vineri, martie 29, 2024

Uninominal versus liste: ce e preferabil?

PSD vrea să impună votul uninominal pur, într-un singur tur, de tip britanic („first past the post”). Este modul în care ne alegem azi primarii.

Acest tip de scrutin convine partidelor mari; pentru onestitate, trebuie spus că și PDL l-a dorit, când partidul era pe val, fără a-l putea impune (din fericire pentru această formațiune). Din păcate, la noi tipul de scrutin se decide în funcție de partidul aflat la putere, nu de interesele țării.

În ce mă privește, consider un astfel de scrutin periculos pentru democrația noastră. În primul rând, fiindcă cel ales este nereprezentativ. Cu o prezență la vot de circa 40%, a câștiga un colegiu cu 25% înseamnă că te-au votat efectiv doar 10% dintre cetățeni, deci 7.000 de oameni într-un colegiu mare și 5.000 într-unul mic.

În al doilea rând, un astfel de sistem riscă să genereze un parlament monocolor, sau cu majorități de 80-90%, în țări care nu au un regim de facto bipartit, cu fiefuri consolidate și o marjă minoră de colegii cu majoritate variabilă („marginal constituencies”). În plus, partide de 10-15% riscă să nu fie niciodată reprezentate în parlament.

În fine, votul uninominal într-o țară coruptă ca România, unde funcționează mita electorală, ridică enorm costul campaniei într-un colegiu. Doar cei care vor putea investi zeci și sute de mii de euro în campanie vor mai candida sau vor avea șanse reale de a câștiga. Se va produce astfel o contraselecție pe criterii strict financiare a candidaților (lucru care se întâmplă deja).

Mult mai cinstit ar fi un sistem uninominal în două tururi, ca în Franța, care ar da posibilitatea inclusiv partidelor medii să intre în situații triunghiulare (tur 2 cu trei candidați). Totuși, acesta ar crește și mai mult costul și perioada campaniei. Nici el nu e reprezentativ: de pildă, partide precum FN, votate constant de circa 10% dintre francezi în ultimele decenii, au reușit abia de curând să obțină 2-3 deputați. Se poate argumenta că scopul acestui tip de scrutin este să țină partidele mici (eventual extremiste) în afara parlamentului și să favorizeze blocurile mari (inevitabil două partide sau alianțe).

Sistemul d’Hondt, practicat actualmente în România, este infam, deși are avantajul de a nu elimina partidele mici (fără efectul său de proporționalitate, PDL practic nu era azi în Parlament, sau PNL în 2008). Creează concurență între candidații aceluiași partid în aceeași circumscripție (județ), ceea ce înseamnă de regulă că aceștia se vor faulta reciproc, inclusiv prin blaturi cu adversarii. Generează, cum s-a văzut, mandate extranumerare, conducând la un parlament supradimensionat. În fine, este injust, fiindcă dintr-o circumscripție pot rata parlamentul candidați cu mai multe voturi decât cei care primesc mandatul.

Consider așadar că revenirea la votul pe liste este profitabilă. Va menține proporționalitatea, va elimina în circumscripții competiția dintre candidații aceluiași partid, odată ce a început campania. Va menține costurile mai scăzute (deci obligațiile pe care politicienii și le creează față de mediul de afaceri și implicit corupția), fiindcă nu va fi o competiție între oameni pentru imaginea proprie, ci va conta mai mult campania națională și locală pentru un partid.

S-au reproșat două lucruri votului pe liste: că nu promovează personalitățile și că totul e la cheremul șefului de partid, care oferă sau nu poziții eligibile pe liste. Ambele critici s-au dovedit nefondate.

Și în sistemul actual primești un colegiu doar cu acordul (și semnătura, obligatorie) a șefului de filială și a președintelui partidului. Tot ei distribuie colegiile considerate eligibile (deși loteria d’Hondt a demonstrat că acest lucru e greu de calculat dacă nu beneficiezi de intenție de vot majoritară, ca USL, sau de zone etnic omogene, ca UDMR).

În plus, votul uninominal nu a trimis în parlament valori, personalități sau măcar politicieni reprezentativi pentru colegiul lor. Dimpotrivă, aș spune că a operat o contraselecție, de care au profitat „vedete” cu mulți bani, de tip Roșca-Stănescu sau Becali și, firește, politicienii cu vechime, care oricum se numără în rândul îmbogățiților tranziției.

În fine, experiența mea a fost că oamenii au votat tot sigla de partid, nu candidatul, altminteri am fi avut colegii câștigate net de candidații ARD, acolo unde aceștia erau mai buni decât cei ai USL. La ce a folosit atunci uninominalul?

Cred așadar că abia listele ar permite partidelor să promoveze și buni specialiști, oameni cu imagine publică pozitivă sau personalități reprezentative pentru o zonă, chiar dacă aceștia nu sunt mașini de adus voturi (prin mită electorală, mobilizare a alegătorilor la limita legii, stăpânirea mecanismelor fraudei electorale, manevre subterane cu adversarii și împotriva colegilor, și sume imense puse la bătaie, cum se întâmplă azi). Totodată, ar scădea prețul campaniilor. S-ar păstra, cu toate distorsiunile, efectul de proporționalitate.

România nu este pregătită pentru vot uninominal pur sau de tip d’Hondt. S-a văzut că lumea votează oricum partide, nu oameni. Sau votează în funcție de figurile iconice la nivel național, nu de candidatul din colegiul lor. Selecția candidaților e tot la mâna președinților de partide. Nu s-a dovedit că promovează oameni mai buni decât sistemul pe liste, ba dimpotrivă. Crește costul campaniei, deci al corupției politice. Mărește riscul parlamentelor monocolore sau dezechilibrate, cu opoziție neglijabilă, ceea ce e un risc pentru democrație.

Întoarcerea la liste ar fi, deci, salutară, cel puțin pentru Camera deputaților. S-ar putea argumenta în favoarea unui sitem diferențiat de vot pentru Cameră și Senat: pe liste la Cameră și uninominal în două tururi la Senat.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Domnilor „intelectuali de vîrf” !

    Mereu vă prefaceți a uita acea invenție genială a rușilor, respectiv rubrica „VOT CONTRA TUTUROR”. Ea ar aduce pe mulți la urne, simultan contabilizînd mai precis gradul general de nemulțumire. Tocmai de aceea reacționarii sovietici au eliminat-o urgent (noi abia o amintim). Cine sînt mai „șmecheri”: kaghebeii sau secureii ?

    Cît despre o analiză ultra-pertinentă a sistemelor de vot dezirabile pentru România actuală Dl. Vlad Tarko a făcut-o deja chiar aici pe contributors în 27 Decembrie 2011 – http://www.contributors.ro/idei-si-solutii/cum-ar-trebui-sa-fie-votul-uninominal/#comment-46087

    Și vreți să vă votam, Domnilor „intelectuali de vîrf” ? Păi cine zăpăcește „boborul” prin salturi de saltimbanc beat și mii de discuții dezlînate ?

    TOT ILIESCU E DE VINĂ ?

    • Si ce rezolva votul negative? Practic, ce rezolva? Voteaza 10 milioane NU si voteaza 5 DA si iese Mazare, ca au votat 5 DA. Deci, practic, ce se rezolva?

      • REZOLVA!
        Casuta aceea ce semnifica „m-am prezentat la vot, dar nu sunt de acord cu nici-unul din candidati” are valoare juridica, nu doar morala sau informationala.
        Daca 51% din cei care au venit la sectia de votare pun stampila pe respectuva casuta, insemna ca a iesit castigator candidatul NIMENI, alegerile in serctia trebuie reluate!
        Pinca cind cele mai multe voturi le va lua Ionescu sau popescu, si nu casuta ce semnifica NU!

          • Nu asa…nu se repeta nimic. Intrucat colegiul respectiv nu are candidat preferat, el va fi nereprezentat (oficil), asadar scos de pe listele de plata si alte cheltuieli din parlament.

    • In ce tara exista aceasta optiune? Si cu ce urmari?
      Observ ca cei cu revizuirea Constitutiei o fac din ce in ce mai lata.
      Personal, din acest moment sistemul de vot este absolut neimportant. Noua Constitutie va consfinti dictatura parlamentului ca „organ suprem”, atotstiutor si atotfacator.
      Din acest moment toate eforturile pentru neaprobarea Constitutiei.

      • Sunt mai multe jurisdictii care permit ceva de genul asta:
        http://en.wikipedia.org/wiki/None_of_the_above
        http://en.wikipedia.org/wiki/49-O

        In afara unor situatii speciale, nu are nici un fel de urmare concreta. „Piata electorala” e eficienta, daca ar exista spatiu de manevra pentru alta optiune ea ar aparea. E o iluzie sa crezi ca tu alegator poti comunica ceva politicienilor, ei stiu deja totul despre individul statistic. „Clasa politica” e o expresie a mediocritatii populare.

        La tema articolului, in loc sa fixam compromisul uninominal vs. liste prin lege, de ce sa nu lasam alegatorii si partidele politice sa gaseasca compromisul cel mai potrivit, la fiecare runda de alegeri ? Pe buletinul de vot mi se poate prezenta un candidat de circumscriptie de la un partid, dar si o lista nationala de la altul.

        Daca problemele locale sunt esentiale si candidatul m-a convins, atunci voi vota candidatul pentru a avea reprezentare locala; dimpotriva daca problemele nationale ma preocupa (ecologisti, drepturile homosexualilor etc.) atunci voi vota lista aferenta.

        Numarul de locuri se distribuie proportional astfel incat valoarea unui vot sa fie egala indiferent ce ai ales.

        Sistemul actual face acest lucru intr-o forma mascata,, daca votez candidatul PSD si el nu ia 50% atunci votul meu devine unul pentru „lista candidatilor PSD in ordinea numarului de voturi”.

  2. Din punctul meu de vedere orice om matur si cu ceva minte la cap va putea spune asta acum cativa ani cand a fost introdus sistemul asta mixt. Nu trebuia sa ai decat putin spirit de observatie ca sa deduci esecul acestui sistem (de cel uninominal pur sa nici nu mai vorbim). Cum? intreband guralivii de membrii sau doar simpatizanti: „ba frate, dar cine candideaza de la partidul tau?”. Eu unul va pot spune ca majoritatea oamenilor habar n-aveau pe cine vor vota inainte cu o luna. De ce? Pentru ca spritul civic si politic e la pamant si este o nepasare crunta… chestia asta cu tragerea politicienilor la raspundere prin urmarirea actiunilor si luarilor de pozitie ale lor, este SF de prostit „prostimea”.

    Iar despre uninominal pur ce sa mai zic, este cheia bolsevizarii tarii.

  3. Recititi parerile de acum 8 ani, e instructiv.

    Forum Poiana lui Iocan, Softpedia, 2005:
    http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t79000-50.html

    „Ce fel de parlament doriti ?”

    „si cu vot uninominal, ca sa stim pe cine votam si pe cine zburam din parlament daca nu isi face treaba.”

    „unicameral + vot uninominal, dar degeaba vrem noi …”

    „Cred in votul uninominal dar NU in parlament unicameral.”

    „vot uninominal si parlament unicameral.”

    „Votul uninominal este de la sine inteles, eu cel putin la ultimul scrutin imi venea sa dau cu stampila in pereti stiind ca la partidul pe care-l vroiam la conducere se afla x sau y care nu au nimic cu doctrina respectiva dar nu puteam vota nici cu partidul celalalt care are in frunte alti nemernici…”

    „parlament bicameral, dar cu mai putini membri, vot uninominal”

    „Si vot uninominal , evident..ca sa stim pe cine sa tragem de maneca cand este cazul si ca sa le intre odata in cap ca NOI decidem cine sa intre in parlament si nu partidele sau..d-na spaga .”

    „Aş mai vrea şi vot uniniminal însă cred că asta ar dori doar cetăţenii, nu şi politicienii”

    Sic transit gloria mundi… Aviz amatorilor de isterii si asanari morale.

  4. Aș vrea să adaug că niciun sistem electoral nu e bun în absolut. Iar într-o țară coruptă ca România, chiar și cel mai bun sistem poate fi pervertit.

    Doar trei exemple.

    Sistemul uninominal promitea să reducă dictatura centrului, partitocrația, să promoveze personalități. Nu s-a întâmplat. A întărit baronatele, a menținut puterea centrului, a promovat idioți cu bani și tot vechii politicieni (cu bani, rețele, influență și semnătura finală pe listele depuse la biroul electoral). În plus, prin bizareria d’Hondt, s-au luptat fratricid colegii de partid, s-a încurajat blatul și ne-am ales cu un parlament și mai umflat decât era.

    Sistemul preferențial e tot o falsă bună idee. E prea complicat pentru majoritatea electorilor. În plus, șefii de organizații se vor speria că vor fi preferați alții (mai integri sau mai talentați decât ei) și vor pune doar candidați anonimi sau dubioși pe listă, pentru a străluci ei, măcar prin notorietatea acumulată, dacă nu altfel. Ce să preferi între 10 anonimi? Până la urmă, tot conducerile partidelor au ultimul cuvânt, iar asta nu se poate schimba prin lege, ci ține de voința partidelor, exprimată în statut.

    Despre votul cenzitar nici nu are sens să mai vorbim. N-ar fi acceptat social, ar fi condamnat ca regres. Și apoi, ar fi eliminați de la vot, pe criterii cenzitare, profesori de școală sau medici stagiari și ar vota cât un sat întreg alde Gigi Becali sau alți interlopi cu bani.

    Votul pe listă măcar nu pretinde că e ce nu e și nu promite mai mult decât poate livra. E mediocru, dar mai onest.

    • Mi se pare foarte interesant ca explicati corect motivele pentru care un sistem bun nu da rezultatele scontate, dar in loc sa va concentrati pe cauzele deja identificate (nivelul slab de educatie politico-economica al electoratului) preferati sa cautati un compromis trist..
      Mai sunt totusi 3 ani si jumatate pana la urmatoarele alegeri parlamentare. Oare nu se poate face nimic?

      Cel mai bun sistem electoral nu trebuie cautat in manualele de istorie. In era informatiei e suficient sa folosim sistemul de vot electronic deja implementat in Parlamentul Romaniei. Cum? Cu un uninominal intr-un singur tur in care se pune doar un prag inferior de acces in parlament (de ex 1000 de voturi). Toti cei care trec de mia aia de voturi ajung in parlament si atunci cand voteaza, voteaza fix cu procentul obtinut la alegeri.. daca ai in spate 5000 de alegatori votul tau face cat 5 ale aceluia care are in spate doar 1000. Votul electronic in parlament poate rezolva foarte usor acest calcul si aproape toata lumea este reprezentanta.. daca vrem sa fie chiar toti reprezentanti atunci un sistem mixt cu liste va rezolva rapid si restul voturilor – cei care au ramas sub pragul de 1000 de voturi. In definitiv, faptul ca avem 300 sau 1000 de parlamentari este irelevant.. costurile aditionale sunt infime comparativ cu costul oportunitatilor ratate in ultimii 25 de ani.

    • Nu inteleg argumentul impotriva sistemului preferential… ce treaba au sefii de organizatii atunci cand poate candida oricine, in nume propriu? Cat despre dificultate, daca s-a putut implementa pentru alegerea liceului copiilor de clasa a 8-a, de ce nu se poate implementa pentru alegerea parlamentarilor?

    • Pai dificultatea sistemului preferential pare o proprietate extrem de utila in Romania: daca nu esti capabil sa marchezi cativa candidati in ordinea preferintei, atunci probabil ca e cel mai bine sa stai acasa.

  5. Spuneti ca:
    Votul uninominal pur e aiurea fiindca:
    1. cel ales este nereprezentativ (la prezenta de 40% la vot, etc …)
    2. riscă să genereze un parlament monocolor
    3. contraselecție pe criterii strict financiare a candidaților (dar are loc deja)

    Sustineti in schimb votul pe liste.

    Pe mine ma intereseaza principiul de accountability. Eu votez un om, si nu un partid (partidul pentru mine, spre deosebire de d-voastra, e ceva abstract).
    1. Este reprezentativ prin mobilizare. Deci daca numai 40% sint interesati de ceea ce se intimpla la nivel politic, care-i problema? E reprezentativ la acest nivel. Nu aveti decit sa sustineti obligativitatea prezentei la vot.
    2. Risca sa genereze un parlament monocolor fiindca va comportati toti „dupa noi potopul”. N-a fost conducere in tara asta sa nu praduiasca, dupa care va mirati ca toti sint nemultumiti. Cauzele trebuie sa le gasiti in primul rind la voi, dragi politruci.
    3. Daca are loc deja, cade ca argument

    Sa va spun eu de ce sint nemultumit si de ce vreti votul pe liste. Evident ca tot ala cu bani o sa-si convinga colegii de partid ca el merita (doar e sponsorul local). Vreti voturi pe liste pentru a elimina competitia in fata electoratului (bun-prost, cum e el) si pentru a face aceleasi aranjamente jenante pe la spate. In plus, va scuteste de discursuri coerente, de asumarea responsabilitatii, de renuntarea la visceralitate, pe scurt de civilizatie, de facut strategii, de gindit inainte de a actiona.

    Apoi, in timpul mandatului puteti jefui cit vreti fara probleme – bastanii din partidul respectiv au loc asigurat in parlament forever.

    Am eu o propunere mai buna: lustratie generala (toti cei care au facut politica pina acum, out, de la viceprimari in sus), max 2 mandate per functie, criterii de moralitate pentru candidati. M-am cam saturat de toti.

    • Accountability spui? Vrei sa spui ca sti toate proiectele de lege pe care senatorul din judetul tau lea propus? Ceea ce nu cred, dar daca da cati ca tine mai exista?

      Spui ca pe liste nui bine. Ai idee parlamentarul pe care votezi tu ununominal cum ajunge pe foaia aia? Sper ca nu crezi ca orice om normal se trezeste sa candideze in numele USL de ex. singura diferenta ca la uninominal strategia trebuie facuta mai bine si din timp, tot de partid.

  6. Tema de doctorat: imaginati un sistem de vot potrivit pentru o tara care voteaza Dan Voiculescu si Dan Diaconescu cu doua maini.

    • DD e deja mana moarta si nici DV nu se simte prea bine. Ne-a ramas doar Ponta si eternul PSD. Si nu, nu va speriati ca nu vom avea uninominal pur! Aia e doar capra rabinica; dupa ejectarea ei ne vom intoarce la vechiul si dragul nostru vot pe lista…

  7. Or fi argumente contra uninominalului. Dar nu le vad in articolul asta
    –„Cu o prezență la vot de circa 40%, a câștiga un colegiu cu 25% înseamnă că te-au votat efectiv doar 10% dintre cetățeni, deci 7.000 de oameni într-un colegiu mare și 5.000 într-unul mic”
    **Corect, dar scos inafara relevantei de fraza dumneavoastra de mai jos :”experiența mea a fost că oamenii au votat tot sigla de partid, nu candidatul”.
    –„Un astfel de sistem riscă să genereze un parlament monocolor, sau cu majorități de 80-90%”. **In conditiile ce mi-e 60% ce mi-e 90%, atata vreme cat pot trece legi… ? Iar o parte dintre partide poate e mai bine sa dispara.
    –„votul uninominal… ridică enorm costul campaniei într-un colegiu…. Va menține costurile mai scăzute (deci obligațiile pe care politicienii și le creează față de mediul de afaceri și implicit corupția), fiindcă nu va fi o competiție între oameni pentru imaginea proprie, ci va conta mai mult campania națională și locală pentru un partid.”
    **Obligatiile care altfel erau trecute pe persoana acum sunt trecute pe partid, si indiferent unde se duc banii dati de firma (national sau local) cel care vine candidat din partea comunitatii are de «rezolvat» problema local, deci coruptia exista, doar e transmisa de la centru spre periferie.
    –„Votul uninominal nu a trimis în parlament valori. aș spune că a operat o contraselecție, de care au profitat “vedete” cu mulți bani, de tip Roșca-Stănescu sau Becali și, firește, politicienii cu vechime”
    **La fel era si pe liste, si mai degraba ajung astia votati daca sunt pe liste decat daca sunt uninominal. Vezi cazul Dan Diaconescu.
    –„[Fara uninominal] Nu va fi o competiție între oameni pentru imaginea proprie, ci va conta mai mult campania națională și locală pentru un partid”
    **Eu inteleg de aici ca nu mai conteaza sa se bata doi pe plan local, in promisiuni de reprezentare a problemelor comunitatii, intr-o forma de campanie locala similara la ce fac americanii, si ca este suficient sa se bata in spatiu pe televiziuni din Bucuresti si, eventual, in promis celui de la centru ca ii poate aduce voturi.
    –„Cred așadar că abia listele ar permite partidelor să promoveze și buni specialiști… blablabla”.
    Si uninominalul le permite sa faca acelasi lucru. Trebuie doar sa vrea.

  8. Boon, dar atunci membrii formatiunilor politice sa aiba dreptul de a participa la procedura de desemnare a candidatilor (de a decide cine intra pe lista), iar votantii sa aiba dreptul de a stabili sau de a modifica ordinea pe lista.

  9. Ma incearca un sentiment de scarba profunda cand citesc despre sistemele electorale inchipuite de fiecare dupa propriul interes. Mai ales ca se incearca sa ni se spuna ca aceste optiuni sunt fundamentate rational si deriva dintr-un sistem de valori autentic. Si asta chiar in situatia arhicunoscuta in care optiunile s-au schimbat radical la cateva luni, in functie doar de interesul si putinta electorala.

  10. Votul pe lista se practica in Italia de multi ani .
    Caracteristica acestui vot , lista de candidati si pozitia lor pe lista .
    Efectul e evident in Italia . Personalitati care in cazul votului uninominal nu ar ajunge niciodata in parlament , stau de peste 20 de ani pe fotolile politicii fiind mereu inscrisi pe partea „fruntasa” a listelor .
    Adevarata campanie electorala o fac cei inscrisi pe lista mai la urma si care se vad nevoiti sa lupte pentru a creste numarul de voturi acordat listei (asa ajung si ei alesi ) .
    Poate studiati dominlor legatura indisolubila intre nomenclatura – votul pe lista – coruptie – regresul social .
    E evident in Italia dar cum Romania e mai cu mot , hai sa modificam cum ne imping interesele .

  11. UNINOMINAL PE LISTA asta e solutia, adica votez in casuta partidului pecine vreau EU, nu pe cine imi pune partidul pe locul 1, cum erau catindatii parasutati de la centru pe loc eligibil. Adica partidul pune cinci candidati pe lista, eu dau 3 puncte la unu, 2 puncte la altu si un punct la inca unu. Voturile se centralizeaza pe partide dar in interiorul partidului ii departajeaza electoratul. Tampenia cea mai mare, care e si neconstitutionala, este configurarea colegiilor inafara unitatilor administrative constitutionale, adica a judetelor. Colegiile astea au fragmentat si mai mult vointa populara, care este si asa pulverizata, iar un proiect de interes judetean nu este sprijinit de deputatul din colegiul vecin pe motiv de concurenta, chiar in interiorul aceluiasi partid.

    • Exact la aceasta solutie ma gandisem si eu, doar ca intr-o varianta simplificata: fiecare partid propune o lista cu un numar de candidati egal cu numarul de locuri, iar eu stampilez candidatii pe care ii prefer (indiferent de partid).
      Sau ca sa reiau exemplul pe care l-ati dat, daca intr-o circumscriptie exista cinci locuri, fiecare partid propune cate o lista de cinci persoane (in ordine alfabetica) iar eu pot pune stampila pe unul de la PSD, doi de la PNL si doi de la PDL, indiferent de locul acestora pe listele respective: singura conditie este sa aplic exact cinci stampile! Eventual (pentru a reduce riscul de frauda), in loc sa primesc o lista de trei pagini a cate cinci nume (am presupus ca exista trei partide care isi propun candidatii), primesc 15 „fluturasi” cu cele 15 nume, cu sigla partidului din care fac parte, iar la iesirea din cabina de votare introduc selectia de cinci fluturasi (stampilati) in urna cu „DA” si restul de zece in cea cu „NU” (in prezenta unui membru al biroului electoral, care poate numara flururasii dar nu vede optiunile).

  12. Votul uninominal intr-un singur tur nu e gresit. E practicat in lumea anglo-saxona de cateva sute de ani si nu este nici o initiativa de a-l elimina.

    Ceea ce a lipsit in Romania ca sa faca votul uninominal atractiv (insa exista in sistemul anglo-saxon) e un sistem de alegeri primare in care membrii si simpatizantii partidelor (ba chiar si adversarii in unele situatii) isi pot alege candidatii in alegerile generale.

    Alegerile primare in SUA sunt extrem de disputate, incepand de la scaunele de congressmeni pana la alegerea unui candidat la presedentie.

    Alegerile primare ofera o ocazie buna de a afla despre profilul unui candidat, mai ales ca este in competitie cu altii din acelasi partid si participa la dezbateri si intruniri publice in acelasi fel ca si la alegerile generale. Partidele au tot interesul sa se faca cunoscute in alegerile primare, mai ales ca evolueaza pe teren prietenos. Alegerile primare incep aproape cu un an inaintea alegerilor generale.

    Odata alegerile primare terminate incep pregatirile pentru alegerile generale, cand tunurile sunt deja puse pe adversari (deja cunsocuti din alegerile primare ale adversarilor) si au loc dezbateri si intruniri publice.

    Exact astea au lipsit in Romania la ultimile alegeri. Cate dezbateri publice au fost macar in alegerile generale la nivel de circumscriptie electorala? Nici una de ca sa imi aduc aminte… Chiar si la alegerile prezidentiale dezbaterile sunt foarte limitate.

    Toti s-au dus in consecinta la urne si au votat partidul devreme ce candidatul nu e cunoscut.

    Sistemul uninominal functioneaza, insa si vizibilitatea candidatului trebuie sa fie mai mare ca sa fie si eficient. Altfel e mai bun votul pe lista pentru ca tot o loterie este.

    • Da, dar lumea anglo-saxona este o lume bogata si atunci au cum sa aloce bani pentru alegerile primare. Si mai spuneti ceva ce e extrem de important: fac asta de sute de ani. Adica e un mecanism rodat., in timp ce Romania incearca sa reinnoade un fir al democratiei rupt pentru 50 de ani.(In acelasi timp, acest mecanism rodat poate fi o frina la schimbare. Daca el merge asa de atita vreme si nu a derapat, de ce sa-l schimbam? In Canada de exemplu, la fiecare alegeri provinciale sau federale se discuta de schimbarea sistemului pentru unul proportional, deoarece fiind relativ putini actori care conteaza, formatiuni ce au atins 7-10% din voturi nu sunt reprezentate necistigind nici o circumscriptie, dar dupa ce noul guvern e in functie discutia e abandonata) In timp ce in acesta tari cu democratii vechi numarul de legi dezbatute este mic, in Romania numarul lor este incredibil, iar hatisul legislativ este infernal.
      Si inca ceva. Aici s-a initiat o dezbatere despre sistemul de vot. Este important, dar nu esential.
      Comisia asta ce lucreaza la modificarea Constitutiei (la fiecare 10 ani o modificam) face lucruri mult mai grave (sau nu face): se declara „organ suprem”, pune BOR in Constitutie, ignorind alte culte, cheama puterea judecatoreasca la ordin (ma rog procurorii). SI sigur vom mai vedea alte minuni.
      Asa ca pe linga Chiuariu si Crin, nume mult hulite altadata ca Dumitrascu, Vacaru, Funar Birladeanu-academicianul fara opera, sunt mici copii.
      Cit despre dezbatere…. Nu exista si n-a existat.
      Dezbatem si combatem aici pe net, insa, dezbaterea si/sau informarea spre masele de votanti nu exista.

  13. uninominal, plurinominal…cui ii pasa si pentru cine ? Basescu zicea azi ca o sa aducem muncitori musulmani (arabi si africani) asa ca sa trecem in constitutie ca suntem stat stat laic nu crestin ca sa nu se simta exclusi ..cred ca asa vrea sa rezolve problema demografica in „Romania”….

    intradevar, pentru cine, pentru ce viitor, a carui popor si a carei tari, ne mai zbatem

    Romania, un exemplu clar de distopie

    Ideea poate fi urmarita intr-o economie emergenta ca Romania, unde companii precum Coca-Cola, McDonalds, Microsoft, VW, Nestle, Danone si South African Breweries (SAB) au indepartat producatorii locali.

    Astfel, peste 60% din apa imbuteliata si bauturile racoritoare din Romania sunt in prezent vandute de Coca-Cola, piata berii este dominata de SAB si alte multinationale, iar 80% din produsele alimentare sunt in prezent importate, in timp ce Microsoft domina piata de software.
    In plus, si normele impuse de UE contribuie la sprijinul companiilor mari. Din aceasta cauza, spre exemplu, milioane de tarani romani nu mai au voie sa vanda laptele produs, chiar daca acesta este cu mult superior oricarui lapte din supermarket.
    Insa Romania detine titlul de prima distopie a lumii din cauza proiectului de minerit pe baza de cianuri de la Rosia Montana, scrie Huffington Post.

    http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/huffington-post-romania-prima-distopie-a-lumii-cum-arata-viitorul-de-cosmar-din-cauza-mineritului-1239817

  14. Dreptate a avut Creanga cand a pus in gura personajului sau cuvintele:
    – „Maaaaa, duc. De-o gasi mai prosti m-oi mai intoarce iara de nu, nu”.
    Si,…. s-a intors.
    Unde (si cand) prinde socialistul carma, se intampla lucrurile ca in zicala cu nebunul care arunca piatra in balta, ca nici 1000 de oameni sanatosi la cap nu mai au cum sa o scoata (mai ales daca balta e vreun ocean iar pietroiul se duce pe fundul Gropii Marianelor.
    Zice (si nu zice degeaba) ca in viata, problema cea mai mare nu este sa inveti un lucru nou si util tie ci sa-ti pierzi proastele deprinderi.
    La romani ar trebui schimbat, uitat, tot. Incepand cu limba. Si de-abia de la ceea ce se cheama „cota zero” in domeniul constructiilor inceput a se construi altceva, pe principiul „paradoxului lui Tezeu” (http://es.wikipedia.org/wiki/Paradoja_de_Teseo).
    Incepand de la DEX te apuca groaza. Fiecare cuvant in loc de „talmacire” are o „rastalmacire”.
    De oriunde dai sa incepi desi cauti sa te situezi la vreun inceput cand te uiti in urma constati ca esti situat, de fapt, la jumatate.
    Desi marea majoritate nici macar nu poate defini „alegerea” problema dintai e cum stabilim rezultatul. Desi o imensa majoritate nici nu are idee unde isi doreste sa ajunga se repede sa prinda volanul mai ceva ca la „masinute”.
    Cei mai multi confunda „Viata” cu „trairea acelui segmentel din Viata pe care el insusi il parcurge”. Cei mai multi cred ca Viata incepe si se sfarseste cu ei.
    Cei mai multi reinventeaza roata la fiecare pas cel fac, batand pasul pe loc cu convingerea ca merg hotarati inainte.
    „O lume nebuna, nebuna, nebuna” m-a facut sa rad de m-am tinut de burta intr-un „matineu” al copilariei mele si, se vede treaba ca rasul acela, nu mi-a fost a buna.
    Am incercat acum (in era in care „tunelul timpului” a devenit realitate) sa ma intorc in timp si sa revad de ce am ras dar, pelicula, nu a reusit sa mai ma prinda.
    Titlul insa, nu mi-l mai pot da, de pe retina, la o parte.

  15. Va „minati” singur argumentele, afirmand ca oricum partidul este votat nu candidatul!
    Poate as vota cu Adrian Papahagi chiar si candidand din partea PDL, daca acesta ar fi singurul candidat dar nu as vota o lista in care, pentru a-l trimite pe Adrian Papahagi, aflat pe locul trei, in parlament as fi nevoit sa-i trimit „by default” si pe cei de pe locurile unu si doi de pe lista, sa zicem Blaga si Udrea, pe care nu i-as vrea in Parlament.
    Ca sa depasiti conditia de „votat pe baza partidului” ar trebui, ca si candidat, sa va ingrijiti personal sa va vaceti cunoscut celor din colegiu.
    Dar realitatea este ca pur si simplu aceasta abordare a „votului de partid” a convenit de minune multora: „De ce sa-mi bat capul sa ma cunoasca oamenii, lasa ca oricum ma voteaza pentru ca-s de la partidul X!”

  16. Votul uninominal si votul pe lista se deosebesc in special prin accentul de reprezentativitate si responsabilitate pus pe candidat (omul) vs partid (curentul de opinie).

    Cum legile sunt votate de oameni, nu de partide – altfel ar fi suficient ceva de genul USL-ul are 70% din vot, PDL-ul 20% etc vedem rezultatul si putem trimite parlamentarii acasa – accentul il pun pe oameni. Mai mult, un partid e la fel de bun precum oamenii care il formeaza. Daca nu ai un control asupra oamenilor – cum se intampla de regula la votul pe liste – cresterea calitatii politicienilor si aducerea a cat mai multor specialisti sunt doar vise.

    Pe de alta parte apar noi curente de opinii care pot duce la progres si care se manifesta initial la nivelul unor comunitati mici. Pentru ca astfel de curente sa capete expunere rapida, partidul care le preia ar trebui sa fie reprezentat in parlament.

    Proupun urmatorul sistem:
    – vot uninominal in doua tururi pentru ocuparea a 75% din locurile din parlament, adica toti castigatorii de colegii
    – restul locurilor se vor distribui in functie de proportia nationala a partidelor din primul tur, dar intre candidatii din primul tur in funcite de voturile obtinute (valoare absoluta sau relativa). Distributia va fi prin completare, adica daca partidul A a luat 35% in primul tur si a ajuns la 50% in turul 2, nu mai primeste nimic. Completarile se vor face in limta celor 25% din locuri ramase => partidele nu vor ajunge chiar la proportia din primul tur, dar pana la urma nu conteaza ca partidul X are 5% sau 10% din locuri, important e sa poata sa isi spuna parerea in parlament , sa poata depune proiecte de lege, etc.

    Cu acest sistem avem si reprezentativitate individuala – toti castigatorii de colegii se califica, avem si reprezentativitate de partid – orice curent de opinie va avea o voce in parlament.

    Avem si responsabilitate individuala – fiecare om „raspunde” in fata alegatorilor – evident, atunci cand acestora din urma le pasa.

  17. Pai… mai exista si alte variante, nu-i asa? Vot proportional pe liste sau cum i-o spune. Mergi la matale in circumscriptie, votezi partidu’ care-ti place si partidu’ respectiv iti propune 3 oameni din care tu votezi unu’. Deci, partidu’ nu pierde votu’ si mai votezi si omu’. Chestioara asta se intimpla in Germanica si n-as zice ca-i der rau. Noi, cetatenii, trebuie sa avem un instrument cu care sa putem RESPINGE oameni care nu ne plac si fiindca mi se pare aiurea sa avem vot negativ (asa mi-ar placea, sa pot sa dau unui candidat o bila alba sau una geagra si in caz ca negrele-s mai multe, tipu’ sa nu mai aiba drept sa candideze 5 ani), deci fiindca nu-i ok sa avem vot negativ, am putea vota cu candidatul propus de partid care nu ne-a dezamagit (si partidul nostru favorit ne-ar contabiliza votul)

  18. nu prea am inteles cum intarind baronatele se intareste centrul.. regula istorica e ca intarind baronatele se slabeste centrul, il face dependent de anumiti oameni (baronii) pe care n-o sa-i mai poata ‘articula’ cum trebuie in cazuri normale de coruptie, va continua sa defileze cu ei. Un rege puternic in trecut nu a avut niciodata vasali foarte puternici care sa-i sufle prea mult in ciorba.

    Pe termen lung uninominalul e de preferat, mizand cumva (poate naiv) pe cresterea puterii de discernamant a populatiei. Un individ care arata suportul direct al populatiei va negocia altfel pozitia sa in raport cu puterea, decat unul ajuns printer alesi prin forta conjuncturii (pe lista). Ca deocamdata e votat partidul si mai putin individul (desi au fost si exceptii clare) arata eventual ca inca nu merge la ora actuala cum ar trebui, dar asta nu inseamna ca nu are potential superior celorlalte sisteme in viitor.

  19. A schimba sistemul de vot la fiecare scrutin e o dovada de infantilism politic – daca ne convine rezultatul e bine, daca nu, nu e bine. Nu poti cere carti tot timpul, joci cu ce ai in mana. Nu va impiedica nimeni, pe Dvs politicienii, sa va faceti treaba in circumscriptii. Acolo va puteti face cunoscuti si utili. Acum cativa ani mentorul Dvs politic, dl Basescu, voia un vot uninominal pur [ invingatorul ia totul ] – rezultatul ar fi fost catastrofal pt PDL, iar Parlamentu s-ar fi transformat in Marea Adunare Nationala.
    Sindromul mesterului Manole e chiar fara leac in tara asta? De ce trebuie sa schimbam tot timpul cate ceva? Nu ducem nimic pana la capat -ne invartim in loc de ne ia cu vertij. Schimbam si iar schimbam, iar concluzia la care am ajuns e ca nu suntem in stare sa ne autoguvernam. Degeaba votam – nu sistemul e de vina ci oamenii. Daca vi s-ar da SUA pe mana o faceti sigur praf intr-o legislatura! De cei care va dau votul uitati imediat – dupa alegeri „pulimea” dispare din agenda, raman doar acele sterile si stupide certuri de mahala pe la ore tarzii. Singurul argument folosit e „ba pe-a matii”. Toti sunteti la fel de neputinciosi, nepriceputi si meschini. Nu mai cersiti oportunitati, mai faceti-va, naibii, temele! Pentru toti viata trebuie sa fie un concurs.

  20. Si mai e ceva – cred ca un domn, Gafencu, parca, a atins problema. Candidatii nu sunt rezultatul unui proces eligibil transparent. Sunt cativa tipi la butoane care hotarasc totul – ei ni-i scot din palarie pe acesti porumbei la fiecare patru ani. Doar ambalajele difera – inauntru e aceeasi marfa. Votul pe liste e tot ce mai trebuie ca sa fie lipsiti de emotii – acum se mai ascund sub pulpana vreunui baron local. Cine crede ca dusul la vot are vreun sens se inseala – mexicanizarea aceea de care vorbea dl Tismaneanu s-a produs. Partidul Revolutionar, cu ramificatiile sale, s-a instalat solid la pupitru – securisti vechi si noi. Doar au facut efortul de-a se naste. Topoganul era gata pregatit

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Papahagi
Adrian Papahagi
Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii doctorale și post-doctorale la Londra, Oxford, New Europe College-București. Membru al asociației M10.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro