Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Un semnal de alarmă: Europa inovează tot mai puțin. Ce e de făcut?

Siegfried Muresan ianuarie 20, 2017 Global / Europa, Opinie
19 comentarii 2,019 Vizualizari

Uniunea Europeană (UE) și-a redus surplusul comercial cu servicii pe piețele internaționale pentru al doilea an la rând. Motivul? Importurile tot mai mari de drepturi de proprietate intelectuală și servicii de tip cercetare și inovare. Altfel spus, Uniunea Europeană inovează tot mai puțin, iar, dacă vrea să rămână în continuare cea mai mare economie a lumii, trebuie să schimbe de pe acum modul în care se raportează la investițiile în cercetare și inovare.

În anul 2015, Uniunea Europeană a exportat servicii, valoric, cu 146 de miliarde de euro mai mult decât a importat, conform celui mai recent raport al Eurostat – Biroul de statistică al Uniunii Europene. Sunt cifre bune, am zice dacă nu am ști că acest bilanț pozitiv s-a redus, de fapt, cu 32 de miliarde de euro față de 2013, adică 18%, o valoare deloc neglijabilă. Principalul motiv îl reprezintă bilanțul negativ al comerțului cu drepturi de proprietate intelectuală și servicii de tipul cercetare și inovare. Conform aceluiași raport, UE a importat valoric, în 2015, drepturi de proprietate intelectuală de 98 de miliarde de euro și a exportat de doar 61 de miliarde de euro (bilanț negativ de 37 de miliarde de euro). De asemenea, în același an, piața internă a importat, valoric, servicii de cercetare și inovare de 50 de miliarde de euro și a exportat de 36 de miliarde de euro (bilanț negativ de 14 miliarde de euro). Astfel, deși UE are, per total, un bilanț comercial internațional cu servicii pozitiv, pe cele două domenii de comerț menționate mai sus înregistrează un bilanț negativ de 51 de miliarde de euro! Comparăm cu 2014 când bilanțul negativ al pieței interne în cele două domenii comerciale era de doar 21 de miliarde de euro (cu 30 de miliarde de euro mai puțin decât acum) și putem constata că reducerea surplusului comercial al UE în ultimii doi ani (cu 24 de miliarde de euro, comparativ cu 2014, respectiv, cu 32 de miliarde de euro, comparativ cu 2013) este cauzat în totalitate de performanța slabă în cele două domenii ale comerțului internațional cu servicii.

Această situație trebuie să ne îngrijoreze, dar nu poate să ne surprindă. Și spun acest lucru deoarece, în ultimii 10 ani, investițiile UE în cercetare și inovare, ca procent din Produsul Intern Brut (PIB), au crescut foarte puțin, de la 1,74% în 2005, la 2,03% din PIB, în 2015, conform Eurostat. Ca o comparație, în aceeași perioadă, investițiile Coreei de Sud au crescut, de la 2,63% din PIB, în 2005, la 4,29% din PIB, în 2014, Statele Unite, principalul investitor în domeniu, și-au crescut alocările din PIB de la 2,51%, în 2005, la 2,77%, în 2015, la fel, și în cazul Chinei, procentul de investiții din PIB a crescut mai mult, de la 1,32%, în 2005, la 2,05%, în 2015. Valoric, comparația este și mai impresionantă. În 2015, UE a investit aproximativ 298 de miliarde de euro în cercetare și dezvoltare, iar Statele Unite, 500 de miliarde de dolari (aproximativ 460 de miliarde de euro, la cursul valutar al vremii). Vedem, deci, o diferență în investiții de 160 de miliarde de euro între cei doi mari giganți ai comerțului internațional înregistrată în decursul unui singur an. Acest lucru înseamnă că UE rămâne tot mai mult în urma Statelor Unite la capitolul inovare. Economiile asiatice vin și ele puternic din urmă. Doar China, Japonia și Coreea de Sud au investit, în anul 2015, în jur de 328 de miliarde de euro în cercetare și inovare, mai mult, deci, decât Uniunea Europeană. Ca o comparație, în 2005, cele trei țări asiatice investeau cam jumătate, adică aproximativ 163 de miliarde de euro, o valoare mai mică decât Uniunea Europeană la acea vreme, 200 de miliarde de euro.

Acest fapt este cu  atât mai grav cu cât economia globală a intrat de câțiva ani în cea de-a patra revoluție industrială, în care inovarea, robotica și inteligența artificială ocupă un rol central în performanța economică a piețelor. Dacă nu inovezi, rămâi în urmă. Exemplul pe care îl repet de fiecare dată când vorbesc despre importanța inovării este și cel mai la îndemână: Nokia, lider global pe piața telefoniei mobile timp de aproape două decenii, a pierdut de o manieră de neimaginat la acea vreme bătălia cu Apple și Samsung la tranziția către piața smartphone-urilor. Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că Nokia nu a reușit să facă față capacității de inovare a celor doi competitori ai săi, deloc întâmplător, unul din Statele Unite și celălalt din Coreea de Sud.

Marea problemă a Uniunii Europene este că această diferență de competitivitate la capitolul inovare față de principalii competitori de pe piața internațională se va adânci în următorii ani din moment ce acum UE investește mai puțin în inovare (atât ca procent, cât și valoric) decât Statele Unite și țările din Asia de Est.

Ce trebuie făcut

Consider, deci, că este un bun moment ca Uniunea Europeană și statele membre să revizuiască modul în care se raportează la investițiile în cercetare și inovare, și, mai ales, modul în care evaluează progresele în domeniu. Obiectivul Strategiei 2020, ca Uniunea Europeană să ajungă să investească 3% din PIB în cercetare și inovare până în anul 2020, nu mai este suficient. Spun acest lucru din două motive: în primul rând pentru că, la momentul la care Uniunea va ajunge să investească acest procent din PIB, ceilalți competitori vor fi investit deja la fel de mult de aproape un deceniu. Deci, ținta de 3% nu va avea cum să reducă din diferența față de Statele Unite și de țările din Asia de Est decât dacă cele două piețe vor reduce alocările pentru inovare, lucru, însă, puțin probabil. În al doilea rând, este din ce în ce puțin probabil ca UE să atingă această țintă până în 2020. Vedem că, în 10 ani, alocările UE pentru cercetare și inovare, ca procent din PIB, au crescut cu doar 0,29 puncte procentuale. Pentru a crește cu încă un punct procentual în următorii 5 ani, până la ținta din 2020, ar însemna ca Uniunea Europeană să ajungă să investească aproximativ 450 de miliarde de euro anual, în loc de 298 de miliarde de euro, nivelul investițiilor din 2015 (asta fără a ține cont rata de inflație sau de eventuala creștere economică din următorii ani). Este nerealist, în situația actuală, chiar și cu eventualele rezultate peste așteptări ale programului Orizont 2020 prin care Uniunea a alocat 80 de miliarde de euro pentru investiții în cercetare și inovare în perioada 2014 – 2020. Orizont 2020 este un program ambițios și foarte util, dar insuficient pentru nevoia actuală a pieței interne. Cele 80 de miliarde de euro înseamnă investiții de doar 11,4 miliarde de euro pe an, iar UE are un deficit de investiții, după cum arătam mai sus, de 150 de miliarde de euro anual.

Pe lângă obiectivul Strategiei 2020 de a crește procentul din PIB pentru cercetare și dezvoltare, cred că UE ar trebui să facă încă două lucruri. În primul rând, trebuie să ofere o mai mare importanță performanțelor și investițiilor în domeniu și comparativ cu celelalte piețe. Degeaba UE a crescut cu 50% alocările pentru cercetare și dezvoltare dacă celelalte state și-au dublat alocările.

În al doilea rând, consider necesară o nouă asumare politică, la cel mai înalt nivel, a creșterii alocărilor de la bugetul de stat pentru cercetare și dezvoltare. Se spune că, în Statele Unite, investițiile în inovație sunt susținute în mare parte de companii, spre deosebire de Uniunea Europeană, dar adevărul este că, procentual, guvernul federal investește mai mult decât investesc guvernele statelor membre UE (sursaAAAS.org). În 2015, 22% din investițiile totale ale Statelor Unite în cercetare și dezvoltare au fost bani publici în timp ce, în UE, procentul a fost de doar 12%.

Nu în ultimul rând, consider că este nevoie de o mai strânsă cooperare la nivelul UE în acest domeniu. Suedia, Finlanda, Austria alocă deja 3% din PIB pentru inovare, iar Germania, cea mai mare economie din UE, investește anual 2,87% din PIB pentru cercetare și inovare, deci peste procentul alocat de Statele Unite. De aceea firmele din aceste țări concurează la nivel de competitivitate cu marile companii de peste ocean. Nu este însă suficient pentru piața internă a UE. Trebuie ca și restul Uniunii să performeze aproape de nivelul lor. Din acest motiv, cred că este necesară o cooperare mult mai strânsă între țările care investesc puternic în inovare și cele din sudul și estul Europei care încă nu inovează suficient. Avem nevoie, prin urmare, de o punere la comun a bunelor practici în domeniu. Această cooperare trebuie susținută, însă, și de o mai puternică armonizare legislativă europeană.

Acestea doar câteva idei, sunt sigur că se vor găsi și alte soluții de a crește competitivitatea Europei în domeniul inovării, însă numai cu condiția ca cercetarea și inovarea să devină o prioritate atât pentru instituțiile europene, cât și pentru guvernele statelor membre și investitorii privați din acele țări. Acum, până nu este prea târziu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Felician spune:

    o cale simpla si cu rezultate rapide ar fi stimularea patentarii la nivel UE – scaderea perioadei de asteptare la cel mult 6 luni de la solicitarea initiala (prin angajarea mai multor ofiteri de patente si folosirea unor soft-uri mai bune) si acordarea de granturi pentru amortizarea costurilor de patentare, care la nivel UE trec de 20.000 euro, cifra prohibitiva pentru foarte multi inovatori nesustinuti de industrie

    Sau posibilitatea ca un patent emis de un oficiu national din UE sa poata fi extins automat si “gratuit” (cost suportat de UE) la celalalte 20+ state UE

    O alta noutate din SUA este descurajarea “trolilor” de patente prin responsabilizarea avocatilor care aduc pe rol procese frivole in scop de santaj voalat (in unele cazuri firmele prefera sa plateasca o suma mai mica solicitata aiuritor decat sa plateasca cheltuieli de judecata mult mai mari, care le-ar da castig de cauza dar nu ar putea fi amortizate)

    • Dedalus spune:

      Exista de mai multi ani protectia unica la nivel european (cu institutii, regulamente etc.).

      Procesul de verificare dureaza si nu prea ai ce sa faci

  2. neamtu tiganu spune:

    în ultimii 10 ani, investițiile UE în cercetare și inovare, ca procent din Produsul Intern Brut (PIB), au crescut foarte puțin…
    ***********
    Nu am nici o incredere in cercetarea si inovarea finantata de stat, ma rog, de EU si spun asta in cunostinta de cauza, am mincat multi ani piine din cercetare de genul asta si niciodata nu a iesit nimic. Si nici nu am auzit ca programe finantate de stat sa aiba cine stie ce rezultate. Zuckenberg, google, ipod, aple si altii au cheltuiti proprii bani.
    Cu totul altfel aratau lucrurile cind firma investea banii proprii, atunci iesea intr-adevar ceva. Cauzele sunt multiple, nu cred ca e cazul sa le discutam acum.

    In USA cu exceptia lui NASA care chiar ca face uneori ceva, desi daca ne gindim bine altii reusesc mult mai mult cu mai putini bani, inventiile fantastice sunt urmarea altei mentalitati, mai ales al unui curaj nebun sa riste multi bani. Asta o fac nu numai investorii-privatii ci si bancile.

    Ii inteleg, desigur pe cei care-si cistiga piinea la EU ca ar dori sa administreze o bunat amai mare din cascaval, doar le ramine si lor ceva, dar pur si simplu sunt bani aruncati.

    P.S L-as ruga pe domnul autor sa ne dea citeva exemple de realizari ale EU, in urma programelor de cercetare-inovare trecute sau actuale.

    • Rational spune:

      SUA, Rusia si China investesc enorm din fonduri publice in cercetare militara. E adevarat ca multe proiecte isi depasesc bugetul si timpul initial estimat, dar rezultatele se vad si le asigura staturul de putere militara, vezi Boeing, Northrop-Gruman etc. Iar cat priveste NASA, rezultatele multor cercetari ajung apoi in viata noastra de zi cu zi. In aceasta privinta am apreciat foarte mult miscarea SUA de a incuraja sectorul privat – vezi SpaceX si Blue Origin. Compar aceasta miscare cu descoperirile geografice din secolele 16 si 17: la inceput au investit regii, dar expansiunea remarcabila a descoperirilor s-a produs atunci cand finantatorii si armatorii privati s-au implicat. In concluzie: sprijinul statal e esential in cercetarea fundamentala si in domeniile noi, dar apoi domeniul privat conduce. Aici sunt de acord cu dvs ca in general privatul e mult mai orientat catre rezultate.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      EU nu cred că Europa are o problemă cu inovaţia cât mai mult cu valorificarea ei. Tim Berners Lee era la CERN când a inventat protocolul http si practic Internetul aşa cum îl cunoaştem azi. Însă firma Netscape nu a înregistrat-o în Europa, ci în America. Cred că ştim cu toţii de ce…
      De obicei invenţiile au caracteristica asta ciudata, de a fi imprevizibile. Niste profesori si studenti americani aveau un proiect pentru armată şi au inventat Internetul, un cercetător sovietic se prefăcea că studiază inteligenţa artificială şi a inventat Tetris… Edison se juca cu un bec electric, voia să îl facă mai bun… şi a inventat dioda.
      De obicei dacă aduni nişte oameni inteligenţi şi le dai nişte scule pe mână plus scutire de grija zilei de mâine sigur te alegi cu nişte invenţii, mai mult ca sigur fără legătură cu tema iniţială de cercetare :)

      Numai la Institutul de Cercetări pentru Mecanică Fină toate proiectele de cercetare se terminau cu rezultate pozitive :)

  3. ion spune:

    Poate nu statul trebuie sa bage bani in cercetare, dar sa-i lase pe privati sa inoveze. In america privatii trimit rachete in spatiu si pot avea activitate comerciala in spatiu.
    Simplificati drastic birocratia, reduceti drastic impozitele, incurajati inovarea, altfel toata inovatia se va face in SUA sau asia.

  4. Dedalus spune:

    Sectorul privat trebuie si el sa se orienteze mai mult spre inovare, dar asta nu pentru ca Statul, in atotcunoaserea sa (:-) ) comanda sectorului privat, ci pentru ca piata rasplateste creativitatea in sectorul privat, serviciile si produsele inovatice, creative printr-un pret mai bun sau printr-o crestere a cotei de piata.

    O economie in care piata raplateste inovarea este una mult mai solida decat cea in care statul cheltuieste pentru cercetare si inovare prin programe ale caror rezultate servesc doar statisticii si reducerii artificiale a somajului.

    Nu mi-a bate prea tare capul cu cat la suta se cheltuieste din PIB pe cercetare. Din motivele de mai sus.

    In loc de 2% pentru cerecetare as prefera sa cheltuiesc 2% sau chiar 5% pentru a asigura ca piata recunoaste eforturile de inovare ale unei companii – in special IMM- si practicile dde oligopol. cele protectioniste, birocratia si alte astfel de fenomene negative nu distrug rezultatul inovarii in sectorul privat.

  5. Vali spune:

    În momentul în care în țările Uniunii Europene legislațiile vor fi modificate de așa manieră încât start-up-urile inovative să fie înființate și finanțate după logica de Silicon Valley, iar Banca Centrală Europeană va impune ca din programul acela de sute de miliarde băncile comerciale să crediteze ușor și rapid nu doar start-up-urile inovative, ci și pe partenerii de implementare a inovațiilor, atunci cifrele de care vorbim ar fi mai rapid și mai ușor de atins.
    În plus, câtă vreme nu este rezolvată rapid problema acordării brevetului european de invenție de statele membre UE și atribuirea implicităși de către stat a resurselor financiare pentru brevetarea internațională exact în SUA, Japonia, Coreea de Sud și China, o să tot cumpăram patente din alte țări.
    Mi-aș dori ca d-voastră ca parlamentar european să duceți o bătălie rapidă și hotărâtă pentru a implementa soluții în loc să văd veșnice lamentări cu explicații de ce nu s-a făcut.

  6. neamtu tiganu spune:

    Si-nca ceva, asta in cazul in care prima postare va apare, desi nu cred, singurii bani investiti de stat, care aduc inovatie, sunt cei investiti in armament. Desigur e cinic, dar asa e facuta societatea, ar fi suficient sa ne uitam la dezvoltarea aviatiei, cred ca 99% din inovaatii au aparut in domeniul militar si mai apoi preluate si-n civil.

  7. ics spune:

    cu surprindere am constatat ca mai apar si articole- analize care ies din tiparul propagandei merkeloide ( ioropa socialista buna- americanu trumpist rau)

    nu pot decit sa confirm analiza autorului din punctul de vedere ingust al medicinei. asa zisul progres ( sau cercetare) in europa se reduce la a face maketing pentru big farma de peste ocean. am ramas masca sa vad ca cercetarea fundamentala la münchen insemna noi aplicatzii pentru hituri de anii 90 (eritropoetina.) iar cercetarea clinica e doar o complicata punere in scena a scumpeturilor de la lilly novartis merck et co. practic maretii dozenzi se ocupa doar cu scrierea de ghiduri in care iasa cit mai in fata nou aparutele scumpeturi peste consacratele dar nesponsorizatele gen 5FU. melanomul este cel mai ilustrativ : domnii profesori fac studii cu inhibitori de mek si pd1 de costa cura cit un cartier de case ( da care prelungesc durata de viatza in stadiul IV cu sapte luni), iar practicienii fac screening si le opereaza precoce in stadiul I cind chemo nu e necesara ( iar supravietzuirea practic e 100%)

    pentru aia de vor sa se documenteze http://www.nature.com/nbt/journal/v33/n8/full/nbt0815-783.html#t1

    ps cam la fel pare a fi in domeniul auto: la merz, audi si bmw banu intra in marketing nu in cercetare de au ajuns aia sa faca gainarii gen umflat rotile la masuratori sa scada consumul. vazut din afara de un nespecialist la bmw in ultimii 10 ani au bagat doar un iphone in loc de ceasuri. motorul are aceleasi performantze sau e mai slab :(

    si la ei ca si la noi acealsi socialism cu smecheri pile dinastii si joburi caldute la stat

  8. Adrian B spune:

    Europa nu inoveaza. SUA nu inoveaza, Coreea de Sud nu inoveaza, oamenii o fac. Oricat ar vrea patriotarzii sa se bata cu pumnii in piept, oamenii fac lucruri mari si nu tari, uniuni sau federatii.

    In SUA oamenii inoveaza pentru ca au motivatie. Nu neaparat ca statul ii ajuta (foarte putin, prin facilitatea importului de creiere), ci pentru ca ii lasa: ii lasa sa inoveze si sa profite de pe urma inovatiilor lor. Cand premiul cel mare al unei descoperiri e succesul financiar, oamenii investesc bani in cercetare; cand premiul cel mare e faima, SUA e locul in care vrei sa fii. Cand premiul cel mare e o bataie pe umar si un articol in ziarul local, nu prea iti vine sa o faci. Cand Europe e socialista, nu ai de ce sa inovezi. Cand e egalitarista, nu e bine sa inovezi. Cand “Europa inoveaza”, atunci porcii incep sa zboare.

    Somnul ratiunii naste monstri. La randul lui, somnul la sanul statului paternalist naste idioti. Idiotii nu inoveaza, nici asistatii sociali, nici o persoana care nu are o motivatie solida sa invete 20 de ani (pentru ca invatarea nu se termina o data cu liceul) si sa munceasca inca 20 pentru a inova nu o va face. Care e motivatia in Europa: patriotismul? binele comun? dezvoltarea sociala? Pai patriotii nu au decat sa inoveze ei, beneficiarii binelui comun care au batut mingea in scoala si au prins un post de necalificat dupa aceea nu au decat sa se autoinoveze, iar dezvoltatorii sociali ar putea sa puna mana sa faca ceva util societatii. Fara nici o lipsa de respect, Europa s-a prostit. A luat-o somnul si nu se mai scoala.

    • victor L spune:

      Mie formularea asta mi se pare de premiul Nobel:
      “Europa nu inoveaza. SUA nu inoveaza, Coreea de Sud nu inoveaza, oamenii o fac. Oricat ar vrea patriotarzii sa se bata cu pumnii in piept, oamenii fac lucruri mari si nu tari, uniuni sau federatii..”
      Acum, ce ar fi sa ne lamuriti: unde sint “tari, uniuni sau federatii” fara oameni?
      Chiar nu ati aflat ca in toate tarile, uniunile si federatiile locuiesc oameni?

      • Adrian B spune:

        Ba da, am aflat: tarile, federatiile si uniunile sunt grupari partial arbitrare din oameni (majoritatea se nasc cetateani ai tarii X, foarte putini sunt cei care o fac ca alegere voluntara), dar oamenii nu sunt definiti de tari si uniuni. Einstein, Nobel si Fleming au facut inventii si descoperiri, nu Franta, China sau Congo.

  9. neamtu tiganu spune:

    scuze, as vrea sa-mi retrag comentariile, abia acum am citit CVul autorului, europarlamentar din partea PMP… mi se parea mie ceva.

  10. eu****** spune:

    Foarte intersant articolul dar ramane asa cum am mai spus odata.

    Inovare se face cu oameni!!!!

    Poti sa pui gramzezi de bani si de resurse si de strategii – nu iese NIMICUTZA.

    Unde sunt oamenii de talen, inovatori, creatori???
    Atata timp cat acesti oamenii nu exista sau nu sunt pregatiti sa fie creatori iar cei care sunt asa sunt striviti de un sistem si incearca sa fuga spre alte directii sau pur si simplu se pierd pana atunci inovare nu o sa fie!

    Sigur inovarea are nevoie de oameni dar are nevoie si de oameni si de alte resurse!
    Dar pietricica de baza ramane curiosul care se poate transforma mai tarziu in cercetator.

    • neamtu tiganu spune:

      absolut gresit, inovatia se face cu bani, multi bani. Pentru a pune in practica o idee e nevoie de bani. Nici cea mai geniala idee nu poate fi aplicata fara bani, se-ncepe cu patentare, care costa f. multi bani, executie, reclama etc. Greseala e insa de prioritate, intii e idea si mai apoi banii.

      Si-nca ceva acesti asa numiti creatori trebuie sa aiba un anumit nivel, sa stie ce exista pe lume, unde e buba, unde stringe pantoful.
      Vremea celor care inventau masini cu apa, romanii detinind o suprematie in aceasta privinta, care se lamentau ca, chipurile, niste interese oculte ii impiedica sa contrazica legile fizicii s-a dus.
      Au ramas politrucii pe stil nou, habar nu au de nimic, pun pe tabla niste cifre, fac asa numitele analize in care ajung, pe baza statistica, la concluzia ca cele mai mari inventii se fac dimineata intre 6 si 8.
      Ma-ntreb daca sunt atit de tari de ce nu se apuca ei sa faca inventii!?

    • Stefan spune:

      Sunt ingropati in functionari administrativi numiti politic. Peste tot in Europa si mai ales in Ro. Daca traiti in Ro, stiti bine ca nimic nu se face fara aprobarea unui “tatuc”, “amanta”, “ruda”, “pretin” numiti politic in functii de decizie. Nu exista competitie reala in cercetarea romaneasca pentru ca trebuie sa se faca loc “pretinilor”. Competitia pentru Horizont2020 este extrem de stufoasa, bazata pe aplicatii si impact asupra societății., cu 4-5 parteneri necesari (si industrie).
      Nu e vorba doar de omul care inoveaza (aplicatii la patentele romanesti sunt, mult mai ieftine si accesibile), e vorba de tot mecanismul de dupa (omul in institutie, proiecte de cercetare, bani samd). Un om nu poate mai mult decat ideea si implementarea demo a ei. Restul e birocratie.

  11. adi spune:

    E suficient sa vedem traiectoria in timp a institutului Cantacuzino ca sa ne dam seama ce ne asteapta in viitor. Avea oamenii valorosi si patriotii nostrii le-au tras covorul de sub picioare conform expresiei: ” ati fi voi valorosi dar eu sunt si mai si pentru ca va pot dovedi, fara mine nu sunteti in stare de nimic”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Siegfried Muresan


Siegfried Muresan

Economist, master în Științe Economie și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Din 2006 a fost consilier al președintelui Comisiei pentru afaceri europene a Parlame... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)