vineri, martie 29, 2024

Un DNA al doctoratelor sub asistenta americanilor?

Din anul 2003, de cand sunt in Bruxelles, fie consultant, fie in agentii europene ce finanteaza cercetarea, am avut ocazia sa particip la intalnirile cu toti ministrii educatiei sau cu secretarii de stat care au condus cercetarea. Fiecare a criticat mandatul predecesorului pentru lipsa reformelor, lipsa de viziune si de predictibilitate. In fata datelor concrete ce arata ca in Romania, calitatea invatamantului primar este pe o panta negativa (vezi PISA), ca universitatile romanesti produc in anumite domenii „valori” neutilizabile, ca cercetarea absoarbe din ce in ce mai putine fonduri competive europene ni s-a raspuns standard: dar olimpicii nostri ? Dar studentii romani care sunt apreciati in universitatile din Vest ? Articolul de fata nu isi propune sa prezinte date statistice, pe care oricine le poate accesa pe site-urile OECD sau ale Comisiei Europene. Asa s-a intamplat din nefericire si cu ministrul educatiei din guvernul tehnocrat, profesorul doctor, Adrian Curaj, care recent a facut o vizita comisarului de cercetare Carlos Moedas.

Dupa un discurs „europenizat” destul de lung, presarat cu realizari marete in cele doua luni de cand ocupa portofoliul si mai ales cu mari planuri de viitor, in fata asaltului de intrebari ale colegilor care lucreaza in domeniul programelor europene, domnul ministru nu s-a simtit deloc confortabil. I-au fost demontate mai toate realizarile : voucherele de cercetare, rata de succes la programele europene, abandonul scolar si incluziunea, programele „Infrastructura de cercetare si umane” aflate in coordonarea DG Regio. Am avut cu totii in fata doua Romanii distincte : una „facuta din condei” triumfalista cu universitati competitive cu elevi olimpici, adica cea vazuta din ochii ministrului si o alta bazata pe date, aflata la coada Europei, loc de care parca tine cu dintii sa ramana chiar si dupa intrarea Croatiei in UE. Incercarea de a muta discutia despre viitor, abordare intalnita si la fostii ministrii nu a facut decat sa intareasca convingerea ca va avea aceeasi abordare – „forget the past, I’m the New One». Nu vreau sa se creada ca am ceva personal cu ministrul Curaj cu care am fost coleg in Politehnica si a carui munca la UEFISCU o apreciez. Dar, un tehnocrat este chemat in primul rand sa repare un sistem. Asemenea unui meserias, mai intai masoara de 3 ori si apoi taie. Ori, dansul tocmai de taiat in doua pisica neagra fuge ca dracul de tamaie, vorbindu-ne despre proiecte ce ar trebui implementate cu acesti „doctori specialisti”, facuti prin copy-paste.

Cel mai grav mi se pare faptul ca in loc sa-si foloseasca parghiile administrative cu care sistemul ar trebui corectat, actiune in care Europa este gata sa ne ajute, ministrul muta responsabilitatea controlului calitatii la nivelul universitatilor in spinoasa problema a doctoratelor copiate. Juridic, complica si mai mult situatia pentru ca doctoratele au fost aprobate printr-un Ordin de Ministru la propunerea universitatilor si a CNDADU, institutie numita de ministru. Ori calea legala este cea inversa, adica asa cum a cerut in scris rectorul Universitatii Bucuresti in cazul Ponta. Deci, ca si predecesorul sau, face juridic imposibila anularea unei teze. * Refuza se pare sa accepte realitatea ca masa critica a celor care au promovat in functii de conducere (rectorate, decanate, catedre) cu teze plagiate este atat de mare incat cei care iau in serios o teza au devenit minoritari si pleaca din tara, luand-o aproape de la zero. Ori, cum sa dai in mana unor rectori fara doctorate (caci avem si asa ceva), a unor universitati care s-au nascut din neant, cu profesori facuti pe banda rulanta, la pachet cu doctoratele, sa judece plagiate si sa puna ordine in acest sistem? Domnul ministru se face ca uita, ca aceasta inflatie de doctorate si profesori nu ar fi fost posibila fara existenta unor publicatii stiintifice, adica fara acest pasaport stiintific, numar de publicatii stiintice. S-a ajuns la aberatia ca un articol publicat de exemplu in Nature sa faca cat trei articole publicate in revista universitatii din Targoviste. Sa face ca uita domnul ministru, ca aceste reviste de „scara de bloc” au fost autorizate de catre CNCSIS si preluate de UEFISCU al carui director a fost pana de curand. Pentru a intelege mai exact cum „avansam” in negura si in penibilitate un sigur exemplu: Romania are mai multe reviste si edituri cotate scientometric, ca publicatii stiintifice luate in  seama la promovarea universitara si a doctoratelor, decat are UK-ul care detine cele mai multe universitati in top 50!!! Ori daca, chiar institutia bugetara UEFISCU pe care a pastorit-o pana de curand si-a raportat calitatea cercetarii in vederea finantarii pe aceasta maculatura, cum poate noul ministru tehocrat sa se implice chirurgical in mafia doctoratelor si a promovarii universitare ? Simplu, mutand pisica moarta. Daca nici un guvern nepolitic nu poate sau nu vrea sa aseze Romania pe harta Europei universitare si de cercetare, atunci cine ar mai putea-o face? Cred ca doar un altfel de DNA!

Ce ar fi fost Romania fara implicarea americanilor si a Europei in combaterea coruptiei? Am mai fi avut acum acest DNA care arata puroiul care zace in toate partidele? Ce ar fi fost armata romana fara implicarea americanilor in reforma si pregatirea dupa standarde si principii NATO? O armata condusa de „generalii” lui Oprea, facuti doctori cu teze copiate? Ce ar fi fost SRI-ul fara implicarea americanilor si a englezilor? Un fel de SRL al lui Sorin Ovidiu Vantu condus remote din fata monitoarelor!

Numai ca, americanii ca si europenii au scapat din vedere ceva esential in lupta cu coruptia. Au neglijat educatia, adica acea fabrica de cadre de care atat securitatea nationala cat si societatea in ansamblul ei au nevoie pentru a functiona corect si competitiv. Aceasta „fabrica” care genereaza coruptia ca educatie primara, secundara si tertiara (prin doctorate) va deveni sau a devenit déjà numeric, o forta de ocupatie a ministerelor, agentiilor si a administratiei locale cu riscul major de a infecta atat justitia cat si serviciile.

Poate ar fi cazul ca presedintele Iohannis sa ceara asistenta americanilor (de la universitati unde sunt suficienti evaluatori romani) cu care sa curete acest sistem universitar generator de coruptie certificata cu multe diplôme, cu riscul inchiderii unor universitati chiar si acelea ale institutiilor de forta. Faptul ca nici o universitate din Romania nu a fost omisa in a aviza lucrarile „stiintifice” ale locatarilor din Beciul Domnesc arata unde am ajuns! Ministrii educatiei au generat un ISIS care, fara interventia americanilor si a unui DNA ma tem ca va fi imposibil de invins.

P.S. N-as dori sa se inteleaga ca am uitat de unde am plecat si de universitatea la care am invatat. Deasemenea n-as dori sa se inteleaga ca in universitatile din tara nu mai exista cadre didactice remarcabile care isi petrec timpul in laboratoare si biblioteci. Protestul meu este indreptat impotriva politicienilor care au condus educatia si cercetarea, coborand standardele de calitate atat de jos incat sa fie accesibile si clientelei lor, adica acelora cu meseria de „politician”. Din pacate valorile din universitati au fost nevoite sa accepte in randurile lor acest „virus politic” in ideea ca vor beneficia de mai multe fonduri si stabilitate iar acum s-au trezit condusi de acestia si au devenit neputinciosi ca numar.

NOTE

*  Procedura actuala pana la Ordonanta de Urgenta prevedea urmatoarea cale, clasica de altfel: la nivelul fiecarei universitati exista un Secretar Stiintific in subordinea unui pro-rector. Cand conducatorul iti da OK pentru sustinerea  publica, secretarul numeste prin ordin al rectorului, la propunerea conducatorului, o comisie. Candidatul sustine teza iar Secretarul Stiintific trimite decizia comisiei la Ministerul Educatiei. Secretarul de Stat de la universitar convoaca periodic in functie de profilul tezei comisia de specialitate din CNATDCU care isi da avizul pe procedura si stiintific. CNATDCU este in subordinea Ministerului. In baza aprobarii CNATDCU, Ministrul emite un Ordin de Ministru de acordare a titlului de Doctor pe care il trimite universitatii. Aceasta elibereaza diploma de Doctor.

De ce este juridic o incurcatura? Pentru ca in conformitate cu principiul « cine emite un act il si poate anula » daca toata procedura trece la nivelul universitatilor, mai exact la nivelul Comisiilor de Etica, ele ar trebui sa anuleze un Ordin de Ministru care a existat initial. Orice instanta ar da dreptate pententului caci fara un ordin de ministru care sa anuleze diplomele XYZ declarate teze plagiate de universitati nu s-ar putea anula si diploma. Pentru ca despre diploma vorbim si nu despre teza. Rectorul de la UB a parcurs acest drum: a convocat Comisia de Etica care a dat verdict de plagiat si a inaintat Ministerului cererea de anulare a ordinului. Ori Ministerul ii returneaza adresa. In plus pe ORICE Diploma de Doctor exista Antetul Ministerului si abia apoi cel al universitatii.

Iata cum avem noi aici? Fiecare Agentie Executiva care functioneaza total independent are in antet Comisia Europena si apoi numele agentiei. Daca un act juridic (de exemplu un workprogram) este identificat de agentie ca fiind gresit, numai CE are dreptul sa accepte modificarea in baza unei decizii poblicata in echivalentul Monitorului Oficial. Deci o agentie care a fost imputernicita de CE sa deruleze un Program prin procedura numita « delegating tasks », nu poate sa anuleze un act emis de CE. Ci CE trebuie sa-l anuleze. Caz similar cu trecerea raspunderii doctoratelor la nivelul universitatilor. Un ordin de ministru nu poate fi anulat de o decizie a unui rector.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Imi place articolul, bisturiu pe viu pe ministrul Curaj, care s-a transformat intr-un grajdan al plagiatorilor.
    Dar aici m-am dezumflat: „Poate ar fi cazul ca presedintele Iohannis sa ceara”.
    Presedintele Iohannis a colaborat muult cu Ponta si, de-a lungul colaborarii, nici ca profesor nu a fost deranjat de plagiatori. Apoi, ministul Toba (de carte) a fost recomandat chiar de presedinte „om din sistem, care cunoaste sistemul”.
    Nu in Klaus turistul este speranta (l-am votat doar ca sa nu ajunga Ponta).

    • Sunt de acord cu dumneavoastră, domnule victor L. Românii au un proverb: Până când ajungi la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Evident, nici un politician din România nu poate fi comparat cu Doamne-Doamne sau cu sfinții. Dimpotrivă, ei joacă întotdeauna în echipa adversă.

  2. Aveti dreptate, domnule Cotarta! Cred ca sistemul universitar romanesc a avut posibilitatea sa se insanatoseasca in 2011, cand s-a incercat aplicarea legii educatiei nr. 1/2011. O are in continuare aplicand legea mentionata fara modificarile facute prin ordonantele de urgenta din ultimii patru ani. Revenirea la standardele de calitate trateaza corect sistemul. In legea mentionata mai sus se propunea un interval de cinci ani pentru ca personalul didactic din sistem sa raspunda exigentelor. Cei cinci ani au trecut, iar evaluarea conform legii si normelor de aplicare nemodificate va arata progresul acolo unde s-a inteles ce se cere.

    • Revenirea la criteriile lui Funeriu cu o completare: aplicate TUTUROR celor care detin titlul stiintific de conferentiar sau profesor, indiferent cand si mai ales cum l-au obtinut. In lipsa altui mecanism de reglare, trebuie sa existe o evaluare periodica a corpului didactic.

  3. Vă mulțumesc pentru acest articol! M-a uns la suflet ca să zic așa! De mult timp aștept ca cineva să spună că ”împăratul e gol”. E drept, mai sunt unele voci critice (articulate), dar mult prea puține.
    Așa cum îl văd eu, mediul universitar românesc este un organism profund bolnav, în care o minoritate de personaje de proastă calitate manipulează o majoritate de lași. De fapt, nu e clar cât e vorba de lașitate și cât e vorba de un fel de co-interesare obținută prin faptul că intrarea în sistem se face pe cuncursuri aranjate cu fix un candidat pe loc (candidat ”adus” în sistem și astfel condiționat).
    Este cred evident că această castă universitară degenerată, care excelează în a se auto-menține făcând abstracție de orice criteriu de calitate științifică și morală, nu se poate schimba pe ea însăși după cum nici baronul Munchausen nu se putea scoate din mlaștină trăgându-se de păr.
    Un DNA pentru mediul academic?
    Poate. De ce nu. Trebuie încercat ceva.

  4. Romanilor li s-a alterat calitatea de om (in principal datorita comunismului). Unii realizeaza ca sunt gaunosi si atunci adauga o poleiala (un doctorat, o diploma). Un politician trebuie si ramine in primul rind om ca sa raspunda necesitatilor omenesti ale cetatenilor (asta este fisa postului). Alegind un tehnocrat ne amagim cu performantele lui profesionale care nu spun cit de om este el. Tupeul si minciuna nu sunt calitati. Performantele olimpicilor sunt in primul rind efortul parintilor (duse uneori la un sacrificiu inconstient). Fac totul pentru copilul meu! Oare ministrul nu stie ce analfabeti are in tara? Stie, dar are tupeu, minte ca si ceilalti. Daca ar fi om si ar avea onoare (stiu sigur ca nu o va face) si-ar da demisia. S-ar reabilita in ochii cetatenilor pentru o secunda. Om trebuie sa ramii tot timpul.

  5. Eu sunt de acord sa se faca o mare curatenie in universitati, cu clor, aspiratoare performante, substante ultraconcentrate impotriva daunatorilor, etc, etc, etc, si sa vedem doctorate anulate, demisii, concedieri, procese, inclusiv penale (ca va iesi ceva puroi la suprafata). Heads should roll.
    Sunt insa uluit, dar uluit, de analfabetismul politic al autorului.
    …Daca nici un guvern nepolitic nu poate sau nu vrea sa aseze Romania pe harta Europei universitare si de cercetare, atunci cine ar mai putea-o face?…
    Asta e mentalitate de sofer sau de gospodina – toata politica e parasuta, toti banii sunt murdari, toti barbatii sunt betivi, etc. Numai expertii sunt desavarsiti, generosi si geniali.
    Guvernul actual, asta nepolitic, e mai legat de maini si de picioare decat oricare altul. Doar se vede cum voteaza parlamentul. In Romania administratia e condusa de secretare si functionari din Jurasic, nu de ministri si alti mari sefi.
    …Ce ar fi fost Romania fara implicarea americanilor si a Europei in combaterea coruptiei? Am mai fi avut acum acest DNA care arata puroiul care zace in toate partidele?…
    Pai USA, UK pot sa faca curatenie pana si la noi tocmai pentru ca acolo s-a facut de secole si inca se mai face politica, adica se discuta semnificativ, in pulblic, lucrurile publice (nu ca la Bxl). De aia in aceste tari mai e inca libertate (dar lasa ca vin expertii sa le spuna si lor cum sa traiasca) Universitatile noastre nu ajungeau bordeluri daca se facea politica in Romania.
    Eu va fac o profetie: universitatile nu se vor curata pana cand intelectualii nu se vor raporta la politica normal, asa cum o fac englezii si americanii, pana cand nu vor lua in public partea unui proiect politic si/sau a unui lider si pana cand nu vor accepta sa confrunte ei personal cu Dragnea, Oprea, Gorghiu, etc

    • @ Mitica Damboviteanu
      „In Romania administratia e condusa de secretare si functionari din Jurasic, nu de ministri si alti mari sefi”

      …poate tocmai de asta trebuie un guvern de tehnocrati, adica oameni care macar stiu ce se poate face. Poate ca daca Dl Curaj stia ca mecanismul pe care il propune anti-plagiatura este illegal, nu il mai propunea (sau poate ca tocmai asta era intentia?…sa schimbam pe ici pe colo dar sa nu modificam?)

      „universitatile nu se vor curata pana cand intelectualii nu se vor raporta la politica normal, asa cum o fac englezii si americanii, pana cand nu vor lua in public partea unui proiect politic si/sau a unui lider si pana cand nu vor accepta sa confrunte ei personal cu Dragnea, Oprea, Gorghiu”
      Ati auzit de Gabriel Liiceanu? De Andrei Plesu? Horia Patapievici? Vladimir Tismaneanu? Monica Macovei? M10? sau propunerea dvs este inca un „mud-wrestling” care sa traga de timp, sa faca anume politicieni sa para mai importanti in timp ce nu se modifica nimic?

  6. inconsistent articolul!! ba laudati si spuneti ca apreciati ministru ba il faceti praf ( asa ca sa dati impresia ca sunteti impartial)
    Bravo Mitica Damboviteanul ..comentariu este fff bun

    poate autorul citeste ce scrie pe diploma dansului de Phd de la Los Angeles!!( nu cred ca vreo institutie alta decat Universitatea din LA…nu cred ca i-a acordat-o departamentul de educatie din SUA sau orice alta institutie se ocupa de educatie in SUA…nu ma pricep…..daca ma insel in cer scuze)

    Apropo de cum s-a dus ministru la comisar….pai ce vroiati sa spuna ca suntem prosti, ca suntem slabi, sa nu stim nimic, ca vrem mila..veniti voi cu expertii si ajutati?…..si apoi va stam in genunchi!!!…abordare bananiera!!!!
    Legat de realizarile dansului nu ma pronunt ca nu stiu…dar de planuri de viitor este exact ceea ce trebuia sa faca un ministru….macar sa stie si aia ca prostii asa cum suntem vrem si noi ceva, poate stim si putin din ceea ce vrem…si poate putem si putin din ce ne propunem….
    Poate imi spune cineva de cate ori s-a vazut doamna ministru Andronescu cu vreun comisar sa ii spuna ce planuri are pentru viitor!!!..si daca a facut ceva macar putin din ele!!!!

    Apropo, dpmdv ministrul nu muta pisica ..ci doar o pune acolo unde trebuie…legat de doctorate
    Dvs sunteti cadru intr-o universitate din Romania am inteles din cele scrise in articol!…de ce ati acceptat sa se creeze atati doctori pe banda rulanta?…poate avem si noi o vina…..
    Hai sa nu aruncam NOI pisica in curtea fiecarui ministru care vine..

    Deci, dpmdv ministrul are o abordarea corecta

    • Nu doresc sa se inteleaga ca am ceva cu Ciolos. Dimpotriva este cu certitudine, omul cel mai in masura sa cunoasca atat politicile cat si procedurile europene. Deci poate sansa istorica pentru Romania. Se poate duce insa la Comisarul pe Cercetare si la cel pe Educatie si sa-i intrebe: cum sta Romania stimati colegi pe indicatorii de performanta? Si poate o va face! Dar problema in acest guvern Ciolos este ca sunt doua categorii de ministrii : unii veniti detasati din Comisia Europeana si care stiu ce si cum trebuie facut si care se vor intoarce la Bruxelles si altii care trebuie «sa traiasca si dupa». Ori tocmai acestia din urma nu cred ca au forta sa introduca schimbari structurale si muta ceea ce am numit « pisica ». Cat despre afirmatia dvs « ce ati dori sa-i spuna Comisarului, ca suntem prosti? » va reamintesc cazul de la Colectiv. Acolo au fost niste inspectori ISU care au spus OK. Nu cred ca aveti pe cineva printre victime caci ati vedea lucrurile altfel! Cat despre diplomele de Doctor : pana una alta pe ORICE diploma de doctor scrie – Ministerul Educatiei si Cercetarii – si nu ca la americani. Amestecati doua sisteme diferite atat ca performanta cat si ca proceduri. Dar eu zic sa avem rabdare. Poate domnul Curaj va face universitati la fel de performante ca si americanii! Americani, care le fac performante si cu romani!

      • Multumesc pentru raspuns
        Eu nu m-am referit a domnul ciolos ci la domnul curaj.
        mai departe nu putem face comparatie cu cazul colectiv… imi spuneti ca eu compar doua sisteme diferite ( romanesc si american); sincer mie se pare mult mai neiinspirata comparatia dvs cu colectiv.
        dar aveti dreptate..hai sa asteptam si sa vedem ce rezultate au guvernantii!

      • Asa sa fie? Citez”: unii veniti detasati din Comisia Europeana si care stiu ce si cum trebuie facut si care se vor intoarce la Bruxelles si altii care trebuie «sa traiasca si dupa». Ori tocmai acestia din urma nu cred ca au forta sa introduca schimbari structurale si muta ceea ce am numit « pisica »”
        Ma indoiesc ca mercenarii de la Bruxelles stiu cum trebuie reformat un sistem de invatamant national, iar faptul ca nu trebuie sa traiasca si dupa, adica nu vor simti direct consecintele a ceea ce vor face, nu mi se pare o garantie suficienta a profesionalismului lor ….pe langa ca nu este nici moral.

  7. Traim intr-o tara in care, metodic, “cineva” (nebunia colectiva sau o forta oculta?) si-a batut si inca isi bate joc de toate valorile spirituale si materiale pe care le-a avut sau inca le mai are aceasta tara. Niste indivizi, cu aere de mari cunoscatori, au gasit de cuvinta ca activitatea de cerectare stiintifica nu-i o joaca si ca ea trebuie facuta, pentru propasirea neamului si crearea omului nou, de la “al cu tita-n gura” pana la somitatile de la academie. Cercetarea stiintifica desfasurata in universitati sau institutele de profil nu este suficienta. Este un indicator la care inca stam destul de prost pe plan international, de parca am sta la ceva mai bine. Astfel s-a ajuns ca o mare parte dintre educatori, invatatori, institutori si profesori din invatamantul preuniversitar sa devina peste noapte cercetatori stiintifici. Nu ai carti publicate in edituri de prestigiu, nu ai lucrari sustinute la conferinte nationale sau cu participare internationala, nu ai lucrari in reviste de specialitate (daca sunt indexate in baze de date, cu atat mai bine), nu ai articole (sau referate, nu stiu exact) la “Clopotel” sau la “referate.ro”, atunci adio gradatie de merit. Activiatea la clasa nu conteaza. Conteaza sa te prezinti la inspectoratul scolar cu o roaba de maculatura. Saracele paduri! Cum isi dau ele obstescul sfarsit in numele stiintei. Reeducare a fost si ramane una din prioritatile fundamentale a societatilor care se preocupa de soarta propriilor indivizi. Ce poate fi ma maret intr-o societate decat reeducarea prin desfasuarea de activitati de cercetare stiintifica in penitenciare?. Conteaza ca o mare parte din viata te-ai ocupat cu mulsul oilor sau conteaza ca o mare parte din viata ai fost militian si apoi te-ai ocupat cu economia subterana? Sigur ca nu conteaza. Conteaza sa devii un bun cercetator stiintific. In acest mod vom fi siguri ca reeducarea si-a produs efectele iar individul poate fi redat societatii. Ce poate fi mai maret pentru o societate decat sa transformi in cercetator stiintific un fost mulgator de oi sau un fost militian?. Sigur, cu multa bunavointa, putem intelege ca un cadru didactic universitar sau un cercetator stiintific, care print-un set de intamplari nefericite a ajuns la reeducare, ar putea fi capabil sa desfasoare o activitate de cercetare stiintifica in penitenciar, dar este mai greu de inteles ca o astfel de activitate ar putea fi desfasurata de indivizi care nu au citit in vita lor o carte. Dar care este diferenta dintre productia cercetarii stiintifice din penitenciare si a cercetarii stiintifice din universitati?. Fara a gresi, pot afirma cu certitudine ca cel putin 50% din productia cercetarii stiintifice din universitati este tot maculatura. Cum de s-a ajuns aici?. Criteriile de evaluare ale cercetarii stiintifice, criteriile de promovare, dar si cele ale acordarii unor recompense (a gradatilor de merit, de exemplu) indeamna indivizii spre o activitate (numita “cercetare stiintifica”) mediocra. Nu mult timp dupa revolutie, profitand de democratia noastra mioritica, indivizi a caror activitate stiintifica (din punctual lor de vedere) a constat in articole scrise pentru Era socialista, Munca de partid, Lupta de clasa, Viata economica, Viata armatei, s.a.m.d., si-au unit fortele pentru ridicare, in acceptiunea lor, pe culmi superioare a invatamantului romanesc. Am fi ipocriti sa nu-i credem ca, pentru infaptuirea acestei nobile opera, staje mintii le-a stat sentimental “omului de bine” si a “lucrului bine facut”. Ca sa nu avem nici un dubiu in aceasta privinta, unii dintre ei si-au creea propriile universitati si academii, particulare sau de stat. Cand acesti mari granguri, cu functii prin diverse comitete si comisii, au constatat ca este dificil sa publici in reviste serioase, atunci au schimbat criteriile de evaluare astfel incat acestea sa rezoneze cu activitatea lor mediocra. Nu putem publica in revistele altora pentru ca sunt carcotasi si cer sa scriem lucruri serioase, nu-i nimic, facem revistele noastre. Nu-s indexate in baze de date, nu-i nimic, le indexam. Slava Domnului, exista o gramada de baze de date care trebuie sa-si justifice existenta!. La o adica, daca nu sunt suficiente baze de date, putem creea unele noi. Sa traiasca internetul!. Daca trebuie articole in reviste ISI, ne vom zbate sa le calificam ISI pe ale noastre. Conteaza cine si ce publica in aceste reviste?. Citeste cineva articolele din aceste reviste?. Nu stim pana la proba contrarie. O astfel de proba s-a produs cu ceva timp in urma. Doi cercetatori hatri din Serbia, exasperati de promovarile unor colegi pe baza unor articole destul de proaste publicate in revista Metalurgia (revista romaneasca clasificata ISI), au expediat la revista o parodie de articol, articol care a fost publicat. Pana a nu se sti ce hram poarta aceasta facatura de revista, multi universitari de-ai nostrii au promovat pe baza articolelor publicate acolo. Si ce daca au promovat? Si ce daca acum sunt full professors sau chiar habilitati?. Mortu’ de la groapa nu se mai intoarce!. Metalurgia reala a murit de mult. Sa traiasca “Metalurgia”!. Totusi, ce este de facut?. Inca se cer articole indexate ISI pentru promovare. Se cer doar asa de bonton, ca sa fim si noi in randul lumii. Si ce daca se cer?. Are balata peste, iar regulile de promovare stau in pixul nostru, al “oamenilor de bine”. “Metalurgia” mai are o sora, parca nu asa de deocheata, prin Serbia, ISI Proceedings inca mai exista, cu Open Access ramane o problema pentru ca inca nu publica prostii dar, la disperare, putem echivala doua articole din bazele de date cu un articol ISI si problema este rezolvata. Criterii indeplinite!.

  8. problema plagiatelor mai putin ma doare. degeaba ar repara ceva, la anul cand este schimbat cu cineva numit politic, tot ce a facut poate fi schimbat la loc, mai rau ar putea orice ordonanta data de el sa fie respinsa ulterior de parlament, sa vedem atunci ce facem…
    problema aceasta ramane in carca societatii civile care trebuie sa puna presiune pe partide sa isi ia labele de pe astfel de teme.

    mai tare ma intereseaza ce facem cu educatia primara si gimnaziala, cum facem astazi pentru a pregati elevii de cerintele de liceu si cum facem ulterior, ca acestia sa acumuleze informatiile necesare pentru a fi macar capabili de a trece exemenul de BAC. pentru o nota de trecere este nevoie de cunostinte minime si este inacceptabil sa vezi ca peste 50% dintre absolventi nu sunt capabili sa rezolve exercitii atat de simple.

    pe urma putem vorbi si de competitivitate, cercetare samd. avem nevoie urgent de solutii credibile pentru a rezolva probleme mult mai elementare si fata de care nu avem nicio scuza. esuam in a educa generatiile viitoare, este inacceptabil.

  9. Problema doctoratelor nu tine de invatamant. Tine de politica. Mai exact: cine tine cheile de la dulapul cu diplome, acela isi face doctori oamenii lui, apoi ii pune sefi. Peste „populatia” fara pile. Care trage la vasle, sa faca „punctaje”. Domnul Cotarta face pe inocentul, dar stie bine ca „tehnocratii” au aceleasi interese ca ceilalti. Iar doua sabii nu incap in aceeasi teaca. Nu-i asa, dle Cotarta?

  10. Foarte buna ideea. Ar mai trebui si un ANAF al zarzavaturilot cu asistenta germana si un DGA al toaletelor cu asistenta japoneza. Orice, numai sa lasam in pace marea coruptie, ca de aici ne incasam banii cei care suntem prea urati si rai sa reusim singuri in viata si sa mai si facem sex. Mi-a placut si ridicarea de catre DIICOT a videochhatistei. Unde a fost atunci MApN-ul? Aud?

  11. E un pic naiv să așteptăm să „vină americanii” să ne rezolve problemele. Americanii și europenii au intervenit pe domeniile unde avea interese strategice: un stat corupt și nefuncțional. unde funcționarii sunt de vânzare și politicienii șantajabili e o sursă de instabilitate, un aliat pe care nu poți conta și un spațiu de manevră pentru inamicii occidentului, o zonă unde investițiile tale sunt mereu la o șpagă distanță de a fi naționalizate.

    În schimb, nu doare pe nimeni că românii se cadorisesc unul pe celălalt cu titluri universitare care mai dec are mai pompoase, că educația și cercetarea românească sunt cutii de viermi bine parfumante cu condimente scientometrice. E strict problema României pentru că nu afectează pe nimeni din exterior, cel mult un Shift+Delete în plus la selectarea propunerilor de publicare în reviste serioase.

  12. Cred ca incercam imbunatatirea societatii fara a stirpi, de la radacina, cangrena:
    „Judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie au respins vineri, ca inadmisibila, plangerea depusa de Asociatia 21 Decembrie 1989 impotriva deciziei procurorilor militari de clasare a dosarului Revolutiei, informeaza Agerpres.”
    „De asemenea, magistratii au respins o cerere de sesizare a Curtii Constitutionale in legatura cu neconstitutionalitatea dispozitiilor art.70 din Codul de procedura penala.”
    De la cap se-mpute pestele, spune o vorba.
    Iar pentru ca exista dottori/plagiatori facuti la Academia SRI, tot pe americani sa ii chemam?

  13. Orice drum, fie el cat de lung, incepe cu un prim pas, indispensabil! (proverb chinez)
    O data desemnata destinatia, e necesar ca pasul sa se indrepte catre ea! Logic, nu?
    Da, teoretic nu-i nicio filosofie, practic insa, mi-e teama ca in Ro facem exact pe dos!
    In primul rand, de ani de zile, pentru rezolvarea unor probleme concrete, se pare ca nu avem rabdarea, si nici priceperea (din lipsa de exercitiu!), sa le analizam calm, lucid si cu atentie, pentru ca noi, românii fiind un pic increzuti, dar mai ales superficiali si grabiti, stim de inainte (?) ce trebuie facut oriunde, indiferent de situatie!
    Deci, ori facem ce stim ca „trebuie sa mearga”, dar nu merge!, ori nu facem nimic, rezultatul a fost, este si va fi acelasi: un (alt) esec!
    Explicatia este foarte simpla: problemele nu se „adapteaza” niciodata solutiilor, procedeul este exact invers ;) !
    Acesta este mesajul pe care l-as transmite diversilor responsabili cu (si de!!!) problemele României.
    A bon entendeur, salut!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Cotarta
Valentin Cotartahttp://contributors
Doctor la Universitatea Politehnica Bucuresti si la University California of Los Angeles sub conducerea Prof. Octavian Radovici si Prof. Ken NOBE (UCLA) 6 ani experienta la Ofiter Stiintific la ERCEA (European Research Council Executive Agency) 1 an experienta ca Ofiter Stiintific la REA (Research Executive Agency of the European Commission) 5 ani experienta in calitate de consultant pentru Comisia Europeana Coordonator a 5 proiecte europene in domeniul educatiei universitare si cercetarii; Distins in anul 2001 de Comisia Europeana cu diploma “Very Best Practice - From Policy to Practice” pentru proiectul ADLIC de repartitie computerizata a elevilor in Licee si Scoli Profesionale. Membru fondator al Clubului Romania UE din Bruxelles. Special Guest al universitatilor : Newcastle Upon Tyne, Liverpool University (UK), University of Pisa (IT), Institute National Politechnique de Grenoble, University Nisa Sophia Antipolis, Universite de Lille (FR), Turku University (FI) ; Dechema Institute, University of Karlsruhe (DE), UCLA (US), University of Viena (AU).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro