joi, martie 28, 2024

Umanitarismul și islamofobia sunt două fețe ale aceleiași monede

În acest text susțin următoarele:

  • din punct de vedere secular poți fi în raport cu imigranții musulmani umanitarist sau islamofob.
  • din punct de vedere creștin poți fi numai milostiv și nu poți fi islamofob.

Dacă ești secular și ai preferințe altruiste ești umanitarist, dacă ai preferințe egoiste sunt șanse mari să devii în actualele condiții islamofob. Atât preferințele egoiste, câte și cele altruiste sunt onorabile din perspectivă seculară multiculturalistă, în numele relativismului moral. În schema existențială creștină preferințele egoiste nu sunt onorabile în nici un mod.

Din câte pot să îmi dau seama atitudinea umanitară asociată corectitudinii politice este rezultatul nevoii de a face fapte bune. Oamenii aceștia nu cred în Dumnezeu, dar sunt altruiști. Așa cred ei că se face cel mai bine binele. Cu banii statului care vin de la toți cetățenii. Acești oameni lucrează cu o ontologie holistă, nu există indivizi de sine stătători, ci doar omenire, în care cetățenii sunt ca niște celule într-un organism. Responsabilitatea e a întregului, nu a persoanelor.

Mi se pare o atitudine mai eficientă din punct de vedere economic decât a creștinului. Acesta poate să facă binele material doar cu bani din buzunarul personal. Responsabilitatea e personală. Iese mai scump decât umanitaristul ateu sau agnostic. În plus, persoana în nevoie e mai puțin avantajată de ajutorul creștinesc, pentru că sursa de bani publici e mai consistentă. Ea va prefera banii statului și ajutor umanitar secular.

O cerere de ajutor bine satisfăcută cu eforturi minime din partea altruiștilor umanitariști pe termen scurt și amplasarea costurilor într-un viitor imediat nu poate decât să ducă la dezvoltarea acestei piețe până la criza inevitabilă din considerente economice în condițiile deschiderii permanente la ajutoare umanitare fără a produce ceva din care să fie acordate. Este limpede că punctul de vedere creștin nu este avantajat la timpul prezent.

Avantajul punctului de vedere creștin pentru imigranți este însă la nivel strategic. Nimic nu garantează în morala seculară stabilitatea opțiunii morale de a ajuta. E un simplu slogan ideologic, nu e o alegere decisivă de viață. Este doar o preferință. În fața constrângerilor economice, de exemplu, atitudinea morală se poate schimba. Chiar în aceeași societate umanitarismul și islamofobia pot coexista, iar alegerea umanitarismului la nivel de stat să fie doar o chestiune de vot. Mâine pot fi la putere seculari islamofobi, așa cum azi sunt umanitariști. În timp ce un creștin nu-și va schimba opțiunile morale indiferent de condițiile economice. Creștinul preferă să fie ucis decât să ucidă.

Un creștin nu va accepta niciodată că islamofobia e onorabilă. Nu poate trăda buna credința a musulmanilor echilibrați pe care îi cunoaște personal în satul lui dobrogean sau de la cursuri pentru speculațiile semantice ale unor oameni pe care nu îi cunoaște personal. Indiferent de miza politică. A face asta i-ar deschide panta alunecoasă către rinocerizare.

Secularul umanitarist cu preferințe altruiste este utopic în prezent, risipește fără discernământ în prezent, creștinul este utopic doar pe termen lung. Utopia pe termen lung nu antrenează risipă actuală de resurse, datorită ratei de discount. Utopia creștinului e benignă, e motivatoare, utopia umanitaristului e malignă, e adictivă.

Din acestă perspectivă creștinii sunt persoane pragmatice. Pragmatice, nu cinice cum tind să fie secularii egoiști. Secularii nu pot concepe faptul că un creștin poate fi o persoană pragmatică. Asta e pentru că în mintea lor asociază credința cu sentimentalismul și naivitatea.

Dragostea creștină nu e un sentiment, ci un comportament rațional. Nu reflectă naivitatea, ci o anumită înțelegere a stării de lucruri. Cine are altă înțelegere a stării de lucruri, cine înțelege starea de lucruri prin altă schemă ontologică și pe baza altor experiențe personale va fi tentat să își imagineze cumva comportamentul creștin prin schema lui. Reprezentarea din mintea lui nu poate fi una realistă. De exemplu nu are cum să înțeleagă ce înseamnă dreapta judecată, discernământul, să dai doar cât te ține buzunarul tău. Pentru că umanitaristul vrea să dea cât ține buzunarul altora, pe care îl crede fără limite.

Este adevărat că din punct de vedere al mediei statistice cumva se echilibrează social efectele secularilor umanitariști cu ale secularilor egoiști, care nu vor să dea nimic. Dar se echilibrează într-o tensiune permanentă, fără pace sufletească nici pentru unii, nici pentru alții. Cu toții vor fi nemulțumiți. Umanitariștii vor clama, precum doamna Mungiu-Pippidi, să ne fie rușine dacă nu primim câți refugiați trebuie. O plusare tactică știind în substrat că sunt unii care cer să nu primim vreunul și că rezultatul net va fi să primim un număr rezonabil.

Același efect social se poate obține printr-o atitudine echilibrată și pacea sufletească a fiecărei persoane când ai o atitudine pragmatică în viață creștină. Îți propui să primești de la bun început atâția cât te țin buzunarele.

Numai că pentru seculari acest lucru pare să nu poată fi înțeles. Așa cum nu poți înțelege un cub dintr-o lume plană. M-ar bucura să mă înșel.

Neînțelegând, predicțiile celui care nu are o viață creștină despre comportamentul creștinului nu se vor adeveri. Creștinii nu negociază la tarabă cu oameni refugiați, mai dă-ncoace, mai ia de-aici. Creștinii se gândesc cum acești oameni să poată sta acasă. Nicăieri nu e ca acasă, indiferent ce înseamnă acasă. Pentru creștini refugiații sunt niște persoane, nu niște celule sociale utile mai mult sau mai puțin utile economic cum sunt pentru secularul care acționează doar prin stat, nu persoanl. În aceste condiții secularul va fi tentat să creadă că este ceva irațional în comportamentul creștinului. Ce nu suntem capabili să înțelegem, ce nu putem prezice, tindem să spunem că este irațional. Cum poate îndrăzni cineva să acționeze liber, personal ?

În fapt aici e vorba de mândrie. Ar fi mai corect ca secularii să își recunoască limitele propriei capacități de înțelegere. Pentru un om de știință sau un filosof această modestie epistemică este o banalitate. Nu există oameni de știință buni infatuați. Asta te blochează în proiect, face imposibilă formularea de noi ipoteze prin care să depășești ce știai.

Umanitarismul infatuat face mai puțin bine pe termen lung decât o milostivire pragmatică.

Distribuie acest articol

74 COMENTARII

  1. Cum sa fie crestinii pragmatici, din moment ce spuneti ca prefera sa fie ucisi decat sa ucida?
    Iar Iisus spune ca daca iti cere cineva haina, trebuie sa-i dai si camasa.
    De unde pragmatism?

  2. Foarte bine puctat: umanismul (mila) fara discernamant, presupune perpetuarea unui viciu (specularea sentimentului de mila, specularea dorintei de a face bine care la unii vine din orgoliu – ce bun sunt!) si practic umanistaristii devin complici cu speculatorii. Si de aici se nasc monstrii care distrug intai pe naivul ce se lasa speculat si apoi pe speculator.
    Buna si fraza asta: „Nu poate trăda buna credința a musulmanilor echilibrați pe care îi cunoaște personal în satul lui dobrogean”. Doar ca nu acesti musulmani discreti si de treaba nasc islamofobia. Ca altfel romanii erau islamofobi de mult. Romanii nu au fost islamofobi, Insa risca sa devina islamofobi, din cauza ineptiei unor lideri politici (Merkel, Juncker), care trebuie urgent aruncati peste bord, intrucat pun in pericol nu doar viitorul UE ci al civilizatiei europene insasi.

  3. Cred ca ar fi o confruntare paguboasa intre crestinul militant si islamistul extremist :)) Primul ar muri din convingerea ca face ceva bun iar al doilea ar fi fericit ca si-a facut datoria :)))

    Cred ca totusi dogmatismul si fundamentalismul religios sunt minoritare …

    Problemele cu care ne confruntam sunt mai degraba ale unei crize identitare … intrucat obiceiurile, traditiile, limba, natia, spatiul geografic, intr-o lume a globalizarii galopante, servesc din ce in ce mai putin coeziunii sociale …

    Cred ca e nevoie de o privire lucida a decalajelor cu care ne confruntam, fie ca ele sunt economice, tehnologice, educationale, evolutive … altfel riscam sa cream bariere ideologice, fizice.

    • Esti deci fie egoist, fie crestin. Hai sa presupunem ca esti din ultima categorie. Cum ar putea atunci emigrantii aia sa stea acasa. Ce-ai face dumneata personal, nu prin stat, ca el sa poata locui la caca aia a lui, indiferent ce inseamna asta?
      Te intreb pe tine pentrui ca poate ai priceput mai mult de vreme ce lauzi articolul. iar autorul a trecut fugitiv peste explicatiile asta, doar pentru a revarsa o intreaga teorie, precum smoala, peste milosi.

  4. Cetateanul european trebuie sa respecte Liberte, Egalite, Fraternite – fundamentul Uniunii Europene, deci NU POATE FI ISLAMOFOB. Daca gunoaiele care alcatuiesc din nenorocire majoritatea populatiei din si emigrata din Romania latra islamofob in spatiul virtual, statul roman trebuie sa se disocieze de ei ferm si imediat. Dacxa nu o face, Romania trebuie exclusa urgent din Uniunea Europeana si toti latraii islamofobi aciuiatzi prin Occident trimisi pachet la locurile natale. Punct.

    • Superb. Etosul Alexandru Visinescu reinviat sub lozinca deformata a Revolutiei Franceze.

      Ma repet, superb. Punct, ca sa-l emulez pe commentator.

    • Regulile clubului se aplica membrilor. In relatia cu nemembri se aplica regulile ce sunt valabil recunoscute in lumea larga. Pe baza de reciprocitate. Strainul nu-mi poate impune sa intorc obrazul, precum procedez cu fratele meu, devreme ce el nu face parte din familia mea.

  5. „Nimic nu garantează în morala seculară stabilitatea opțiunii morale de a ajuta. E un simplu slogan ideologic, nu e o alegere decisivă de viață. Este doar o preferință.”

    Faţă de: „Dragostea creștină nu e un sentiment, ci un comportament rațional.”

    Textul, în întregime, mi se pare de-a dreptul o insultă. Adică vreţi să spuneţi că pentru mine, ca ateu, moralitate este un moft, în timp ce pentru dvs. este un comportament raţional? Sunt curios cum puteţi justifica aceste concluzii…

    Şi-n plus, de unde până unde ideea că seculariştii dau din banii statului, în timp ce creştinii din cel propriu? De ce sunt umaniştii neapărat altruişti cu banii statului, cum aţi ajuns la concluzia asta?

    Îmi pare rău, însă text este bazat pe nişte premise false. Care, evident, conduc spre nişte concluzii după chipul şi asemănarea premiselor.

    • Aveți aici o abordare pe larg a fundamentării eticii interpersonale dintr-o perspectivă în care nu există Dumnezeu:

      https://www.researchgate.net/publication/275936181_O_explorare_a_fundamentelor_eticii_interpersonale

      Iar aici la p 114 este un text pentru susținerea unui decizionis altruist:

      chrome-extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_131-132.pdf

      Problema este că nimic nu poate stabiliza propria alegere a altruismului ca scop în condițiile absenței unor reguli furnizate din afara propriei lumi. Nu e un moft, însă este o alegere liberă, la fel de liberă poate fi și alegerea în alte condiții a egoismului, de exemplu când s-au terminat banii.

      gânduri bune,

      • Domnule,
        moneda are doua fete.
        „Problema este că nimic nu poate stabiliza propria alegere a altruismului ca scop în condițiile absenței unor reguli furnizate din afara propriei lumi. Nu e un moft, însă este o alegere liberă, la fel de liberă poate fi și alegerea în alte condiții a egoismului, de exemplu când s-au terminat banii.”

        Realizati sper ca EXISTENTA unor reguli externe nu implica urmarea lor. Cu alte cuvinte, nimic nu poate asigura respectarea regulilor furnizate din afara propriei lumi, mai ales cand s-au terminat banii.

        Mai mult, as sugera ca la „greu” mai degraba vor fi urmate regulile interne decat cele externe. Dar na…

        Nu ne-ati spus nici cum e treaba cu crestinii islamofobi.

        • Exact, în modul de gândire din afara credinței nimic nu implică asumare regulilor respective. În modul de gândire creștin credința implică asumarea regulii formulată din afara lumii personale. Nu aveți cum să înțelegeți asta decât dacă ați fi starea de a crede.

          Creștinii despre care spuneți că sunt islamofobi sunt în stare de cădere din credință, un creștin care crede nu poate avea o fobie față de nici un alt om, indiferent de religia lui sau starea de necredință.

          Matei XII 36-39:

          Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
          El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
          Aceasta este marea şi întâia poruncă.
          Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

          gânduri bune,

            • Dupa care a prezentat pilda bunului samaritean, din care eu inteleg ca daca intilnesti un om care pare ca ar avea nevoie de ajutor, crestineste este sa incerci sa il ajuti. Or spatiul public de la noi e plin de comentarii care pleaca de la premisa ca strainii, doar pentru ca sint probabil musulmani, sint potentiali teroristi, violatori (vezi articolul domnului Neamtu -http://m.adevarul.ro/news/societate/criza-barbatului-occidental-1_55f040c1f5eaafab2c6d7aa1/index.html) sau ca urmaresc sa instituie sharia si la noi.
              E ca si cum primul gind al samariteanului ar fi fost: Hmm, daca ma aplec sa il ajut, s-ar putea sa incerce sa imi fure calul…
              Domnule Iordache, cum stabileste crestinul milostiv despre care vorbiti cit isi permite sa aloce pentru a-si ajuta aproapele aflat in nevoie? 1700 si ceva de locuri, pentru ca atitea sint in prezent disponibile in Romania, cum a zis domnul Iohanis? Nu e cam ca si cum samariteanul i-ar fi zis omului care ii cerea ajutorul: vezi ca e un dispensar pe aproape care e deja pregatit sa te ajute, ca eu nu sint dispus la eforturi prea mari pentru suferinta ta…?
              Haideti sa fim seriosi: citeva mii de oameni sint prea multi la o tara cit Romania? Inteleg sa nu ne angajam sa primim pe viitor oricit de multi, dar de ce sa refuzam deja de acum un numar absolut rezonabil?
              Nu e probabil ca argumentul viitoarei lipse de mijloace pentru a-i primi e de fapt un pretext pentru a ascunde faptul ca ii refuzam pentru ca nu ne plac, pentru ca ne temem de ei, etc?

            • Draga marian,
              Or fi si islamofobi. Dar multi oameni cu minte sunt reticenti la primirea imigrantilor cu gloata nu pentru ca sunt musulmani, sau sirieni (care sunt), ci pentru ca AU UN ANUMIT COMPORTAMENT. Uite mai jos trei exemple:

              https://www.youtube.com/watch?v=7L3eSbpETf8

              http://indavideo.hu/video/Itt_a_magyarazat_a_bicskei_kepekre

              https://www.youtube.com/watch?v=fX73ggsMNEI

              As mai putea sa iti dau si altele. E limpede de ce acesti oameni au putut fi condusi numai prin dictatura.
              Totusi sunt gata sa admit ca printre ei sunt si oameni cumsecade.
              Dar sa-i primim pe toti in gloata, cu sutele de mii, e o optiune distructiva. Pentru ca dupa cum vezi in filmulete, sunt multi pe care nu ii intereseaza caritatea noastra, ci vor sa intre cu forta in casa noastra si sa faca ce vor.
              Bineinteles ca trebuie sa ajuti pe cineva cand e in necaz, indiferent de ce religie sau natie e. La nevoie rup si din singura bucata de paine pe care o am si ii dau. Dar cand ei iti arunca cu obraznicie mancarea si apa pe care le-o dai si incep sa vocifereze ca de ce nu ii lasi unde vor ei, cand forteaza granitele si rup cordoanele politiei, nu poti sa ii lasi pur si simplu sa mearga unde vor si sa faca ce vor, nelegitimati si necontrolati. Deci situatia nu e asa simpla precum o prezinti. Ar fi trebuit sa se creeze niste tabere unde sa fie adapostiti, hraniti, consultati medical, verificati si monitorizati inainte sa se hotarasca soarta lor si cum o sa fie repartizati. Omenia si mila nu sunt acelasi lucru cu naivitatea, neglijenta si prostia. Trebuie procedat cu intelepciune. Alfel o sa fie si la noi haos ca la ei, si unde ne mai refugiem?

          • Asta va spuneam si eu: problema cu argumentatia dvs pozitiva este ca va asumati o definitie/selectie convenabila (pentru teza dumneavoastra) a crestinilor. Va asigur ca majoritatea lumii – crestini sau necrestini – folosesc definitii diferite.

            Una din problemele cu argumentatia negativa este similara. De unde ati scos ideea ca secularii dau doar din buzunarul public?

            E oare posibil ca procentul de crestini islamofobi sa fie mai mare decat procentul de seculari care dau si de la ei? In Romania as paria ca e asa, nu ca ar fi important pentru discutie.

            Pe de-o parte ati generalizat nepermis, pe de alta ati selectionat nepermis. Nu bine, ca sa zic asa…

            Daca retezam numitele generalizari si selectionari, nu stiu ce mai ramane dintr-un text altfel bine scris.

            Toate cele bune!

      • Mulţumesc pentru linkuri.

        Deşi cred că modul în care aţi pus problema în articolul de mai sus (” E un simplu slogan ideologic, nu e o alegere decisivă de viață”) nu prea seamănă cu ce aţi scris în studiul din carte („a-ţi iubi aproapele este o responsabilitate asumată personal, nu o datorie” – cu asta sunt de acord), am înţeles ce vreţi să spuneţi.

        Cu toate acestea, cred că morala fără-de-Dumnezeu este net superioară. Este mult mai meritoriu să încerci toată viaţa să-ţi îndeplineşti responsabilitate asumată personal faţă de cei din jurul tău decât să fii moral doar pentru că crezi (fără a putea dovedi) că aşa ţi s-a poruncit de către un judecător moral celest. Iar această responsabilitate este o „alegere decisivă în viaţă” tocmai pentru că este, de fiecare dată, o alegere şi nu se rezumă doar la respectarea unor reguli pe care trebuie să le accept fără discuţie. În plus, nu cred că doctrina creştină spune pe undeva că Dumnezeu îl poate constrânge pe un creştin să-şi facă datoria morală, aşa că un amârat de ateu este la fel de probabil să se comporte moral ca şi un creştin, pentru că ambii o vor face din proprie iniţiativă. Nu ştiu cum sunt alţi păgâni, dar eu aleg să mă comport cât de moral mă duce capul pentru a nu provoca suferinţă altor oameni. Aceasta este pentru mine o „datorie aleasă liber” la fel de presantă pe cât este pentru creştin datoria pe care îşi imaginează că o are faţă de Dumnezeu.

        Desigur, toată discuţia asta este oricum sterilă pentru că mai întâi trebuie să dovediţi existenţa lui Dumnezeu şi faptul că aceste reguli chiar sunt „din afara acestei lumi”.

        S-auzim de bine.

      • Domnule Iordache,
        Sunt deja obisnuit cu salutul d-voastra final, al transmiterii gandurilor bune catre interlocutor. Insa de aceasta data, avand in vedere cele afirmate anterior, am senzatia nu a unei alegeri libere, oneste, de a va onora astfel partenerul de discutii, ci a impunitatii unei reguli dintr-o lume exterioara, ezoterica si, prin subsecventa, superioara celei proprii. Rezulta asadar ca rationalitatea despre care vorbiti se rezuma doar la recunoasterea superioritatii regulii instituite de acea instanta a lumii externe (deci respectarea regulii nu mai e facultativa si liber consimtita), iar nu o abordare analitica a celei reguli, prin care sa anticipati avantajele sau dezavantajele respectarii ei, oferindu-va un fel de scurtatura spre decizia optima, chiar daca rezultatul a fost, anterior, empiric obtinut. Tocmai capacitatea de analiza a speciei a dus la aparitia unor reflexe innascute, prin repetarea la un anumit stimul a unui acelasi algoritm, fie neural fie neuromuscular, perfectibil in decursul timpului (un fel de macro cibernetic, ca sa ma exprim mai trendy) . Reprimarea temporara, constienta, a unor asemenea reflexe se datoreaza, in diverse perioade istorice, nevoii de convietuire, ca scop final al intregii nostre stradanii telurice, si e rezultatul tot al unei analize iar nu respectarii unei ezoterii banalizante, desi eficienta acesteia a depasit in trecut comprehesibilitatea actului in cauza. Am evoluat! Iar daca vreti, chiar si evolutia poate fi un dar divin.
        Sunt insa perfect de acord cu definitia irationalitatii pe care o dati mai sus, doar ca-i restrangeti nepermis aria de aplicare, afectandu-i pe cei pe care dumneavoastra ii considerati a fi non-crestini. In realitate definitia e universala, rationalitatea celorlalti nefiindu-va accesibila, dumneavoastra inlocuind-o, fie din teama fie din comoditate fie din alte motive, cu o entitate din afara lumii proprii. Doar astfel poate fi exclusa acea negociere „de taraba” de care aminteati in articol. Seamana putin cu acel nefast „noi nu gandim!” din 1990. Si atunci de unde „ganduri bune”? Mai reflectati! Promit s-o fac si eu, mai ales ca nu cred ca exista atei perfecti: fiecare are un Dumnezeu al sau. Unii il numesc Tatal altii, mai simplu, conduita.
        Cu reale ganduri bune!

        • Consistent şi frumos mesaj. Vă mulţumesc şi sunt sigură că şi publicul cititor îl apreciază.

          Ar putea părea aşa cum spuneţi, dar vă asigur că nu este aşa. Regula externă garantează, cel puţin în ce mă priveşte, doar stabilitatea gândurilor bune, adică faptul că nu îmi sare muştarul, sau îmi sare mult mai rar, etc. N-am pornit de la gânduri rele şi prin convertire am ajuns la gânduri bune.

          cu reale gânduri bune şi eu,

    • @Cosmin: Exista un al doilea posibil citat „de lucru”: „secularul va fi tentat să creadă că este ceva irațional în comportamentul creștinului. Ce nu suntem capabili să înțelegem, ce nu putem prezice, tindem să spunem că este irațional.”

      Acum, fireste ca daca eu vorbesc ineptii as putea sa ma prevalez exact de aceeasi idee si sa acuz incapacitatea celuilalt de a ma intelege. De aici concluzia ca a nu intelege pe cineva nu inseamna nici ca acela vorbeste prostii, nici ca e la alt nivel decat pot eu pricepe. Pur si simplu, inseamna ca, deocamdata, nu il inteleg. Iar daca doi oameni nu se inteleg dar continua sa isi doreasca dialogul, fac foarte natural pasi unul catre altul „intru” buna intelegere. Ori, daca nu, se acuza de falsitate, insulta si pretind explicatii.

      • Superba discuţie. ”Datoria aleasa liber” – si nu ptr ca exista o Lege din afara „lumii personale” – este creştinismul. Daca Legea e inca in afara „lumii personale” este alceva, de pilda Islamul. (Sau „crestinismul” ortodocsilor).

        • Datoria aleasă liber este formulată de o persoană din afara lumii personale. O internalizăm în lumea personală, dar acceptăm că originea ei este externă. Altminteri e ca şi cum am zice că suntem noi Dumnezeu, ne-am autoformula raţional regula de exemplu în stilul imperativului categoric kantian.

          Mă bucur această discuţie, care arată cât de convergent pot fi preocupările spirituale discutate raţional ale credincioşilor şi ateilor. Diferenţa specifică vine din credinţă sau absenţa ei, ceea ce nu e sub controlul raţiunii, ci ţine de un dar din exterior.

          gânduri bune,

  6. Nimeni nu e 100% bun sau 100% rău! Iar de multe ori devenim răi pentru că așa ne obligă mediul în care trăim. Și, să nu uităm: cât a fost de blând Iisus, tot a pus mâna pe bici ca să-i alunge din templu pe cei care îl necinsteau cu lăcomia lor! Nu e vorba de întoarcerea celuilalt obraz, ci de atentat la valorile fundamentale ale acestui neam! Să mai amintim că, în numele crucii, s-au dus războaie sângeroase? Dă, Doamne, să nu fie iarăși nevoie, că atunci o să fie cam greu să aduci în discuție creștinismul, când tocmai supraviețuirea ca bun creștin e pusă în discuție de cei ce-și zic islamiști dar care n-au nimic de-a face cu islamul! Și în numele crucii s-au făcut și se mai fac multe prostii, și în numele islamului e la fel. Problema e că doar cunoscând islamul poți s-ți dai seama de abaterile de la el și să-i pedepsești pe răufăcători tocmai în numele salvării credinței, inclusiv a islamului… Complicat, dar se simplifică atunci când unu’ vrea să intre obligatoriu în casa ta fără să te întrebe dacă ai chef de el, dă atacul la proviziile tale de vreme rea de parcă ar fi ale lui, se urcă pe masa ta cu cizmele murdare de tot soiul de mizerii și mai și scuipă pe icoana la care tocmai ce ai aprins o candelă cu gândul la părinții morți de curând…

    • „Nimeni nu e 100% bun sau 100% rău! ”

      Serios? Cum ai stabilit tu asta asa precis? Ai vreun etalon pentru 100% bun sau rau? Care?

      „Iar de multe ori devenim răi pentru că așa ne obligă mediul în care trăim.”

      E adevarat, dar nu e o scuza.

      „Să mai amintim că, în numele crucii, s-au dus războaie sângeroase? ”

      Nu, te rog, fara clisee din astea. Oamenii omoara din tot felul de motive (gelozie, bautura, droguri, 10 lei, placere, lacomie etc etc etc ), unii chiar si fara motiv. N-au nevoie sa omoare „in numele cuiva” neaparat. Asta cu „in numele” nu valoreaza doi bani, ,mai ales cand acela al carui nume il invoci a spus sa nu faci asa si ti-a oferit un cu totul alt exemplu.

      „Problema e că doar cunoscând islamul poți s-ți dai seama de abaterile de la el ”

      Cauta pe Google versetele din Coran care indeamna la ucidere, sa vezi cat de multe sunt. Si tine cont ca au fost scrise intre anii 609 si 632 DUPA HRISTOS. Nu zic ca TOTI fac ce scrie acolo, nu zic ca e bine sa fim islamofobi, ci zic sa judecam oamenii dupa comportament si dupa ceea ce sustin.

  7. Părintele Nicolae Steinhardt:
    “Dumnezeu nu ne vrea proşti”

    “Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. Ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie. Cand arde casa vecinului nu stau sa ma rog si sa ma imbunatatesc; chem pompierii, alerg la cismea. De nu, se numeste ca sunt fudul si ca nu-mi iubesc aproapele.”

    „Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi (…). „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. (…) Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia — măcar de la un anume punct încolo — e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului.”

    • In Luca e un pasaj care zice sa dai cu imprumut fara sa nadajduiesti nimic in schimb… Asta suna totuşi a fraierie, in lumea de azi. Ca si „dragostea catre cei ce va fac rău”. Poate ca e permis sa „prost”. Nicolae Steinhardt e inca un pic iudeu, a carui forme de credinta e cunoasterea, nu iubirea. (De-aia).

      • N-aș zice că e vorba de „fraierie”, ci de altceva, un pic mai elevat: dacă ajungi la concluzia că în acel moment persoana în cauză are mult mai multă nevoie de acea sumă decât tine, atunci poți să-i dai suma respectivă, fără să-ți pui problema dacă îți va mai fi returnată vreodată sau nu. Dar pentru asta trebuie să te poți dispensa într-adevăr de suma respectivă. Și de-obicei poți.

        • @Harald
          Fain scris :)

          @Adrian Rusu
          „Always be prepared to lose…”, sau „In order to win you must be prepared to lose sometime…” c-asai in poker. Se intelege, „fara pierdere nu e castig”,… nu insa si treaba asta cu „dragostea catre cei ce va fac rău”, sau intorsul celuilalt obraz, cand castigul nu mai e in bani, ci in virtute… despre care Tutea spunea ca „E atît de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrînt.”, iar Eminescu ca “numai în păstrarea bunurilor morale cu greu câştigate în trecut, … e rădăcina spornică a viitorului”.

  8. Problema pusa in eseu este un punct de vedere de tenta maniheista. Daca nu esti asa esti opusul. Nu esti umanist, esti islamofob. Deci esti islamist nu esti umanist si tot asa. Numai ca relativismului moral secular i se opune morala imuabila islamista. Cele doua se considera de ireductibil de partea buna a lucrurilor. Atunci unghiul din care privim problema devine relativ. In consecinta oricare din cele doua afirmatii sint potential adevarate sau false, depinde din ce perspectiva le abordezi. Autorul e educat in spiritul culturii moderne europene. De ce ar avea el dreptate? Nu stim, poate ne explica.
    Problema egoismului existential crestin in care egoismul nu e onorabil. Oare? Mantuirea e individuala nu colectiva deci egoista si foarte existentiala din moment ce este desideratul ultim al omului. Poate egoismul funciar nu e onorabil dar e altceva.
    Se prezinta mentalitatea corectitudinii politice ca mai larga decit generozitatea ingusta a crestinului. Se vorbeste de intreg nu de persoane. Dar crestinismul inseamna comuniune iar toti oamenii sint ceatia aceluiasi Dumnezeu. Crestinul e constient de acest adevar si de apartenenta sa la un intreg. Da e poate adevarat ca gestul umanistilor e mai rentabil economic ( nefericit formulat in opinia mea ) dar el are doar o perceptie alienata a contributiei sale si fondul satisfactiei e una egoista ( rasplata e magulitoare mandrie de sine ). In acelasi timp crestinul din buzunarul sau are satisfactia directa si personala a actului ca implinire a unei datorii spirituale in care marirea de sine nu-si are locul.
    Pe urma afirmatia cu crestinul care nu va accepta islamofobia ca onorabila. Dar ce este islamofopia? O frica de islam? Pai atunci cind tatarii musulmanii invadau campiile romanesti si se temeau arau un pic islamofobi nu? Cind te temi de terorismul islamic care e ne place sau nu parte a acestei religii este si atunci un impuls islamofobic? Daca nu imi plac traditiile musulmane cum ar fi valul obligatoriu sau ablatiile rituale sint islamofob? Ce e asta in fond? Islamofobia in opinia mea este inca un cuvint adaugat la lexicul corect politic alaturi de rasist, homofob, sexist si asa mai departe. In fond nu spune numic. E un sablon care imbogateste un limbaj de lemn in peisajul unei culturi care se vestejeste. Pur si simplu nu merita efortul unor dezbateri. Cand presa britanica vorbeste in termeni nu prea magulitori de spre romanii din regat este romanofoba? Trebuie sa ne aplecam cu explicatii savante asupra unui astfel de termen. Cred ca nu. Ar fi neserios.
    Neserioase mi se par si randurile de mai sus incercind sa traga cu forcepsul niste concluzii discutabile. Mai incercati.

  9. Extraordinara descrierea acestor alieni numiti, prin coincidenta, „crestini”.

    Pe ce planeta traiesc aceste fiinte minunate?

    In Romania cel putin nu am intilnit pe absolut nimeni sa corespunda descrierii total fantasmagorice oferite de autor. Poate nu le-a dat B.O.R. viza.

  10. Prea sinteti modest, domnule Iordache. Nu fiti timid, detaliati-ne in ce consta participarea dv. – sublima si, deocamdata, eterica – in „milostivirea pragmatica” legata de migrantii musulmani.

    Daca se poate nitel mai concret, sa ne fiti model si in fapte nu in vorbe doar. Nu va zgirciti la detalii, nu va ascundeti marinimiile infinite, va ascultam cu mare atentie.

    • Am să citez din domnul Papahagi, mesaj pe FB:

      „Fiecare la locul lui.

      Eu sunt un simplu om. Nu duc povara imensă a deciziei pentru ceilalți. Până când voi fi ales, dacă voi fi ales vreodată în vreo demnitate, răspunderea mea socială e limitată la datoria față de familie și studenți. În schimb, răspunderea mea personală e maximă, integrală, ca a oricui.
      Problema mea morală e aproapele. Cum îl tratez?

      Deocamdată, refugiații nu sunt aproapele. Ei sunt departele.

      Dar mâine pot fi aproapele. La mine în oraș, pe stradă, în fața blocului, în gara din Cluj. Ce fac atunci? Le întind mâna sau le trag un șut, precum cameramana din Ungaria? Sau mă fac că plouă?

      Eu voi întinde mâna.”

      Toate cele bune,

  11. Mulţumesc tututor celor care au comentat. Adaug un comentariu din perspectivă instituţionalistă.

    Evenimentele din ultima vreme sunt o dovadă empirică a faptului că sistemul legal, formal, democratic nu e compatibil cu orice alt sistem informal de valori personale culturale şi spirituale. Dacă D. C. North ar fi vrut un experiment pentru confirmarea teoriei lui acum îl are în faţa ochilor.

    Secularismul european a evoluat cultural din creştinism şi împărtăşeşte în mare aceleaşi opţiuni civice, cu excese nefuncţionale de ambele părţi (etatism socialist, naţionalism religios). Dar aceste curente sunt marginale.

    Democraţia funcţională nu e restrânsă nici la creştinism sau valori seculare evoluate din creştinimism, dar nici nu sunt prea multe culturi care să se poată acomoda cu ea. Democraţia funcţională necesită nişte cicluri autocatalitice, stimulative reciproc, între plătitorii de taxe şi cei care le prestează servicii publice închise, mediate, printr-o societate civilă, agora, mass-media, ong-uri funcţionale, etc. Oriunde regulile informale blochează o astfel de închidere. de exemplu printr-o cultură holistă sau a absenţei gândirii critice, sistemul rămâne sau trece într-o stare de simplă exploatare, mulgere a maselor de către o elită politică.

    Democraţia funcţională e o specie culturală între altele şi se află în competiţie cu acestea. E o prostie crasă să exporţi la infinit resurse din societăţile democratice către cele autoritariste sau totalitare ca să le transformi în democraţii experimentale care să revină apoi la autoritarisme de alt fel decât erau pentru că aşa vor oamenii din acele societăţi.

    Dacă primirea fluxului de refugiaţi e o captare a celor cu opţiuni democratice din societăţile lor poate fi de înţeles această deschidere din considerente pragmatice şi umanitare. Dacă e doar o manifestare a unui altruism statal faţă de oameni care preferă să trăiască în dictaturi prin natura lor devine un fapt iresponsabil faţă de propriii cetăţeni, iar atunci fluxurile de imigranţi viitoare trebuie oprite la sursă sau puternic flitrate ca să poată veni doar cei cu opţuni democratice.

    gânduri bune,

    • Ideologizarea conditionarilor religioase care rezida in inconstientul colectiv nu reprezinta nici iubire de Dumnezeu si nici iubire de aproape.

      • Psihologia evoluţionistă are limita generală a oricărei teorii: este ea însăşi un produs al minţii. E un proiect explicativ prin care anumite proprietăţi mentale şi culturale observabile le reducem la proprietăţi naturale. La rândul lor teoriile respective sunt interpretabile parţial sau ca întreg prin alte zone de discurs.

        Prioritatea ontologică din punctul meu de vedere o au ceea ce observăm şi operaţiile mintale prin care interpretăm ce observăm.

        O să vin cu un text mai elaborat pe problema asta în câteva luni.

        gânduri bune,

        • Prioritatea e data de ceea ce facem … interpretarea vine post actiune … si actiunea vine post interpretare … Daca acest binom existential nu este flexibil inseamna ca cineva l-a marginit …

        • Coerenta intre vorbe si fapte este un atribut esential al interactiunilor umane altfel comunicarea tinde sa-si piarda sensul … La dumnevoastra exista un dublu limbaj … pe de o parte vorbiti despre iubire, pe de alta incercati sa folositi aspecte legate de dogmatica crestina cuplate cu notiuni politice ceea ce le face sa-si piarda sensul originar. Ori, o data decuplate de sens, ramane doar forma.

  12. Atât preferințele egoiste, câte și cele altruiste sunt naturale si din „introspectiva” unei religii, ba chiar ar ambele ar putea sa revendice o majoritate de adepti daca s-ar redefini sub forma de religie universala dupa un asfel de criteriu conceptual, desfiintand criteriul maternal;
    nimic nu garantează însa stabilitatea unui sistem bazat pe un asemenea concept, pentru ca, intr-un fel sau altul, atat intoleranta cat si altruismul se pedepsesc.
    Crestinismul ar avea avantaj daca ar risca sa-si valorifice temporar avantajul conceptual prin autoritatea sa institutionala, altfel, altruismul ca optiune individuala s-ar impiedica in urmatoarea dilema:
    intolerantul:
    – esti chiar intr-atat de sincer altruist incat sa accepti un grec sau un refugiat in propria casa ?
    altruistul:
    – sincer, ma cam tem ca ma vor linsa vecinii intoleranti de pe scara blocului

  13. „Umanitarismul infatuat face mai puțin bine pe termen lung decât o milostivire pragmatică.” –

    Este concluzia acestui text, care incepe prin a sustine, la fel de sec si de categoric, ca ceea ce este o simpla opinie personala, ar avea vocatie de adevar de insusit urgent (macar pe plan local ;) , daca nu si universal), fiind exprimata, fara urma de indoiala : „poti fi” sau „nu poti fi” PUNCT.
    Circulez, il n’y a rien à voir!

    Cine este, de fapt, acest domn care-si permite sa creada ca, ajunge sa adauge sufixul ism pe o eticheta, pentru a-si acorda dreptul de incrimina si a desconsidera, cu suficienta, munca efectiva a milioane de oameni care AJUTA refugiati de raboi, concret, si acum, in timp ce dansul ne detaliaza ce-l separa de dna Mungiu-Pippidi?
    Whatever!
    Pentru ca, acest text este o insulta la adresa mea si a inteligentei mele, pentru ca, de cateva zile fac naveta Zurich – Beirouth, negasind altceva mai pragmatic la care sa ma gandesc cu milostenie, si in fine pentru ca, informand cativa colegi de naveta crestini, despre continutul acestui text, s-au aratat „nemultumiti”, intru in cateva detalii concrete:

    Cum este vazuta „milostivirea pragmatica” crestina, in contextul actual, si comparativ cu umanitaristii, dupa declaratiile autorului?

    – „Creștinii se gândesc cum acești oameni să poată sta acasă.” –
    Pentru informatia ganditorilor pragmatici : „acasa” este razboi de-adevaratelea, va asigur! Majoritatea covarsitoare a acestor oameni nu mai au casa, nu mai exista scoli, spitale, magazine, locuri de munca, nimic! nothing! nada!
    – „fluxurile de imigranţi viitoare trebuie oprite la sursă sau puternic flitrate ca să poată veni doar cei cu opţuni democratice.” –
    Am ajuns deja la fluxurile „viitoare”, fara sa stiu ce s-a facut concret cu cele prezente! Bref, razboiul continua, refugiatii continua sa-si paraseasca tara, zonele limitrofe sunt supra-aglomerate (va garantez!), multi vor ajunge in Europa, iar dvs propuneti…filtre! Nu mai spun cat este de absurd, de inuman si de inacceptabil este, pentru noi, cei care nu gandim ca dvs, conditionarea salvarii de vieti, va intreb doar: CUM v-ati gandit sa-i selectionati, concret?
    – „Ar fi mai corect ca secularii să își recunoască limitele propriei capacități de înțelegere.” –
    E atat de fara noima ce spuneti, incat nici nu stiu ce sa raspund…Da, desigur, toata lumea este perfectibila, si un surplus de umilinta nu strica nimanui.
    Imi maginez, insa, ca „ne-secularii” nu au limite de recunoscut, pentru ca intelegerea lor este nelimitata…adica, abstracta?

    Din fericre pentru noi toti, majoritatea europenilor, au inteles ca momentul actual nu este propice dezbinarii, nici luptelor intestine, fratricide, si nici confruntarilor sterile!
    Fiind momentul ecumenismului si al solidaritatii intre toti oamenii civilizati, gasesc penibil si pagubos, dar si neonorabilapentru ei, atitudinea multor români din Romania care dovedesc ca au memoria, dar mai ales omenia, selectiva :(

    • Oricum acest umanism ecumenic face sa fie mai bine apreciati arabii musulmani decat pe romanii crestini luati cu huo prin multe locuri pe unde ajung. :)

    • Constat că vă lăudaţi cu faptele dvs bune şi vă mai simţiţi şi ofensată de ce face cineva cu un text pe un blog.

      Eu nu am bani să ajung unde dvs spuneţi că mergeţi. Cu ce am am produs un text despre care am crezut că poate folosi la ceva.

      Dar mândria unor cititori e prea mare ca să accepte alteceva decât sloganul implicit Eu, Eu, Eu. E ajut, eu fac, eu dreg.

      gânduri bune,

      • Alte timpuri, aceeasi mentalitate, aceeasi goana dupa salvarea aparentelor, aceeasi abilitate in mascarea incompetentei dovedite(!), prin desemnarea ca responsabili a dusmanilor din exterior, mai nimic nou in amonte…
        Dar in aval, pentru ca autovictimizarea paranoica, cu imobilismul contemplativ ca unic remediu, denatureaza numai perceptia realitatii, nu si realitatea (!), acolo deci, se duce totul la vale, vertiginos.

  14. Dle Iordache. chiar credeti ca toata lumea este obsedata de…preziceri? suspiciune? anticipari? etichetari?
    Cand spuneti „Neînțelegând, predicțiile celui care nu are o viață creștină despre comportamentul creștinului nu se vor adeveri…În aceste condiții secularul va fi tentat să creadă că este ceva irațional în comportamentul creștinului… Ce nu suntem capabili să înțelegem, ce nu putem prezice, tindem să spunem că este irațional.”
    problema e ca pareti…sincer!
    Acum, daca asa va obtineti dvs linistea interioara, criticand pe altii (hinduisti, secularisti, franc masoni) ca sa va confortati propriile alegeri, e ok! Dar, educativ, constructiv sau de interes national :) , nu-i ioc!
    „Cum poate îndrăzni cineva să acționeze liber, personal ?” – poate, pentru ca paranoia nu e o stare normala, si majoritatea oamenilor sunt, totusi, normali :) , slava Domnului!

    • Păreţi a fi rău intenţionat în mod sistematic în comentarii şi nu voi mai continua dialogul cu dvs. Ştiu ce veţi spune, n-aţi pierdut nimic. Deci gând la gând cu bucurie.

      Toate cele bune,

      • Nu e rau intentionat ci se raporteaza direct la dumnevoastra … spre deosbire de dumnevoastra care va raportati prin intermediul tiparelor …

      • Dle Iordache, ceea ce eu am inteles din reactiile dvs la comentariile mele, este ca n-avem aceeasi definitie a „dialogului’, eu inca-l astept…dvs ma anuntati ca nu „mai” sunteti dispus sa continuati ceva ce n-ati inceput! E un comportament bizar, un fel de much a do about nothing, dar suficient de raspandit in Romania, ca sa ma fi obisnuit deja cu el !
        Parerea mea deci, este ca ati transformat o situatie cat se poate de banala, un dezacord, intr-un casus beli („Păreţi a fi rău intenţionat în mod sistematic…”) zgomotos si relativ ridicol.
        Va asigur insa de simpatia mea, va doresc succes in continuare si, evident ca voi continua sa comentez ceea ce scrieti, cu aceeasi conditie ca si pana acum, sa ma intereseze!

  15. Sintetizand, ateii , secularii pot sa aleaga intre doua stari emotionale, iubire sau ura fata de semenii umani de credinta musulmana, iar crestinii au destinul si avantajul iubirii neconditionate in stare pura.

    Da dle Iordache, da avem exemplul cel mai concludent dl Iordache,un crestin de baza, dl Anders Behring Breivik .

    Acum pentru ca tot folositi metoda stiintifica, puneti intrebarea urmatoare in anturaj.

    Ati accepta un ghetto sirian de 2000 de refugiati in raionul cartierului dumneavoastra?
    Bonne chance.

    • Domnul Iordache s-a pozitionat … „crestin” si „democrat” … Oprirea fluxului de refugiati, in opinia domnului Iordache, nu ar trebui sa se faca pe criterii de ura sau religioase ci pe criterii „democrate”. Nu trebuie, spune dumnealui, acceptati refugiatii pe criterii umanist egotice, singurul punct corect din disertatia dumnealui, ci pe criterii pragmatice …

      Simplist spus preocuparile domului Iordache, ca si a multor conationali, sunt cum sa opreasca fluxul de refugiati fara sa para inuman si in acelasi timp sa castige un capital de imagine departajandu-se de atitudinile egotice ale politicienilor actuali, speculand atat dorinta conationalilor care nu ii vor pe refugiati cat si conditionarile lor religioase.

    • Ateii pot sa faca absolut orice „le vine”. Daca crezi ca ai aparut accidental, fara nici un scop, fara sa existe cineva in fata caruia trebuie sa dai socoteala, care e problema daca respingi niste refugiati sau daca omori niste oameni sa le iei mancarea sau nevasta?

      „avem exemplul cel mai concludent dl Iordache,un crestin de baza, dl Anders Behring Breivik .”

      Ce anume din comportamentul lui Breivik v-a facut sa credeti ca e crestin?

  16. Ar trebui sa definiti putin ce inseamna ‘islamofob’. Pt ca teama de Islam ca sistem de idei, ca religie – mi se pare absolut justificata, nicidecum irationala. Din acest punct de vedere, normal ca un crestin e islamofob :)
    Daca va referiti la teama irationala fata de musulmani, ar trebui sa folositi alt termen.

  17. Ca sa schimbam putin registrul discutiei, propun cititorilore si comentatorilor spre evaluare o propunere proaspata a unui amic de FB politist:

    Septimiu Pan
    2 ore · editat ·
    Criza refugiaţilor ia proporţii în Bucureşti, mii de „sirieni” s-au refugiat în canale
    Pe străzile şi în subteranele Bucureştiului sunt „refugiate” câteva mii de persoane, în fiecare an câteva zeci mor de mizerie fiziologică, în accidente, sau pur şi simplu îngheaţă, în special copii şi bătrâni. Sunt pline frigiderele IML-ului de CIN-uri (cadavre cu identitate necunoscută), după câteva luni, printr-o procedură foarte birocratică, Primăria le „oferă” o groapă comună în unul din cimitirele de la marginea oraşului şi la cap, o cruce pe care nu scrie nimic. Am mai publicat fotografia asta, n-a interesat pe nimeni, ipocriţii care stau la fereastă (windows) sunt mai preocupaţi să-şi demonstreze abilităţile de exprimare prin articole sau comentarii de o jenant de falsă si gretos de dulceaga compasiune. În realitate nu-i pasă nimănui, n-am cum să cred că le pasă când eu văd zilnic cum sute de inşi trec pe lângă astfel de ipostaze şi în cel mai bun caz le ignoră, dacă nu cumva îşi manifestă făţiş dezgustul.
    Ca să vă dau un exemplu mărunt, acum câţiva ani, într-o noapte friguroasă de-ţi îngheţau la propriu mucii la nas, împreună cu un coleg, am plimbat pe străzi timp de şapte ore un sugar de 2-3 luni, abandonat într-o scară de bloc. De la o uşă la alta, de la o instituţie la alta, n-a vrut nimeni să-l primească, cică nu era treaba lor, „spălaţi-vă cu el pe cap”, şi uşa se trântea în nas. Am cumpărat lapte şi biberon şi o farmacistă cu suflet a preparat şi a hrănit puradelu’, că noi eram doi proşti de bărbaţi cu două mâini stângi. Spre dimineaţă, în disperare de cauză, am zis să minţim că a păţit copilu’ ceva şi să-l internăm la urgenţă, ajungem la spital, îl consultă la repezeală, „n-are nimic”, şi ni-l pune-n braţe, noroc cu şefa secţiei neonatologie care a auzit povestea, a făcut o criză de nervi de-au îngheţat toţi şi l-a internat imediat, pe CNP-ul şi asigurarea unuia din noi. Aşa că nu-mi spuneţi mie cum stăm cu compasiunea, pe persoană fizică, care este.
    Dacă tot te dai aşa milos şi preocupat de binele omenirii, hai să ajutăm întâi „sirienii” noştri, fotografia e caldă, nu ştiu exact pe unde sunt în clipa asta, dar dacă vrei să le dai o ciorbă, o pătură, un adăpost, ceva de lucru, ţi-i găsesc şi ţi-i aduc unde vrei tu. Sau poţi să-i găseşti tu, pe ai tăi, nu sunt departe, e suficient să cobori în stradă şi să mergi un kilometru pe jos, în orice direcţie.
    Propun să ne solidarizăm întâi cu ei.

    Toate cele bune,

    • Pai situatia refugiatilor si a oamenilor necajiti de la noi e sensibil diferita. Una la mana ca oamenii necajiti de la noi ar trebui, cel putin teoretic, sa beneficieze de ajutorul autoritatilor, care eu cunosc un caz, nu a venit pe motiv ca persoana are apartament si ca deci ar avea mijloacele sa se intretina singura, ceea ce va spun nu era cazul pentru ca persoana era batrana si nu mai putea si in al doilea rand ar trebui sa beneficieze de sprijinul bisericii care a binevoit sa puna lacat la cutia milei si in consecinta s-a erijat in distribuitorul ajutoarelor colectate de la populatie. Alt aspect care face situatia sa fie diferita este faptul ca localnicii cunosc limba si cei care sunt intr-o oarecare putere de munca ar avea un oarecare avantaj fata de refugiati. Localnicii in nevoie, sa stiti, sunt ajutati chiar dincolo de autoritatile care fie nu o fac, fie ar putea sa o faca mai bine dar nu isi dau silinta.

      • „Dacă tot te dai aşa milos şi preocupat de binele omenirii, hai să ajutăm întâi “sirienii” noştri, fotografia e caldă, nu ştiu exact pe unde sunt în clipa asta, dar dacă vrei să le dai o ciorbă, o pătură, un adăpost, ceva de lucru, ţi-i găsesc şi ţi-i aduc unde vrei tu. Sau poţi să-i găseşti tu, pe ai tăi, nu sunt departe, e suficient să cobori în stradă şi să mergi un kilometru pe jos, în orice direcţie.”

        Intrebarea era foarte directa, simpla, concreta si la subiect. Cere un raspuns „Da” sau ‘Nu”. Nu explicatii, teoretizari si sofisme. Nici aruncarea „pisicii” in curtea altora. Ca sunt diferiti n-are absolut nici o relevanta. Ba chiar e o circumstanta agravanta, pentru ca „amaratii” astia ai nostri sunt mult mai la indemana si nu de azi, de ieri. E usor sa ne batem in concepte, si cu mila virtuala in piept.

        • Pai nu e chiar asa … Ca atunci vine intrebarea ce fac institutiile statului abilitate in acest sens cu banii nostri si biserica cu banii din cutia milei ? Ca nu stie nimeni cati bani intra in cutia milei …

          Nu tin sa-mi validati compasiunea … Nu „sufar” la aspectul asta, puteti fi pe pace :)

    • Daca inteleg corect, articolul vorbea despre superioritatea „crestinilor pragmatici” fata de „secularii generosi”.
      Dar, raportat la Romania, poti sa te intrebi daca chiar exista astfel de crestini, din moment ce e posibil sa se intilneasca situatii de genul celor descrise de domnul politist pe FB.
      In multe tari (sa zicem Suedia…) din Occidentul mult hulit ca fiind secularizat/desacralizat, etc, asa ceva nu exista, pe cind se pare ca in Romania cea plina de dreptmaritori, da…
      Si atunci unde e totusi superioritatea…?

      • Nu cred că există superioaritate între oameni, ci doar între comportamente. În articol am lucrat cu nişte tipuri ideale, comportament creştinesc pragamtic şi comportament secular umanitarist, ambele bazate pe opţiuni altruiste.

        Într-adevăr, este o bună întrebare cât de mult există în România astfel de comportamente. Cu siguranţă există, cazul poliţiştilor de mai sus, cazul Valea Plopului, cu siguranţă şi altele.

        Dar cât de răspândinte sunt ele nu ştiu.

        Gânduri bune,

        • Inteleg ca dumnevoastra ati ales sa va raportati la oameni ideatic prin intermediul tiparelor. Puteti incerca si direct … sa stiti ca nu musca … Daca alegeti sa va raportati la oameni prin intermediul tiparelor s-ar putea sa-i ratati … si sa traiti in iluzia pe care v-o creati prin intermediul lor.

          • Discutarea prin tipuri ideale e o metoda standard in teoretizare, sistematizare, nu e nimic neobisnuit. Apoi se pot lua cazuri reale si se vad cum se incadreaza si care sunt limitele tipologiei, unde se poate ajuista. Cazurile reale sunt unice, cati oameni atatea cazuri.

            Despre cazuri reale povestesti, deci cumva e invers decat spuneti, nu sunt un povestitor.

            Toate cele bune,

            • Pai oamenii care interactioneaza pe forumuri cu articolele pe care le scrieti nu cred ca stiu ca dumnevoastra faceti sistematizari si teoretizari.

              Eu, cred ca si Falstaff si Ela, au crezu, probabil naiv, ca dumnevoastra v-ati exprimat o opinie, ceea ce in fapt nu e adevarat intrucat dumnevoastra ati folosit drept metoda de interactiune cu cititorii dumnevoastra o metoda. Rezultatul interactiunii umane e viciat de metoda. Deci dumnevoastra nu va raportati real la oameni ci metodic.

              Pai nu povestiti … intocmai … dar asta ma face pe mine sa ma raportez de acum incolo la articolele dumnevoastra ca la niste povesti si la dumnevoastra ca la un povestitor …

      • Occidentul ala secularizat a fost crestin cam 1000 de ani. Prosperitatea, etica si ordinea la care au ajuns nu sunt efectul secularismului relativ recent. Efectele secularismului incep sa se vada. Suedia e numita capitala occidentala a violului. Violentele, sinuciderile, depresiile etc au crescut abrupt in ultimii ani.

        Iar „crestinismul” nu e la fel peste tot. De-asta se vede o asa mare diferenta intre estul ortodox si occidentul protestant.

  18. Da, cineva trtebuie mereu sa fie „vinovatul”… Evreii au jucat mult timp acest rol morbid. Acum, vinovatul pare sa fie „mahomedanul”.

    Da, cred ca ai punctate bine: morala (crestina sau atee) ne indeamna sa ne gandim la refugiati ca la niste oameni, nu ca la niste animale de prada.

    Dar arunca tu un ochi pe HN sa vezi cam cum se exprima „blandul” si „ospitalerul” popor roman. Parca ar fi traduceri din documentele NSDAP-ului….

    O problema administrative (cateva mii de refugiati de primit in plus fata de cat – presupunem – ca putem primi) s-a transformat intr-o problema existentiala majora si „crestinii” romani s-au repezit la beregata Germaniei, a UE, a celor care vor sa ne impuna cote cu forta … si da-I si lupta. Noroc ca se refuleaza in scris, altfel cred ca am avea bastonade pe strada.

    Asa, teleologic, problema e incitanta si se poate discuta. Dar, mi-e teama ca traim intr-un timp cand unii scot pistolul cand aud cuvantul „discutie”.

    Una e pe Contributors, alta e pe HotNews… :-)

    • Are dreptate, politistul. Suntem milosi cu usurința, daca asta SE VEDE. Suntem milosi demonstrativ, ptr ca asa se cade, si nu pentru ca ne e mila, intr-adevar. Chiar si gestul asta de-acum, solidaritatea cu „sirienii” – nu e „mila” n-o resimțim comme telle, ci mai degraba ca pe o „datorie crestineasca” generalistă.

    • Nu fac asta. Nu se poate face oricum nici o eşantionare relevantă în acest mod.

      Îmi imaginez însă că instituţiile care urmăresc chestiunile fierbinţi îşi pot face o imagine obiectivă urmărind toate articolele publicate şi forumurile asociate lor.

      Toate cele bune,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro