-a prezentat, a vorbit despre ilegalităţi fără precedent, despre implicarea în dosarele unor procurori, despre lucruri nelegale coordonate de la centru, despre abuz în ceea ce priveşte relaţia cu Parlamentul şi sfidarea Parlamentului, sfidarea Curţii Constituţionale, pur şi simplu dl. Tudorel Toader ne-a explicat în acest raport că există un stat în stat care acţionează fără reguli şi fără legi şi care pur şi simplu trebuie reorganizat din temelii[8].

Abia acum, când începem să extindem, ușor, ușor, cadrul, înțelegem ce-a făcut (Tu)Dorel Toader, în ce situație s-a pus, în mod voluntar, pentru că și-a dorit mai mult să rămână ministru în Cabinetul V. V. Dăncilă, decât să își păstreze reputația de profesor universitar neștirbită. De ce fac aceste aprecieri?

Să revedem, mai întâi, câteva elemente din discursul de joi a ministrului Toader. Pentru început, ministrul a ținut să precizeze: ”Am început activitatea ca procuror. Mi s-a propus sa rămân asistent universitar la Facultatea de Drept, puteam să optez pentru a fi judecător, notar sau avocat. Am urmat toate treptele carierei universitare. Am fost prodecan, decan, iar din februarie 2016 sunt rector.” Deci să reținem că, înainte de a intra în subiect, Tudorel Toader a simți nevoia de a se relegitima pe sine în fața ziariștilor, accentuând asupra a două etape din propria sa carieră: procuror (ce-i drept în regimul comunist, la procuratura din Panciu) și cadru didactic universitar (imediat după decembrie 1989).

În al doilea rând, este de analizat modul în care Tudorel Toader a prezentat concluziile așa-zisului raport, pentru a justifica declanșarea procedurii de revocare din funcție a procurorului șef Laura Condruța Kovesi. Simțind evidenta precaritate a celor 20 de categorii de acte și fapte, ministrul, ca un student scos la tablă care își amitește oarecum vag argumentația pe care este așteptat să o expună, s-a agățat de Constituție, de Comisia de la Veneția și de o pledoarie de avocat de provincie, invocând situația unei persoane ce s-ar face victimă a unei erori judiciare (deși nicio eroare judiciară nu poate fi invocată doar unui procuror, fie el și procuror șef, ci unui întreg sistem!):

(i) ”Potrivit art.1 din Constituție, România e stat de drept. În România s-a dezvoltat componenta de prevenire, dar și de combatere a corupției. Buna activitate a DNA e consemnată în documentele interne și internaționale, standardul luptei anticoruptie nu trebuie să acopere și să protejeze comportamente neconstituționale, defaimătoare la adresa României, conducătorilor cu competențe (sic)”;

(ii) ”Potrivit Comisiei de la Veneția, un exercițiu al Puterii care conduce la abuzuri iraționale este contrar statului de drept, la fel și exercitarea discreționară a puterii”;

(iii) ”Faceți un exercițiu: nu contează numărul de cazuri, contează existența unuia… Faptul că e unul arestat pe nedrept și stă în pușcărie o noapte, o lună, cinci ani, nu are cui să se plângă, după care e achitat și spunem ‘Ne pare rău, despăgubiri la instanță’. Nu doresc la nimeni să fie victima unei erori judiciare”. [9]

Pentru că a încercat să servească unui grup de politicieni care, așa cum cita avertismentul Comisiei de la Veneția, sunt responsabili pentru un ”exercițiu al Puterii care conduce la abuzuri iraționale (și) este contrar statului de drept, la fel și exercitarea discreționară a puterii” (vezi declarațiile de mai sus ale lui Codrin Ștefănescu și Șerban Nicolae), (Tu)Dorel Toader a ajuns acum exact în aceeași situație în care se află și fostul procuror Mircea Negulescu (zis ”Portocală”), și anume să fie folosit de politicienii veroși în modul cel mai abject, chiar împotriva justiției pe care ar trebui să o apere și să o aplice. Doar că din motive diferite.

Așa cum scriam deunăzi despre un alt ministru al Cabinetului V. V. Dăncilă, și anume despre profesorul Anton Anton, noul ministru al energiei[10], ministrul Tudorel Toader se află acum la un moment din viață în care, în mod irațional, a ales calea dictată de orgolii și frustrări, calea omului care refuză măreția unei cariere împlinită cu modestie – calea dascălului, a magistrului – și alege scaunul compromisului profesional, pentru a rămâne un ministru de care istoria nu-și va aduce aminte.

Citind printre rânduri, cariera lui Tudorel Toader a fost aceea a unui om ambițios și cu potențial cert, care nu putea admite să rămână un simplu procuror de parchet local. De îndată ce a fost posibil, a părăsit Panciu și s-a întors la Iași, unde a devenit rapid avocat, dar și asistent universitar. Dar nici ca asistent universitar nu a pierdut timpul. La nici trei ani de carieră universitară a devenit secretarul Consiliului Facultății de Drept, după alți doi ani prodecan (orice s-ar zice, evoluția a fost una rapidă), funcție pe care a păstrat-o timp de nouă ani.

Apoi, pentru doisprezece ani a îndeplinit funcția de decan al facultății de Drept, timp în care nu a refuzat nici poziția de judecător la Curtea Constituțională. Cum s-ar spune, domnului profesor Tudorel Toader i-a mers bine și din plin, pentru că din anul 2016 este și rector al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ca formator, Tudorel Toader este și conducător de doctorat, deci nu doar inițiază și pregătește studenții, dar și șlefuiește profesional, ajutând la maturizarea profesioniștilor în materia dreptului.

De formație penalist, desigur, Tudorel Toader nu are de ce să nu înțeleagă perfect ce presupune întregul proces pe care l-a generat de când este ministru al justiției, atât în privința cadrului de organizare și funcționare a justiției, cât și privind viitoarele modificări ce se urmărește a fi aduse codului penal și codului de procedură penală. Altfel spus, nu poate să nu înțeleagă încotro bat de alde Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, colecționarul de chilipiruri de artă Codrin Ștefănescu sau Florin Iordache ”Altă Întrebare”, asta ca să nu mai aduc în discuție numele celor care (nici pe departe nu fac obiectul vreunei erori judiciare și) bat drumul ÎCCJ, adică Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea.

Chiar dacă nu are prea multă experiență managerială într-un Parchet, nici nu avea de unde să o obțină, așa cum o arată CV-ul său, și nici nu are rost să pretindă că ar fi altminteri, Tudorel Toader nu are cum să nu facă diferența între Laura Codruța Kovesi, ca procuror șef ce a făcut greșeli muncind și Alina Bica, de exemplu, care a făcut greșeli cu intenție, pentru care face obiectul legii penale – lege de a cărei aplicare a ales să se sustragă în Costa Rica.

Poate, așadar, profesorul (Tu)Dorel Toader să nu facă, cu toată știința și autoritatea sa intelectuală și de dascăl, diferența dintre omul care muncește și (eventual) greșește și omul care nesocotește deliberat legea, și se pune astfel în slujba celor care o vor călcată în picioare pe Laura Codruța Kovesi doar pentru ca apoi să pună stăpânire pe DNA? Ei bine, iată că poate. De ce? Poate pentru că a ales să poată, fără mustrări de conștiință, doar din orgoliu. Poate pentru că vrea să-i dea o lecție Laurei Codruța Kovesi. Și iată cum orgoliul, mândria poate să împingă un profesionist la pactul cu politicienii cinici care l-au înstigat la înșelarea/negarea propriului suflet (cum ar spune Socrate). La fel cum s-a întâmplat și cu Mircea Negulescu.

De aici până la concluziile care ar motiva revocarea procurorului șef al DNA, în mare parte bazate pe fapte ce nu se susțin ori asupra cărora s-a pronunțat deja CSM, de fapt bazate pe un raport pe care nu a catadicsit să-l pună la dispoziția nimănui – public sau instituții responsabile – deși trebuia să o facă înainte de a lua poziție publică, nu a mai fost decât un pas. Pe care, în mod regretabil, profesorul l-a făcut. (Tu)Dorele, ce ai făcut? Cum vei mai da ochii cu studenții și doctoranzii tăi?

Scuzată să-mi fie retorica. Odată făcut compromisul, oricum restul nu mai contează.


[1] Platon, Republica – Teoria Justiției (din Platos Republic, Watkins Publishing, 2009, pg.21)

[2] http://www.ziare.com/tudorel-toader/ministrul-justitiei/toti-ochii-pe-tudorel-toader-astazi-prezinta-un-raport-misterios-privind-conducerea-dna-1502763

[3] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22303549-ministerul-justitiei-nu-facut-inca-public-raportul-prezentat-joi-seara-asa-cum-promis-tudorel-toader.htm

[4] https://www.comisarul.ro/articol/tudorele-inca-nu-ti-au-scris-raportul-site-ul-just_934192.html

[5] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22304045-csm-nu-primit-inca-raportul-lui-tudorel-toader.htm

[6] http://adevarul.ro/news/politica/alina-mungiu-mie-pare-facut-raportul-tudorel-toader-romania-nu-e-polonia-1_5a8f0ae0df52022f75dc8c04/index.html

[7] https://www.agerpres.ro/politic/2018/02/22/serban-nicolae-despre-raportul-ministrului-toader-o-situatie-fara-precedent-trebuia-ca-factorii-responsabili-sa-fi-actionat–60574

[8] https://www.agerpres.ro/politic/2018/02/22/codrin-stefanescu-raportul-ministrului-justitiei-absolut-devastator-vorbeste-despre-ilegalitati-fara-precedent–60593

[9] http://www.ziare.com/tudorel-toader/ministrul-justitiei/toti-ochii-pe-tudorel-toader-astazi-prezinta-un-raport-misterios-privind-conducerea-dna-1502763

[10] https://www.contributors.ro/administratie/crima-perfecta-din-energie/

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Dom’ tudorel toader va fi având şi domia sa niscai skeleţi prin dulap. Sau poate nu, dar i s-o părând mai rentabil să fie vajnicul ministru al infractorilor, nu al justiţiei

  2. Ii cam faceti mari pe acesti „pigmei” necalificati care au ajuns sa conduca tara si sa ne invete drept, politologie, economie capitalista de piata, etc. Faceti analiza de text pe minciunile spuse de ei. Nu stiti ca prima teorema a propagandei a fost dezvaluita de nazisti si preluata cu scces de comunisti: „O minciuna repetata la infinit devine adevar”. Nu mai preluati minciunile lor nici macar ca citat deoarece in felul acesta le popularizati spusele si repetitia lor tinde la infinit :-) Credeti ca citand din Socrate ii faceti de ras pe acesti inculti? Pe tudorel toader (nu merita scris cu litere mari) il apelati cu functia de Profesor. Toti adevaratii profesorii se simt rusinati de incadrarea acestui ministru de Justitie in aceasta profesie nobila. Cine devenea procuror in regimul comunist? Oameni cu „origine sanatoasa”. Cum sa fii 12! ani decan la o facultate? intemeiem dinastii in sociatatea democratica. Omul emana „totalitarism” cum respira si transpira – educatia lui a fost facuta de aparatul de stat comunist – este inoculat pe viata si acum infecteaza si a infectat generatii de tineri ce ar trebuie sa instaureze statul de drept in aceasta tara nenorocita de istorie. Va rog, nu-l mai considerati profesionist si intelectual – este in intregime contrariul acestor atribute. Pomeniti si de sustinatori cu anvergura intelectuala ca politologul de renume mondial alina mungiu-pippidi, alt monument de nulitate oportunista.
    Dar i-ati insirat pe toti marii conducatori(in ordinea rangului): Dragnea, Tariceanu, Iordache,Nicolicea, Nicolae,Stefanescu etc. Totusi nu prea sunteti consecvent. tudorel toader este apelat profesor (ati ales profesia cea mai demna), alina mungiu pippidi este politolog (iar profesia) dar la serban nicolae ii ziceti senator (adica functia publica actuala) nimic despre studiile eminente (adica despre profesie). Desi ar parea ironic tonul si articolul tinde catre un pamflet la adresa acestor impostori, tare ma tem ca un cititor cu o pregatire lipsita de subtilitate va retine cat de mari si importanti sunt totusi acesti delatori ai statului de drept. Cred ca a sosit momentul sa se scrie articole cu priza la publicul mai larg, mai pe intelesul omului de rand, cu impact direct in care sa inteleaga toti oamenii saraci cu duhul cine sunt vinovati pentru inapoierea in care se afla astazi romania si cine sunt vinovati pentru traiul lor prost in Europa secolului 21. Puneti in final o intrebare retorica despre cum va da acest ministru zis profesor ochii cu studentii sai. Nu stiu daca se va intampla curand caci o sa-i gaseasca partidul stat o sinecura calda cum i-a gasit lui Grindeanu si Tudose pentru serviciile aduse. S-apoi cat sa stea la catedra? Dar daca se va intampla cred ca va da ochii cu studentii cu aceeasi nesimtire cu care da ochii Victor Ciorbea(fost PM taranist – dar cu educatie de comunist) in calitate de „avocat al poporului” cu poporul roman atunci cand trebuie sa atace ordonantele de urgenta la curtea constitutionala si se face ca ploua. Amandoi probabil niste „nevertebrate” ale istoriei caci in urma lor nu va ramane nici macar scheletul.

    • Ma bucur ca ați sesizat ironia. Ironia este o forma eficienta de protest, chiar daca este un protest soft. Nu in cele din urma, aveți încredere in cititorii Contributors. Stiu sa facă perfect diferența, credeti-ma!

    • Felicitari! Rar mi-a fost dat sa citesc un comentariu atat de substantial si cu care sa fiu in totalitate de acord. Tot ceea ce ati scris in comentariu este adevarat cuvant cu cuvant. Cine erau absolventii facultatii de drept pe vremea comunistilor? Daca m-as fi inscris la drept, cred ca tata m-ar fi dezmostenit. Din motive bine intemeiate nu ma pot prezenta, din pacate, cu numele real. Inca o data, felicitari!

  3. N-a pro-PUS-o Iohannis in 2016 in fruntea DNA, ci a numit-o la propunerea cuiva.
    Dar cine a pus-o pe KOVESI in fruntea DNA in 2013!?
    …nu-NU, nu, BASE SCU doar a numit-o, la propunerea cuiva, din Guvernul PON TA!
    Dar in 2016, nu cumva, a fost pusa in fruntea DNA de catre domnishoara PRU NA? Da’ de Ci-ne, de tehnocratul Ciolosh!?
    Toata tarashenia asta miroasa a rafuiala politicianista pe spinarea JUSTITIEI independente, cu iz de tribalism REGIONAL prostceaushist antinatzional.
    Deci, toata lumea e de acord ca Sefa DNA a fost PROPUSA de catre insushi PSD?
    …si asta, de DOUA ori.
    (eu te-am facut, eu te omor – daca mai pot.

    • In 2013 a fost negociere, Presedintele (Basescu) stabileste procurorul-sef DNA, iar Guvernul (Ponta) pe procurorul-sef al Romaniei.

  4. „Raportul” prezentat de ministru nu este un raport.

    Scrie chiar in el – pag, 2 paragraf 3 ca este „luarea de pozitie a ministrului justitiei”.

    In paragraful anterior (paragraf 2) scrie insa ca este … „prezentul raport”.

    In concluzie, a fost prezentat un raport care nu e raport.

    ===

    La Pag, 3, paragraf 2 este citat un articol de lege (303-2004) , in care sunt date criteriile de evaluare.

    In textul ce urmeaza cele mai multe criterii nu se mai regasesc, ci apar alte obiective ale evaluarii.

    In concluzie, nu stim pe ce legislatie se intemeiaza documentul.

    ===

    Nu vreau sa intru in aspectele de fond sau in disputa cu privire la justitie. Scriu altii destul (pro si contra).

    Dar trebuie sa recunosc faptul ca nu am inteles nimic din document. Sunt puse tot felul de sintagme de calificare a faptelor si comportamentului fara nici un sens in context. Fraze lungi, paragrafe super-incarcate, vorbe multe, fraze incalcite. Pe ce se bazeaza afirmatiile e un mare mister, iar legaturile logice sunt dificil de inteles (cand exista) si greu de acceptat daca reusesti sa le identifici. Cuvinte fara sens „acumulari”, „orizont de verificare in prima parte” – sa amintesc doar cateva – sunt preiozitati de limbaj fara un sens anume.

    Daca ar fi fost un referat scolar i-as fi dat 5 cu indulgenta, doar ca sa scap sa nu il mai vad pe autor inca o data..

    Repet ca nu intru in continut. Se spune ca poate sa piara lumea, dar dreptate trebuie sa se faca. Nu prea vad cum s-ar putea face dreptate pe baza acestui „raport”. Urmeaza sa fie prezentat un raport „pe bune” Parlamentului. Sper sa fie macar acela scris cu cap si coada, de cineva care a facut macar cativa ani de drept sau macar a citit ceva in domeniu. Asa cum e scris, pare sa fie opera cuiva care nu stie sa se exprime si nu stie nici depre ce e vorba in materie de drept, cineva care nu cred ca a citit mai mult de 5 carti in viata sa (inclusiv lectura obligatorie).

    O fi scris personal de ministru? Inclin sa cred ca nu, prea ar fi de tot. Nu cred ca e vorba despre graba, e clar ca autorul raportului (cel care a scris) nu stie sa faca asa ceva. Daca totusi sefa DNA ar trebui demisa, in nici un caz acest document nu poate servi la asa ceva din simplul motiv ca e de neinteles.

    • Probabil sunt masochist. Am citit si raportul Inspectiei Judiciare, pe diagonala, pentru ca sunt 501 pagini.

      Ma dau batut. Nu am inteles nici din acela nimic.

      Un raport ar trebui sa aiba un cuprins, o logica a sa, sa evalueze. Acesta de fapt doar constata si in lipsa oricarui instrument de navigare a textului (fie si doar un amarat de iti este imposibil sa il urmaresti. Cand majuscule, cand Capitole, enumerari in fel si chip.

      Sunt insirate pagini intregi cu ce a facut Ion, Gheorghe Vasile, cate hartii a mutat , ce spus, ce a scris.

      Concluziile nu sunt concluzii ci un fel de amalgam de cuvinte.

      Nu am inteles nimic si cred ca o sa renunt a mai citi asemenea lucruri din motive evidente.

      I-as aduce pe toti din nou la gimnaziu si i-as invata sa scrie cu structura, sa foloseasca un calculator si un editor de texte si sa argumenteze.

      • esti de vis, asta o spun apreciativ (!) eu insumi m-am crucit facand efortul sa citesc formularul 600, asta-i in limba romana?! (sunt printre prostii care au depus-o, am bifat 3 casute pe pag 3) aaa deci … cine a redactat documentu’ (raportu’ titi, da’ & d 600 ) & cat a costat? deocamdata ma-ntreb doar eu…

  5. Sa ne amintim de anul 2012. Când cu suspendarea presedintelui Basescu de catre USL.
    Desi prezenta a fost sub 50%, deci nu a fost indeplinita conditia cvorumului pentru validare, au fost 3 judecatori de la CCR care au sustinut ca referendumul…e valabil !

    E vorba de :
    – Predescu
    – Gașpar
    – cu voia Dvs, Tudorel Toader …

    Trecute și prezente fapte…

    • De la înălţimea calităţii de judecători ai Curţii Constituţionale, cei trei au scris în opinia lor separată la hotărîrea de invalidare a referendumului că:

      • din listele electorale permanente (care conţin românii cu drept de vot, liste care sunt actualizate de primari cu trei săptămâni ÎNAINTEA fiecărui scrutin, deci şi a referendumului)
      • ar fi trebuit să fie scoase persoanele (cu drept de vot)
      • care nu au (PESTE trei săptămâni, în ziua referendumului)
      • acte de identitate valabile (care se folosesc pentru exercitarea dreptului de vot).

        • Fara voia dvs: cvorumul era lovit de nulitate inca de cand „re-pub(l)ica” Romania a raportat la *ue mai multi „electori” decat realitatea. D(o)aia sareau la jugulara manarelii alde prelucratori-prin-aschiere-transformati-la-apelu-bocancilor-in-jurizdi.
          Similar cu „iepoca-de-aur” „raportarile-din-b2” au fost aplicate chiar si pt *ue. „supt” lozinca: totu’ pt front, totu’ pt victorie, „republica” Romania a „raportat” catre *ue mai multi electori decat realitatea. Parafrazand latrinele: behaiescu stie.
          Insa ceea ce habar n-are (a dovedit-o in numeroase ocazii) se numeste „reforma”. Reala. In plus: adaptata realitatilor. Pe care nici macar acum nu le cunoaste.

  6. „Obligația nu are legatură cu raportul pe care vi-l prezint în continuare.” E posibil asa ceva?! Ipochimenul asta (eu il dezmierd numindu-l Richard 3rd varianta grotesca) e profesor doctor in drept? I don’t buy t…

  7. De fapt raportul dlui Toader nu e raport de activitate, ci raport inchizitorial. Ministrul justiţiei s-a transformat în Inchizitor Şef. Un raport onest e cel care prezintă ambele faţete ale activităţii: realizări, nerealizări, elemnte bune, elemente greşite, etc, cu o recomandare finală. Raportul inchizitorial e unul scris cu rea credinţă, cu intenţia de a-l desfiinţa pe cel cercetat. De ceea ce s-a temut dl Dragnea, iată, chiar s-a întâmplat: ministrul justiţiei s-a făcut de râs. Cel care trebuie revocat din funcţie e chiar ditamai Inchizitorul Şef. Suntem totuşi în secolul XXI, nu în Evul Mediu. „Raportul” ar putea fi tradus în engleză, franceză, germană spre delectarea europenilor. Preşedintele are acum o misiune uşoară, însă dl Dragnea are una mult mai grea: să spele ruşinea acestui raport-inchizitoriu. Va avea inteligenţa să o facă? Vom vedea ..

  8. Dupa parerea mea un raport de evaluare a managementului unei institutii (exemplificare DNA) ar trebui sa contina urmatoarele (nu sunt jurist deci nu pot folosi abil terminologia aferenta):
    1. Introducere (spui si aprecierile partenerilor straini, subliniezi ca inculpatii nu sunt dragastosi cu procurorii care-i ancheteaza…., dar ca informatiile din spatiu public trebuie investigate de cei in drept)
    2. Evolutia indicatorilor: ceva de genul in ultimii 4 ani DNA a investigat/deschis x dosare din care y au fost cu NUP, iar din cele trimise in instante z au fost cu hotarari definitive. Se observa an de an o crestere/descrestere a numarului de dosare cu NUP, cu hotarari definitive etc. etc.
    Numarul de dosare reintoarse spre DNA au fost de q au crescut/ scazut in perioada analizata etc, etc. cu particularizari pe cele 41(?) DNA-uri. Din dosarele inchise z sunt ca urmare a hotararii CCR privind abuzul in serviciu, b din cauza prescrierii. S-au recuperat x% din prejudiciile constatate etc. etc.
    3. Inspectia judiciara a identificat ….. (ma rog ce face ea)! Numarul de procurori trimisi in judecata a fost de w, din care eliminati din sistem z, o crestere in ultima perioada.
    5. Politica de resurse umane, cati au iesit, cati au intrat. De subliniat uzura procurorilor in procesul de instrumentare a dosarelor, ce-i de facut etc.
    6. Costurile (TT a fost parsiv subliniind costul mare al dosarelor DNA). Acestea au o mare complexitate, necesita expertize aprofundate, in plus in dosare sunt oameni foarte influenti cu multe resurse, care pot plati avocati versati in a gasi chichite, tehnicalitati, ce trebuie demontate, etc. etc.

    Concluzie: se observa o crestere a neimplicarii procurorilor in construire dosarelor, crestere a rapoartelor negative despre colegi/subordonati, comportamente nedemne de statutul de magistrat, scurgeri de informatii de tip secret de serviciu etc. Sefa DNA n-a putut tine sub control eficienta sectiilor DNA, a facut a dres, nu s-a prezentat la comisia parlamentara etc.

    • Am urmărit LIVE dezbaterea. E clar că ministrul nu a putut face faţă discuţiei. Mi s-a părut un bădăran şi un şmecher, nici poveste de profesor universitar sau minstru de justiţie.

      Sunt de acord ca DNA-ul poate face greşeli sau abuzuri, însă la volumul pe care îl au, la cazurile de mare corupţie pe care le anchetează, la nivelul sumelor puse în discuţie, aşa zisul raport, draft sau cum vreţi să îi mai spuneţi este de o caliate foarte jalnică.

      Ministrul s-a comportat ca majoritatea membrilor PSD, adică a vorbit multe fără să spună nimic. Cel mai bun exemplu este Iliescu, Îţi poate turui 5 ore fără oprire, dar de fapt nu spune nimic.

      Nu te poţi aştepta de la ei la altceva, cand mare parte din ce au este obţinut prin furt, minciună şi jaf.

      Oameni ajunşi în fruntea ţării fără nici o calitate morală sau intelectuală.

      Într-o firmă privată cu un astfel de raport ai fi fost dat afară în secunda 2.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro