joi, martie 28, 2024

USR: deschis sau închis?

De câteva săptămâni, Uniunea Salvați România este zguduita de scandalul primirii lui Dacian Cioloș în partid. Nu voi insista pe detalii care sunt publice, dar povestea se poate rezuma cam așa: conducerea USR a încercat sa ia în cerc restrâns decizia de respingere a fostului premier, iar baza partidului, membrii, simpatizanții și o parte din grupul parlamentar – care în majoritate îl doresc – s-a revoltat. Conflictul a răbufnit în public, iar liderul USR a dat înapoi anunțând ca s-ar supune dorinței majorității.  Fostul premier însă a refuzat sa forțeze, precizând ca “intrarea în acest moment ar duce la dezbinare” dar lăsând posibilitatea unei apropieri ulterioare.

Deși aparent o lupta pentru control și un eșec de comunicare publica, disputa poartă o miză mult mai mare. USR se află în fata unei alegeri intre doua identități: vrea sa fie un partid “deschis”, cu leadership multipolar, curente ideologice diferite, deschis competiției interne, un partid care redefinește mecanismele de decizie și relația dintre politicieni și electorat; sau vrea sa rămână un partid “închis”, ierarhic, unit în jurul unui lider, disciplinat, și cu un focus ideologic îngust.

Pe termen lung, de rezultatul acestei alegeri depinde nu doar soarta unui mic partid parlamentar ci chiar viabilitatea unei opoziții anti-PSD eficiente

Paradoxul alegerilor românești

Alegerile românești suferă de un paradox: de peste 20 de ani PSD – cel mai mare partid – nu a mai câștigat alegerile prezidențiale. Singura excepție, în 2000, s-a datorat fărâmițării opoziției în 4-5 candidați făcând posibilă ascensiunea lui Corneliu Vadim Tudor și victoria lui Ion Iliescu.

Pe de alta parte președinții ne-PSDisti (Constantinescu, Băsescu și Johannis) au avut de a face în majoritatea celor 16 ani de mandat cu o alianță parlamentară instabilă sau ostilă și cu un guvern adesea potrivnic.

România anti-PSDista, performantă când e vorba de alegeri prezidențiale, eșuează constant la alegerile parlamentare. Între prezidențiale și parlamentare, ea pierde cam cu un milion de voturi mai mult decât PSD-ul ajungând să formeze cu greu o majoritate stabila.

In analiza politică românească, eșecul e adesea explicat ca “dezbinarea dreptei”, iar cauza este de obicei identificata ca “orgolii personale ale liderilor politici”.

Voi încerca în rândurile de mai jos să arat cum această explicație este pe cat de comuna, pe atât de superficială, și să argumentez trei idei:

  1. Că problema partidelor anti-PSD nu sunt “orgoliile liderilor” (normale în politica) ci faptul că ele nu sunt capabile sa ofere un model organizațional și decizional adaptat electoratului său: bazat pe democrație și competiție internă în loc de ierarhie strictă și relații clientelare.
  2. Ca electoratul anti-PSD e un electorat divers demografic și ideologic, iar ideea de “unificare a dreptei” un nonsens. Ceea ce unește electoratul anti-PSD nu sunt idei “de dreapta” ci dorința de modernizare, transparentizare și punere a statului romanesc pe baze de valori corecte.
  3. Ca Uniunea Salvați România are șansă istorică sa corecteze ambele probleme de mai sus – cu condiția sa îmbrățișeze o identitate de partid “deschis”.

In fine, la finalul analizei voi încerca sa sumarizez principiile de organizare ale unui partid “deschis”, principii inspirate din sisteme politice mai mature cu electorat divers ideologic.

    1. Partidele românești: cluburi închise

      Majoritatea partidelor românești suferă de păcatul originar al democrației post-decembriste: o filozofie centralistă, ierarhică, bazată pe “disciplina de partid”.

      Modul de funcționare al PSDului e emblematic.  Partidul e organizat pe principii feudale:  la fiecare nivel, liderul oferă beneficii (drept de exploatare a resurselor publice) în schimbul sprijinului politic de la nivelul imediat inferior. Deciziile sunt luate de sus în jos, individual sau în cerc restrâns, fără vreun input de la baza. Selecția candidaților se face de la “centru”, pe criterii tribale (vezi nenumărații nași, fini, gineri și socri) sau tranzacționale (bani pentru partid sau sprijin media contra imunitate). Opiniile disidente sunt rapid și aspru pedepsite (vezi recentul caz al primarului Chirică). Dezvoltarea de centre de putere alternative e un risc major pentru lider: de aceea președinții anteriori, cu excepția fondatorului, au sfârșit excluși sau izolați.

      Sistemul funcționează însă, pentru ca toți cei implicați depind de el: indiferent ca vorbim de lideri politici îmbogățiți din bani publici, directori de instituții care-și “fac parte” din contractele de achiziții, pana la electoratul sărac dependent de pomenile electorale – bunăstarea tuturor membrilor depinde de partid.  Este și motivul pentru care PSD este atât de îndârjit anti justiție: fără spolierea resurselor statului partidul își pierde rațiunea de a exista.

      Spre deosebire de PSD, opoziția anti-PSDista a început anii 90 fărâmițată în multiple partidulețe și centre de putere. Aceste grupări au urmat un proces continuu de unificare și agregare (în ciuda mitului “dezbinării”): întâi în CDR, apoi în alianța “DA” și sfârșind în PNL-ul de azi.

      În loc sa creeze însă un mecanism alternativ de organizare și decizie, au împrumutat modelul ierarhic și clientelar al PSD-ului – concentrarea deciziei la vârf; selecția netransparenta și centralizata a candidaților; descurajarea opiniilor disidente – și au dezvoltat aceleași metehne clientelare. PD-ul sau PNL-ul s-au umplut de nași, fini și “consiliere” și de tot felul de indivizi dubioși și corupți.

      Pentru o vreme, speranța de schimbare și carisma unor lideri a adus voturi opoziției anti-PSD; cu vremea însă, scandalurile și clientelismul au creat o fisura adâncă intre partide și suporteri (“PNL / PSD – aceeași mizerie”). Asta pentru că, spre deosebire de baza votanților PSD, electoratul anti-PSD nu depinde de partid, a depășit mentalitatea de asistat și are alte așteptări de la reprezentanții politici.

      2. Anti-PSD înseamnă “deschis”, nu “dreapta”

      Electoratul anti-PSD e numit în general “de dreapta”. E o idee la fel de superficială și păguboasă ca și ideea “orgoliilor” pentru ca ascunde nevoile diverse ale acestui electorat și previne conturarea unei oferte politice coerente.

      Acest grup include într-adevăr antreprenori și corporatiști atrași de un program clasic de dreapta (taxe reduse, etc.). Dar include și activiști civici non-guvernamentali, ecologiști sau angajați publici (profesori, medici), multi cu idei mai degrabă de stânga. Intre votanții lui Johannis 40% sunt din mediul rural iar 74% nu au studii superioare.  O buna parte din acest electorat e mai degrabă conservator sau neatras de subiecte ca drepturile LGBT – teme importante însă pentru electoratul urban cu studii superioare.

      Aparent această diversitate ideologica e obstacol în calea unei opoziții coerente. Nimic mai fals: ce unește aceste grupuri este mai important decât ce le desparte: revolta fata de corupția și clientelismul PSD; dorința de reformă a statului, de decizie transparenta în cheltuirea banului public, de meritocrație în instituțiile publice.

      Ideologia anti-PSD poate fi sumarizată într-un cuvânt: “deschidere” a statului către cetățean. Dar o asemenea ideologie nu poate fi promovata de partidele existente, organizate pe modelul centralist si clientelar. Lipsa de deschidere in interior submineaza credibilitatea in exterior.

      As mai adăuga în paranteză că această falie politică din România este în ton cu reașezarea globală a curentelor ideologice. Am mai atins acest subiect într-un articol de anul trecut.

      3. USR: un “startup politic” grassroots (creat “la firul ierbii”)

      În peisajul politic romanesc, Uniunea Salvați România face nota discordantă. Gruparea s-a născut ca o reacție civică la corupția și abuzurile administrației locale din capitala. Dintr-o asociație civică (“Salvați Bucureștiul”) s-a transformat ulterior în partid politic. Liderul partidului, Nicușor Dan, are meritul de a fi perseverat, încăpățânat și tenace, într-o perioada în care putini credeau în viabilitatea ideii.

      După rezultatul bun de la alegerile locale din București de anul trecut, USR s-a confruntat –  asemenea unui “startup politic” – cu provocarea unei scalari rapide. Partidul a făcut fată cu succes provocării, deschizându-se către oameni de calitate (antreprenori, ONGisti, tehnocrați, șamd.) și intrând în parlament.

      În același timp procesul de extindere s-a făcut cu suficientă circumspecție, evitând accesul corupților sau traseistilor: un singur caz ar fi fost suficient sa-i năruie credibilitatea.

      USR a adus câteva noutăți absolute în viata politică româneasca:

      • O implicare reala a “bazei” partidului și o campanie făcută integral pe baza de voluntariat.
      • Dialog constant intre aleși și alegători în întâlniri directe sau pe social media.
      • Un nivel de competiție interna: în câteva filiale, nominalizarea candidaților s-a făcut prin “alegeri primare” și vot deschis al tuturor membrilor.
      • Refuzul explicit al unei poziționări ideologice stânga/dreapta: o alegere mult criticata în presă și chiar de unii suporteri, dar corecta pe baza ideilor expuse mai sus.

      Rezultatele la parlamentare (creștere de peste 3 ori a bazei de votanți și accesul în parlament) ar fi trebuit sa încurajeze continuarea pe același drum al deschiderii și competiției intre idei și oameni.

      Din păcate perspectiva intrării dlui Cioloș în partid a scos la iveala și un curent opus: care privește extinderea rapida cu suspiciune și dorește sa controleze strict accesul, deciziile importante și disciplina de partid.

      Proiectul de statut aflat în dezbatere internă merge pe aceasta viziune:

      • Impune “disciplina de partid”: membrii sunt obligați “sa respecte deciziile organismelor de conducere”, “sa nu prejudicieze imaginea USR” și “sa nu aducă atingere imaginii altor membri”.
      • Controlează nominalizarea candidaților de sus în jos: dând Biroului Național drept de veto asupra candidaților la toate nivelele.
      • Nu oferă mecanisme de control de jos în sus: odată aleși, membrii Biroului Național și Comitetului Executiv nu pot fi revocați sau controlați de “baza partidului”, cel puțin pana la următoarele alegeri.
      • Criteriile de admitere a noilor membri sunt ambigue și deschise abuzului. Evident USR trebuie sa continue sa blocheze accesul traseistilor politici și corupților, dar nu mai mult de atât.

      În fapt, filozofia acestui statut nu e mult diferita de cele ale partidelor existente, și e similară cu alte proiecte dorit reformatoare dar care au eșuat sufocate de dorința excesiva de control a fondatorului (M10 al Monicăi Macovei sau Forta Civica a lui Mihai Răzvan Ungureanu). Mi-e teama ca dacă aceasta platforma va avea câștig de cauza, USR-ul le va urma soarta.

      As mai adăuga ca asta e o situație întâlnită adesea și în business: dificultatea fondatorului unui startup de succes de a împărți controlul și decizia pe măsura dezvoltării.  Ca și în business, nici în politică nu e un obstacol insurmontabil, dar necesită o schimbare majora de paradigmă organizatorică.

      Cum arată un partid “deschis”?

      În conturarea caracteristicilor unui partid deschis, m-am inspirat în special din organizarea partidelor americane, pe care le cunosc și urmăresc îndeaproape; dar aceleași caracteristici se pot regăsi și în unele noi forțe politice europene.

      Esența unei astfel de organizații poate fi rezumată la 4 caracteristici:

      • Libertate deplină de opinie și de dezbatere
      • Alegeri primare: nominalizarea candidaților prin competiție deschisă
      • Separarea conducerii politice de cea administrativa
      • Mecanisme de dialog și influentă de la “bază” spre “vârf”

      Libertatea de opinie și dezbatere

      Partidele românești detestă libertatea de opinie: membrii de partid sunt priviți ca soldați disciplinați, care urmează “linia politică” trasată de conducere.  Coerenta de mesaj e impusa adesea prin mecanisme disciplinare, mergând pană la excludere.

      Logica acestei discipline tine de “apărarea imaginii partidului” sau de ideea că “nu dăm din casă, o ținem între noi”. Dar când e vorba de politică argumentul e absurd: societatea evoluează exact prin dezbatere. În special pentru un partid cu electorat divers, o multitudine de opinii în dialog public e necesară și foarte sănătoasă.

      Masurile disciplinare pot fi uneori necesare, dar numai pentru abateri etice sau de comportament (injurii, etc.)

      Alegeri Primare: nominalizarea candidaților prin competiție deschisă

      Cheia de bolta a unui partid deschis și multipolar sunt alegerile primare. Alegerile primare sunt competiții interne care decid candidații pentru alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale.  Asta presupune:

      1. că orice membru poate candida pentru orice nominalizare
      2. că orice membru sau simpatizant are drept de vot la orice scrutin din circumscripția sa
      3. că organele alese NU POT sa treacă peste votul membrilor simpli și să invalideze sau să aleagă alți candidați.

      Acest ultim punct e important în stabilirea principiului democratic în interior: “baza partidului” – nu conducerea – are controlul celei mai importante decizii.

      Alegerile primare au câteva beneficii:

      – Creează un mecanism clar, transparent de selecție și ierarhizare a candidaților. În felul acesta, orgoliile și competitivitatea – inerente în politică – sunt canalizate și utilizate într-un mod constructiv.

      Permite existenta unor puncte de vedere și poziții ideologice diferite, în competiție în același partid/alianță, și existenta unor centre multiple de putere.

      – Oferă o cale legitima de intrare în politica pentru figuri noi.

      Implică permanent “baza partidului” în decizie, menținând angajamentul suporterilor și forțând candidații sa intre în dialog cu aceștia.

      –   Ajuta la mediatizarea candidaților dacă dezbaterile sunt publice.

      Separarea conducerii politice de cea administrativa

      O consecință a punctului precedent tine de conducerea corectă a competiției interne. Ca în orice competiție e nevoie de reguli clare și de un arbitru: de aceea, conducerea administrativa trebuie separata de cea politica.

      În cazul partidelor americane, Comitetul Național (Democratic National Committee si Republican National Committee) au atribuții legate de organizare internă, recrutare de candidați, strângere de fonduri, și în special stabilirea regulilor pentru alegerile primare (mod de votare, calendarul dezbaterilor) etc.

      Linia și mesajul politic în schimb sunt stabilite de către cei care candidează în alegerile primare, nu de conducerea administrativa. Candidatul la cea mai înaltă funcție în stat (președinte), devine liderul politic “de facto” dar fără ca sa fie “președintele” partidului; care tehnic vorbind e președintele Comitetului Național. Acest mecanism face posibilă înnoirea și reîmprospătarea constanta a galeriei de lideri la toate nivelele, și adaptarea rapidă la nevoile societății.

      Mecanisme de dialog și influenta de la “bază” spre vârf

      A patra caracteristică a unui partid “deschis” este existența unor mecanisme de dialog și influență a “bazei” fata de ierarhia partidului (pe lângă însăși alegerile primare).

      Acest gen de mecanisme pot îmbrăca diferite forme, nu neapărat statutare, ci doar ținând de cutuma democratică: întâlniri regulate cu alegătorii (“townhall meetings”); consultări pe proiecte politice specifice; “referendumuri” interne pe diferite teme.

      Concluzii

      Sunt de părerea că un partid care va reuși să implementeze principiile de mai sus va răsturna complet scena politică românească și va atrage la vot multi dintre cei care astăzi refuza sa mai participe.

      Si cred de asemenea ca “ingredientele“ sunt deja pregătite: o parte dintre ideile de mai sus au fost testate cu succes, iar suporterii USR înțeleg, poate chiar mai bine decât liderii organizației, care e direcția corecta.

      După 26 de ani de produse democratice “contrafăcute”, “piața” politica din România e gata pentru un produs democratic autentic. Cererea există: este USR capabil să o satisfacă devenind primul partid cu adevărat “deschis”?

      Distribuie acest articol

      47 COMENTARII

      1. Proiectul de statut este „deja” în dezbatere internă? Înainte de a se hotări dacă se merge pe versiunea închisă sau deschisă de partid?
        Mă așteptam din partea senatorilor, deputaților și consilierilor locali aleși deja în funcții să hotărască mai întâi direcția și abia apoi forma statutului. Indiferent de „costul” politic generat de mass-media ostilă USR.
        Și totodată să facă o primă dezbatere cu noi, votanții și simpatizanții.
        Daca deja ați ales ce urmează să dezbateți înseamnă că nu se dau doi bani pe părerile noastre.
        Relativ la libertatea de opinie și votul în Parlament conform conștiinței fiecărui ales, senator sau deputat – presupun că USR ar trebui să definească o nouă formă de explicitarea a acestor opinii diferite de o linie ideologică prin înființarea unor grupuri declarate în care pentru o anumită problemă dezbătută să anunțe electoratul cine și de care parte a baricadei este, nicidecum votează fără să știm ce în fiecare situație în parte.
        De exemplu – cazul ”CpF – căsătoria între bărbat și femeie” am vrea să știm cine a fost pentru și cine contra, tabelat, nu de alta, dar un senator sau deputat ar urma să fie reales și în funcție de ce a votat de-a lungul anilor și să-l pot evalua în ce măsură corespunde cu profilul și doleanțele mele ca votant.

        • Dle Vali,

          Felul de partid care va fi USRul va tine in buna masura chiar de cum arata viitorul statut. Versiunea curenta (pe baza statutului vachi din cate inteleg) e intr-un fel de dezbatere interna – eu am ajuns sa-l vad via reprezentantii circumscriptiei de care apartin (diaspora). Sunt de accord cu dvs ca discutia despre statut ar trebui sa fie cat mai larga si cat mai publica: ar trebui sa va contactati reprezentantul (senator, deputat) si sa oferiti comentarii.

          Cat priveste votul in parlament, perfect de accord ca votul fiecarui reprezentant trebuie sa fie public. E unul din motivele pentru care USR a insistat, cu success, sa se reporneasca sistemul de vot electronic: ca sa existe istoricul tuturor voturilor.

          Trebuie insa sa acceptam ca reprezentarea politica “pe bune” – ceea ce USR chiar face – inseamna ca unii senatori sau deputati au opinii diferite in functie de circumscriptia pe care o reprezinta. De exemplu in disputa cu CpF – oricat ar fi de frustrant – e de asteptat ca reprezentantii din zone mai conservatoare ale tarii vor vota diferit de cei din zone mai “progresiste”.

          Iar apropo de CpF si drepturile comunitatii LGBT: in SUA, Partidul Democrat acum 25 de ani avea exact aceasta dilema: o parte din partid era pro, o parte contra, iar tara ca intreg foarte conservatoare. Subiectul putea fisura usor partidul; dar comunitatea LGBT a acceptat ca procesul va fi lung si a lucrat metodic si pas cu pas la schimbarea mentalitatilor schimband, in mai putin de o generatie, opinia majoritatii.

          • Exista totusi cateva diferente majore. Societatea americana este, desi majoritar protestanta, heterodoxa. Schimbarea mentalistatilor s-a produs si cand anumite biserici au inceput sa tempereze sau chiar sa reformeze discursul cu privire la LGBT. In Romania tentativele de deschidere a mintilor se lovesc de un monolit pravoslavnic (cu un cler extrem de incult) care nici nu intelege conceptul de discutie ci doar pe cel de predica. In plus in SUA conservatorii religiosi nu erau idiotii utili ai unei puteri straine. In Romania e mult mai discutabil.

      2. Presupunand ca de maine PSD nu ar mai exista, ce ar mai ramane dintr-un „partid” construit pe baza liantului „anti-PSD”?

        Ne apopiem de 3 decenii de la 1989. Cred ca nu sunt prea pretentios daca vreu sa vad si eu ca avem partide politice in Romania.

        Deocamdata nu avem nici un partid politic, avem doar grupari administrative non-ideologice.

        Ori, trasatura de baza a unui sistem democratic este existenta mai multor partide politice.

        Prin „partid politic” se intelege o grupare care urmareste conducerea societatii dupa principii ideologice (mai mult sau mai putin distincte, dar ideologice).

        Incapatanarea noastra de a imagina o democratie fara partide politice (evident imposibil) conduce la asemenea non-sensuri electorale cum sunt cele descrise in articol.

        ===

        Am mai spus, dar consider ca merita repetat: oamenii nu se prezinta la vot pentru ca nu se simt reprezentati. Nu se simt reprezentati pentru ca nici o grupare pretinsa „partid” nu ofera o agenda politica, si cu atat mai putin una pe baze ideologice.

        Imi pare rau, dar o societate cu un singur partid este una comunista sau una fascista.

        Sa ai o societate fara nici un partid politic inseamna de fapt sa ai una cu un singur partid politic, in cazul nostru un cvasipartid ce se constituie din mai multe entitati legal distincte. Ca un fel de „fractii” ale partidului comunist sau fascist.

        ===
        De aici si efectul secundar al solicitarii ministrilor de a face reforme in diverse domenii, cel mai bine evidentiat este cel al educatiei.

        Reformele nu le fac ministrii, ci partidele. Ministrii le aplica.

        Ori, daca nu ai partide reale, care sa formuleze reforme pe baze politice, ministrii nu au ce aplica. Asa ca tot ce fac pana la urma ministrii nu este de fapt decat o continua cosmetizare administrativa, nicidecum o reforma reala. Nici pe departe. Si nici nu o vor face vreodata.

        ===

        Intr-adevar, toate partidele sunt la fel. Au aceeasi pseudo-idelologie de tip „administratie”, cam la fel cu fascistii lui Mussolini. Doar ca partidul fascist era numai unul, pe cand aici pe Dambovita, totul e original. Am inventat fascismul „pluiripartid” :-))).

        Fugim de ideologiii politice precum alcoolicul de ciroza.

        Cei cateva sute de mii de oameni, daca nu chiar milioane care au manifestat recent nu se poate spune ca nu au spirit civic. Totusi, suficient de multi nu s-au prezentat la vot. Sa ne intrebam de ce? Au avut la dispozitie un partid care se manifesta clar anti PSD, si care tot nu a strans prea multi votanti. Asta inseamna ca nu lupta pro si anti PSD a fost si este determinanta, ci altceva.

        Eu cred ca electoratul roman s-a maturizat inaintea partidelor asa-zis politice. Electoratul roman cere partide poltiice reale, cu solutii cu agende concrete bazate pe ideologii asumate si clare. Acest electorat matur nu gaseste o asemenea ofertra si, evident nu vine la vot.

        Se vor maturiza si partidele noastre pentru a se transforma din grupari administrative in partide cu adevarat politice?

        Si asta in urmatorii trei ani?

        As vrea sa am o oglinda magica. Dar poate ca e mai bine ca nu o am…

        • Citat (despre USR):

          „Refuzul explicit al unei poziționări ideologice stânga/dreapta: o alegere mult criticata în presă și chiar de unii suporteri, dar corecta pe baza ideilor expuse mai sus.”

          Rezulta ca USR nu e partid… :-))

          ==

          Dar sa ramanem in cadrul propus de autor:

          Asteapta USR ca prin deschiderea propusa sa … sa ce?

          – Sa primeasca o orientare idelologica, de la baza spre varf?

          – Sau sa i se confirme (tot de la baza…) ca e mai bine sa nu aiba o orientare ideologica?

          – Sau sa dobandeasca un mecanism (tot propus de baza…) prin care , in alt mod (care o fi acela vom vedea) sa decida mai tarziu daca afirma o ideologie sau nu?!

          …..sau ce, pana la urma?!

          ===

          Dupa ce aveam un pseudopartid a carei orientare ideloologica probabil doar un cerc de initiati o cunoasc (/ :-)) , acum avem un altul care… nu prea stiu care ce.

          Mai avem un asa-zis partid pe baze etnice si inca unul care a fost cand pentru cand impotriva PSD (ca romanul, impartial….) si inca unul care crede intr-unul liderul sau :-)).

          ===

          Sa imi fie cu iertare, dar asemenea piesaj „politic” nu are cum sa atraga la vot oameni care stiu ce e cu ei pe planeta asta.

          Cei care au votat totusi sunt fie nauci complet si nu inteleg nimic, fie din cei care au strans din dinti sperand in valabilitatea principiuilui „cel mai mic rau”, fie unii (astia cred ca sunt putini) care au zis ca la urma urmei daca nici macar nu votezi, ce kuku sa mai astepti de la la demokratzia asta… poate ne-o repera-o dom Mitica :-))).

        • Intru totul de acord cu Dedalus. Foarte bun comentariu.

          As adauga doar ca nu noi [adica politrucii nostri] am ‘inventat’ fascismul pluripartit, ci altii, prin Europa Vestica. Italienii, de pilda, sunt specialisti in mimarea diversitatii si democratiei. Pana si sistemele politice le copiem, odata cu normele si codurile de legi, din pacate de la cei mai corupti si versatili demagogi.

      3. Domnule Rares Benga, fii amabil si scrie un statut simplu pentru USR. Nu glumesc. Ai mintea Clara. Ajuta-I ca nu au timp si se pierd in prostii enervante.

      4. Inteleg ca domnul Rares Benga este nimeni altul decat fratele lui Tudor Benga, parlamentar USR de Brasov si unul dintre cei mai vocali sustinatori ai venirii luI Dacian Ciolos in USR, cu tot ce decurge de aici – schimbarea actualei conduceri, afilierea USR la PPE, discutii pentru o eventuala alianta/fuziune cu PNL, tot tacamul.

        Prin urmare, aceasta analiza inspirata de practica politica americana, vine sa sustina un punct de vedere profund partizan, al unei tabere din USR care instrumenteaza subiectul Ciolos pentru a ajunge la putere in partid.

        • In mod normal un astfel de comentariu, de dupa pseudonim si atacand persoana in loc de argument n-ar merita nici o privire, si cu atat mai putin un raspuns.

          Dar din respect pentru cititorii articolului o voi face – pentru claritate si pentru ca pur si simplu nu e nimic de ascuns:

          1. Da, Tudor este fratele meu, deputat USR de Brasov. Sunt mandru de munca pe care o face si de modul in care-si reprezinta votantii. Va invit sa-l urmariti pe Facebook.
          2. Ideile din articol sunt insa ale mele; expuse din perspectiva unui simpatizant care s-a implicat in campanie in diaspora, a strans semnaturi, a incercat sa ajute la constituirea unui partid adevarat, “deschis” in Romania.
          3. Nu am ambitii politice personale. Nu ca ar fi fost o problema sa le am, dar nu e cazul. Ma intereseaza insa ca Romania sa iasa din prizonieratul mafiei transpartinice, iar calea o vad in ideile de mai sus.
          4. Cred ca am fost destul de explicit in articol: sunt pentru intrarea dlui. Ciolos in partid; sunt impotriva oricarei aliante cu PNL sau alt partid vechi. Cu afilierea la PPE n-am nici o opinie.
          5. Povestea ca “o tabara din USR instrumenteaza subiectul Ciolos pentru a ajunge la putere in partid” e o minciuna. Adevarul am impresia ca e pe undeva exact pe dos.

          In final, un sfat gratis pentru domnul, doamna sau grupul din spatele acestui comentariu: daca aveti impresia ca genul asta de soparle conspirationiste vor avea succes, subestimati serios baza votantilor USR.

        • Ideea de fuctionare e valida. Banuiala dvs de partizanat si interese ascunse (pe care o socot o idee neserioasa) nu face invalida argumentatia lui RB. E ca si cum ai zice ca nu accepti o solutie tehnica pentru ca banuiesti tehnicianul de conspiratii.

        • Multumesc de informatie in legatura cu autorul articolului.
          Incep prin a preciza ca nu cunosc personal nici pe domnii Tudor Benga, Rares Benga, Nicusor Dan, si nici nu sunt implicat in vreun fel in functionarea USR.
          Acestea fiind spuse, problemele ridicate de dl. Rares Benga sunt pertinente, si merita o discutie serioasa. Inclusiv modul de coagulare a gruparilor dintr-un partid, formele de afirmare, competitie interna si in acelasi timp de asigurare a co-existentei si a eficacitatii de ansamblu a partidului. Sunt mai multe formule in lume, nu doar in Statele Unite, si ar fi benefic daca USR ar reusi sa gaseasca o formula potrivita in acest sens.

        • Bine, si chiar daca e asa, care e relevanta?

          Autorul a adus niste argumente in sprijinul opiniilor pe care le are.

          Sunteti liber sa aduceti contraargumente, dar procedeul insinuarii pe care il folositi nu este unul permis intr-o dezbatere.

          Aceasta eroare de logica e cam asa: „Si Ion si Hans sunt oameni. Rezulta ca daca Ion vrea sa cultive castraveti, asta inseamna ca apara interesele lui Hans, care si el tot om e”.

          Mai ar fi o eroare logica -cea legata de supozitie: anume presupuneti un interes al autoriuui legat de o relatie de rudeniem desi nu se poate identifica in text nicio legatura directa in sensul presupus.

          ===

          E interesant comentariul Dvs. din punct de vedere al analizei erorilor de logica.

      5. Domnule, articolul este atât de pe gustul meu scris, că nici eu n-aș fi formulat ideile mai bine. Din pricina asta nici observațiile nu sunt multe.

        Politicile formațiunilor românești nu sunt de dreapta ori de stânga, ci în primul rând au ca obiectiv principal transferul fraudulos al resurselor publice în proprietatea privată a kleptocraților și servitorilor lor. Apoi, menținerea la putere și acapararea statului (instituții, cadru legislativ etc.). Partidele pe care de obicei le consideră electoratul democratice și liberale cuprind numeroși membri care servesc acelorași oligarhi, prin urmare, atunci când se află la putere sunt la fel de ineficiente precum toate celelalte formațiuni politice.

        Aș remarca, de asemenea, că dl T Băsescu are astăzi un discurs foarte apropiat de cel al PSD, dar atitudinea politică a domniei-sale a cunoscut de-a lungul timpului modificări de substanță. Momentul în care i-a cerut d-lui Tăriceanu să demisioneze pentru a fi declanșate alegerile anticipate era unul în care PSD ar fi putut fi scos de pe scena politică și obligat la o reformă ceva mai profundă. Altfel, într-un fel sau altul, marionetele oligarhilor s-au menținut mereu la putere după 1990. Alianța USL a fost un alt moment de bulversare, cum a fost și fuziunea PNL-PDL. Astăzi practic în România NU există opoziție. Iar USR este, deschis, ori inchis, (cum o vrea el) mult prea firav în exprimare. Chiar dacă ar avea un singur parlamentar (dl I Rațiu vorbea cândva despre asta), vocea lui ar trebui să se audă în Parlament, Dacă nu, aș vrea să-i văd că se legaă cu lanțuri de ușile parlamentului, că fac ceva să atragă atenția, pentru că guvernarea este catastrofală, prin urmare subiecte de criticat există mai multe decât mi-aș dori…

      6. Si mai bifam o incercare nereusita.

        De la AC care sa sfiit feciorlnic, luni de zile sa devina PAC pana acum, aceleasi mofturi: sa fie rugati oamenii de valoare sa intre in politica, dar sa nu fie tratati ca politicieni ca asta e cah…
        Si, daca am facut un partid, pai, eu l-am facut, eu il omor nu las sa vina altu peste mine. Daca vrea, sa fie sef atunci sa-si faca el partid.

      7. In sfarsit mai scrie si altcineva despre cauze reale si solutii care sa si duca la schimbare.
        Ca este gresit dat ca si cauza pacatul originar (FSN/PSD) parca nu mai conteaza. Organizarea partidelor de sus-in-jos, inchise, precede FSN si PSD, precede orice partid comunist si secolul XX. Au fost create acele reguli pentru ca dau rezultate, pentru ca concentreaza decizia, sunt urmare a intrebarii „ce putem face in conditiile votului membrilor ca sa fie cum vrem noi/eu?”, etc. .
        Lipseste din articol idea ca tipologia de parvenit din politica este favorizata de aceste reguli ale partidelor de sus-in-jos. Cei altruisti duc o lupta inegala cu parveniti si probabil nici macar nu realizeaza. De aici necesitatea ca acestia, altruistii, sa accepte alte reguli ale jocului de partid pentru ca daca nu o fac au sa fie eliminati cum s-a mai intamplat si in alte dati: e doar o chestiune de timp. Repet: regulile partidelor de sus-in-jos favorizeaza parvenitii nu altruitii!
        Cheia de bolta, in partide, nu cred ca este data de alegeri primare, ci de tripleta : alegeri primare, vot fara delegati (punctul 2 in presupuneri), revocarea oricarui din functia de partid in timpul mandatului. Revocarea fiind o data pe mandat si nu in primul sfert al acestuia.
        Amintesc distinct „vot fara delegati” pentru ca alegeri primare nu inseamna vot direct fara delegati, primarele pot sa fie si cu delegati dar acesta forma este folosita pentru a controla (din englezescul „control tower” care dirijeaza avioanele) rezultatul alegerilor care se fac cu delegati.
        Pe scurt, problema se poate defini: prea mult din decizie este la cativa si aceasta trebuie sa treaca la membri de partid. Mai precis, deciziile care trebuie sa treaca la membri sunt desemnarea candidatii si functiile in partide. Separarea amintita ajuta si ea, dar o data golite de putere (decizia este poate cea mai importanta componenta a puterii) structurile de astazi din partide nu mai sunt atractive pentru parveniti.
        Altfel nu se deschide politica, nu se schimba mediul in care evolueaza cei din politica si in consecinta nu se schimba comportamentul celor din politica. Oricat ar vrea altruistii, poetii sau cetatenii.

      8. Poate ar fi trebuit prezentat profilul unui politician corect. Trebuie facut acest lucru pentru a intelege bazele acestui mecanism care poate face o tara puternica sau o poate distruge rapid. Politician inseamna un personaj care este dispus sa lucreze in favoarea societatii cu toate consecintele de rigoare: sa nu aiba avere, sa nu aiba timp pentru familie, sa nu aiba timp pentru el. Si cel mai important lucru sa fie cinstit, manierat, placut, distins, diplomat, poliglot, familist si inca altele. Constructia unui partid pe fondul unei societati cu traume comuniste si mentalitati in care propritatea publica este un fel de cascaval tocmai bun de deturnat este foarte dificila. Pentru asta trebuie inteles Nicusor Dan. In aceasta faza nu cauta ideologia ci oamenii. Drumul pe care a pornit este cu sens unic, trebuie sa reuseasca. Nu are alternativa. De acea trebuie sa cintareasca si sa promoveze o constructie solida. Trebuie avut rabdare si intelegere. Greselile inerente inceputului trebuiesc depasite cu inteligenta. Responsabilitatea pentru generatia lui si a copiilor lor este grea, foarte grea. Tarile din jur care s-au farimitat, au fost in situatia in care politicienii nu au cintarit corect pretul: orgoliul personal sau binele public. Interesele strategice ale „prietenilor„ din jur nu vor o Romanie puternica, ci una slaba pe care sa o dirijeze.

        • Ati inceput descrierea profilului de politician cu „sa nu aiba avere, sa nu…” sugerand ca astea ar exclude logic pe celelalte.
          Este teza cu care psd si in general partidele socialiste ametesc alegatorii, bazata pe o fractura de logica: averea nu se poate acumula cinstit. (Culmea este ca ei, promotorii acestei teze, se bucura de niste averi inexplicabile…
          Averea este ceva rau deci, votati-i pe cei care nu va promit ca o sa faceti avere. Jos burjuii!
          Cele trei „sa nu…” -uri reprezinta baza ideologiei de stanga, (partea cu care se manipuleaza masele). Definitia eroului-muncitor-activist comunist din vremea RSR, varianta pentru prosti.

          • @donquijote Averea nu este ceva rau, Problema este ca din salariul de politician nu poti face avere. Un om este de preferat sa intre in politica mai tirziu cind are o baza materiala (eventual bogat) pentru a fi ferit de tentatii. Sunt meserii care din start pot aduce multi bani. Nu meseria de politician. Ca si in meseria de medic, trebuie inteles ca profesezi pentru o satisfactie sociala dind absolut totul.

      9. Apreciez mult articolul pentru ca a evidenitat cu claritate cateva aspecte neglijate de marele pubic si de comentatorii politici bine intentionati. Intr-adevar, exista un electorat care nu voteaza cu PSD dar nu este caracterizat de acest singur atribut. Acest electorat este doreste democratie, modernitate si traditie impletite benefic, onestitate si prosperitate pentru oamenii harnici. Intre ei sunt multi cu vederi de dreapta, dar si multi cu vederi de stanga. Nu pot incapea in acelasi partid si este necesar sa se contstruiasca mai multe partide moderne pentru fiecare grup important. Aceste partide ar putea colabora in punctele, lor comune care nu sunt putine, si ar putea reprezenta noua clasa politica. Conditia este sa se construiasca pe baze democratice si nu feseniste, centraliste.
        Separatia puterilor si carierelor in partid, indepartarea conflictului de interese intre membrii partidului prin specializarea functiilor, separarea candidatilor de conducerea de partid si de autoritatea jurisdictionala, nominalizarea candidatilor de la baza cu cel putin un an inaintea alegerior, evaluarea frecventa (anulala) a performantei conducatorilor centrali si locali, evaluarea si instruirea candidatilor, toate acestea mi se par conditii obligatorii pentru un partid modern.
        Un model de statut al unui partid modern, care poate castiga increderea elecoratului nepesedist este cel al Partidului Noua Republica.
        Stimate domnule Rares Benga, va invit sa cititi acest statut: http://xn--nouarepublic-9nb.ro/statut/

        • M-am uitat si eu pe web-site-ul indicat de Dvs.

          Nu am inteles ce fel de partid este NR.

          Dupa o prima analiza (e drept, superficiala) pare sa fie de aceeasi orientare administrative ca si toate celelalte.

          ====

          Poate ma insel, nu zic, dar oricum nu uitati ca sunt putini oameni cu rabdare multa si daca dintr-o singura privire pe prima pagina a web-site-ului nu pricep despre ce orientare politica e vorba sau au impresia unui amalgam ce sugereaza o orientare administrative (adica non-politica) e greu de crezut ca vor insista sa sape in web-site.

          ====

          Din postarea Dvs aici am inteles ca opinia Dvs este ca partidele de stanga (ce se vor naste) ar putea colbora cu cele de dreapta ( cele ce se vor naste) ceea ce in mintea mea nu se potriveste deloc cu structura politica democratica.

          • Nici eu n-am avut răbdare să citesc mai mult, dar din prima lectură am găsit pe pagina a doua textul:
            „2.1. Partidul Noua Republică urmăreşte numai obiective politice respectând […] tradiţia şi civilizaţia iudeo-creştină. Partidul promovează modelul republican de organizare a unei societăţi democratice şi împărtăşeşte valorile şi principiile liberalismului clasic, ale creştin-democraţiei şi ale conservatorismului modern. În acţiunea sa politică, Partidul Noua Republică susţine libertatea individuală, statul de drept, independenţa justiţiei, respectarea necondiţionată a demnităţii umane, valorile familiei, drepturile naturale şi egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii. Partidul respinge toate ideologiile extremiste şi apără drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
            2.2. Partidul apără piaţa liberă şi competiţia bazată pe merit, economia concurenţială guvernată de reguli clare şi instituţii funcţionale. Partidul încurajează responsabilitatea socială şi respinge orice formă de discriminare.”

            Pe scurt, republican, de dreapta, creștin, susține proprietatea privată și economia deschisă.

            (Doar că la PNR nu doctrina politică este problema, ci incapacitatea de a se organiza eficient.)

            • Astea sunt declaratii mult prea generale.

              Inlocuiti concluzia dvs cu concluzia „pe scurt, un partid social democrat modern”.

              In afara de ideea aceea cu crestin-democratia, restul merge perfect si cu noua concluzie.

              Ce este aceea „traditie iudeo-crestina” in sens politic?!

              ===

              Nu am prea mult timp la dispozitie, dar am luat NR ca pe un fel de studiu de caz, interesant si pentru ca nu este un partid parlamentar.

              Si sunt de acord cu Dvs ca din cele puse pe web-site reiese ca NR nu are capacitate de a se organiza. Nu are, spun eu, si pentru ca de fapt nu are nici o ideologie, de nici un fel.

              A declara o apartentnta si a mixa apoi caracteristicile unei ideologii cu declaratii de pozitie si cu dorinte diverse nu este cea mai buna cale de a convinge.

              Mai ales un electorat de dreapta, care de obicei este si superocupar si nu prea are timp sa analizeze.

              Dar NR nu este o exceptie, cam la fel arata toate partidele din Ro, chiar si cele foarte mari. Cu scuzele anticipate petnru o opinie cam dura, partidele noastre sunt infantile din punct de vedere politic. Si se scuza ca „societatea nu doreste partide politice ideologice!” Cam la fel cum se scuza un elev „Mi-a mancat cainele tema!” :-)))

              Dar nu la fel de infantili sunt si toti alegatorii!!

              Eu asta sustin: ca alegatorii, o parte insemnata, paote 20% din total doresc solutii fundamentate idelologic. Poate ca nu le spun chiar asa, dar asta doresc: o societate capitalista democratica, cu partide politice clar delimitate, cu individulaitate si personalitate ideologica, care sa garanteze sustenabilitatea masurilor in timp, pana acolo incat sa sustina o societate solida pentru copiii si nepoti.

              Prin „ideologie” inteleg orientarea practica a unui partid bazata pe o anume optiune ideologica, nu un vraf de hartii sau de pagini web pe care sa se lafaie tot felul de citate amestecate sau tot felul de povesti despre libertate, stat de drept si lupta cu coruptia. …

      10. Ok, am inteles tehnica de administrare a partidului, sunt de acord cu ce spune autorul. Problema mea e cu doctrina USR. Chestia asta cu stanga/dreapta e marul discordiei. Daca USR e de stanga si Ciolos de dreapta, inseamna ca sunt motive serioase sa nu se uneasca. Poate chiar nu au puncte comune.
        Mult vehiculata „unire a dreptei” se poate face la dreapta, nu la stanga. Daca USR e Tsipras sau Podemos e clar ca Ciolos nu are ce cauta in USR si ca Nicusor Dan are dreptate pe fond.
        Daca majoritatea mebrilor USR inteleg doctrina USR altfel decat Nicusor Dan, e tot pentru ca Nicusoar Dan si nucleul dur al USR nu au explicat cine sunt si ce vor si au preferat sa se joace de-a stanga/dreapta.
        E o problema si faptul ca atatia oameni de buna credinta s-au inscris in USR fara sa se intrebe serios la ce doctrina au aderat.

        • Nu, Ciolos nu este de dreapta (sau nici el nu stie ce e!): ca sa fie reales comisar pe agricultura a promis ca va fi de parte socialistilor daca va fi sustinut; si a ramas fara coledzi :P
          Apoi, a te inscrie in USR fara sa te intrebi serios la ce doctrina ai aderat se numeste fripturism; voiau o fonctie, un post de parlamentar (unde mai poti dormi). Nu inteleg ce fel de buna credinta e aia cind intri cu capul in sac! Atunci cind tu strigi din toti bojocii „toti politicienii, aceiasi mizerie!”
          Ciolos n-a avut curajul sa intre in competitia alegerilor, ci vrea un post de sef de partid. Sau sa fie numit sef peste „guvernul meu”.

      11. Vis-à-vis de Nicusor Dan –> „Greselile inerente inceputului trebuiesc depasite cu inteligenta.”

        Depinde de greseli. Unele greseli se fac o singura data in viata [politica] iar Nicusor tocmai a comis-o, totodata autodemascandu-si vanitatea politica si inertia de manifestare „inchisa” specifica mediului cultural [romanesc] din care provine – cum bine a descris Rares Benga.

        Daca Ciolos isi face partid, Nicusor ramane dezgolit, in nud politic.
        Vanitatea, singura mantie care il va mai acoperi, iese cu atat mai bine in evidenta cu cat punem fata in fata, cand facem electroliza profilului sau intelectual cu rigiditatea deciziei luate: pentru un matematician cvasi-genial daca nu chiar genial, ar fi trebuit sa fie pragmatic si limpede sa constate ca odata Ciolos lansat in politica, el, Nicusor, urmeaza a fi canibalizat – acelasi electorat, aceeasi viziune [declarata], acelasi curaj si aceeasi dedicatie (curaj pt Ciolos ca va continua sa abandoneze confortul si bunastarea vietii de angajat de lux al Comisiei Europene).
        Pt Nicusor ar fi trebuit sa existe un raspuns clar la intrebarea „Care e avantajul meu competitiv fata de Ciolos pt electoratul nostru comun?”

        Rational ar fi fost de a accepta realitatea de a fi macar nr 2 intr-o miscare revolutionara decat sa riste cu o probabilitate uriasa sa intre in Losers’ Hall of Fame alaturi de Neamtu, MRU etc.

        Acum singura lui „sansa” e una exterioara lui (ca interior se impiedica de o vanitate mai mare decat cerebralitatea unui mathematician cvasi-genial): sa faca Ciolos una groasa sau sa dea masina peste el.

      12. Lucruri de bun simț. Doar că intrarea domnului Cioloș în USR nu se încadrează aici. Discuțiile au fost, cu siguranță, pentru că era vorba de mai mult decât o intrare, ci de anumite funcții de oferit. Altfel, dacă domnul Cioloș s-ar fi înscris pur și simplu în partid iar apoi, ca simplu membri, participa la competiția pentru funcții cred că nu mai era loc de negocieri și certuri.

      13. Cred ca va lipseste o perspectiva antreprenoriala asupra politicii, ceea ce e culmea, avand in vedere CV-ul dvs.

        Stiti si dvs ca dezvoltarea, pe o piata libera, se face prin concurenta si nu prin sfaturi binevenite din partea unor profeti dezinteresati.

        Nicusor Dan este un antreprenor politic de succes mediu, si USR-ul creat dupa chipul si asemanarea sa este un produs politic cu 9% cota de piata realizat prin multe eforturi pe o piata sufocata de concurenta neloiala a gigantului PSD. Dumneavoastra aveti, la acest moment, doar niste idei pe hartie, precum si o convingere puternica ca acestea vor rasturna complet scena politica romaneasca.

        Atunci, nu aveti de facut nimic altceva decat sa faceti un partid, si totul se va rezolva de la sine, nu? „Problem solved”. Toata lumea e multumita, Nicusor Dan cu partidul sau inchis, iar dvs cu partidul dvs veti revolutiona peisajul politic. Mai ales ca ati demontat frica de „dezbinarea dreptei”, si in plus creste si diversitatea ofertei politice.

        Imi inchipui ca, in calitate de director si antreprenor, aruncati zilnic la cos o mare de opinii pe hartie ale unor experti convinsi ca ideile lor vor revolutiona lumea, dar care habar n-au cu ce se mananca un produs si un plan de afaceri. Nu inteleg de ce, pe plan politic, ramanem blocati in aceasta tentativa de a creiona principiile perfecte, partidul unic perfect, viziunea unic perfecta, de parca incercam sa recream visul comunist al societatii perfecte.

        Ce e rau daca avem atat USR cat si un partid dupa principiile dvs? De ce vreti neaparat ca Ciolos si viziunea sa sa inlocuiasca vechiul USR, in loc de a oferi o alternativa, mai ales daca nu ne mai cramponam cu leit-motivul „dezbinarea dreptei”? Va muri USR-ui, nici o problema, votantii nu vor disparea, si va aparea urmatorul partid, atat timp cat va exista „initiativa privata” in politica. Initiativa, pluralitatea si concurenta este solutia si in domeniul politicii, nu listele de principii.

      14. Prea optimista aceasta viziune a partidului care nu are nici o doctrina, dar e votat pentru ca e „deschis”. USR trebuie sa fie foarte „deschis” in ce priveste doctrina. Cred ca aici este una din problemele mari ale USR – a fost creat de Nicusor Dan ca vehicul pentru a castiga primaria capitalei. A fost din start un partid de stanga, pentru ca la primarie nu poti face treaba altfel, si Nicusor Dan gandeste ca un primar.

        Cred ca ar fi ideal acum sa se rupa in doua USR si sa existe doua alternative clare pentru alegatorii de stanga/dreapta. Impozitare progresiva sau unica? Sistem privat de sanatate si educatie finantat din asigurari de stat? Privatizarea CFR/Posta/etc? Limitarea sistemului de pensii la incasari? Sunt multe decizii grele care se tot amana…
        Daca aceste clarificari sunt aduse acum, au la dispozitie suficient timp sa isi creeze imaginea de partide „alternativa” pentru electoratul satul de politicieni neocomunisti. Potentialul la urmatoarele alegeri este imens. Nu trebuie sa se lupte cu PSD/PNL si cu cele 3-4 milioane de sustinatori ai lor, ci sa convinga alte 10 milioane ca merita sa vina la vot.

      15. De ce oare in bucataria interna a partidelor este cascata o enorma prapastie intre mediatizarea liderilor si conspirativitatea membrilor simpli? In fond capacitatea de organizare si mobilizare a vietii de partid trebuie sa faca vizibil atat dirijorul cat si orchestra. Or, prea de multe ori, este vizibil doar dirijorul in absenta orchestrei.
        Au romanii vreo alergie la calitatea de simplii membrii de partid, din moment ce nu-i vezi declarandu-se ca atare?
        Si nu vorbim de partide nou infiintate; partide mai vechi, cu sute de mii de membri, abia-abia mobilizeaza cateva mii. Altfel spus cum poate fi descris procesul prin care de la simplul membru de partid se ajunge la omul cu aptitudinea de a orienta politica de stat?
        Pe cat de greu de convins e un cetatean sa-si dedice o parte din timp si venituri pentru cristalizarea politicii de partid, pe atat de usor de observat este inflatia de experti „independenti” care-si dau cu parerea oriunde si oricand despre teoria si practica vietii politice.
        Sa ne declaram „mandri ca suntem romani” sau ca „#rezistam” nu schimba cu nimic situatia prezenta a partidelor cat timp nu asumam transparent calitatea de membri ai unui partid.

      16. Citind comentariile de mai sus, vad repetata din nou si din nou – asa cum vad si in presa si pe Facebook – ideea ca USR ar trebui sa se declare de “dreapta” sau de “stanga”

        Cred ca subiectul merita o discutie, dincolo de argumentatia de la punctul 2 din articol (faptul ca electoratul anti-PSD nu e “de dreapta” iar daca USR tinteste intreg acest spectru, nu are sens sa se limiteze).

        Dar in opinia mea e mult mai mult decat un oportunism politic: pur si simplu n-ar avea sens pentru ca la noi “dreapta si stanga” (pe definitia de secol XX) nu exista, iar in lume sunt pe cale sa dispara.

        Ideologiile politice nu sunt asa, un fel de concepte academice care trebuie implementate dupa manual; ele se nasc, evolueaza si mor in functie de clivajele din societate.

        Am scris acum mai bine de un an un articol in care argumentam ca “stanga” si “dreapta” sunt goale de continut in istoria politica romaneasca. (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/despre-stanga-dreapta-%c8%99i-exceptionalismul-politic-romanesc/)

        Romania a fost periferica si foarte intarziata in istoria revolutiei industriale si in consecinta falia capital/proletariat (adica definitia stanga/dreapta clasica) n-a fost niciodata relevanta. Ca a venit comunismul peste noi cu tancurile sovietice e un ghinion istoric dar n-are de-a face cu vreun clivaj social real.

        La noi clivajul esential, de la pasoptisti incoace e intre “modernizare si deschidere” (catre vest adica) contra “traditionalism si inchidere”.

        Culmea culmilor si ironia ironiilor, de cativa ani incoace, aceasta devine noua falie politica din aproape toate societatile democratice, (am scris despre asta aici: http://www.contributors.ro/editorial/noua-falie-in-politica-romaneasca-autohtonism-vs-integra%c8%9bionism/); sau Economist scrie aici: (http://www.economist.com/news/leaders/21702750-farewell-left-versus-right-contest-matters-now-open-against-closed-new)

        Dupa 150 de ani in care am fost tot in urma “vestului”, deodata ne trezim (macar la nivel de fisura ideologica) in plin “mainstream”.

        Ba chiar “avangardisti”:nu e intamplator ca miscarea #Rezist a avut un asemenea ecou international: pentru noi e foarte de inteles cum de am ajuns aici – pentru vestici e revolutionar si incredibil. A scris Sorin Ionita un articol delicios despre asta: http://www.contributors.ro/cultura/lost-in-translation/

        • „Dar in opinia mea e mult mai mult decat un oportunism politic: pur si simplu n-ar avea sens pentru ca la noi “dreapta si stanga” (pe definitia de secol XX) nu exista, iar in lume sunt pe cale sa dispara.”

          Nu dispare aceasta clasificare stanga-dreapta a partidelor, ci doar se nuanteaza.

          Stanga si dreapta nu exista nicaieri in lume in forma lor „de manual”, asta e foarte adevarat. Dar tot atat de adevarat este ca ideologiile se adopta si se afirma in orice democratie avansata.

          A refuza stanga-dreapta inseamna a refuza regimul politic democratic, din simplul motiv ca daca partidele nu au ideologii diferite, nu se pot diferentia in ce priveste conducerea societatii.

          A numi „partid” o organizatie non-ideologica este un fel de a refuza democratia.

          Eu nu spun ca un oarecare partid (intamplator e USR aici, dar se aplica la toate celelalte) ar treb ui sa „se declare de stanga sau de dreapta”, ci ca ar trebui sa adope o ideologie anume. Sa adopte, pe bune.

          ===

          Sa mergem insa pe ideea „partidelor” non-politice (un partid este prin definitie politic, iar politic inseamna ideologic, nu altceva). Sa admitem insa de dragul demonstratiei.

          Trebuie sa aceptam, tot din cauza definitiei, ca un regim democratic inseamna mai multe partide. Prin opozitie cu unul autoritar, care inseamna un singur partid (cazul fascismului si comunismului).

          Rezulta ca ar trebui sa avem mai multe partide care sa se diferentieze intre ele altfel decat ideologic. Asta inseamna asa:
          a) ca nu reprezinta un anumit grup social (mai mult sau mai putin omogen), adica ar reprezenta si angajatii, si patronii samd in egala masura (cuvantul cheie este aici „in egala masura”)
          b) ca nu ar avea nici o optiune privind interventia sociala si nici rolul statului – asta pentru ca daca ar avea, ar da nastere la o doctrina, adica ne-ar contrazice ipoteza (ca nu avem partide politice)
          c) ca ar trebui sa adopte un set de obiective diferentiat, dar din nou nu in ce priveste rolul statului si nici interventia in societate (din ratiunile deja amintite)- singura posibilitate logica este ca ar trebui sa se refere la modul de administrare al tarii – dar modul de administrare al unui stat nu difera, nu poate sa difere, fiind un set de norme administrative. Daca totusi ar fi gasite diferente, acestea nu ar fi notabile . Ori, mai multe partide care au doar diferente mici intre ele privind administrarea statului reprezinta de fapt unul si acelasi partid (anume unul fascist) multiplicat in organizatii distincte juridic.

          =====

          O alternativa ar fi apelul la forta civica de cate ori este nevoie, partidele diferentiindu-se intre ele prin capacitatea de a mobiliza „strada”, moment in care avem de-a face cu organizarea anarhica a unei societati (in sens politic „anarhie” inseamna fara conducatori, nu fara ordine- o societate anarhica are reguli stricte, dar conducatorii nu conteaza.

          OK, sa zicem ca vrem sa incercam sa-l punem in practica pe Bakunin (o societate anarhica in sens politic). Daca asa dorim, rezulta ca trebuie stabilite reguli detaliate si clare despre cum anume are loc consultarea societatii. Sa nu confundam asta cu democratia directa insa, deoarece democratia directa inseamna participare directa (adica nu ar mai fi nevoie dloc de partide, ci doar de mecanisme de consultare administrative).

          ===

          Cu sinceritate spun ca opinia mea este ca atat foarte multi cetateni cat si din pacate foarte multi dintre conducatorii politici nu au o idee clara (ca sa ma exprim diplomatic) despre partidele politice, despre ce anume este un partid politic, despre ideologii si despre politica in general.

          Pe undeva este si explicabil, nu am mostenit prea multa cunaostere politica de la comunisti.

          Dar cum am mai spus, au trecut aproape 30 de ani de la 1989, am pretentia sa fi ajuns totusi la un nivel acceptabil de cultura politica.

          ====

          In mod inevitabil o societate fara partide politice va experimnta fie anarhismul (cum am aratat mai sus) fie o forma de fascism, caracterizata de mimarea pluripartidismului si de lipsa violentei.

          In ambele cazuri, traiectoria este spre totalitarism, opusul democratiei capitaliste.

          Cred ca unii au simtit instinctiv acest pericol (poate nu il pot descrie, dar sunt convins ca l-au inteles) si au rezumat dorinta lor de democratie capitalista prin sintagmele „nici un partid nu ma reprezinta” (normal, pentru ca non-ideologic inseamna egal reprezentativ , adica de fapt non-reprezentativ) si „toate partidele aceeasi mizerie” (intelgand prin asta inexistenta unui scop politic, sau cel putin sufocarea sa sub interese de grup).

          In conditiile in care partidele vor refuza in continuare optiunea ideologica, cred ca la urmatoarele alegeri situatia nu se va schimba, electoratul fidelizat fidelizat va ramane iar cei care nu se simt reprezentati tot nu vor veni la vot.

          ===

          Un alt fenomen interesant este umplerea golului politic cu nationalismul „de grota”,. Cres ca este expresia angoasei celor care se simt parasiti de politicienii lor – de la care asteapta solutii, iar solutiile – cum am aratat – nu pot fi decat ideologice. Nimic nu e mai rau decat sa lasi natiunea necondusa.

          • Am uitat ceva esential: ca nu are sens imparitrea in partide plitice corupte si ne-corupte. Cele ne-corupte sunt asa doar pentru ca nu au avut ocazia sa fie suficient timp la putere. Puterea corupe, si nu cred ca exista vreun partid care sa aiba impresia despre membrii sai ca sunt ingeri.

            Din acest punct de vedere, „aura” partidelor non-corupte poate sa dispara foarte repede. Ideea ca unele poseda un material uman mai bun decat altul e valabila doar episodic, nu are cum sa se transforme intr-o caracteristica organizationala. Daca s-ar putea face asa ceva, adica sa faci itrn-unb fel sa nu mai exite infractiuni, atunci politia si judecatorii ar soma.

            Singura modalitate prin care electoratul se asigura ca un partid politic conduce tara in comfromitate in principal cu intresele nationale si mai putin prin capturarea fotei statului, in mod nelegitim, este actiunea pozitiva. Altfel spus, daca un partid conduce statul conform unui program fundamentat ideologic, acela va fi sanctionat daca este prea permisiv in ce priveste capturarea fortei statului.

            ===

            Subliniez ca la modul general fenomenul care conteaza nu e coruptia, deoarece pentru aceasta exista justitia. Fenomenul care conteaza este capturarea fortei statului in intrese de grup restrans si nelegitim. Asta, pentru ca legiferarea in scop personalo lipseste justitia de actiune.

            Dar capturarea forttei statului nu este o chestiune de politica in primul rand, ci de organizarea a statului.

            Sunt mai multe de spus aici, dar este o iluzie sa crezi ca unele partide au scopuri „mai curate”(!) decat altele. Si sa iti mai si orientezi strategia pe asa ceva, asta e o mare naivitate.

            • “A refuza stanga-dreapta inseamna a refuza regimul politic democratic, din simplul motiv ca daca partidele nu au ideologii diferite, nu se pot diferentia in ce priveste conducerea societatii.”
              Parem sa discutam pe linii paralele: atata timp cat considerati paradigma “stanga-dreapta” ca singura definitie acceptata a ideologiei, atunci da, USR va continua sa para non-ideologic.
              Daca insa acceptam paradigma “deschis-inchis” atunci cred (si acesta e sensul articolului meu) ca USR se va defini, in scurt timp, ca un partid “deschis”, opus ideologic intregului spectru politic romanesc actual. Asta e clivajul real din societatea romaneasca – nu “stanga/dreapta”.
              USR nu e inca acolo pentru ca organizatia s-a dezvoltat cu o asemenea viteza anul trecut incat are nevoie de timp sa se structureze. Dar am incredere ca o va face, in ciuda aparentului haos: calitatea oamenilor imi da speranta.
              Revenind la ideea ca “stanga/dreapta” e irelevant in Romania. Asta e intuitiv si la nivel de politici publice: o tara ca Romania are nevoie atat de politici “de dreapta” (debirocratizare, mediu favorabil pentru afaceri) cat si de politici “de stanga” (politici de dezvoltare pentru zonele rurale sarace de ex.), si nu exista nici un impediment ca un partid sa le implementeze pe amandoua in conditii de transparenta. Dar nici un partid curent nu o face din motivele expuse in articol, pentru ca sunt organizate feudal: obiectivul e exploatarea, nu dezvoltarea.
              Mai spuneti ca “nu are sens impartirea in partide corupte si ne-corupte”. Nici cu asta nu sunt de accord: nu e vorba aici doar de cazuri individuale de coruptie (orice partid le risca odata ajuns la putere). Dar PSD si partidele existente au institutionalizat coruptia in mod sistematic, ca sa extraga resurse in beneficiul clientelei la toate nivelele. Un partid “deschis” va avea un cu totul alt sistem de “incentives” (stimulente) in insusi modul de functionare.

              • Refuzul politologiei clasice

                Daca doriti sa reinventati intreaga politica, eu nu am nimic impotriva. Va trebui insa sa o faceti la modul complet si cu o coerenta interna. Practic revine la a inventa o intreaga modalitate de conducere a unei societati.

                Din cele descrise in articol, sunteti in linii mari pe linia clasica a anarhismului lui Bakunin. Adica, de stanga clar. Nu conteaza ce eticheta puneti pe sticla, ci continutul ei.

                Problema insa, asa cum am spus, nu e in anarhism ca atare, ci in numarul semnificativ de institutii si mecanisme sociale care trebuie infriintate si gestionate pentru a avea un anarhism real. Avand in vedere ca noi de abia ne descurcam cu institutiile democratiei clasice, pot afirma ca avem putin sanse in infiintarea unei societati organizate dupa principiile anarhismului.

                Impresia de non-politic este evidenta in cazul anarhismului, de asta e si asa de atreactiv si pare o solutie.

                ====

                Sistem de guvernantga descris ca opusul politicului in sens clasic

                In nici un caz. ca principiu formator, antiteza inchis/deschis nu apartine politicului, in sensul democratiei capitaliste.

                Articolul propune in fapt o organizare de tip anarhist a societatii (pentru ca de fapt neaga necesitatea partidelor politice in sens clasic in intreaga societate, forma de organizare intrna fiind in final tot una de tip anarhic), singura deosebire fiind acceptarea de jure si altor partide, care ar fi de presupus ca sunt impotriva anarhismului.

                Acest amestec intre anrahism si democratie capitalista are insa un mare neajuns: daca vom accepta anrhismul ca forma de conducere a societatii (de exprimare a politicului, daca imi dati voie), atunci el devine forma constitutionala a organizarii statului. Inseamna ca un partid anti-anarhist art fi prin forta lucrurilor anti-constitutional, adica ar trebui interzis :-)

                Nu cad o iesire din aceasta dificultate structurala dar poate ca o fi una.

                ===

                Corupte si necorupte.

                Nu partidele sunt corupte, ci oamenii, membrii lor adica. Un partid nu fura (dupa cum un partid nici nu ucide , in general nu poate comite infractiuni – sigur, exista raspunderea penala a persoanei juridice, dar aceasta este un artioficiul procedural de fapt)

                Daca un partid deschis ar putea sa reduca tentatia coruptiei? Adica, prin chiar faptul ca este deschis?

                Ei bine, daca la nivel de principiu este in ordine, organizarea de jos in sus fiind o modalitate de sanctionare imediata a derapajelor, tot aceasta modalitate va lipsi de eficienta deciziile majore.

                Asta, pentru ca nu are cum sa se origanizeze o consultare interna in partid de jos in sus pentru fiecare decizie. Pe langa faptul ca dureaza imens, mai apre si problema „democratiei negative”, adica, faptul ca majorittea decide nu inseamna si ca majoritatea are dreptate … :-)

                Nu e un joc gratuit de cuvinte, ci o problema majora a democratiei. Elvetienii spun ca „poporul nu se inseala”. Da, dar e vorba despre poporul elvetian si despre mecanismele politice din Elvetia, nu despre orice popor din orice tara.

                In democratia clasica, o parte anume a deciziei este scoasa de sub control majoritar sau cedata unui nivel superior de reprezentativitate, acesta fiind pretul pentru a obtine eficienta in decizii.

                Nu intamplator partidele fasciste au avut o eficienta foarte mare in conducerea societatii. Au avut-o tocmai pentru ca au institutionalizat raspunderea liderului (chiar ca persoana!).

                Desigur, si partidele fasciste au avut coruptii lor. Dupa cum si cele „deschise” ii pot avea.

                Dar nu partidul este cel care asigura o relativa invulnerabilitate a statului, ci capacitattea institutiilor de putere ale statului de a se jena unele pe altele, nepermitand capturarea intregii forte a statului de catre un grup restrans (spre exemplu , un grup dintr-un anume partid).

                Daca statul este vulnerabil, el va fi vulrnerabil fata de orice partid la guvernare, indiferent daca este „inchis” sau „deschis”.

                ===
                Avand in vedere cele de mai sus, anume cantonarea in zona anarhismului, lipsirea de eficienta a deciziei politice in cazul predominantei structurilor numite „deschise” intr-un partid si dfificultatile majore ridicate de institutionalizarea unui sistem politic non ideologic, dar in acelasi timp democratic (chestie pe care personal nu o inteleg, dar o preiua ca atare de la Dvs.), pot afirma ca refuzul de pozitiolnare ideologiei este o eroare majora a oricarei grupari ce doreste sa ajunga la carma statului.

                ====

                La aceasta concluzie conduce si confuzia dintre ideologie si caracterul masurilor politice: masurile nu sunt „de stanga” sau „de dreapta” in obiectivele lor, ci in modalitatea lor de aducere la indeplinire.

                Astfel, ocrotirea saracilor este o linie de forta a unei politici de dreapta, la fel ca si a uneia de stanga. Doar ca dreapta va cauta sa puna in miscare capacitatea individuala de a obtine venit, pe cand stanga va apela direct la solidaritate, afirmand primatul solidaritatii fata de rtaspunderea personala (in linii mari, de dragul exemplului, sunt foarte multe variante la aceasta masura si la stanga si la dreapta). Astfel, o parte a alegatorilor va considera ca ocrotirea saracilor dupa masurile propuse de dreapta este mai eficienta si (mai ales!!) corespunde mai mult valorilor lor indiviviudale si intereselor lor, ca alegatori, iar o alta parte va merge pe ideea propunerilor stangii.

                Ca este nevoie mai degraba de masurile propuse de dreapta, sau de cele propuse de stanga? Eu nu stiu, nu stie nimeni de fapt. De aia sunt alegeri, exact sa aleaga dintre cele doua propuneri.

        • Puritatea ideologica cu siguranta nu este cerinta electoratului. Problema evidenta este ambiguitatea USR pe teme esentiale ale societatii romanesti, care tind deseori sa scindeze electoratul, cum este recenta dezbatere despre casatorie. Pana la alegerile urmatoare vor mai fi diverse alte subiecte asemanatoare. Toate sunt oportunitati pierdute. Chiar daca democratia din interiorul USR functioneaza si se decide clar care este linia partidului, restul membrilor si simpatizantilor se vor pierde.
          USR se vrea o alternativa la politicieni corupti. Problema este ca nu poti sa faci politica fara sa faci politica. Nu poti sa inlocuiesti toate partidele cu unul singur! E democratie si electoratul are nevoie de un grup cu care sa se identifice cand iese la vot. S-a vazut clar la ultimele alegeri ca nu e suficient sa fii cinstit ca sa castigi voturile. Mult prea multi alegatori au stat acasa.

          • „Puritatea ideologica cu siguranta nu este cerinta electoratului.”
            Nop! Nu este. Dar este amănuntul, folosit drept „cârlig” de adversarii USR. USR este un partid ai cărui membri au refuzat negocierea cu celelalte partide pentru „a migra”. Atitudine nemaiîntâlnită în politica românească. Printre ei, din câte știm până acum, nu sunt colaboratori cu fosta Securitate, cu SRI, SIE sau alte servicii, nu sunt persoane corupte ori coruptibile, prin urmare sunt deosebit de pericuoși [pentru vechiul sistem politic]! După experiența PPDD nimeni nu mai credea că un partid „antisistem” ar putea câștiga din nou încrederea electoratului. Apoi, dacă tot a reușit incredibilul, vechii politicieni, marionetele kleptocraților, sperau că-i vor putea atrage membrii precum pe cei ai fostului PPDD, pâna la disoluție. Pentru că noii politicieni par inabordabili și incoruptibili, au început un atac furibund împotriva USR. Domnule, toți spun că este partid mic, că nu contează etc., dar fac eforturi susținute, inclusiv cu ajutorul trollilor și țuțerilor de partid pentru a-l denigra! 

            Ca partid „antisistem” evitarea alinierii ideologice este argumentul în favoarea susținerii publice. Doctrinar, sprijinirea proiectelor, indiferent de inițiatorul lor, este cât se poate de viabilă. N’are nevoie de nicio „puritate ideologică” pentru a se poziționa împotriva kleptocrației. Partidele românești clasice nu respectă nicio doctrină, deși fiecare îți asumă una. Nu este eficient, așadar, social să te decari „de dreapta”, ori „de stânga”, ci ca exemplu, este mult mai eficient să militezi pentru respectarea legii în adiministrarea resurselor publice.

            Sigur că USR face politică, așa cum și guvernul Cioloș a făcut. Doar că NU una centrată pe o orientare de „dreapta sau stânga”, ci una care are în centru interesul public. Ceea ce-mi doresc acum este să-i văd ceva mai activi.

            • Sa nu confundam puritatea ideologica (nu exista de fapt pe nicaieri asa ceva, ideologiile au forme nationale de manifestare, se amesteca uneori intre ele etc.) cu existenta (prezenta) unei ideologii anume, manifeste.

              O parte a electoratului ar vrea sa stie ce anume urmareste un partid politic, daca dorintele sale individuale se pot regasi (nu in totalitate, ci in majoritate!) intr-un anumit partid politic.

              Ori, a vedea asa ceva nu este posibil fara idelologie.

              Exista in lume partide si candidati care se apropie de paradigma non-idelogica, dar acestea sunt fie in minoritate neconcludenta, fie de fapt doar mimeaza non-ideologia (Cinque stelle). Se poate vorbi si despre un vot dat celor caraghiosi ca pe o forma de raspuns la saracia solutiilor oferite de partidele politice in competitie (vezi alegerile recente din Serbia, de exemplu).

              ===

              Din pacate, sensul politicului si apoi al ideologiei a fost denaturat major ca urmare a derapajelor din Romania, ce au culminat cu incercarile de capturare a statului.

              O alta cauza este analfabetismul politic, foarte putine persoane intelegand de fapt politica, cel mai grav fiind ca multe sunt in partidele politice, chiar in functii inalte. Nici ei nu stiu ce fac…

              In plus, e de o mie de ori mai simplu sa vorbesti (sau sa scrii) blamand ideologiile si politicul in sens clasic, decat sa stai sa le intelegi si , cu atat mai mult sa te chinui sa le mai si adaptezi si sa le aplici.

              Este pur si simplu infiorator sa asculti multe din talk-show-urile de la TV. Persoane care se intituleaza „analisti politici” bat campii cu gratie, ca si cum ar vobi la beraria din colt.

              In scoala nu se face mai nimic care sa conduca la intelegerea politicii, multi tineri nici nu fac deosebirea dintre Parlament si Guvern. Sau intre procuror si judecator.

              ===
              Concluzia mea este ca este nevoie de partide care sa fie fundamentate in mod real si decisiv pe ideologii politice, pe care insa sa le traduca intr-un set de masuri adaptat Romaniei. Un set de masuri funrmantate in mod real si semnificativ pe o ideologie.

              Acum avem partidele politice organizate asa :

              O declaratie ideologica + un set de masuri adminitrative disparate, parasutate din nori, fara legatura cu declaratia ideologica.

              =====

              Cred ca un partid care se va organiza asa va castiga imens in alegerile urmatoare, Daca situatia ramane ca acum in lumea partidelor politice, alegerile viitoare le vor repeta pe cele trecute. Ca prezenta si rezultate.

      17. ”Acest mecanism face posibilă înnoirea și reîmprospătarea constanta a galeriei de lideri la toate nivelele, și adaptarea rapidă la nevoile societății.”
        Ce inseamna ”posibilă”?
        Ce înțeles are ”societate”?
        Ce relevanță are posibilitatea (teoretică) într-un context complex?

      LĂSAȚI UN MESAJ

      Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
      Introduceți aici numele dvs.

      Autor

      Rares Benga
      Rares Benga
      Originar din Brașov și Newyorkez prin adopție, Rareș a absolvit Informatica Economica la ASE București și un MBA la University of Maryland, College Park și are peste 10 ani de experienta în Decision Analysis în domeniul serviciilor financiare. Cariera sa include poziții la Pearson, Citigroup si Barclays; în prezent este Director, Decision Management la E*Trade Financial, o companie de brokeraj online. In paralel, Rareș e co-fondator al câtorva startup-uri de succes din e-comerțul romanesc (Okian.ro, Frisbo.ro).

      Sprijiniți proiectul Contributors.ro

      Pagini

      Carti noi

       

      Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
      Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

      Carti noi

      În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
      Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

       

      Carti

      După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

       
      „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
      Cumpara cartea

       

       

      Esential HotNews

      contributors.ro

      Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
      Contact: editor[at]contributors.ro