joi, martie 28, 2024

… uniti salvam Romania?!? Varza conceptuala si consecintele ei practice

… cum sa v-o zic mai simplu si mai frumos? O stiti pe aia cu „nu va jucati cu focul”? Ei bine, nici cu sloganurile nu e bine sa va jucati. In termeni de consecinte, sloganurile pot fi chiar mai periculoase decat focul. Pentru a ramane in registrul intelepciunii populare, nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce suna bine e adevarat si/sau benefic. Sloganul „Uniti, salvam Romania” se incadreaza la categoria „asa nu!” la gazeta de perete a poporului roman (pentru cei care-si mai amintesc de „gazetele de perete”). Drumul spre iad e pavat cu bune intentii prost formulate.

De ce? Pai sa vedem ce se (poate) ascunde in spatele a trei cuvinte.

[Nota: Ceea ce va urma vi se va parea o demonstratie copilareasca – si, in buna masura, veti avea dreptate. Gazeta de perete. Aveti insa rabdare. Asa merge mintea omului, simplu, si pe urma ne miram de ce avem razboaie, ne dam in cap sau ne punem streangul de gat. Copilarii.]

„Uniti salvam” – carevasazica ? Cine trebuie sa se uneasca? Se subintelege – romanii. Cetatenii romani – fie. Ce-nseamna asta? Ca acum nu sunt(em) uniti. Asta e problema. Odata problema asta rezolvata, putem salva – ce? Romania, nici mai mult, nici mai putin. Sa ne gandim: cine e Romania si ce primejdii o pandesc pe ea? De buna seama, nimeni nu se gandeste la Romania ca spatiu geografic si nici la pericole externe pe termen scurt. Si-atunci? Atunci toata lumea se gandeste la Romania ca la poporul roman si la pericolul care-l pandeste, pe el, pe popor adicatelea, daca nu „e” unit pe dinlauntru impotriva politicenilor corupti. Sau nu „suntem” uniti?

Hopa! Pare-se ca tocmai am infipt cutitul in inima problemei, i.e., a poporului. Roman, in cazul de fata. desi ar putea fi la fel de bine si ala american sau chinez.

Suntem „un popor harnic” sau romanii „sunt harnici”? Aici e-aici. Nu harnicia, ci „e” sau „sunt”. In limba engleza, confuzia e si mai evidenta. Poti spune deopotriva „the Romanian people is a hard-working people” sau „the Romanian people are hard-working people„. Iar asta pentru ca un popor poate fi inteles fie ca o colectie de indivizi (societas), fie ca un tot (universitas) ce depaseste suma indivizilor.

Vi se pare o distinctie de colea? Mai ganditi-va o data! Nu strica. Cand ne vaitam, injuram, iesim in strada si, eventual votam pentru „binele comun”, pentru republica, res-publica (lucrurile publice), la ce ne gandim de fapt? La romani sau la Romania? Adicatelea, la indivizi sau la concept? Mai clar: E Romania mai mult decat suma indivizilor sau nu?

Fara sa stie, viitorul „poporului roman” sta agatat in acest cui conceptual. Si se zgaltaie.

In trei cuvinte avem o contradictie in termeni (sa mai zica vreunul ca filosofia nu conteaza :)). Pe de o parte, „uniti salvam” presupune ca nu suntem decat o colectie de indivizi care ar rezolva/salva problema daca s-ar uni (si-ar uni vointele./vroirile) – eventual sub forma unui contract social, la care se tot face referire in ultima vreme. Pe de alta parte, indivizii astia vor sa salveze Romania, adicatelea poporul roman, adicatelea ceva ce e mai mult decat suma indivizilor. Indivizii astia vor sa se salveze pe ei de ei. Penrtu ca poporul roman e calitativ superior romanilor. Dupa cum am vazut si la televizor (sic), poti amesteca in borcane uriase nu stiu cate kilograme de calciu, apa, potasiu, fosfor si ce spuma marilor mai intra intr-un corp omenesc (aveti a ma ierta, a trecut ceva vreme de cand am terminat medicina), dar asta nu inseamna ca din borcan iese un om. Asa si cu popoarele.

Cand americanii au lasat problema „poporului” sa se scalde intre doua ape in Declaratia de Independenta, incapatanata s-a intors sa ii bantuie in timpul dezbaterilor dintre Federalisti si Antifederalisti si, mai tarziu, cand cu Razboiul Civil. Ideile sunt ca strigoii – nu mor de-a binelea niciodata. Nimeni nu zice ca pe noi ne paste vreun razboi civil, dar asta nu inseamna ca aceasta confuzie ideatica nu are efecte deosebit de nocive, vizibile cu ochiul liber.

Ideea poporului ca „societas„, i.e., colectie de indivizi, merge mana in mana cu asa numita teorie a contractului social. Contractul social e o teorie mirifica pentru a justifica o autoritate incontestabila – dar tocmai in asta ii consta si slabiciunea: in imposibilitatea contestarii. O data ce accepti ca majoritatea are intotdeauna dreptate, asta e. Cu asta defilezi. USL are o majoritate de 70% – putem sa ne unim noi cat vrem, ca n-avem ce face in afara unei alte majoritati, putin probabila, la urmatoarele alegeri, care ne va dezamagi din nou, si-o luam de la capat. Dupa care ne miram ca suferim de frustrarile hamsterului alergand pe loc, pe o roata, dupa o bucatica de morcov pe care nu o va putea niciodata atinge.  Conform contractului social, daca e nemultumit, poporul (majoritatea indivizilor), poate schimba legislativul cu un alt legislativ, dar cam atat. Asa ca daca vreti „uniti” nu va mai revoltati impotriva parlamentului. Voi l-ati facut – majoritatea.

Asa ca „uniti” nu putem salva decat parlamentul – asta vreti?

Daca, insa, vreti „revolutie” si dreptul de a va dezice de parlament, schimbati sloganul. Faceti apel la contractul guvernamental si la poporul concpetual. Acuzati guvernantiii ca au rupt contracttul cu Romania – cum au facut englezii in timpul Glorioasei Revolutii din 1688, cand l-au acuzat pe rege ca a rupt contractul cu poporul englez, sau cum au facut colonistii americanii, cand l-au acuzat pe bietul Rege George de toate rautatile, chit ca Parlamentul era de vina. Dar atat au inteles is ei – impotriva parlamentului nu te poti revolta, pentru ca te revolti impotriva majoritatilor numerice, or asa n-ai nici o sansa daca esti in minoritate. Iar oamenii destepti tind sa fie constant in minoritate fata de ailalti. Si-atunci trebuie sa faci apel la principii si la poporul conceptual. La binele comun care depaseste suma fiecarui bine individual.

Vreti ca oamenii sa isi depaseasca interesul imediat? Renuntati la contractul social, ca ala nu poate fi rupt,  si focalizati-va pe Romania, pe statul de drept. Cu majoritatea vointelor individuale e limpede ca nu aveti nici o sansa. Sunt multi. Mai multi decat voi. Singura voastra speranta e apelul la valori si principii, dincolo de ce stabileste orice majoritate.

Pe amandoua nu le puteti avea. Alegeti.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. USL are o majoritate de 70% pentru ca nu sint variante. Fie votezi PDL, fie USL (doua denumiri ale unor aripi din gloriosul PCR). De ce nu sint variante? In mare parte pentru ca parlamentul, indiferent de culoarea majoritatii, a votat o lege electorala care face imposibila candidatura unui om din afara sistemului.

    Apropo, daca mergeti prin sate, prin fiefurile PSD, veti vedea cita incredere au oamenii in PSD si cum spun cu obida „toti politicienii sint hoti”. De ce i-au votat? Pentru un kil de zahar, oricum tot un hot ar fi iesit.

    In ultimul rind, luati-o matematic: 70% din cei care au iesit la vot. Veti vedea ca milioane de romani nu merg la vot pentru ca nu stiu sau nu pot sa faca deosebirea intre un cacat rosu si un cacat portocaliu.

  2. Aoleo, ce varza. Se intelege un singur lucru: ca din cauza protestatarilor de la Uniti, Salvam nu ca a picat proiectul Legii MInelor, ci s-a aprobat noul Cod Penal. Foarte original. Sint convins sa ruptura logica va fi si ea explicata intr-un roman foileton cu multe citate inutile din Platon si Hobbes.

    • Spui „aoleo, ce varza”. De fapt, ideea este foarte simpla. Daca se sparge o teava in casa, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa inchizi robinetul (general) de apa si sa repari teava sparta, nu sa te apuci sa „lupti” (cu galeata) cu balta din mijlocul camerei. Din punct de vedere al „poporului”, asta se traduce astfel: daca ai probleme de genul „Rosia Montana” (o „inundatie”), degeaba vei rezolva aceasta problema (vor aparea altele similare – alte „inundatii”) daca nu rezolvi problema „statului de drept” (respectarea legilor, a Constitutiei – „repararea tevii sparte”). Se pare ca romanii reusesc cu greu sa distinga esentialul de amanunte. Cred ca are legatura cu modul in care este „gandit” sistemul de invatamant (vezi rezultatele recente ale testelor PISA la matematica). Romanii sunt mai degraba „poeti” decat „ingineri”.

      • Ehei, daca ar fi asa de simplu sa repari teava aia!
        Numai ca meseriasii au idei diferite: unul vrea bypass, altul compensator termic, inca unul vrea sa schimbe toata instalatia si s-o livreze la pachet cu termostat regal, iar altul sa puna robinet pe dreapta. Si toate-n van daca presedintele de scara, care stie el mai bine cum e cu papagalul si cositorul, nu vrea sa deschida usa decat peste vreun an …

        • Atunci cand devii constient ca daca nu repari repede teava pierderile vor fi majore, toate aspectele insiruite de tine devin neesentiale. Repet: se pare ca romanii reusesc cu greu sa distinga esentialul de amanunte, fapt ce se observa foarte bine si din comentariul tau.

          • Pai daca se pune sefu’ de scara de-a curmezisul ?!
            … dar ai dreptate: Grabiti sa dea replica, cetatenii nu disting esentialul, chiar daca e cuprins in ultimul rand.

            • Pe langa faptul ca nu reusesc sa sesizeze esentialul, cetatenii romani nici nu sunt prieteni cu logica (de fapt aceste aspecte sunt inrudite). In exemplul tau, „sefu’ de scara care se pune de-a curmezisul” nu este cetateanul „inundat” ci „alesul” cetatenilor („sef de scara” – parlamentar) care submineaza interesele legitime ale cetateanului „inundat” („oprirea inundatiei” – respectarea statului de drept). El simbolizeaza tocmai categoria celor care incalca legile (sau se coalizeaza cu cei care le incalca – „se pune de-a curmezisul”), adica tocmai categoria de indivizi impotriva carora trebuie luptat in primul rand.

  3. Domnule Fumurescu, ai reusit sa (ma) iriti cu acest titlu.
    De la varza la tocana si inapoi, insa, musai, conceptual !
    Vremurile fiind suficient de tulburi iar eu, fiind un nene care crede ca tinerii educati „afara” musai trebuie sa fie scuturati binisor spre de-a binelea de cele stereotipuri sadite de multii ani de spalare a creierelor parintilor lor care au fost chinuiti de SSMD, am considerat ca am obligatia sa citesc pana la capat – din respect pentru fiii mei – ceea ce ai scris dumneata aici.
    Nu am gasit decat varza, sincer vorbind.
    Ne apropiem de ziua de 17 Decembrie, o zi care da conceptului de unire o semnificatie sangeroasa ! Piepturile unite ale timisorenilor au fost tinta gloantelor lansate la ordinele celor care inca nu sunt condamnati si care considera ca au dreptul sa conduca in continuare destinele acestei tari.
    De salvat, noi cei ce am reusit sa va crestem normali in ciuda idiotirii cu program careia i-am facut fata muscandu-ne pumnii, poate ca am salvat cate ceva. Dovada sta in pleiada de tineri romani care nu se deosebesc de colegii lor din Stanford sau Harvard sau Yale decat, poate, prin limpezimea privirii si claritatea sentimentelor. Uneori si prin inteligenta superioara.
    Dupa ce zumzetul gloantelor a trecut, noi, „hamsterii alergand pe loc”, ne-am reocupat pozitiile in mecanismul cosmic al miscarii necontenite, o miscare despre care filozofii au cazut de acord ca este garantia vietii. Voi, fiind plecati, nu ati observat ca, dupa ce noi ne-am grabit sa ne repunem in miscare „in the cage”, ceilalti care au ramas acasa, nefiind suficient de competenti sau curajosi a va urma, s-au grabit sa inchida usile custilor.
    Au trecut doua decenii de atunci iar maine noi avem de gand sa ne oprim !
    Usile vor sari in laturi iar noi vom parasi custile si ne vom uni pentru a salva. Si suntem multi ! Mult mai multi decat cei din Parlament.
    Poate ca ceea ce vom reusi sa salvam va va ajuta din nou pe voi, cei care ati fost liberi sa plecati atunci. Mai sunteti liberi azi ?

    • Domnule Mihai Popa – Daca va consloleaza cat de cat, si reciproca e valabila :) Am impresia ca ma vedeti ceva mai tinerel de cat sunt. In Decembire ’89 am fost pe strada, in ianuarie ’90 am fondat impreuna cu altii revista NU (daca va spune ceva), am fost la toate mineriadele, am fost arestat si gazat si cate si mai cate. Cred ca mi-am mancat cu vard si-ndesat portia de „salam cu soia” – va-nteleg ca asta va deranjeaza.

  4. Mai draga domnule Fumurescu,, n-ati priceput deloc mesajul „Uniti salvam Romana!” intrucat nu vedeti pe cine reprezinta strigatorii sloganului asta, care e varianta contemporana a lu „STALIN SI POPORU RUS, LIBERTATE NE-O ADUS!”
    Adica, unitzii sunt UE, FMI, NATO, SUA si Grupul Bilderberg, iar noi ceilantzii trebuie sa ne unim si noi cu ei sau cu China sa scoatem carutza din shantz.

    Analiza serioasa, pe text, transmite un mesaj foarte grav, ca Romania e in pericol!!! Aici nu e nici o contradictie in termeni. Este si sentimentul meu ca Statul Roman are o imunodeficientza severa la tzepe, tzepari, si , mai nou statul prin reprezentantzii sai se comporta straniu, iar societatea civila incepe sa scoata capul ca graul primavara.

    Pe concluzie, ccomentariul meu, n-are nici cap nici coada, la fel ca si articolul Dumneavoastra.

  5. În fine ! Cineva re-pune pe tapet o problemă deloc nouă chiar și în România.

    „O naţiune este o conştiinţǎ naţionalǎ – cît valoreazǎ una, atît valoreazǎ cealaltǎ.”

    Am extras fraza din cartea „Istoria rǎzboiului pentru întregirea României” de Constantin Kiriţescu, Ediţia II-a, Editura Casei Şcoalelor 1926, Vol.3, pag.536. Contextul se referǎ la discursul lui Brǎtianu în primul parlament al României Mari, dar nu este clar dacǎ fraza aparţine acestuia, lui Kiriţescu, sau pur şi simplu fondului de idei al epocii.

    Atunci cînd vezi cum o grămadă de compatrioți, de la talpa țării pînă la vîrfuri, se năpustesc la cașcaval sub lozinca implicită „Mie să-mi fie bine, pe restul (românilor) poa´ să-i ia dracu !” TE POȚI ÎNTREBA DACĂ CHIAR SÎNTEM O NAȚIUNE.

    • Dezamăgitoare comentarii ! Poate că articolul nu strălucește prin limpezime. POATE ! Dar propune o temă de discuție. Răspunsurile ocupă tot spectrul dezabuzaților-vehemenți-dar-șezători-pe margine: „obositor”, „varză”, „ah, nu”, „iritat”, ș.a.m.d.

  6. Ah, nu, nu iar cu statul de drept. Intelegeti ca ne e lehamite sa mai iesim in strada pentru el nu din cauza dragostei de contract social, ci pentru ca deja ati abuzat de conceptul asta de 10 ani incoace, si la umbra lui s-au adunat atatea magarii, Udre, Ebe, BVBei, sforarii si compromisuri. Ce bine ar fi sa putem lupta pentru statul de drept, daca lupta asta n-ar fi deja acaparata de atatia politruci si atatia datatori cu parerea, care de ani de zile lupta cu atata succes pentru statul de drept ca au reusit sa ne aduca cu 70% uselei parelei in parlament, in timp ce ei prospera.

    Si la urma urmei, pe fondul problemei, care sunt valorile si principiile pe care sa ne focalizam? Practic, eu vad unul singur, dreptul la proprietate. Care, singur, nu reuseste sa ma scape pe mine de pericolul cianurilor de la RM si nici nu face o lupta egala intre saracanii din Pungesti si ditamai corporatia. Doar cu dreptul la proprietate nu ajungeam nici macar la „salvam” din fraza dvs. Fara „uniti”, Pungesti-ul era demult desfiintat de Chevron, si amarastenii din Rosia Montana de catre RMGC.

    Dvs propuneti un fel de rezolvare prin dezinteresare: orice problema dispare de la sine, daca nici macar nu ti-o pui. Dupa care, multumiti ca avem valori, printipuri, drept de proprietate si stat de drept, sa stam si sa ne uitam mirati de ce naiba bem apa verzuie privind la stele dintre sonde. E tentatia genunii. O varianta mai corecta este: drept de proprietate si stat de drept, dar nu in repaos in vid, nu golite de sens. Adica si valori si principii, dar si nitel contract social. Eu le aleg pa amandoua.

  7. Dupa cum ziceam, multi :) Incercati, totusi, sa nu va imaginati ca stiti ce-am scris, ca asta nu e testul Rorschach pe care sa-si proiecteze toata lumea obsesiile. Incercati sa cititi.

    • Interesant articolul, fara sa-mi imaginez ca stiu exact ce ati vrut sa ne spuneti.
      In viata reala nu poti „salva” nici macar o femeie batuta de barbat, daca ea nu vrea sa faca nimic.
      Majoritatea nu vrea sa faca nimic, hamsterul se multumeste sa alerge in roata si sa rontaie ce ii pune stapanul.

  8. Din câte pot să îmi dau seama din textul dvs și din reacții una este revolta, alta este utilizarea ideologică a revoltei în numele unori valori. Din cei doi pași s-ar putea să rezulte o revoluție în ansamblu, din cele două activități parțial suprapuse temporal un proiect de schimbare.

    Așa că lăsați revolta să meargă mai departe și catalizați cu cei care vă înțeleg și împărtășesc ideile despre valorile adecvate a doua activitate, distinctă de prima.

    A inhiba prin critici revota că nu e organizată deja în mod coerent conceptual e ca și cum ai crtica faza de aprindere la motor că e o simplă explozie, care nu produce încă lucrul mecanic. Construiți dvs pistoanele și toată transmisia dacă vreți ca mașina să meargă, iar dacă vreți să meargă într-o direcție anume cineva să-i pună volan și să își asume să fie lider. Înțeleg foarte bine mecanismul erorii dvs pentru că am făcut-o și eu la vremea mea. Evident liderul și ideologii vor fi făcuți varză mediatic, călcați în picioare de cei cărora li se lezează interesele cleptocratice, așa că trebuie să fie pregătiți să reziste la tăvăleală. Nu revolta ca atare deranjează atât de mult, cât direcționarea ei. Revolta e doar o bună ocazie de a disipa energii și dacă prezici bine ciclul lor ști când să bagi legi hoțomane, în momentele de relaxare.

    Așadar la treabă.

    • Revoltele ca revolte fara cap nu ma intereseaza. Au tot ocupat oamenii aia Wall Street-ul, cu suntem the 99% – si? Ce s-a ales? Mai rau, o revolta prost croita conceptual risca sa degenereze, Doamne fereste!, in ceva gen Revolutia Franceza. N-am nimic cu bunele intentii ale revoltatilor, ma numar si eu printre ei, dar daca o critica prieteneasca e citita ca „atac” sau demobilizare inseamna ca ne agitam de pomana.

  9. Aveţi un stil ciudat şi dezordonat, dar inviorator :-). Articolul este plin de typo ( sper :-) ), dar ideea este interesantă.
    Să zicem că sloganul era ” vrem să trăim bine” , „trandafirii înfloresc în mai” sau „România bunului simt”, era mai kusher?
    Hai să vedem: cum ar trebui să fie sloganul?

  10. Gasesc articolul dlui Fumurescu foarte bun. Dar:
    – a fost citit in graba/nu a fost inteles;
    – a lovit prea dureros la tinta si a iritat.
    Poate ca unii ar trebui sa reciteasca doar:
    „Faceti apel la contractul guvernamental si la poporul concpetual. Acuzati guvernantiii ca au rupt contracttul cu Romania – (…)– impotriva parlamentului nu te poti revolta, pentru ca te revolti impotriva majoritatilor numerice, or asa n-ai nici o sansa daca esti in minoritate.”

  11. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar nu inteleg de ce autorul mizeaza, in acest articol, pe solutii stilistice infantil arogant – mistocaresti, in abordarea unei probleme, altfel, serioase. Si, vrand probabil sa ne uimeasca sau sa ne puna la flotari neuronale, forteaza exprimarea in mod de-a dreptul inutil, daca nu hilar, rezultand un material intentionat prolix. Ca sa ce? Ca, in comentariul propriu de mai sus, sa „ne-o traga” (‘ multi Incercati, totusi, sa nu va imaginati ca stiti ce-am scris’), sugerand ca ori e genial, ori suntem prosti.
    „Uniti, salvam Romania” este realmente un slogan excelent. Este suficient de bine structurat ca sa aiba o multitudine de sensuri, lasand fiecaruia liberatea de a-i acorda propria intelegere si, mai ales, se poate aplica cu succes la foarte multe contexte sociale, politice, etice etc. Intr-adevar, Romania, ca tara si patrie, are nevoie de unitate pentru a fi salvata, poate chiar de o parte a propriului ei popor!
    Ma intreb: pentru „Yes, we can” autorul ar aplica aceeasi matrice analitica, in acelasi registru „de caterinca”?

  12. Eu citesc altfel: „Uniti salvam Romania” = „uniti salvam ideea unei tari normale”. Filozofia va va ajuta sa identificati elementul platonician aici.

  13. Nu fratilor, lasati sloganul, e doar un pretext. Domnu’ Fumurescu vrea sa ne spuna ca e rau sa votezi ca sa-ti fie bine (=contract social), trebuie sa votezi pentru drepturi si principii, si apoi binele si fericirea sa ti le cauti singur. E vorba de o banala lectie de Constitutie americana, cu ideea principala ca fiecare e lasat sa-si caute singur fericirea, statul nu iti asigura fericirea ci doar libertatea de a ti-o cauta singur. Stiti povestea, noi, prostii, vs constitutia americana cea desteapta. Am mai citit-o de atatea ori in atatea versiuni. Azi, varianta Fumurescu dec 2013.

    Singura nedumerire este de ce oare americanii se incapataneaza sa mai voteze, inca, la fiecare 4 ani. Oare n-au reusit inca sa gaseasca niste guvernanti care sa le garanteze odata si odata drepturile si principiile, si pe care sa-i tina pana la adanci batraneti in scaune, vazandu-si fiecare de cautarea propriei fericiri?

  14. Așa-zisa mișcare ”Uniți, etc.” e de fapt un ludditism de cea mai proastă speță. Așa cum muncitorii englezi distrugeau mașinile de țesut de teamă să nu le ia pâinea- naivul român calcă pavajele diverselor piețe, calcă garduri, se bate cu jăndarii în speranța că poate- poate o reveni vremea aia de aur- evident situată între Burebista și Mareșalul Antonescu când covrigii vor curge din cozile câinilor. Prostiile cu turismul montan care va compensa exploatările te fac să te îndoiești de inteligența unor oameni care dacă ar fi tăcut- ar fi avut de câștigat. Totul pentru a se dovedi că România e un stat neguvernabil- cu sălbatici care agresează americanii civilizați (apropo, Deveselu e un pericol mult mai mare decât RM și Chevron- de ce nu demonstrează nimeni contra glumei denumită scut ?),june școlite la Londra care simt cum le pute cultura occidentală- preferând viezurii și brânza autohtone- și alte ciudățenii românești..

      • Domnule Maxa, la RM și Pungești vorbim despre ce s-ar întâmpla dacă. Deveselu este gândit- din start- să fie o țintă pentru inamic. Nu că mi-ar face o mare plăcere familia Kim sau ayatolahii din Iran dar întreb și eu- ca prostul ”Ce-avem noi de împărțit cu ăștia ?”

  15. Articolul imi aduce aminte de povestea lui Nastratin Hogea cu balega de pe tavan: copilul trimis de parinti sa studieze prin strainataturi se intoarce acasa toba de carte si vede o urma de balega pe tavan, se gandeste toata noaptea dar nu poate sa-si dea seama cum a putut sta vaca pe tavan ca musca, iar tatal lui isi da seama ca a irosit degeaba banii cu educatia, ca el ca om simplu isi da seama ca vaca putea sa pateze barna inainte sa fie folosita la constructia casei.

    Protestele au fost in principal pentru „salvarea RM”, din pacate „salvarea Romaniei” era secundara. Pe de-o parte e normal, cand ti-e sete bei intai o cana de apa, si apoi vezi cum sa iti tragi apa curenta.

    E trist e ca nu ii criticati cinstit pentru lucruri care li se pot reprosa, de exemplu ingustimea/incoerenta viziunii, pt ca au cam abandonat „salvarea Romaniei” (sprijinul pt statul de drept, etc), pt ca nu au fost mai incisivi (ar fi trebuit un fel de Piata Universitatii 2).

    Incercati sa-i prindeti cu conceptele in dezordine, dar eu cred ca ii criticati pt ca n-au basca – caci dvs voiati sa protesteze pt statul de drept. Se simte influenta dlui Aligica („nu va jucati cu focul”), care a ajuns sa-l plagieze pe insusi Victor Ponta in teoria cu neonazistii si pericolele care ne pandesc.

    Sunt doua puncte subrede in logica dvs:
    „Indivizii astia vor sa se salveze pe ei de ei”. De ei?!
    1. fortati egalitatea „parlament = majoritatea/poporul”
    Dupa ce a incalcat promisiunile electorale (interzicerea cianurilor) si recent valorile fundamentale (modificarile la codul penal), Parlamentul nu mai reprezinta poporul/majoritatea (desi probabil ar fi reales maine in lipsa unei alternative), prin urmare e normal si perfect coerent sa protestezi impotriva lui, cu atat mai mult daca suntem „uniti”, deci o majoritate.

    „putem sa ne unim noi cat vrem, ca n-avem ce face in afara unei alte majoritati”
    2. „salvarea Romaniei” de coruptie se putea face in mai multe moduri, si nu neapat de azi pe maine:
    – constientizarea problemei coruptiei in randul alegatorilor (ultima data poporul a ales raul cel mai mare), de ex prin mitinguri/greve generale/piata univ. 2
    – sustinerea statului de drept, de ex. mitingul pro-DNA,
    – fortarea demisiei Guvernului – ar fi determinat poate responsabilizarea politicienilor actuali,
    – catalizarea unei alternative la putere, de ex. crearea unui partid
    – in extremis, o revolutie

    • (1) Nu eu fortez egalitatea parlament=majoritate/poporul! Asta e teoria contractului social!
      (2) Desigur, ar fi frumos sa constientizeze toti problema coruptiei, oamenii sa fie toti inalti, frumosi, destepti si, eventual, sa zboare. Dar e putin probabil. Si, repet, contractul social nu permite revolutii!

  16. Intii trebuie clarificata problema.
    1. Ca sa salvam RO ar trebui sa existe o amenintare.
    2. La ce se refera amenintarea? Ne ataca cineva? Turcii, rusii, chinezii, americanii, cine?
    Daca nu ne ataca nimeni poate vrea cineva sa o fure. Cum? Sa o ia in spate si sa o duca pe Luna? Daca nici asta poate e bolnava? Ar trebui sa identificam boala si apoi sa vedem tratamentele posibile. Ar mai trebui si ca bolnavul sa accepte tratamentul care poate fi dureros.
    3. Uniti? Cine sa se uneasca? Toata populatia? Cum, in cuget si simtiri ca un singur om?
    Nu cred ca exista vreo amenintare reala.
    Uniti este o utopie. Nicidata, nicaieri nu a existat o asemenea unitate. Nici nu ar fi sanatoasa o asemenea unitate.
    Ar fi mai bine ca fiecare sa-si vada de treaba lui pe care sa si-o faca cu adevarat bine si cinstit si atunci nu va mai fi nevoie nici de unire nici de salvare.
    Nenorocirea este ca cei mai multi romani nu vor sa munceasca nici bine nici cinstit. Cei mai multi sint preocupati de ce face vecinul si mai ales de „mie ce-mi iese din asta”. Daca iese ceva personal restul poate sa se duca dracului. Daca nu iese ceva atunci poate sa se duca totul la dracu’.

  17. Observ la majoritatea comentatorilor de dreapta aceasta optiune aproape fetisizanta de a asuma ideologiei conservatoare principiile statului de drept….nimic mai fals!!

    Statul de drept nu este nici de stanga nici de dreapta…el transcede ideologia si optiunile politice personale…Va reamintesc ca in numele dreptei s-au incalcat principiile statului de drept in numeroase tari ( de la Ungaria si Italia, pana la Argentina, Coreea de sud, Turcia sau Rusia)

    Aceasta incercare permanenta de legitimare a dreptei prin intermediul statului de drept este cu atat mai ridicola cu cat in realitate in Romania doctrinele sunt doar niste perdele de fum….Este USL intr-adevar de centru-stanga? este PDL sau Miscarea Populara de centru- dreapta? Este justitiarismul o caracteristica specific dreptei? Raspunsul este evident nu

    Deci sa nu cadem in capcana Dreapa = stat de drept pentru ca nu numai ca nu este adevarat dar atenteaza la insasi natura statului de drept

  18. Buna ziua,

    Citind comentariile la articolul de mai sus pot intrezari motivul pentru care PSD-ul a castigat intotdeauna alegerile parlamentare. Pentru ca stie ce-si doreste fara conceptualizari elitiste, despicari de fir in 4 si certuri pe culoarea mochetei cand tie iti arde casa, fratilor!
    Sunt inginer, probabil stapanesc mai putin resorturile fine ale limbii romane comparativ cu majoritatea comentatorilor de aici, but here’s my 2 cents:

    Atata timp cat populatia cu IQ de 3 cifre si aspiratii care transced mancarea si caldura zilei de maine se va diviza in factiuni si partidute construite dupa orgoliul si charisma liderilor (Ungureanu, Neamtu, Naumovici etc.), nu se va putea stopa aceasta masinarie monolitica care este PSD-ul.
    Bataia elitista pe spate (si burta) trebuie incetata, angajatii la multinationale, ziaristii inca entuziasti si cat se mai poate de verticali , toti oamenii care nu au un interes politic si nu intrevad vreunul in viitorul apropiat trebuie sa incerce sa explice(macar sa inteleaga initial) fiecarui bunic, prieten, tata, mama din mediul rural (bazinul PSD) si urban (la fel, bazin PSD dar nu atat de categoric) ca ala care da o galeata si 2 litri de ulei te va fura inmiit cand „se va alege” pe votul tau.
    Facea cineva analogie cu o teava sparta mai sus. Teava asta sparta-i justitia acum. Cat justitia functioneaza, restul se poate carpi. Facan abstractie de afirmatiile ca nu exista dreapta/ stanga, cred ca doar ceva din partea „dreapta” poate pune tara asta pe un fagas normal. Si acest ceva este munca fiecaruia de zi cu zi si responsabilizarea politicului pentru actiuni abuzive/ promiziuni ne-indeplinite.
    Succes si Doamne-Ajuta !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro