joi, martie 28, 2024

UEFISCDI – către un sindicat al plagiatorilor?

În atenția:

D-lui Prof. univ. dr. Adrian Curaj, Director General al UEFISCDI,

D-lui Acad. Prof. univ. dr. Bogdan Simionescu, Președinte al CNCS,

D-lui CS I dr. Mitică Drăgușin, Președinte al CNECSDTI,

Subsemnatul, Andrei Terian-Dan, doresc prin prezenta să vă sesizez încălcarea normelor și a uzanțelor deontologiei academice – prin plagiat și complicitate la „acoperirea” plagiatului – de către cei 3 experți care au evaluat propunerea de proiect 0377, cu titlul După postmodernism: poezia milenaristă românească în context planetar, depusă de către subsemnatul în cadrul competiției TE 2016.

8 + 2 ISI afară = vizibilitate locală

1. Înainte de a vă prezenta faptele, permiteți-mi să mă prezint și eu – cu toată lipsa de modestie a unui aplicant la o competiție de granturi, care, asemenea celorlalți candidați, încearcă să-și vândă cât mai bine „marfa” proprie. Sunt autor unic a 10 articole în reviste indexate AHCI („ISI”), din care 8 publicate și 2 acceptate pentru publicare. Toate revistele respective apar în afara României, în țări de pe 3 continente: SUA, Marea Britanie, Brazilia, Slovenia și Slovacia. Din cele 8 articole deja publicate, 6 au fost premiate de către UEFISCDI. În afara acestora, sunt autor a 3 volume („monografii”), contributor la mai multe sinteze fundamentale ale Academiei Române și co-editor al unui volum apărut la Bloomsbury – New York. Am făcut parte până în prezent din echipele a 10 proiecte de cercetare (2 internaționale, 8 naționale) și am fost director a 2 proiecte UEFISCDI (unul PD, altul TE – ultimul fiind evaluat la monitorizarea finală cu calificativul maxim, A+). Am urmat stagii de specializare la instituții de învățământ și cercetare din Marea Britanie, Spania și Slovenia și am fost invitat să țin prelegeri la universități de top din SUA, Germania, Spania, Slovacia și Slovenia.

2. În condițiile în care, potrivit pachetului de informații al competiției TE 2016, pentru un director de proiect „activitatea cu o vizibilitate medie sau peste medie [la nivel internațional] este determinată major de existența a minimum două publicații ca autor principal (document type: «article» sau «review»), apărute în reviste indexate în AHCI” (p. 16), m-am gândit că cele 8+2 articole AHCI ale mele (adică de 4-5 ori minimul așteptat de către UEFISCDI) ar trebui să sugereze în modul cel mai lipsit de echivoc o activitate internațională cu vizibilitate multișor „peste medie”. N-a fost așa. În raportul inițial de evaluare (pe care l-am primit în data de 05.12.2017), cei trei evaluatori anonimi ai proiectului meu mă anunțau că am doar o „vizibilitate locală și națională” – de fapt, una mai mult locală decât națională, din moment ce mi se recomanda condescendent ca pe viitor să „clarific” de ce sunt „nu numai liderul unui grup (?) în peisajul revistelor literare locale (???)”. Asta în condițiile în care singura „revistă literară locală” în care am publicat în ultimii 6 ani este revista Transilvania, care nu este nici „literară” (ci interdisciplinară), nici „locală” (fiind indexată în SCOPUS și EBSCO) – și, mai ales, în condițiile în care în profilul meu academic inclus în propunerea de proiect mi-am listat doar articole ISI publicate în străinătate!

Evaluarea ca Wiki-paste

3. Ce-i drept, perplexitatea mea nu a durat mult. Pentru că, parcurgând în continuare raportul inițial, am fost copleșit treptat de o senzație de beatitudine: în comentariile lor sintetice, evaluatorii proiectului îmi ofereau nici mai mult, nici mai puțin decât o definiție a poeziei. Carevasăzică, „Ce este poezia?”, una dintre întrebările care m-a frământat timp de aproape două decenii de când mă ocup cu studiul literaturii (și nu doar pe mine, dar și pe filosofi, poeți, lingviști sau critici celebri, precum Aristotel, Giambattista Marino, Mihai Eminescu, Benedetto Croce, Ludwig Wittgenstein, T.S. Eliot, Roman Jakobson, Maurice Blanchot, Jacques Derrida, Richard Rorty, Terry Eagleton ș.a.m.d.), și-a găsit finalmente un răspuns elegant și lapidar sub condeiul unui evaluator anonim al UEFISCDI.

Iată răspunsul: Poezia (din grecescul „ποίησις”, poiesis, care are sensul de „facere” sau „creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.

4. Toată această poveste s-ar fi oprit, fără îndoială, aici dacă definiția de mai sus nu mi-ar fi lăsat nu numai o acută impresie de stupizenie – în treacăt fie zis: cât de specifică este „evocarea” în raport cu poezia? Nu caracterizează ea și restul discursului literar, precum și o gamă largă de discursuri non-literare? Se poate vorbi despre o semnificație „a limbii” în genere? Nu cumva doar cuvintele au o asemenea proprietate? Oare nu ar fi fost mai logic să vorbim despre o semnificație preexistentă textului decât despre una „aparentă”? etc. –, ci și un vag sentiment de déjà-lu.

Nu mi-a luat mai mult de 0,68 secunde ca să-mi verific această ultimă intuiție, cu ajutorul celui mai cunoscut motor de căutare din lume. Căci iată cum sună prima frază a articolului Poezie de pe Wikipedia:

Poezia (din grecescul „ποίησις”, poiesis, care are sensul de „facere” sau „creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie)

Da, oricât de incredibil ar părea, acest lucru chiar s-a întâmplat: raportul inițial al proiectului TE 0377 a plagiat fără nicio jenă varianta românească a site-ului Wikipedia!

Două mâini o spală pe a treia

5. Ce era de făcut în situația dată? Recunosc că m-a bătut gândul să fac public acest episod încă de acum două luni. Două lucruri m-au oprit, însă. Pe de o parte, mi-am dat seama că, deși nu primisem decât raportul sintetic, nu și fișa concatenată (cu comentariile fiecărui evaluator în parte), ar fi fost incorect să-i consider la fel de vinovați pe toți cei trei evaluatori. Era absurd să presupun că toți trei ar fi plagiat în mod „sincron” același paragraf de pe Wikipedia. Mult mai rezonabilă era ipoteza că unul singur (poate raportorul?) a plagiat, pe când ceilalți doi doar au validat raportul. Sigur, era cam neplăcut că din ceilalți doi evaluatori niciunul nu s-a „prins” de plagiat; dar, în definitiv, câți dintre noi pot pretinde că ar cunoaște pe de rost întreg conținutul enciclopediei virtuale Wikipedia? Prin urmare, am semnalat existența plagiatului în răspunsul aplicantului (Rebuttal), pe care l-am încărcat pe platformă cu convingerea fermă că cei doi evaluatori onești îl vor demasca pe plagiator. Pe de altă parte, mi-am zis că, chiar dacă experții îmi vor înșela așteptările, evidența plagiatului va fi oricum sesizată de către stafful tehnic al UEFISCDI care îmi va citi Rebuttal-ul. Mai ales că, potrivit pachetului de informații al competiției TE 2016, „[î]n situația în care UEFISCDI constată sau este sesizată în legătură cu existența unui conflict de interese sau a unei abateri, aceasta va lua măsurile necesare înlocuirii evaluatorului” (p. 7). Eram, deci, convins că plagiatul din raport nu va rămâne nesancționat. Ar fi fost imposibil ca la un asemenea nivel așa ceva să fie trecut cu vederea!

6. Și totuși, rezultatul mi-a depășit orice așteptări. Când, în seara zilei de 12.02.2018, am avut acces la raportul final de evaluare a proiectului, am constatat cu stupoare nu numai că raportul de sinteză nu cuprindea niciun răspuns la acuzația de plagiat, dar și că PLAGIATUL PUR ȘI SIMPLU DISPĂRUSE din raport. De unde, câteva deducții triviale:

(a) plagiatorul nu s-a sinchisit în vreun fel de sesizarea mea; ba, mai mult, dând dovadă de un tupeu formidabil, a șters sau i-a sugerat raportorului ștergerea fragmentului buclucaș din raport;

(b) ceilalți doi evaluatori au validat – sau, poate, chiar au inițiat – ștergerea textului incriminat; în orice caz, cert e că ei au fost de acord cu forma finală a raportului de evaluare, care încearcă să ascundă plagiatul; în acest fel, dovedind o „solidaritate” înduioșătoare cu plagiatorul, ei au devenit, de fapt, complicii acestuia;

(c) nimeni din personalul tehnic al UEFISCDI nu a citit „dialogul” meu cu evaluatorii sau, în cazul în care a făcut-o, nu a schițat vreun gest de reacție la grava încălcare a normelor științifice și deontologice pe care o semnalam; nu cred că mai are rost să mă întreb dacă acest lucru s-a întâmplat din indiferență, din incompetență sau pur și simplu din aplicarea preceptului strămoșesc al batistei pe țambal.

În loc de concluzii…

…mi se par mai relevante câteva întrebări:

– Este plagiatul unuia dintre evaluatori un „viciu de procedură” în procesul evaluării unui proiect de cercetare? Dar complicitatea la plagiat, prin „acoperirea” lui?

– În cazul în care întrebările de mai sus primesc răspunsuri afirmative, ce se va întâmpla cu proiectul 0377? Va fi el reevaluat în concordanță cu normele științifice și deontologice curente?

– Mai mult: ce se va întâmpla cu celelalte proiecte care au fost evaluate în cadrul competiției TE 2016 de către unul dintre cei 3 experți care fie au plagiat, fie au „acoperit” plagiatul? Veți valida în continuare evaluările făcute de acești stâlpi ai competenței și ai bunei-credințe sau veți dispune reevaluarea tuturor proiectelor care au fost evaluate de către cei trei?

– Reformulând puțin primele întrebări: sunt plagiatul și complicitatea la acoperirea lui „abateri… de la normele și uzanțele deontologiei academice”, similare cu (sau chiar mai grave decât) acelea la care face aluzie comunicatul UEFISCDI postat pe data de 15.12.2017 pe paginile competițiilor PD și TE? Dacă da, atunci veți dispune și în cazul celor 3 evaluatori ai proiectului 0377 măsuri identice? Adică: pe lângă anularea tuturor evaluărilor efectuate de către ei în competițiile PD și TE 2016, și pierderea „calității de evaluator pentru competițiile organizate de CNCS/CCCDI/UEFISCDI”?

– Încă ceva: cum a fost posibil ca asemenea persoane să ajungă evaluatori în competițiile UEFISCDI? Nu există niciun filtru pentru a preîntâmpina asemenea situații jenante? A verificat cineva acuratețea informațiilor introduse „pe proprie răspundere” de către fiecare evaluator pe platforma Brainmap? Dacă nu, oare nu ar trebui făcut acest lucru măcar acum, după ce am constatat că responsabilitatea și onestitatea sunt pentru unii evaluatori principii facultative?

– Mai departe: în ce relații se află personalul tehnic al UEFISCDI cu „sindicatul plagiatorilor” ce pare să se constituie în jurul instituției? Au fost și ei complici – fie și numai prin indolență/pasivitate – la plagiat? Ce responsabilități au, de fapt, coordonatorii și responsabilii tehnici ai competițiilor UEFISCDI și în ce măsură pot sau au ei datoria să intervină (măcar pentru a contracara „abaterile” evaluatorilor) în desfășurarea competiției?

– În sfârșit, o problemă tehnică: după cum reiese și din formula de adresare a textului meu, intenționez să înaintez și către CNECSDTI sesizări nominale de plagiat și de complicitate la „acoperirea” plagiatului cu privire la cei trei experți care au participat la evaluarea proiectului 0377. Însă identitatea acestora nu-mi este și nu-mi poate fi cunoscută, în condițiile în care UEFISCDI se obligă să asigure „confidențialitatea și imparțialitatea experților evaluatori” (p. 7 din pachetul de informații). Cum îmi sugerați să procedez în această situație?

Cu deosebită considerație,

Andrei Terian-Dan

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Eu suspectez ca cca 70-80% din rezultatele competitiilor organizate de UEFISCDI sunt trucate. In diverse moduri. Alocarea proiectelor este complet netransparenta si sunt sigur ca se face necontrolabil la modul real. DNA cred ca ar avea ce cerceta aici. Si cred chiar, ca ar avea obligatia, sunt bani publici care se duc aiurea, dupa cine stie ce criterii obscure. Acum vreo 2 ani m-am uitat pe lista proiectelor aprobate la o competitie, proiecte care proveneau din universitatea mea. Majoritatea erau castigate de fosti rectori, prorectori, directori in minister sau colegi mai mult decat dubiosi cu legaturi prin minister si alte comitete si comitii ale ministerului invatamantului. Bine, o sa-mi spuneti ca nu exista o dovada, caci nimeni habar n-are ce se petrece cu evaluarile, este un proces opac (desi la panel pun camere chipurile pentru asigurarea transparentei) dar matematica indica o corelatie intre oligarhia universitara si castigarea de proiecte. Iar aceasta corelatie ar trebui sa constituie o suspiciune rezonabila ca la evaluari se intampla ceva necurat.

  2. Stimate domnule Terian,

    Va felicit pentru initiativa folosirii dreptului de alerta cu privire la o incalcare a deontologiei profesionale de catre personalul UEFISCDI. Daca tot mai multi profesionisti at reclama abuzurile si incalcarile normelor profesionale, macar si doar atunci cand propriul interes este afectat, aceste incidente ar fi mai rara si societatea romaneasca ar putea respira. Din pacate impostorii si coruptii au ocupat toate bransele profesionale si isi protejeaza toti impostura in cadrul tuturor institutiilor ocupate ale statului.

    Asa cum suna numele directorului general al institutiei ocupate de mai sus, ne lipseste tuturor curajul. Pacat ca stam toti ca fricosii in banca noastra in timp ce se topesc in jurul nostru incet, chiar si cele mai elementare drepturi individuale. Lasam transformarea societatii in starea de jungla, in care statul (de drept), ocupat de corupti, este slab, individul este slab si puterea se muta aleatoriu intre cei mai ticalosi dintre noi.

    Va doresc o zi buna si sper ca gestul dumneavoastra sa-i inspire/motiveze si pe altii sa aiba curajul a-si apara, macar interesul personal.

    FB

  3. Este evident ca evaluatorul care a copiat din Wikipedia nu era din domeniul proiectului. Un specialist in studii literare nu ar putea in veci sa caute „definitia poeziei” pe Wikipedia. E hilar si penibil si ridicol si tragic in acelasi timp. Dar nu e exclus ca toti trei „expertii” sa fie din afara domeniului studiilor literare. Căci, daca macar unul ar fi fost expert veritabil in zona aceasta, ar fi contestat vehement raportul.

    E foarte posibil ca aceasta practica sa fie extinsa, adica adeseori proiecte din domeniul x sa fie evaluate de „experti” din domeniul y. Or, ar trebui ca evaluatorii sa fie atribuiti doar in functie de (sub)domeniul strict de competenta, DOVEDIT prin publicatii. Ar trebui ca, in aplicatie, candidatul sa bifeze domeniul principal al proiectului (si cel secundar, acolo unde este cazul), iar evaluatorul ar trebui sa faca la fel, sa bifeze domeniul său de competenta (si subdomeniile). Astfel, ar trebui sa fie tehnic imposibil ca un proiect dintr-un anumit domeniu sa fie atribuit spre evaluare unei persoane din afara acelui domeniu.

    Dupa atatea scandaluri, este limpede tuturor ca evaluarea fara experti internationali este un fiasco lamentabil. Comunitatea autohtona este prea mica, exista inevitabil complicitati difuze sau adversitati mocnite. MCI/UEFISCDI trebuie sa revina urgent la evaluarea internationala.

    O idee ar fi ca sa se faca BLIND peer review la sectiunea C din aplicatie (cea care contine proiectul de cercetare). Iar sectiunea B (care contine informatii despre directorul de proiect) sa fie evaluata separat, in paneluri disciplinare, comparand candidatii. In situatia actuala, candidati cu rezultate foarte diferite pot primi punctaje egale la sectiunea B (care cantareste foarte mult). Sau, mai rau, candidati cu rezultate mai bune sa primeasca, la sectiunea B, punctaj mai mic decat candidati cu rezultate mai slabe. Pentru evaluarea comparativa a sectiunii B, ar trebui sa fie paneluri disciplinare, pentru a nu compara filologi cu istorici, arheologi cu filozofi, arhitecti cu teologi.

    • Da, asta e și convingerea mea (și cu asta mi-am început, de fapt, Rebuttalul): că niciunul dintre evaluatorii proiectului nu e din domeniul studiilor literare – și cu atât mai puțin din (sub)domeniul literaturii române. Mai mult, asta mi se pare o problemă pentru toată competiția TE 2016, unde, din câte am văzut până acum, niciun proiect de literatură română nu pare să aibă șanse de finanțare.
      Varianta cu blind peer review la Secțiunea C și cu panel disciplinar pentru Secțiunea B mi se pare foarte promițătoare. În acest fel s-ar putea asigura și o reprezentare proporțională a fiecărui (sub)domeniu în lista de proiecte finanțate.

  4. Bună ziua,

    Nu știu cât de mult contează faptul că încercați să vă zbateți însă la fel ca și dumneavoastră am adus și eu argumente pe raportul initial al experților evaluatori fără a fi fost măacar cititte de către cei din panel. Din păcate nu se poate face contestație pe evaluările experților așa că rămân și eu cu un gust amar. Am sa încerc să spicuiesc și eu din raportul final:
    „Directorul de proiect (DP) indeplineste criteriul de activitate medie si peste medie impus in Pachetul de informatii (cate o lucrare in zonele Q1 si Q2).In acelasi timp, dupa doctorantura, a publicat doar doua lucrari, una in calitate de coautor si cealalta ca autor principal.”
    In CV s-a mentionat ca in perioada situata intre doctorat si depunerea proiectului s-a lucrat intr-o firma privata fara posibilitatea de a publica lucrari stiintifice. Se poate observa greseala din enunt (posibil de redactare).
    În concluzie îndeplinesc condițiile minimale cerute în cadrul pachetului de informații sau nu.

    Vă doresc succes în demersul dumneavoastră
    ca și o NB partea științifică a fost evaluată la 4,5. Să mă aștept ca cineva să-mi ia ideea?

  5. Domnule sunteti naiv dar simpatic. Va urez success. Am depus in anii trecuti propuneri la forul pomenit, tot asa, propuneri valabile din punct de vedere tehnic, in trend-ul mondial pe subiectele respective, de fapt ambele erau continuari ale unor finantari internationale si m-am trezit cu punctaje de 50-60. Evaluatorii, niste olgute si niste vasilici care dupa un semestru Erasmus pe undeva au devenit mari experte in orice. Plecati domnule cit mai puteti si cit mai sunteti „in vina”. Nu va lasati prins in cloaca astora… „it’s futile”.

    • Unde sa plece? E legat de liteartura romana („critic”,! de). Atat. E infipt bine aici, e decan, vrea mai mult, da din coate, isi vede numai de interesul lui personal. Doar nu doreste sa moara de foame prin strainatazuri.

  6. Evaluatorul, e adevarat, trebuia sa puna ghilimele si sa precizeze sursa „definitiei” ridicole, e adevarat!) Poezia e ceva inefabil… Oricum, mi se pare ca se face din tzantzar, nu cred ca amarata asta de „definitie” reprezinta fondul evaluarii. Daca pune ghilimele la definitie, eu consideram ca omul a vrut sa arate penibilul demersului de a raspunde la intrebarea scolareasca „ce este poezia?” „Complicitate la plagiat”… pai cine dracu era obligat sa stie ca nenorocita aia de „definitie” e plagiata? Acuzatia mi se pare excesiva.

    „poezia milenaristă românească în context planetar”… pe cand in context „galactic”? Exprimare bombastica, cu un ridicol savuros. M-a amuzat, a meritat timpul, altfel pierdut.

    Un evaluator nu cuantifica valoarea unui candidat strict bazat pe numere… ci pe analiza calitativa a operei candidatului. Daca valoarea acestei opere i se pare „locala”, asta e, nu poate fi omul pus la zid si impuscat pentru asta, in ciuda parerii f. bune despre sine a candidatului (atat de tipic la romani). Poate ca a justificat aceasta opinie, nu stim. Faptul ca ai publicat in reviste ISI din afara nu e neaparat relevant in sine. Relevanta e valoarea a ceea ce ai publicat (in opinia evaluatorului, desigur, pentru ca in absolut, numai Dumnezeu o stie cu adevarat). Sunt multe reviste ISI de slaba calitate. Daca ar fi macar reviste ISI din zona Q1, ar mai fi ceva… dar si asa se poate discuta pe text.

    • Nu comentez optica dv. asupra poeziei – „Poezia e inefabilă…”, care face pandant cu „Poezia trebuie simțită/trăită, nu studiată!”, nu-i așa? –, dar țin să vă atrag atenția asupra mai multor confuzii pe care le faceți:
      – Nu, cei 2 evaluatori nu erau „obligați” să știe în avans (când au compus/validat raportul inițial) că definiția poeziei pe care a oferit-o cel de-al treilea era plagiată de pe Wikipedia. De fapt, asta spun și eu în textul de mai sus. Culpa lor apare, însă, după ce i-am informat neechivoc asupra plagiatului în Rebuttal, iar ei mi-au ignorat sesizarea și au încheiat raportul final. În acest context, acuzația de complicitate la plagiat nu e deloc excesivă.
      – Formularea temei vi se pare „bombastică”, de „un ridicol savuros”? Iertați-mă că vă întreb, dar sunteți cumva specialist în studii literare? Nu? A, nu-i nimic, ziceam și eu așa, oricum ați fi putut să-mi evaluați și dv. proiectul :)
      – Referitor la evaluarea CV-ului: păi tocmai asta e problema, că nu a existat, de fapt, nici o analiză cantitativă, nici una calitativă a publicațiilor mele reprezentative pentru propunerea de proiect. Mi se spune în raportul de evaluare că sunt prezent „în revistele literare, într-un domeniu al criticii de întâmpinare care orientează viața literară românească”, deși nu mai fac „critică de întâmpinare” de vreo 6-7 ani și niciunul dintre articolele mele selectate ca reprezentative nu a apărut în România.
      – Ca fapt divers: în AHCI (sub-baza de dată aferentă științelor umaniste din Web of Science) nu există, deocamdată, o împărțire a revistelor pe cuartile (Q1, Q2 etc.), deci exigența de a publica în Q1 sau Q2 este – cel puțin deocamdată – improprie pentru cercetătorii umaniști.

      • Domnu’ Dan,

        1. Poezia trebuie studiata, dar si simtita, traita, pentru ca este o arta (ca si muzica… de altfel poezia se canta pe vremea lui Pindar), nu o stiinta. STUDIUL si SIMTIREA, EMOTIA, sunt necesare. Exista si stiinte, precum fizica spre ex., care nu pot fi definite (comunitatea a ajuns la aceasta concluzie, in urma unor incercari serioase, esuate). Asta nu contrazice faptul, evident, ca poezia este inefabila. Va asigur ca NU POATE FI DEFINITA.

        2. Prin opera publicata, ma consider specialist in literatura.

        3. „poezia milenaristă românească în context planetar” este, repet, demna de tot hazul, cred ca Gaga va invidiaza. Ceva de genul „sentimentul paraguayan al fiintei” (Cioran). Faptul ca nu sesizati, e iarasi demn de un Bogdan-Duica de scoala noua!

        • @„p”: Dacă ați fi fost un specialist, poate v-ați fi dat seama că sintagma „poezie milenaristă” se referă la poezia generației 2000… Da, în contextul acesta îmi pare și mie un titlu nefericit, prea bombastic, pentru că este inadecvat stilistic spiritului celor discutate. Însă Andrei Terian nu este un istoric și critic provincial. Foarte straniu ca tocmai el să fie acuzat că nu are valoare internațională (dacă nici Bloomsbury nu este editură de prestigiu, atunci…?) și că încă s-ar ocupa de critică de întâmpinare prin revistuțele literare din provincie, ceea ce nu este cazul.

          Îl felicit că a îndrăznit să se ocupe profesionist de un asemenea fenomen extrem-contemporan, încă în desfășurare după unii. Pe mine doar mă bătea gândul să scriu la doctorat despre obsesia autenticității în poezia română și cea portugheză din aceeași perioadă, s-o fi ocupat și de Portugalia?… Oricum, pe mine nu mă mai bate niciun gând, decât să mă îndepărtez de mediul academic îmbâcsit și, iată, corupt la toate nivelurile.

          • Eu, nefericitul, credeam ca sintagma „poezie milenaristă” se refera la poezia romaneasca a anului 1000! Mea culpa!

            Specialist, nespecialist, dom’ Andrei Dan scrie negru pe alb: “vreau să îți spun că…”. E clar ca e „specialist”, stilist in limba romana, specialist-decan, pro-rector – in spe. La o universitate de prestigiu mondial, cea din din Sighii! Specialist de… Bloomberg. Critica lui e de … export. Pupat Piata Endependentzi cu cacad. Simion, alt specialist de Bloomberg!

  7. Andrei,

    Sunt de acord cu tine și sunt la fel de revoltat de modul în care se fac evaluările în prezent la MCI, chiar dacă am tras loz câștigător la competiția TE.

    Subscriu, de asemenea, soluțiilor propuse de Cristi, mai sus.

    De ce nu ai făcut contestație? Acolo ai fi putut contesta calitatea evaluatorilor și chiar să ceri comisiei de soluționare a contestațiilor să-ți dovedească că aceștia au îndeplinit criteriile minime din pachetul de informații. Criteriile minime includ și faptul că publicațiile respective (minim 4, ca autor principal) trebuie să fie _în domeniul propunerii de proiect_. Dacă nu au fost îndeplinite aceste cerințe, ești îndreptățit să ceri reevaluarea, din punctul meu de vedere. Iar evaluatorii pot fi trași la răspundere pentru faptul că au semnat că au competențe în domeniul propunerii de proiect când de fapt nu a fost așa.

    Noi (eu și cei doi colegi de la blogul Doi Mici și un Anc) am solicitat prin două scrisori deschise, adresate directorului UEFISCDI, respectiv președintelui și membrilor CNCS, să ni se explice modul de selecție al evaluatorilor. Primul ne-a răspuns, indicând spre CNCS ca și for responsabil cu evaluarea științifică, inclusiv cu validarea evaluatorilor. Din păcate răspunsul CNCS se lasă așteptat, întărind suspiciunile noastre că evaluatorii nu au corespuns cerințelor impuse în pachetul de informații.

    Detalii aici:
    http://mic-mic-anc.ro/2017/12/21/scrisoare-deschisa-adresata-cncs/

    • Mihai,
      Cu mulțumiri, mai întâi, pentru aprecieri, vreau să îți spun că tocmai ASTA e contestația. Am trimis-o în această dimineață și la UEFISCDI, într-o formă puțin retușată. Nu aveam cum să o depun mai repede, pentru că la panelul „Științe umaniste”, la care am concurat, rezultatele finale s-au afișat abia luni seară, iar perioada de contestații este 13-19 februarie.

      • Spuneti dom profesor, spuneti cu curaj, nu mai ezitati, nu va mai coditi! Sa dam cu ei de pamant, dati-l naiba de stil rafinat in exprimare, stim ca sunteti un stilist subtil cu totii („vreau să îți spun că…” – superb, dar n-avem timp de delicatetzuri), spuneti-o pe fata! Cicoii de la UEFISCDI trebuie demascati!

        • Am observat în câteva locuri deja că tunurile sunt puse pe UEFISCDI. Or în cazul de față, „ciocoii” la care faceți referire sunt la CNCS, unul din Consiliile științifice din subordinea MCI, rase la început de 2017 de ministrul Valeca și repopulate. CNCS este responsabil cu evaluarea științifică a proiectelor de tip TE și PD, acolo e buba de data asta. Nu vreau să iau apărarea UEFISCDI (le au și ei pe ale lor, dar perfectibile), dar trebuie să fim obiectivi.

          Un alt consiliu este CCCDI, cel care a girat evaluarea științifică a proiectelor PCCDI, care au un buget dublu față de bugetele cumulate ale PD+TE+PCCF. Dar să nu divagăm cu evaluarea PCCDI-urilor…

  8. Nu cred ca e cineva in tara asta care sa fi aplicat vreodata pentru un grant si sa nu stie ca nu castigi daca nu cunosti pe cine trebuie. Din pacate e atata mizerie de curatat in tara asta, incat cercetarea pur si simplu nu se mai vede.

  9. Doamna Violeta Barnea, daca cunoasteti identitatea evaluatorului copy-paste datorita caruia au fost intarziate atat de mult evaluarile, vă rog sa o spuneti explicit. Cine este filosoful A.N. de la Craiova?

  10. Evaluările s-au terminat. Este datoria celor de la UEFISCDI să facă publice numele evaluatorilor, iar exemplul meu este unul dintre prea multele…

  11. Cercetarea a ramas unul din putinele canale „DNA proof” pentru sifonat la scara larga bani publici. Desi toata lumea stie ca cercetarea e subfinantata, in ultimii 10 ani s-au cheltuit pentru cercetare circa 5 miliarde Euro – bani de la buget (nu sunt inclusi aici banii europeni din proiecte FP6, FP7 sau POSDRU).
    Pentru comparatie, reactorul LHC de la CERN a costat circa 3 miliarde si cam tot atata telescopul Hubble.
    Noi ce-am obtinut de banii astia? Niste articole – putine si alea -pe care nu le citeste si nu le citeaza nimeni.
    Va mai amintiti de programul CEEX (CErcetare de EXcelenta :)). Incercati o cautare pe Google Scholar sa vedeti ce s-a ales din vreo 500 milioane de EUR.
    In aceste conditii e destul de clar ca practic toti banii distribuiti centralizat de UEFISCDI ajung la cine trebuie.
    Acum 2-3 ani am avut o experienta similara tot in programul „Tinere echipe”, cand mi s-a respins un proiect bun cu niste argumente naucitoare, care imi dovedeau ca evaluatorii habar nu aveau de tema.
    Il felicit pe Domnul Adrian Terian pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Poate se va atinge masa critica de nemultumire, care sa forteze o curatenie drastica la toate institutiile care se ocupa de finantarea cercetarii.

  12. Am o nelamurire, ca nespecialist: e clar ca putregaiul e la fel de mare ca la „evaluarea” proiectelor pe fonduri europene, ce sa mai vorbim de programele finantate doar din bugetul de stat, dar care e miza? In bani vreau sa zic, ce castiga „wiki-expertii” astia ….daca un proiect de 200.000 de euro poate fi „vamuit” de 10-15% (cum zic gurile rele). daca aplicantul are apetit pentru asa ceva (ca la evaluatori e cam clara treaba, daca ai „intrare”) care e miza la acest tip de proiecte? Care-i spaga, cum se cere, cum se da…asa, ca sa stim o treba pana la capat. De ce se intampla ce se intampla? Pentru bani sau pentru altceva? Fala? Fudulie? Slugarnicie?
    Prostie? Cum sunt recompensati „evaluatorii’ astia anomini? Sunt doar simpli executanti, degraba semnatori la ordinul lui Voda? sau fac si ei un ban „muncit”? Ca sa intelegem filiera.
    Si poate n-ar fi chiar inutil sa „vedem” cumva candva, cine a castigat in locul celor penalizati pe nedrept (procedural, macar)… altfel ramanem cu sesizarea ( o spun din experienta in alte domenii, am tot sesizat de mi s-a acrit), ba o sa vi se „intoarca” inapoi sub forme la care nici nu va ganditi.
    Asta-i o boala nationala, sesizam la greu, apoi uita toata lumea, desi e chiar mai interesant ce se intampla dupa….
    Sper sa ne povestiti toate episoadele, acum doar ati bagat batul in serparie…

    • Se recompenseaza intre ei. Evaluatorii ori participa si ei cu proiecte, ori cineva de la ei din institut va primi punctaj favorabil la schimb. Odata intrati banii intrun institut de cercetare, ei se distribuie prin cele mai opace mecanisme imaginabile (gen 50-60% se retin de conducere drept „regie”).

  13. Eventuale raspunsuri la unele intrebari „in loc de concluzii” pot fi oferite de experienta descrisa mai jos, in contextul competitiei PCE-2016 in domeniul Fizica. Am participat in respectiva competitie cu o propunere de proiect ale carei sectiuni publice, documentele privind evaluarea acestei propuneri si demersurile mele ulterioare sunt disponibile public pe pagina unui proiect anterior: http://tandem.nipne.ro/~dante/projects/PN2P3_43/ .

    Aspectul particular pe care l-am identificat in cazul acestei competitii si domeniu l-a reprezentat trecerea in etapa a II-a de evaluare a 23 de proiecte, dintr-un total de 85, pentru care nu era indeplinita conditia de autor principal in ultimii 10 ani a trei publicatii cotate ISI in „top 50%” prezentate in Sec. B3 publica a fiecarei propuneri de proiect. Extrase WoS proband aceasta afirmatie au fost incluse pe pagina web indicata mai sus, cu referinta si prezentarea conforma incluse in toate contestatiile/demersurile aferente transmise disciplnat, la cate 30 de zile de absenta a unui raspuns, la UEFISCDI, MCI, si GUV-RO.

    Intr-un final nefericit 7 dintre aceste 23 proiecte au primit si finantare, in valoare totala de 5,672 MRON, in timp ce eu am primit de la MCI si GUV-RO un raspuns greu de inteles si digerat (disponibil si el pe pagina web proprie). In aceasta situatie am transmis si eu catre DNA intregul material documentar, cu aprecierea proprie a unei alocari ilicite de peste 5,6 MRON de catre MCI.

    In raspunsul primit de la DNA (si el disponibil public pe aceeasi pagina web), destul de elaborat si cuprinzator, s-a aflat si o informatie relevanta: intr-un raspuns al MCI, la o cerere a DNA, au fost indicati cei trei experti evaluatori individuali. Astfel a devenit public faptul ca un proiect de fizica nucleara la energii joase a fost evaluat de un expert in particule elementare, unul in cosmologie si unul in biochimie. In mod evident cel putin ultimul nu avea cum sa formuleze judecati de valoare in domeniul propunerii de proiect in cauza.

    In final DNA a decis insa „clasarea cauzei cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, daca functionarul ar fi obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit” (Ordonanta nr. 570/P/2017, http://tandem.nipne.ro/~dante/projects/PN2P3_43/DNA_DP-570-P-2017.pdf ), pe baza a doua considerente indubitabile: (1) Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale a stabilit ca prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”, si (2) „Curtea a statuat ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a uni act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului”, si nu „a unor acte de reglementare secundara” (precum cele aferente PCE-2016). Deci orice incorectitudine sau abuz este posibil daca nu contravine legislatiei primare! Dormi linistit, CCR vegheaza pentru tine !!!

  14. Stimate Domnule Terian-Dan,
    Dar la PCCF unde aveti „filiatia” potrivita, cum merge?
    Probabil acolo vor plange altii…

  15. Ziua buna,
    Dle Terian, semnalez probleme similare la PD-ul meu. Sunteţi la curent dacă cineva strânge plângerile multora din TE si PD pentru a crea un memoriu adresat MCI si CNCS? Dacă nu, haideţi să facem asta.
    Mulţumesc,
    AC

  16. Un subiect complicat/interesant, Andrei Terian. Dar, pentru a fi relativ strict, hai sa vedem:

    ” Este plagiatul unuia dintre evaluatori un „viciu de procedură” în procesul evaluării unui proiect de cercetare? Dar complicitatea la plagiat, prin „acoperirea” lui?”
    Nu cred. Plagiatul se refera din cate stiu la lucrari de creatie originala/originale, nu la evaluari de proiecte; sigur, era elegant ca respectivii sa citeze din WP dar nu obligatoriu, ptr ca nu au afirmat direct sau indirect ca posteaza o contributie originala la ceva;

    „Mai mult: ce se va întâmpla cu celelalte proiecte care au fost evaluate în cadrul competiției TE 2016 de către unul dintre cei 3 experți care fie au plagiat, fie au „acoperit” plagiatul? Veți valida în continuare evaluările făcute de acești stâlpi ai competenței și ai bunei-credințe sau veți dispune reevaluarea tuturor proiectelor care au fost evaluate de către cei trei?”
    Vezi punctul de mai sus;

    „Reformulând puțin primele întrebări: sunt plagiatul și complicitatea la acoperirea lui „abateri… de la normele și uzanțele deontologiei academice”, similare cu (sau chiar mai grave decât) acelea la care face aluzie comunicatul UEFISCDI postat pe data de 15.12.2017 pe paginile competițiilor PD și TE?”
    Vezi din nou punctul de mai sus; respectivii nu erau in postura de autori de materiale stiintifice originale, ci de raportori de proiecte; as bad as it sounds, that is it;

    „Încă ceva: cum a fost posibil ca asemenea persoane să ajungă evaluatori în competițiile UEFISCDI? Nu există niciun filtru pentru a preîntâmpina asemenea situații jenante?”
    Mi se pare riscanta afirmatia; ma repet, nu e elegant sa nu te referi la o sursa intr-o evaluare de proiect, dar nu e obligatoriu ptr ca nu este un material publicat ca cercetare originala;

    „Mai departe: în ce relații se află personalul tehnic al UEFISCDI cu „sindicatul plagiatorilor” ce pare să se constituie în jurul instituției? Au fost și ei complici – fie și numai prin indolență/pasivitate – la plagiat? Ce responsabilități au, de fapt, coordonatorii și responsabilii tehnici ai competițiilor UEFISCDI și în ce măsură pot sau au ei datoria să intervină (măcar pentru a contracara „abaterile” evaluatorilor) în desfășurarea competiției?”
    E un comentariu posibil tendentios. Porneste de la premiza ca plagiarea respectiva este valabila, demonstrata, necorespunzatoare in context, etc. Dar daca nu este asa. atunci ce?

    „În sfârșit, o problemă tehnică: după cum reiese și din formula de adresare a textului meu, intenționez să înaintez și către CNECSDTI sesizări nominale de plagiat și de complicitate la „acoperirea” plagiatului cu privire la cei trei experți care au participat la evaluarea proiectului 0377. Însă identitatea acestora nu-mi este și nu-mi poate fi cunoscută, în condițiile în care UEFISCDI se obligă să asigure „confidențialitatea și imparțialitatea experților evaluatori” (p. 7 din pachetul de informații). Cum îmi sugerați să procedez în această situație?”
    Sincer? Scriind 10 proiecte de cercetare mai bune, trimitandu-le la 10 instante diferite. Asta e realitatea. Sunt prof. univ. in NL de 10+ ani, am vazut/avut N cazuri de proiecte respinse si suparari majore. Am vazut 2 feluri de oameni: cei care au zis OK no problem, continuam, si au perseverat, si sooner than later, au obtinut tot ce au dorit (este si aici, si la NSF, si la EU, tot un soi de loterie de la un punct incolo); si cei care s-au cramponat de adevarul/problemele lor punctuale, si in fine, timpul nu a mers in favoarea lor oricum.

    NB: am o oarecare experienta in domeniu; 15+ PhD students; 200+ articole internationale; H-index 38, 5500 citatii G-scholar.

    Succes.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Terian
Andrei Terian
Andrei Terian (n. 1979) este critic literar și profesor de literatură română la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. A publicat trei volume de teorie critică și de istorie a criticii literare românești, precum și numeroase volume în colaborare. Ultima sa carte, coordonată împreună cu Christian Moraru și Alexandru Matei, este "Theory in the 'Post' Era" (Bloomsbury, New York, 2021; Premiul AATSEEL). În momentul de față este PI al grantului ERC Consolidator "A Transnational History of Romanian Literature" (2021-2026).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro