Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Va putea supraviețui capitalismul asaltului valului socialist?

Alexandru Lazescu martie 3, 2020 Opinie, Politica & Doctrine
137 comentarii 7,340 Vizualizari

Întrebarea din titlu poate să pară bulversantă pentru mulți dintre cei din Europa de Est care au prins perioada comunistă. Nu neapărat însă și pentru cei mai tineri, din categoria „millenials”, pentru care experiența acelor vremuri rămîne doar una abstractă. Au mai aflat cîte ceva din manualele de istorie, la fel cum au aflat despre războaiele mondiale sau despre revoluția din 1848. Și cu atît mai puțin înseamnă mare lucru pentru „millenials” din Occident în ale căror manuale școlare capitalismul este adesea descris drept una dintre formele de putere șiopresiune socială, alături de rasism sau „supremația albilor” (caracterizarea apare într-o propunere de model de Curriculum pentru Studii Etnice care aparține Departamentului Educației al Statului California). Este un teren fertil. În multe țări occidentale tinerii din această generația privesc socialismul favorabil, în proporție de 40 sau chiar 50 de procente, oportunitate pe care o exploatează cu succes noul val populist socialist reprezentat de Bernie Sanders (care ar putea deveni în noiembrie viitorul președinte al Statelor Unite) și democrații socialiști din America sau de facțiunea radicală stîngistă care a preluat în mare parte controlul asupra Partidului Laburist din Marea Britanie.

În mai 2019, în cadrul unei prestigioase conferințe anuale găzduită începînd din 1970 de orașul elvețian St Gallen, istoricul britanic Niall Ferguson a ținut o prelegere despre „Capitalism, Socialism și Democrație” plecînd de la cartea cu același nume, scrisă în 1942 de Joseph Schumpeter. O temă care, în condițiile de astăzi, se dovedește surprinzător de actuală. Schumpeter, profesor la Harvard între 1932 și 1950 și pentru o scurtă perioadă, între 1919 și 1921, ministru de finanțe al Austriei, considerat unul dintre cei mai influenți economiști din ultima sută de ani, este cel care a inventat conceptul de „distrugere creativă”, devenit între timp celebru, pentru a descrie principala calitate a capitalismului. Deși el personal avea convingeri conservatoare Schumpeter se arăta sceptic în privința șanselor de supraviețuire ale capitalismului. Pentru că, spunea el, este disruptiv iar această caracteristică incumbă costuri semnificative în plan social și politic. Surprinzător, el împărtășea teza lui Marx privitoare la colapsul capitalismului și la victoria finală a socialismului, dar din motive foarte diferite de cele avansate de acesta din urmă. În opinia sa, capitalismul își generează și își cultivă propriii germeni ai distrugerii chiar în interiorul său, excelează în a crea și subvenționa curentele intelectuale care să-l conteste. După cum subliniază Niall Ferguson Schumpeter avea în vedere, spunînd asta, în principal elitele intelectuale care domină spațiile academic și mediatic și mai nou și cel de afaceri, oricît de surprinzătoare ar putea să pară la prima vedere ultima afirmație.

În plus, mai subliniază Schumpeter, socialismul prezintă „o atracție irezistibilă” pentru birocrați și pentru politicienii aflați în competiție în societățile democratice. În cazul politicienilor pentru aceștia sunt evident tentați să-i atragă de partea lor pe alegători prin propuneri populiste tentante chiar dacă acestea sunt contraproductive, chiar nocive, pe termen mediu și lung. Așa a ajuns, de pildă, Grecia în faliment. Asta vedem și la noi, în cazul unor inițiative foarte generoase de mărire a pensiilor și salariilor bugetarilor, nesustenabile în plan economic. Iar în cazul structurilor birocratice pentru că le oferă celor care le populează enorme pîrghii de influență în societate, pe măsură ce rolul statului s-a extins în tot mai multe domenii. Un exemplu tipic sunt structurile europene de la Bruxelles unde zeci de mii de funcționari elaborează reglementări, impun norme obligatorii de conduită pentru mediul de afaceri și pentru sutele de milioane de cetățeni ai UE. Expresia maximalistă a acestui tip de intervenții o reprezintă marile „proiecte verzi”, „New Green Deal-ul” din America, propus de stînga radicală, în frunte cu Bernie Sanders și Alexandria Ocasio Cortez, sau „Green Deal-ul” promovat de către noua Comisie Europeană, în frunte cu Ursula von der Leyen. Ambele complet nerealiste și destructive în plan economic. Pare că ne reîntoarcem în timp, înaintea celui de-al doilea război mondial, cînd puternice curente pacifiste în rîndul cărora găsim personalități intelectuale de marcă, precum Bertrand Russell, militau pentru dezarmare unilaterală, fiind convinși, susțineau ei, că văzînd asta germanii, italienii sau japonezii vor proceda la fel. Iată că vedem și acum astfel de inițiative de autodistrugere economică, făcute în numele unor motivații mai degrabă de natură ideologică de tipul celor care stau la baza abordărilor dominante privind „Schimbările Climatice”, oferă mai ales Chinei șansa de a obține supremația mondială în plan geo-economic. În timp ce Greta & Co, iată și Bruxelles-ul, ne îndeamnă să renunțăm cît mai repede la sursele de energie bazate pe combustibili fosili și la energia nucleară, să renunțăm și la carne și să călătorim cît mai puțin cu avionul China, care dă în exploatare zeci de centrale bazate pe cărbune anual, și India au anunțat că plănuiesc să construiască 320 de noi aeroporturi pînă în 2035 (216 în China).

Ideea că socialismul ar putea triumfa a rămas una populară în toată perioada Războiului Rece. Și la Harvard și în alte medii universitare, spune Niall Ferguson, amintindu-l în principal pe un alt foarte cunoscut economist, Paul Samuelson, laureat al Premiului Nobel, un fost student al lui Schumpeter la Harvard. Prezicerea sa, făcută în 1961, că la mijlocul anilor ’80 economia sovietică o va depăși pe cea a Statelor Unite, infirmată de realitate (la apogeu aceasta nu a depășit 40 de procente din cea americană) arată cît de mult se pot înșela în predicțiile lor multe dintre persoanele care se bucură altfel de o enormă autoritate profesională. Între cei care i-au călcat pe urme din acest punct de vedere lui Paul Samuelson s-au aflat mai tîrziu alte nume celebre, Jeffrey Sacks, Paul Krugman sau Joseph Stiglitz, ultimii doi și ei laureați ai Premiului Nobel pentru Economie. De pildă atunci cînd se arătau entuziasmați de politicile promovate de Hugo Chavez în Venezuela, politici care au dus țara la ruină. Este adevărat, predicțiile lui Samuelson au toate șansele să se împlinească în cazul Chinei, a cărei economie o va depăși probabil ca dimensiune pe cea a Statelor Unite spre sfîrșitul anilor 2020. Numai că modelul economic practicat la Beijing este foarte diferit de cel adoptat în trecut de către URSS. Este vorba de un Capitalism de stat cu destule practici care amintesc mai degrabă de perioada capitalistă sălbatică.

Primele două decenii care au urmat după căderea Comunismului păreau să confirme triumful definitiv al pieței libere și capitalismului. Iată însă că lucrurile s-au schimbat radical în ultimii ani. Popularitatea curentelor radicale de stînga reprezentate de personaje ca Bernie Sanders, liderul laburist Jeremy Corbyn în Marea Britanie, Jean-Luc Melenchon în Franța sau a liderul Podemos din Spania, Pablo Iglesias, vicepremier în guvernul Sanchez și un simpatizant al regimului Maduro din Venezuela, a explodat. Reprezentanții acestora nu se mai sfiesc să se prezinte drept socialiști sau chiar comuniști, etichete evitate cu grijă în trecut. În timp ce vocile mai moderate vorbesc despre ceea ce numesc un „woke capitalism”. Termenul „woke” este preluat de la promotorii progresiști ai unei ideologii care are în centru bătălia pentru „justiție socială” care, în opinia lor, ar trebui să prevaleze asupra oricăror alte considerente. Definiția, destul de vagă, dată în Statele Unite conceptului de „woke capitalism”, aceea că misiunea corporațiilor este de a promova „o economie care să-i servească pe toți americanii”, oferă un teren fertil derapajelor și agendei ideologice promovate de diferitele grupări radicalizate care interpretează aproape tot ce se întîmplă în societate în cheia confruntării dintre „opresori” (reprezentați prin definiție de albii heterosexuali, în principal de bărbații albi) și mai toți ceilalți, „oprimații”. Se ajunge astfel la cereri de boicotare a unor produse sau servicii dacă nu convin opiniile politice sau deciziile luate de conducerea corporațiilor care le furnizează. De pildă, un protest inițiat de angajații Google a determinat corporația să se retragă dintr-o colaborare cu Pentagonul în domeniul Inteligenței Artificiale. Este inutil de precizat că așa ceva este de neconceput în China unde marile corporații din domeniul tehnologiilor digitale asistă guvernul de la Beijing într-un demers similar. Este un exemplu concludent de orbirea ideologică, tot mai larg răspîndită, care afectează grav capacitatea democrațiilor occidentale de a rezista în viitor asaltului regimurilor autocratice.

O cercetare sociologică realizată recent la comanda RealClearPolitics releva că mai bine mai bine de o treime dintre americani (dar 64% printre democrați), privesc nefavorabil un brand comercial dacă cineva de la conducerea companiei cu care este asociat și-a exprimat sprijinul pentru Donald Trump. În timp ce doar 19% dintre americani adoptă aceeași atitudine dacă este vorba de un candidat democrat în alegerile prezidențial din acest an. Ultimele cifre ilustrează dominația categorică, pe ansamblu, în spațiul public, a discursului Stîngii și explică ascensiunea spectaculoasă a unui politician ca Bernie Sanders care vrea sa expandeze masiv rolul guvernului în domeniile energiei și sănătății, să introducă controlul chiriilor la nivel național, să crească semnificativ taxele. Iar una dintre propunerile sale, prea puțin discutate, este aceea de a obliga companiile să dea 20 de procente din acțiuni angajaților. Chestiunea în sine nu ar fi neapărat o noutate pentru că multe companii fac deja asta dar selectiv, în funcție de performanță, și în nici un caz în baza unei obligații legale.

Sanders descrie constant America drept o societate „rasistă, de sus pînă jos” și spune că va gestiona toate crizele mondiale doar prin intermediul ONU. Organizație al cărui Consiliu de Securitate este paralizat complet, de o bună bucată de vreme, de blocajul existent între Moscova și Beijing, pe de o parte, și puterile occidentale, pe de alta. Ca și Jeremy Corbyn, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, Bernie Sanders el este un mare simpatizant al regimurilor totalitare. Cu condiția să fie anti-americane. Test pe care l-au trecut cu bine, de-a lungul timpului, sandiniștii lui Daniel Ortega din Nicaragua, Cuba lui Fidel Castro, Iranul, Venezuela lui Hugo Chavez și Nicolas Maduro și nu doar Uniunea Sovietică, unde senatorul și-a petrecut luna de miere, ci și Rusia lui Putin. El a votat, de pildă, împotriva unei legi adoptate în Congres, cunoscută sub numele de Magnitsky Act, după numele avocatului Serghei Magnitsky, care a fost torturat în închisoare, unde a și murit în 2009, lege care sancționează persoanele din Rusia care se fac vinovate de abuzuri și încălcări grave ale drepturilor omului. În 1985, după o întîlnire cu Daniel Ortega, implicat în ucideri politice și relocări forțate ale populației, scrie Jennifer Rubin în Washington Post, Sanders declara că liderul din Nicaragua nu era binevăzut în America pentru că administrația Reagan utiliza „profesioniști bine instruiți în manipularea mass media”.

Un website satiric american, BabylonBee, un fel de Times New Roman de la noi, ilustra această situație de o manieră tragi-comică dînd un „citat” din Vladimir Putin care spunea că „nu mai este nevoie de noi; nici cele mai mari ambiții ale noastre nu mergeau pînă acolo încît să încercăm să facem ca un comunist sadea să cîștige nominalizarea unui mare partid din Statele Unite; așa că nu văd ce putem obține mai mult dacă interferăm în alegeri”. Numai că din păcate nu este deloc o glumă. Cu Bernie Sanders la Casa Albă ne putem aștepta la destule surprize neplăcute chiar dacă solidul angrenaj instituțional american va putea probabil să evite derapajele majore. Deși Bret Stephens era de părere de altă părere, în The New York Times: „o victorie a lui Sanders în alegeri va fi doar posibilă pe fondul unui val, ca acela de care a beneficiat Reagan în 1980 și Obama în 2008, cea ce înseamnă că va avea mandat să-și implementeze o bună parte din agenda sa electorală”.

Cum s-a ajuns aici? Între cauzele majore, trecute în revistă și într-un editorial recent din Wall Street Journal, se numără discreditarea pieței libere și capitalismului. Pentru că, spun economiști ca Thomas Picketty, acesta generează inegalitate, iar preocuparea pentru combaterea acesteia ar trebui să primeze în mod absolut asupra tuturor celorlalte, precum eficiența și profitabilitatea. O alta cauză este creșterea intoleranței de sorginte radical progresistă (nu rareori cu accente de violență fizică) din campusurile universitare față de orice punct vedere care nu se înscrie în linia ideologică „corectă”. Ceea ce a făcut ca „noile abordări” din toate domeniile științei să fie astăzi impregnate de o viziune tributară politicii identitare. Împreună, bătălia împotriva inegalității, a cărei dimensiune este amplificată prin intermediul „interpretării creative” sau chiar distorsionării datelor statistice, și războaiele identitare în numele „justiției sociale” sunt cei doi piloni ideologici principali pe care se sprijină actualele mișcări populiste radicale de stînga. Un instrument fiind ofensiva copleșitoare a ceea ce a devenit în fapt mai degrabă o religie decît o știință, Cultul Schimbărilor Climatice, care are o profundă tentă anti-capitalistă. Tot acest demers generalizat beneficiind de sprijinul substanțial a celei mai mari părți din mass media.

Sunt destule voci care încearcă să tempereze astfel de temeri spunînd că avem în fapt de a face cu abordări de tip social-democrat. În plus, ni se spune, nu e vorba de socialismul totalitar sovietic ci de unul democratic. Numai că nu eticheta e problema. Politici de acest gen afectează sever creativitatea și dinamismul economic. Atunci cînd au fost aplicate, chiar în țări care au rămas democratice, precum Marea Britanie, în anii ’60 și ’70, sau în India (în a cărei primă constituție se specifica că este o Republică Socialistă) ca să nu mai vorbim de Venezuela sau Zimbabwe, s-au dovedit falimentare. Cînd ridici dramatic taxele e greu de crezut că nu va scădea semnificativ și apetitul pentru risc și sacrificii, elemente care stau la baza inițiativelor care au dus la nașterea majorității marilor corporații americane din prezent. Bernie Sanders, care nu e deloc sărac, are cîteva case și milioane de dolari în conturi, spune constant că a fi miliardar este ceva imoral. Cu toate că o analiză recentă releva că 9 din 10 miliardari americani au căpătat acest statut financiar exclusiv prin eforturilor lor, de regulă în urma lansării unor afaceri din domeniul noilor tehnologii digitale, precum Jeff Bezos, Mark Zuckerberg sau fondatorii Google. Nu au primit averea cadou și nici nu au obținut-o prin legături clientelare, ca oligarhii ruși. Pe de altă parte, atunci cînd introduci statul în gestiunea unor întregi sectoare economice rezultatul previzibil este mai multă ineficiență, mai puțin dinamism și mai multă corupție.

Ceea ce acest larg front radical, cantonat ca vîrstă mai ales printre cei care nu au nici un fel de imagine legată de perioada Războiului Rece, uită sau ignoră este că nu mai suntem într-o lume unipolară în care consecințele unor astfel de experimente și derapaje majore în plan economic și social sau în cel al securității nu ar fi pînă la urmă catastrofale, ar putea fi îndreptate ulterior. Competitori de calibrul Chinei sau Rusiei sunt gata să exploateze toate aceste evoluții și să tranșeze în favoarea lor bătălia pentru supremație politică, economică și militară pe plan global, așa că nu e deloc sigur că daunele provocate vor mai putea fi, măcar în parte, reversibile mai tîrziu.

Alexandru Lăzescu

Articolul este o variantă extinsă al unui text publicat în Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "137 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Capitalismul nu e în pericol, socialismul e în pericol, așa se explică isteria din ultimii ani. Niște oameni ca Bernie Sanders sau Jeremy Corbyn își dau seama că viața a trecut pe lângă ei degeaba, dar visează încă la revoluția mondială.

    Există și o problemă oarecum obiectivă, odată cu transferul producției industriale în Asia și în Europa de Est, tinerii din Occident n-au mai avut ocazia să muncească pentru a realiza ceva concret, așa că preocuparea lor a fost cum să împartă cât mai ”corect” banii rezultați din munca asiaticilor sau est-europenilor. Însă la asiatici sau la est-europeni nu au succes astfel de aberații socialiste, pentru că ei chiar muncesc.

    Se poate face o paralelă între perioada actuală și anii ’80, la acel moment comunismul zburda aparent triumfător, dar mai avea doar câțiva ani până la prăbușire. Strict despre Bernie Sanders, într-o noapte din 2009 până și Mircea Geoană a fost președinte :)

    • gigel spune:

      Deci capitalismul zburda printre muncitori, aka sclavi, fiindca pe ei ii avantajeaza cel mai mult.
      Wow, esti for real?
      Urmeaza atac la persoana (ca sa nu te derutez): cum, mama, de poti sa pui virgula atat de corect si sa nu fii in stare sa tragi o concluzie evidenta? Te grabesti, ai ceva pe foc, ai vreo agenda sau nu intelegi ca lumea sensul cuvintelor? (ultima varianta e pt mine). Stii cine e bernie si jeremy, ai o parere despre ei (vax, dar n-are relevanta), apoi un mare faaaas. E uimitor cum poti sa scrii propozitii coerente fara sens. Fuk, sper sa nu ajung si eu asa.

      • Harald spune:

        @gigel – care ”muncitori, aka sclavi”?! Cunoști tu muncitori reali, oameni care lucrează în fabrică? Tu cunoști numai studenți neo-marxiști, ei promovează socialismul fără să producă nimic util societății. Eu chiar stau de vorbă cu muncitori englezi obișnuiți, unii dintre ei lucrează la o fabrică de locomotive de pe-aici și n-au niciun vis socialist ca tine. Sunt oameni normali, care chiar muncesc, iar capitalismul le oferă locuri de muncă.

        Crezi că de asta au votat Brexit, fiindcă visau la socialismul mondial? :)

      • Harald spune:

        @gigel – hai să începem de la niște aspecte de bază, ca să înțelegi cum se vede capitalismul în UK. Să zicem că omul e capabil să presteze vreo muncă utilă societății și obține vreo 1.000 de lire lunar, de la clienții pe care îi găsește el. Pentru ăștia 1.000 de lire lunar n-are de plătit impozit pe venit și își face programul cum are chef, lucrează cât și când vrea el.

        Numai că o firmă vine la el și îi zice: ”uite, la ce știi tu să faci, poți să primești 2.500 de lire lunar, dacă ești dispus să lucrezi 48 de ore pe săptămână. Ai să plătești și 20% impozit, dar tot e mai bine decât cei 1.000 de lire pe care îi obții tu pe cont propriu”. Unii acceptă, alții nu.

        Dar cei care acceptă sunt conștienți că numai capitalismul face posibil ca ei să primească acea ofertă din partea firmei. Acum, ce-ar fi dacă te duci tu în fața oglinzii și îți pui o întrebare sinceră: ce știi tu să faci, concret, astfel încât alți oameni să te plătească pentru asta fără să-i oblige nimeni? Pentru că despre asta e capitalismul, până la urmă.

      • gigel spune:

        Fiindca ai intalnit tu muncitori englezi (!!!), trebuie sa cred eu ca muncitorii vor capitalism.
        Sorry, nu sunt calificat sa port o asemnea discutie fara sa incep sa injur, deci piua.

  2. HansBrinker spune:

    Ma mira ca autorul nu spune nimic despre felul in care a fost gestionata criza economica din 2008. Oamenii sunt sensibili la propaganda, e adevarat, dar nu sunt complet prosti. Multi isi aduc aminte cum principiile capitalismului au fost calcate in picioare de catre guverne care au nationalizat pierderile si privatizat profiturile. Cam atunci a explodat populismul si socialismul despre care se vorbeste in articol. Capitalismul se bazeaza pe incredere, iar increderea se pierde usor si se castiga greu.
    Pe de alta parte, companiile multinationale au o putere ce o depaseste des pe cea a politicienilor, dar si o lipsa de scrupule extraordinara. Dovada discutia despre diminuarea emisiilor de CO2 care devine exclusiv treaba cetatenilor si nu a companiilor. Cu alte cuvinte, compania e indreptatita sa polueze in numele profitului, dar cetateanul trebuie sa fie moral si sa gandeasca intai la sanatatea planetei si apoi la bunastarea lui.
    Asadar, e normal ca oamenii sa incerce altceva, populism ori socialism, arunci cand se simt pacaliti si inundati de propaganda.

    • mike spune:

      @Hans nu cred ca principiile capitalismului au fost calcate in picioare dupa criza din 2008. Companiile au fost nevoite sa gaseasca solutii disperate temporare pentru a supravietui. Altii au fost cei care au speculat pe seama capitalismului. Problema “climatica” reprezinta o noua ideologie tipic socialista falimentara care nu ar fi aparut daca fondul social n-ar fi permis acest lucru. Practic populismul acesta s-a nascut dintr-o mare frustrare sociala speculata foarte bine de unii politicieni.

    • contributor spune:

      Articol cu o filozofie simplă (citeste : simplistă), partinică şi, deci, inexactă.
      Factorul uman, până la urmă cel ce dă nuanţa unui curent sau altul, este complet eludat, societatea fiind împărţită în “îngeri” si “demoni”, “îngerii” fiind, bine-nţeles, “ai noştrii”.
      Clişeele sunt norma acestui editorial ; istoria a dovedit că schimbarea este mult mai complexă, inerentă evoluţiei umanităţii, indiferent de utopiile credinţelor noastre bicisnice.
      Se evocă scindarea unei societăţi americane, determinată de “democraţi” (dacă am înţeles bine subtilitatea ideatica a autorului !). Nu se întreabă, autorul, de ce tocmai Trump este personajul detestat cu aşa intensitate, si de ce tocmai acum se petrece această schizmă ? Nu pare să sesizeze, autorul, nici penuria existenţei marilor oameni de stat, cei ce, în trecut, au lăsat o urmă pozitivă în istoria noastră comună şi nici inflaţia mediocritaţii politicului de pretutindeni.
      Se vorbeşte, la grămadă, şi despre Nicaragua. Subiectul este (şi el) dificil si complex, amestecul american în politica (si) acestui stat nemaifiind un mister. De altfel, dacă “mass-media” evocată de autor, va fi încercat o manipulare populară, nu acelaşi lucru se poate spune despre judecătorii procesului Nicaragua-SUA, ce a avut loc în faţa unei cunoscute Curţi Internaţionale de Justiţie şi care a condamnat SUA, notificând, printre altele “terorismul de stat” al acestei ţări. Este singurul stat declarat, istoric, drept unul “terorist”. Găsim aici influenţa “stângii” ? Influenţa “dreptei” ?
      Subiectul, cum spuneam este mult mai complex. A-l trata, partinic, în câteva paragrafe grăbite, nu va face decât deliciul unor “comentatori” ce au integrat déjà clişeele prezente si în acest articol si care ne umplu urechile toata ziua cu un subiect ce-i depăşeşte cu uşurinţă, fie că vorbim de puterea lor de înţelegere sau de simţul critic (politic sau social) inexistent al acetui “nou” (?) curent anti-stângist.
      Când confundăm “progresul” cu pericolul influenţei pernicioase a unei “stângi” mondialiste, când atribuim “populismul” doar unei părti (“stângiste”) a tablei de şah, care este actualmente teatrul unui război încă nedeclarat, uitând, eficace, slaba calitate umana a politicului actual, mimetismul gregar al unei populaţii needucate, când uităm la fel de oportun fragilitatea capitalismului gata să cadă în ghearele oricărui bezmetic om de stat, înclinat către autocraţia (despotismul ?) clasei parvenitismului dominant, atunci avem toate şansele să retrăim alegerile “democrate” care au adus pe scaunul atrocităţii umane, un Hitler învingător al prudenţei noastre închipuite.
      Este o exagerare ? Istoria o va dovedi !

      • Stefan spune:

        @contributor, dar a vorbi despre toate acestea este mai bine decât a nu vorbi deloc. României îi lipsește și lipsa de idei, și lipsa de viziune, și lipsa de subiecte decente. Conectarea cu globalismul.
        Fără supărare da, probabil că mulți dintre cititori sunt novici in politica, in economie, in globalism. Dar trebuie inceput de undeva și platforma Contributors oferă această posibilitate. Este singura din Ro (din câte știu eu) care permite subiecte atât de diferite și păstrează decenta.
        Ganditi-va, trăim într-o țară în care învățământul superior a rămas la nivelul anilor 1990 din Ro, in cea mai mare parte. Nici în universități nu mai putem spune că mergem sa căutăm informații și idei (cu mici excepții, desigur, care întăresc regulă). Universitării nu ies sa educe populația, nu au articole de popularizare, trăiesc în turnurile lor de fildeș cu limbajele lor specifice. (Excepțiile întăresc regulă, desigur!)
        Despre procesul SUA-Nicaragua nici nu știam până să vă citesc pe dumneavoastră la comentarii. In mass-media nu se vb decât de oribilitati romanesti, in bulă mea de FB nu s-a auzit nimic.
        Este nevoie de idei și discuții. Chiar copilărești poate, dar trebuie inceput de undeva.

    • Alin spune:

      de acord cu Mike – nationalizarea pierderilor si privatizarea profiturilor a fost cauzată de politicile SOCIALISTE votate si impuse potrivit căreia statul joacă rol de garant de ultim resort – astfel că băncile in loc să devina mai prudente au escaladat speculatiile tocmai in baza garantiei guvernamentale care e o politică motivată socialist gen pentru protejarea depozitelor, statul să aibă grija de deponenti. Pai sorry, dacă eu sunt sărac si n-am conturi grase nu e fair să salveze guvernul cu bani publici deponentii cu conturi grase. Bineinteles ca intotdeauna socialismul a pus incendiu apoi tot el a făcut pe pompierul, dar nu e mai putin adevărat că intruziunea statului in economie a incurajat speculatiile dandu-le safety net băncilor prin RF

      • Shagrat spune:

        “Bineinteles ca intotdeauna socialismul a pus incendiu apoi tot el a făcut pe pompierul”. Socialismul nu e un om care face lucruri, e o ideologie (stupida, dar asta e alta poveste). Masurile n-au fost luate de “socialism”, ci de niste politicieni bine unsi.

        Unii din cei mai bogati oameni au avut interesul ca respectivele masuri sa fie luate (si cele legate de imprumuturi, care a dus la criza, si cele de nationalizare a datoriilor), si au finantat politicieni pana au obtinut ce-au vrut. E valabil si pentru multe alte politici economice (si nu doar), si din cele care se pot incadra la capitaliste, si din celelalte.

        Atat timp cat nu va exista un mecanism care sa opreasca astfel de magarii (si de magari), lucrurile vor merge in aceeasi directie, o implicare tot mai mare a statului in economie si in viata oamenilor. Asa cum spune si articolul, cei mai bogati capitalisti sunt si (cei mai) importanti sustinatori si beneficiari ai acestor politici (si implicit cea mai mare amenintare la adresa capitalismului si a libertatii in general).

        Problema nu dispare daca votantii nu mai aleg socialisti, continua indiferent de cine e ales.

        Problema nu e ce terminologie se foloseste pe Contributors, daca China e comunista sau cel mai salbatic capitalism. Problema e ca cei mai influenti oameni din democratiile vestice (si cei care detin puterea), vor sa se indrepte spre ceva asemanator cu China (care dupa parerea mea e comunista si in acelasi timp, raiul pe pamant pentru capitalisti, ca doar n-ar fi idioti sa-si mute afacerile acolo fara motiv).

        Bernie si AOC sunt niste idioti care pot cel mult sa provoace o criza si apoi sa dispara de pe scena politica.
        Actionarii celor mai mari cmpanii, nu sunt nici idioti si nici n-o sa dispara, ci o sa continue marsul spre “marea victorie socialista”.

    • Constantin spune:

      @”HansBrinker _ principiile capitalismului au fost calcate in picioare de catre guverne care au nationalizat pierderile si privatizat profiturile”

      S-a discutat îndelung despre salvarea companiilor în vremea crizei… în vremea crizei. Este utilă revederea literaturii contemporane crizei din 2008-2010 și imediat după aceea, filme documentare, articole în presa de specialitate etc.

      N-a venit niciun socialism, marxism, progresism, comunism șamd., ci s-au evaluat costurile sociale, dincolo de orice ideologie politică. Adică, a fost adoptată soluția optimă din punct de vedere social. Astfel, unele companii au fost lăsate să se prăbușească, altele au fost sprijinite.

  3. neamtu tiganu spune:

    un articol absolut exceptional, felicitari autorului.

    Daca nu va supravietui capitalismul va disparea lumea civilizata, cel putin in forma pe care o cunoastem azi.
    WW2 a adus comunismul in multe locuri, un ww3 va restabili capitalismul.

    Desi sunt un adept convins al capitalismului si al dreptei, totusi trebuie sa spun ca si acesta, respectiv capitalismul, trebuie sa evolueze. Dupa mintea mea distrugerea capitalismului vine de la concerne, nu neaparat de la universitati. Concernele, si le stiu dinauntru, sunt cele mai comuniste organizatii capitaliste. In concerne gasim toate relatiile comuniste, de la nepotism, la coruptie, incompetenta etc. E suficient sa dam exemple pe Boeing cu catastrofa MAX, sau VW cu scandalul diesel.

    • contributor spune:

      Ar trebui să definiţi ce înseamna, pentru dvs., cuvântul “civilizaţie”.
      Istoric vorbind, capitalismul va dispare, aşa cum au dispărut si celelalte societăti…auto-proclamate civilizate, la timpul lor.
      Pe de altă parte, dacă consideraţi capitalismul ca summum-ul civilizaţiei, ar trebui să revizitaţi istoria modernă şi efectele ei asupra unor (alte) părţi ale umanităţii, sacrificate pe altarul “progresului” occidental. Nici vă sugerez secolul al XII (când începe să să se vorbească de capital), si nici secolul oficial XIX. Nu ! Începeţi cu secolul XX si veti avea déjà câteva răspunsuri ale influenţei capitalismului asupra “egalitaţii” de şanse (ca drept si libertate), atât de greu încercate, dispreţuite (chiar, ca si în acest articol, de altfel).
      De dreapta sau de stânga, omul este un predator. Iar suferinţa umana este înţeleasă “decât” printr-o experienţă personală, dificilă, de preferinţă.
      Omul învaţă greu si uită repede, atâta timp cât singura sa preocupare este lustruirea unui narcisism primar, cupid şi plin de bube si neânţelegere.

    • Hantzy spune:

      NT, articolul e bun în linii mari, dar e scris tendențios, cu împunsaturi la adresa adolescenților și a celor care gândesc mai mult la viitor, decât la trecut: Socialiștii democrați, stânga radicală, Bernie sanders, mult prea contondent și basmologic, ca o poveste cu feti frumoși și zmeii zmeilor. Exagerat, deși corect în ansamblu.
      Un ww3 ar reduce cu adevărat socialismul: ocupați cu reconstrucția și avansând de la o zi la alta, atenția la politic e mai redusă. Ăsta cred că a fost secretul succesului blocului comunist în primele trei decenii după ww2. Nu cred însă că ar mai fi posibil cu aceeași intensitate: pluripartidism, tehnologizare, nevoia de informație s-au înfipt adânc în ADN-UL omului modern, astfel încât nu mai pot fi resetate. Însă avem nevoie atât de dreapta cat și de stânga, ele fiind complementare, iar nu antagonice așa cum a învățat dl Lazescu la istoria comuniștilor, obsedați de clasele sociale și relațiile economice. Vom avea de acum ambele, alternând doar ca intensitate, dar vor miligrame spre centru, astfel că, din când în când vor deveni atractive opțiunile exotice precum afd sau die linke. Dar nu vor fi niciodată suficient de puternice pentru a accede la guvernare.

      • neamtu tiganu spune:

        Hantzy cu împunsaturi la adresa adolescenților și a celor care gândesc mai mult la viitor, decât la trecut:
        Inchipuieste-ti ca si eu am fost cindva tinar, si, culmea imi amintesc cum eram. Eram chiar hippy, cu plete si cu make love not war. Cu aceasta vorba am ramas si azi, dar recunosc ca gindirea mea despre viitor era extrem de vaga. Adica nu prea stiam cu ce se maninca, imi imaginam ca mincarea creste in copaci, ca curentul vine d ela priza, desi o perioada nu venea de nici o culoare.
        Cind ii vad pe multi dintre cei care chipurile se “gindesc la viitor” mi se face pielea gaina. Majoritatea nu are absolut nici un habar de cum se produce hrana, energia, medicamente etc.

        • Hantzy spune:

          Nt, inchipuieste-ți ca ai putea da timpul înapoi și ai putea retrăi timpurile hippy cu mintea de acum. Ai dori, într-adevăr, asta? Eu cred ca tocmai experiența o câștigam crezând ca va crete curent in copaci și constatand ulterior ca am greșit. Când faci bine, Primești rar feedback, când greșești te învață toată lumea.

        • RenewEurope spune:

          @NT

          In tineretea dvs nu ati fost conectat la Google sau la Siri. Asta este realitatea (ati trait alte timpuri) si spre deosebire de dvs, astazi, pana si west-virginienii inteleg ca centralele pe carbune se raresc masiv in viitorul apropiat (viitorul centralelor pe carbune este scris in piatra). Vedeti Aici si Aici cateva informatii publice (la indemana tuturor).

          La fel si in Ro, chiar si acei pensionari ramasi deconectati de mediul online, au auzit la tv despre faimosul Complex Energetic Oltenesc (mandria epocii de aur de odinioara) cel putin odata pe an – sau de cate ori guvernul este nevoit sa ii stearga datoriile – in valoare de sute de milioane, in euro.

          Cat despre pericolul socialismului care ar bate la usa, nu este necesar sa va panicati (asa cum observati, aripa stanga americana nu-l trimite nici de data aceasta pe hardliner-ul Bernie Sanders in cursa). Dealtfel, hardlinerii socialisti nu au priza nici in UE – Tsirpras, Cinque Stelute si Corbyn au fost cateva basicute umplute cu aer rece (s-au dezumflat rapid). In concluzie, panica si agitatia dvs este nemotivata (KEEP CALM)!

          P.S. poate ne explicati dvs. totusi ce va determina sa credeti ca modernizarea vechiului sistem energetic (centralizat, deficitar si poluant) ar fi o eroare? https://www.euractiv.com/section/energy/news/eu-coal-power-plants-incurred-e6-6-billion-losses-in-2019-study-reveals/

          • Harald spune:

            @RenewEurope – datoriile CE Oltenia sunt inventate arbitrar de către stat, prin impunerea obligației de a achiziționa certificate de carbon. Ăsta nu e capitalism, când firmele germane și cehești instalează moriști din banii luați de la CE Oltenia.

            CE Oltenia e proprietate de stat și a fost întotdeauna proprietate de stat, practic statul român e cel falimentat, în toată povestea asta, în timp ce banii merg în Germania, unde cu onoare îți desfășori activitățile pseudo-economice.

            • RenewEurope spune:

              @Harald

              complexlele romanesti “de stat” au mers tot timpul pe pierdere (gauri negre, saci fara fund, etc). Nici macar Hidroelectrica nu reuseste sa isi achite obligatiile la casele de sanatate si de pensii, etc. Hodoroancele iepocii de aur sunt depasite (si evident nefezabile). Modernizarea sistemului enegetic romanesc nu poate fi amanata la infinit. Romanii merita si ei un sistem energetic modern, felxibil si descentralizatl, bazat pe centrale pe gaz (base load) in jurul municipiilor in combinatie cu regenerabile. Fiecare judet isi poate produce singur energia, ce parere ai?

    • Ionut spune:

      Eu as citi aceste fenomene in cheia goanei à tout prix dupa profit, calcand in picioare etica, regulile, legile. Bacteria care-si omoara gazda. Caci ce altceva este o societate care a deschis cutia pandorei climatice? Atunci cand iarna avem temperaturi de 18°, cam la ce va ganditi ca vom avea la vara?!

    • David FK spune:

      @ neamtu tiganu (03/03/2020 la 14:07)

      Pe langa concerne eu as adauga si – intr-o anumita masura – sindicatele.

    • A. Tudor spune:

      “Concernele, si le stiu dinauntru, sunt cele mai comuniste organizatii capitaliste. In concerne gasim toate relatiile comuniste, de la nepotism, la coruptie, incompetenta etc.”

      Idem. La o discutie despre descoperirea unor astfel de relatii (nepotism, coruptie, incompetenta) in companie (fosta), ma pregateam sa intreb daca “aici e ..?”. Nu am apucat sa mai rostesc. Mi s-a raspuns imediat: “da, e comunism”. :)

      • Hantzy spune:

        Corupție, incompetență, nepotism! Nu sunt însă niște caracteristici exclusive ale comunismului, deși apariția lor e cea mai propice într-un mediu în care proprietatea e delegata, tacit sau nu, unui grup de privilegiați.
        Defectele se pot dovedi chiar lucrative: incompetentul poate fi bun ca spion, coruptul poate convinge cumpărătorul să plătească mai mult decât face marfa, nepoții crează dependență între susținător și companie.
        Am avut și eu experiențe de acest gen. Când mi-am depus demisia la ultimul loc de muncă, șeful mi-a propus o bursa de studii pentru odraslă, precum și promisiunea ca poate face practica la un partener de afaceri, o renumita firma din industria laserelor din Stuttgart. Numai sa nu plec. Recunosc, uneori îmi pare rău ca n-am acceptat.

        P.S. Shadow?

    • Stefan spune:

      @neamtu țiganu, de ce se pune mereu accent pe exemplele negative? Și de ce nu și pe exemplele pozitive? Microsoft? Amazon? Google? Wallmart? Apple? Samsung? Alibaba? Toyota?

      Totul depinde de management, nu de ideea de “concern” și/sau de “multinațională”. Când managementul știe ce vrea și ce are de făcut, toate merg (de regulă) struna.

      “Concernele sunt cele mai comuniste organizații capitaliste”? Buna asta! Managementul poate fi comunist pentru că managerii promovati sunt cu mentalități comuniste. Dar concernele sunt cele mai capitaliste armate ever!

      Exact, exemplele Boeing și VW arata cel mai bine problemele de management și trasabilitate din interiorul companiilor. Când nu există claritate și procese bine stabilite, oameni care sa își asume rolul funcțiilor manageriale pentru care sunt plătiți …ghinion! Nu poți avea maxim de KPI fara munca!

      Probabil companiile europene sunt mai “socialiste” când vine vorba de management și de aceea nu avem nici una in top 10 din lume. Dar cred că tipul cu brandul Zara este in top, am sa caut pe google. Da, capitaliștii europeni care știu ce vor, reușesc. Mai este cel cu poșetele de lux Vuitton și cel cu mașina de viteza/electrica/lux din Cehia. (Familia Porsche își conduce capitalist businessul, e clar). Pentru 2 exemple negative, nu este corect sa minimizam capitalismul/canibalismul sălbatic managerial din corporații.

      • Ioan spune:

        Să nu confundăm ce au făcut cele două mari concerne pomenite de NT, la Boeing este o succesiune clară de greșeli de inginerie, de la montarea mai în față și mai sus a motoarelor pe aripi, corectarea dezechilibrului apărut astfel printr-un soft scris de niste amatori care nici măcar n-au folosit informațiile de la ambii senzori de unghi de atac, în timp ce la VW este un caz clasic de înșelătorie, nu are de a face cu calitatea ingineriei. La Boeing este punctul final al filosofiei centrării avionului pe factorul uman, pilotul, de o calitate din ce in ce mai slabă pe masura dezvoltării transporturilor aeriene și a lipsei de experiență în dezvoltarea de softuri de control, spre deosebire de Airbus, care și-a dezvoltat și rafinat Fly by wire – UK și aceste softuri de restrângere a acțiunilor piloților și de menținere a avionului într-o anvelopa de siguranță de peste 50 de ani. VW este posibil sa fi picat de fraieri pentru că softurile acelea de înșelare a ITP , au fost pe motoarele diesel și la ceilalți producători auto europeni și la unii japonezi. În plus acele softuri îți creșteau puterea și dinamica motoarelor și îți scădeau consumul de combustibil, nu te omorau că la Boeing.

        • Harald spune:

          @Ioan – la Boeing este o succesiune clară de greșeli de inginerie, de la montarea mai în față și mai sus a motoarelor pe aripi, corectarea dezechilibrului apărut astfel printr-un soft scris de niste amatori

          Pentru informarea ta, MCAS este folosit și pe niște avioane cisternă derivate din 767. Diferența e că acele avioane sunt militare, iar piloții sunt și ei militari. Poți să montezi motoarele cât de sus vrei tu și cât de în față vrei tu, au fost probabil sute de mii de zboruri fără incidente, înainte ca acei cowboy etiopieni să demonstreze că nu știu ce fac. Iar la avionul de la Lion Air, cu o zi înainte avuseseră același tip de incident, dar avuseseră și un pilot experimentat la bord, care le-a spus piloților cum să iasă din situația respectivă.

          Problema serioasă la 737 MAX e mai degrabă de natură administrativă, Boeing a încercat să pretindă că e același avion ca 737 NG, astfel încât piloții nu ar avea nevoie de instruire și/sau licențiere suplimentară. Ceea ce în practică e fals. Dar diverși piloți americani au avut incidente cu MCAS pe care le-au rezolvat cu succes, atât timp cât știau ce fac. Interlocutorului tău i-am pus la vremea respectivă și clipuri, cu roțile alea care se învârt singure lângă gleznele piloților, astfel încât au ocazia să vadă în fiecare moment ce face ajustarea automată a stabilizatorului orizontal. Asta dacă au habar ce trebuie să vadă.

          P.S. ai zeci de comentarii pline de mistificări, pe diverse teme anti-americane și le repeți la nesfârșit. Numai în documentarele de la Deutsche Welle se mai pot vedea atitudini asemănătoare. Prietenii știu de ce :)

  4. DSK spune:

    Portretul robot al lui Trump privit de la stânga la dreapta arată și mai rău. Unele tușe la Sanders sunt mult îngroșate, preluate de la Fox&Friends: luna de miere de la Moscova nu a fost de fapt luna de miere decât în ghilimele, chestia cu 20% din acțiuni date angajaților nu știu de unde e luata, dar pute de trazneste a fake șamd. Se recunoaște pe undeva problema polarizarii veniturilor, dar care e soluția alternativă la taxare? Trump în 3 ani n-a făcut decât sa adâncească prăpastia între bogați și săraci. Cifrele care arată ineficiența și inechitatea sistemului de sănătate din USA nu pot fi contestate, dar dreapta se încăpățânează să se opună oricărei reforme. Ideea de a renunța la politica de reducere a emisiilor de carbon pt. că alde China și India nu marșează e chiar stupidă. Pai China cred că a fost prima care a anunțat o dată limită după care nu se vor mai vinde automobile cu combustie. Să zicem că într-adevăr nu se aliniază. Sunt mai multe căi prin care îi poți ‘stimula’. Taxa carbon la import de exemplu.
    Mă întorc la eternul Conu’Iancu și va spun: Din această dilemă nu puteți ieși! Am zis!

    • Harald spune:

      @DSK – ”prăpastia dintre săraci și bogați” e o idiosincrazie comunistă, pe care în urmă cu 35 – 40 de ani o găseai prin toată presa românească. În 2020 ar trebui să fie de-a dreptul jenant să mai vii cu povești din astea.

      Inegalitățile dintre oameni sunt naturale, iar pe unul cu IQ de 60 n-ai să-l poți aduce la productivitatea unuia cu IQ de 135. Ce se poate face este ca omul cu IQ de 60, care nu e capabil să învețe nici măcar să citească, să aibă și el un loc de muncă. Foarte probabil muncă manuală, sub conducerea unui șef de echipă care să-i arate efectiv ce are de făcut, pentru că altfel n-are cum învăța.

      Dacă te-ar preocupa într-adevăr soarta săracilor, asta ar trebui să te intereseze, ce se poate face pentru a asigura un minim nivel de trai și pentru cei mai neajutorați dintre membrii societății, nu ”prăpastia dintre săraci și bogați”.

      • DSK spune:

        Aș fi preferat să te legi de conținut și nu de idiosincrazia cu pricina – cu care de altfel sunt de acord, e un prefabricat vechi, n-am găsit altă rimă… Bun, deci cine are, are – cine n-are, n-are, aia e și am terminat discuția?

        • Harald spune:

          @DSK – dacă te deranjai să citești comentariul la care ai răspuns, ai fi vâzut că soluția era menționată chiar acolo: cine n-are, trebuie ajutat să se descurce cumva și el. Iar cine are, lasă-l în pace, că știe el și singur să se descurce. Bill Gates n-a devenit miliardar luând banii de la gura analfabeților.

    • Alexandru Lazescu Alexandru Lazescu spune:

      Ca raspuns, apropo de acuzele de Fake News, un extras din ultimul editorial “The Economist”:

      ” On economics Mr Sanders is misunderstood. He is not a cuddly Scandinavian social democrat who would let companies do their thing and then tax them to build a better world. Instead, he believes American capitalism is rapacious and needs to be radically weakened. He puts Jeremy Corbyn to shame, proposing to take 20% of the equity of companies and hand it over to workers, to introduce a federal jobs-guarantee and to require companies to qualify for a federal charter obliging them to act for all stakeholders in ways that he could define. On trade, Mr Sanders is at least as hostile to open markets as Mr Trump is. He seeks to double government spending, without being able to show how he would pay for it. When unemployment is at a record low and nominal wages in the bottom quarter of the jobs market are growing by 4.6%, his call for a revolution in the economy is an epically poor prescription for what ails America.

      • DSK spune:

        Atâta timp cât The Economist nu trimite la sursa originară verificabilă a acestor spuse sau scrise ale lui Sanders suntem în teritoriul lui “kak izvestno” – scuze maestrului CTP pt. utilizarea fără licență! Personal cred că autorul articolului a făcut o confuzie cu ideile predicate de Richard Wolff. Deliberata sau din ignoranță. Deci rămâne fake.

      • RenewEurope spune:

        @Alexandru Lazescu

        Sanders poate trambita multe in campaniile sale electorale (ziua-i lunga). Dar iata ca aripa stanga americana (foarte probabil) va trimite si de aceasta data in cursa un moderat.

        P.S: ce parere aveti despre evolutia aripei drepte in Ungaria si in Polonia?
        https://www.bloomberg.com/news/articles/2020-03-09/poland-dares-europe-to-act-over-purge-of-judges

        • DSK spune:

          Din păcate am ajuns la limita la care Bloomberg îmi cere să subscriu și nu pot citi articolul. Dar titlul îmi spune destul cât să pot răspunde că mă indignează, dar nu mă (mai) miră după ce în toamna trecută Dreptate și Adevăr are majoritate în Seim. E o cruntă dezamăgire după ce polonezii au fost atât de aclamati ca fiind campioni ai libertății. Tov. Gomulka n-ar fi îndrăznit sa facă asa ceva.

  5. DSK spune:

    BTW: Emisiile de carbon per cap de locuitor SUA aparent sunt duble față de a unui chinez: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Greenhouse_gas_emissions_by_China (if) In Wiki We Trust!

  6. quovadis spune:

    Socialist sau socialist democrat , comunist sau comunist democrat , clasic democrat sau cum vrem noi sa numim toate aceste incercari ce se doresc diferite de capitalismul secolului trecut si inceputului de secol,ne aduc in fata doar atasamentul politicienilor de aceste concepte in vederea cistigarii puterii .In fapt preceptele democratice si cele ale statului de drept ,sunt foarte greu de respectat . Iti trebuie un nivel superior de intelegere si de cunoastere . Iliberalismul (teorie despre care nu pre se mai spune nimic )aceasta noua forma de comunism preferential , unde doar unii sunt capitalisti ,in speta cei acceptati de politic,este cumva mai usor de acceptat de cetateni . Decizia politica , militara ,economica este imediata .Cam peste tot in lume cu exceptia celor din UE (partial ) politicul s-a saturat de piedicile puse in fata deciziei lor de catre organizatii non politice si economice ce functie de interesele lor schimba , modifica decizia politica . Este o veche lupta intre economic si sprijinitorii lui cu decidentii politici ce se considera alesi ai poporului si doresc in baza acestei calitati sa isi maximizeze puterea . Uniunea Europeana inca pastreaza forma clasica de abordare politica , dar si aici politicul tinde spre o usurare a deciziei politice ce ar trebui luata cu o majoritate si nu cu o unanimitate asa cum se intimpla in multe componente ale UE. Aceasta abordare atribuita UE produce bunastare , produce forta economica si in curind si militara , produce ca rezultat final al demersurilor oricarui cetatean, dreptate ,produce liberalizare , globalizare si incet , incet mondializare a relatiilor statale prin eliminarea conflictelor ce au bintuit secole de-a rindul Europa . Cu totii ne simtim mai puternici , mai lipsiti de frica zilei de miine , mai dornici de libera circulatie , de libera miscare a capitalului si fara sa vrem , pe nesimtite, generatiile ce vin din urma elimina aceasta lupta fara sens (cumva se nasc socialisti in sensul bun al cuvintului ) si refac modalitatile in ceea ce priveste felul de a privi mediul inconjurator (vezi GRETA THUMBERG )si felul in care privesc relatiile inter- umane acolo unde se afla . O noua lume vine peste noi si din ceea ce vedem ca ne inconjoara cetatenii Romaniei sunt printre primii care au inteles si acceptat ruperea de trecut (doamne ce greu mai este ).Totusi exista situatii unde politicul in loc sa fie atasat unor ideologii ,unor forme clasice de exprimare politica se separa si se diferentiaza la nivel de cetatean .In multe parti ale lumii diferentele religioase separa grupuri politice ce doresc sa isi impuna in principal apartenenta la o religie sau alta concomitent cu lupta efectiva pentru putere .

    • jay spune:

      @quovadis Dimpotriva, UE se ghideaza dupa ideologii tipic socialiste care creeaza o bunastare fundamentata pe datorii si subventii. Nu are legatura cu capitalismul sau cu inovatiile. Europa vrea ca toti sa fim egali, fara o identitate culturala, toti bagati in aceeasi oala, o gloata care trebuie sa asculte de un suprastat a carui administratie este la Bruxelles. Ambitiile UE, gen armata europeana, sunt un dezastru pentru noi cei din Est. Apoi, “Pactul Verde” nu se bazeaza pe niste studii economice, sociale, financiare serioase. Este doar o lozinca tipic socialista aruncata de anumiti politicieni europeni. Asta este socialismul de tip “soft”, inoculat cu picatura “chinezeasca” in mintile noastre timp de decenii intregi. Ideea asta nu vine din SUA pentru ca pe american nu-l intereseaza cat consuma sau cati litri de benzina consuma cand da la cheie. De altfel, politica americana nici nu a fost axata vreodata pe “green” sau pe renuntarea la gaz si petrol. Bush i-a transmis lui Merkel acum multi ani ca, daca SUA ar renunta la petrol si gaze, in cateva luni ar pierde suprematia economica si ar cadea economic in urma Chinei.

      • quovadis spune:

        JAY dincolo de ceea ce crezi , parerea mea este ca te amagesti si te inseli fundamental prefacindu-te ca nu vezi ceea ce te inconjoara . Nicicind nici un stat din UE si de oriunde de pe planeata , nu a trait (populatiile ce compun aceste state )asa de bine si nicicind oamenii nu au fost mai liberi in aproape totae cerintele legate de trairile fiecaruia . Suntem niste norocosi ca am apucat aceste timpuri .Nu trebuie decit sa privesti in urma si cu siguranta intelegi .

  7. mike spune:

    Genial articol! Ar putea fi introdus intr-un manual de liceu pentru a fi studiata problema. Din pacate, atunci cand 80% din mass media si internet trambiteaza socialismul cu fata aparent umana, nu ne putem astepta prea curand la diminuarea acestei noi ideologii. Ar fi un dezastru pentru umanitate, chiar daca ar avea caracter efemer si utopic. Nu ar fi nevoie decat de o scurta perioada in care sa domine socialismul pentru a schimba fata lumii pentru decenii intregi.

  8. Dan spune:

    Parerea mea este ca nu socialismul sau capitalismul sunt termeni de judecata, ci radicalismul. De exemplu, este absurd ca o tara civilizata sa nu aiba un sistem national de sanatate accesibil tuturor cetatenilor, dar a cere SUA sa treaca la un astfel de sistem peste noapte este o dovada de extremism.

    La fel, Google si Facebook au crescut in baza unor politici comerciale incorecte si de la un punct incolo au distrus competitia si inovatia economica. Ele au ajuns stat in stat – aparatorii capitalismului ar trebui sa fie deranjati de aceste entitati, nu sa le prezinte ca modele de success.

    • Harald spune:

      @Dan – ai în UK un sistem de sănătate ”accesibil tuturor cetățenilor”, iar rezultatul este că mii de femei s-au trezit cu mastectomii radicale de care n-aveau nicio nevoie. Pentru că medicii aveau nevoie de ele, datorită modului în care se alocă banii. La fel, dacă mergi pe stradă prin micile orășele din Midlands, e imposibil să nu remarci numărul anormal de mare de persoane cu câte un picior amputat. Oare cum se ajunge la asta?

    • Jellyfish spune:

      este absurd ca o tara civilizata sa nu aiba un sistem national de sanatate accesibil tuturor cetatenilor, dar a cere SUA sa treaca la un astfel de sistem peste noapte este o dovada de extremism

      Sistemul este disponibil la scara nationala, in sensul ca teoretic oricine are dreptul sa isi procura asigurare medicala pe diverse cai. Din pacate, datorita costurilor serviciilor medicale, pretul asigurarilor de sanatate a crescut in spirala in ultimele decenii. Problema este cu cei care nu se califica in categoria celor mai defavorizati, si asadar nu pot beneficia de programele de tip Medicaid si in acelasi timp nu au venitul necesar sa isi procure aigurare medicala.

      Serviciile medicale sunt scumpe din varii motive. Spre exemplu, doctorii trebuie la randul lor sa isi procure asigurare de malpractice care costa imens. In America, oricine poate da doctorul in judecata, pentru orice suma, in cazul in care crede ca nu a fost tratat corespunzator. Deci spitalul trebuie sa plateasca doctorii foarte bine si paseaza costurile suplimentare catre pacienti.

      O alta problema este avansul tehnologic. Aparatura medicala de inalta clasa este costisitoare, necesita multa intretinere. Spitalele in esenta sunt organizatii din ce in ce mai scump de intretinut. Publicul prefera spitalele de bun renume, pentru ca doresc cel mai bun serviciu medical cu putinta, asadar cererea e mare. Spitalul ca reactie mareste costurile servciilor (cerere-oferta).

      O alta problema este faptul ca asigurarile medicale private nu pot fi tranzactionate de la un stat la stat. Adica, daca locuiesti in statul A, nu poti procura asigurare medicala din statul B. Asta limiteaza piata asigurarilor medicale si ca urmare nu controleaza semnificativ cresterea preturilor.

      Desigur este extremism… a construi un sistem de sanatate din radacina, in sistem unic de plata cum doreste Sanders, controlat de guvernul federal pentru 325 milioane de locuitori este nerealistic. Ce fel de birocratie poate controla o asemenea gigantie? Cat va costa un astfel de sistem?

  9. Lucifer spune:

    Foarte interesant. Dar, ca părere, fenomenul politic actual este dat de lupta celor două ideologii: “consrvatorismul” vs. “progresismul”. Nu comunismul/ socialismul este problema, ele sunt deja depăşite, apariţia lor e marginală în câmpul politic din SUA, UK, etc.
    Revenind la lupta dintre conservatorism şi progresism( aici aş introduce şi ecologismul) diferendele sunt mult mai profunde şi ţin de nivelul actual al dezvoltării tehnologice. Totul apare cum că “conservatorismul” susţine statele-naţiune şi mecanismele democratice clasice, “progresismul” este globalist, vrea federalizări, vrea ştergerea identităţilor naţionale, piaţă globală şi mai ales o nouă Ordine mondială, alta decât cea de la sfârşitul WW2. Asistăm la o adevărată Revoluţie pentru Renaşterea Europei condusă de Macron. Nu vreau să insinuez, progresismul este de centru-stânga, dar nu este de origine (neo)-marxistă, este un fel de liberalism de stânga globalist. Adaug aici( cam ca Marx în capitalul….) cum că progresismul este o urmare a capitalului multi-naţional( la Marx era vorba de capitalul naţional….), care multinaţionalele au devenit atât de puternice încât propriile state-naţiune le incomodează( vezi cazurile din SUA, dar şi din alte părţi). De aici acceptarea tacită de către guverne a tot felul de absurdităţi economice în favoarea multinaţionalelor, ca de ex. optimizarea fiscală prin off-shorre-uri, ajutoare de stat pentru multinaţionalele în dificultate, injectarea de bani fără acoperire pentru sprijinul firmelor, etc. Vreau să spun că multinaţionalele au devenit mai puternice decât statele-naţiune.
    Din acest raţionament lipseşte esenţialul, respectiv problema LIBERTĂŢII individuale şi sociale, pe care statele-naţiune o garantau prin mecanismele democratice. De fapt, aproape că statele-naţiune nu mai pot( nu mai vor?) să apere cetăţeanul de agresiunea media aliată cu multinaţionalele.
    Dacă capitalismul clasic prin statele-naţiune de tip democratic GARANTA drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, azi, progresismul nu mai garantează nimic.
    Acesta mi se pare mie adevăratrul pericol al luptei ideologice dintre “conservatorism” şi “progresism”.

    • Ioan spune:

      @Lucifer- si tu faci parte ( involuntar sau poate voluntar..) din agresiunea media orchestrata de unii pentru spalarea creierelor celor multi. Pe lumea asata nu exista numai Antena3 cu Gadea si Badea ei, exista si Fox News si Sean Hannity, exista si Rush Limbaugh cu a sa emisiune radio asxcultata de milioanele de americani care isi petrec o mare parte din viata in masina, in drum spre si venind de la servici.
      Spalarea creierelor nu a fost inventata de comunisti, ea exista de cand exista societatea umana si a fost folosita sistematic pentru controlul maselor. Toate religiile, faraonii-zei, dreptul divin al regilor, toate acestea au fost o parte dintre uneltele prin care o patura privilegiata a incercat sa tina sub control masele si sa-si perpetuez avantajele.
      Lupta titanica dintre globalism si progresism este doar traducerea intr-un limbaj pe intelesul bizonului de rand, indiferent de cetatenie, a luptei dintre cele doua foste mari puteri, Rusia si SUA cu cele doua puteri emergente: UE si China. Pe de o parte avem de a face cu doua tari mari,Rusia si SUA, ajunse din urma si depasite pe alocuri de cele doua competitoare, dar puternice militar si foarte bogate in resurse naturale iar de cealalta parte avem un conglomerat de tari pe cale de federalizare ( trebuie sa recunoastem ca acesta este telul asumat al multor politicieni europeni) si o civilizatie multimilenara cu o resursa umana imensa, ambele cu partea militara in constructie si cam lipsite de resurse naturale.
      Pentru sabotarea UE se reinventeaza statul-natiune ca protector al democratiei, apare din nou in discursuri suveranitatea si “neamestecul in treburile interne”, o carte pe care aripa anti-europeana a conservatorilor britanici pare decisa sa o joace pana la capat, apare problema migrantilor si eroarea de judecata a lui Merkel care da apa la moara tuturor partidelor extremiste de dreapta europene… Se uita ca sub acoperirea acestor concepte ( pe care eu le consider de sorginte ruseasca, izvorate din cercul de strategi din jurul lui Putin, dar care au fost preluate pe nemestecate si de o parte dintre politicienii de dreapta americani, de cei care l-au propulsat pe Trump la putere) avem in UE cateva derapaje democratice evidenta in Polonia, Ungaria si putin a lipsit sa ne incalece Dragnea &co si pe noi.
      Pentru China se inventeaza chestiunea Huawei/5G ( este ciudat cum suspiciunea de spionaj vine tocmai din partea celor care isi spionau aliatii – Obama pe Merkel, si care sunt convins ca stiu exact cum se procedeaza cu back-door-urile astea, cea mai tare actiune fiind Stuxnetul israeliano-american prin care s-au distrus centrifugele iraniene, desi erau controlate de PLC-uri Siemens, nu de PC-uri cu Windows instalat), niste proteste violente in Hong-Kong, n-as spune chiar coronavirusul desi locatia si momentul izbucnirii epidemiei au ridicat cateva semne de intrebare chiar si in presa americana,

      Vad cum de termenul de “progresism”, de care nu se prea facea caz in urma cu un deceniu, sunt lipite azi toate “relele” posibile, globalizarea, resurgenta comunismului, socialismului, neo-marxismul, incalzirea globala, eco-terorismul, Green-New Deal in SUA, Green Deal in UE, Greta Thunberg, LGBT, islamizarea, avortul, politia stiintei recent demascata de domnul Cranganu, etc… iar ‘conservatorismul” incepe sa sune la fel ca ideologia legionara interbelica, cu puritatea satului romanesc si a obiceiurilor din strabuni, dar ne trezim cu un Ditrau, in care un tanar preot maghiar celibatar banuiesc, a avut probleme sa-si imgineze mana alba a unei unguroaice in mana bronzata a unui singalez ( ca doar barbati sunt si singalezii astia si au si ei nevoile lor…)

      Bernie Sander este candidatul ideal pentru a asigura realegerea lui Trump. Este interesant cum asistam la reluarea retetei care a functionat in UK. Ca Jeremy Corbyn a fost un idiot batran care a crezut pana in ultimul moment revolutiile tineretii sale si s-a expus prea tare prin declaratiile sale anti-israeliene este una, insa a permis intregii mass-media britanice aflata in mana unor magnati de (extrema) dreapta sa traga in el din toate pozitiile, iar britanicul de rand a fost pus sa aleaga intre Brexit pe mana conservatorilor si Brexit in the name only +socialism pe mana lui Corbyn. Si a ales ceva cu care era deja obisnuit.
      Acelasi scenariu va fi si in SUA daca Bernie Sanders va fi nominalizat din partea democratilor si nu-mi imginez vreo situatie in care americanii sa aleaga cu mana lor trecerea la socialism. De ce trebuie ca acesta lupta intre socialismul democratic si capitalism din cele doua tari pur capitaliste anglo-saxone sa fie exportata si in restul Europei si mai ales la noi, nu inteleg.
      Tot articolul are menirea de a ni-l face comestibil pe Trump printr-o impachetare ideologica, dar la noi aceste concepte inca nu tin, o mare parte dintre noi am fost prea traumatizati de SSMD-IRC ( societatea socialista multilateral dezvoltata si inaintarea Romaniei catre comunism), romanul de rand de abia gusta binefacerile capitalismului, investitiile, senzatia de dezvoltator imobiliar, libertatea, libertatea de miscare, ca sa puna botul la Dragnea si referenudumuri pentru familie. Binefacerile economice ale Romaniei tin de apartenenta la UE- sper ca nu voi fi contrazis de cineva pe aceasta afirmatie- si ar fi un dezastru daca s-ar intampla ceva cu aceasta UE iar noi ar trebui sa ne cautam un loc in lume, la ce grad de expertiza avem.
      UK si US nu au gustat vreodata din “beneficiile’ socialismului, insa UE27 este cumva imunizata impotriva unor astfel de idei, toate tarile componente experitmentand intr-o forma sau alta socialismul in diverse grade, de la social-democratia nordica la dictaturile de stanga din Europa de Est. Parlamentul european este dominat de partide de centru dreapta de cand stiu eu, de cand ma intereseaza subiectul de pe la sfasitul anilor ’90, nu vad vreun pericol ca acesta sa impuna socialismul in UE, din contra aud doar de guvernare responsabile, tinerea deficitului sub control, evitarea derapajelor democratice… si tone de normative industriale care odata aplicate devin o protectie non tarifara in calea celor din exterior ( de la dumpingul chinezilor la puii clorinati si produsele modificate genetic americane) .

      UE este o forta a regelementarii, este practic superputerea mondiala absoluta a reglementarii, cvasi-totalitatea standardelor ISO sunt copiate dupa DIN – Deutsches Institut für Normung, norme din industria alimentara, farmaceutica, de siguranta a echipamentelor industriale, sunt continuu actualizate, etc…, chestiuni care nu sunt foarte evidente pentru mase , dar care sunt principala forma de protectie a industriilor europene. Aceste norme impun investitii noi, inlocuirea unor echipamente vechi, care dau de lucru la o gramada de firme mciic si mijlocii din UE si care nu s-ar fi facut in lipsa acestor norme. Este calea europeana, la fel ca si Green Deal-ul, de a subventiona si proteja industriile europene. Green-Deal-ul va insemna si reducerea dependentei energetice de cei doi competitori: SUA si Rusia. Aceste norme sunt adoptate destul de rapid si de catre japonezi, coreeni si chinezi, care au inceput sa inteleaga mecanismul. Nu cred ca trebuie sa amintesc de pozitia SUA si UK in privinta acestor normative. Doar ca am asistat cu catva timp in urma la transmisia in direct de la NASA a datelor telemetrice a intrarii in atmosfera martiana a unei misiuni cu un rover si unitatile de masura erau m/s si km, m.
      Se pare ca niciun contributor nu este interesat sa dezvolte aceste subiecte, despre calea pasnica a UE de a deveni superputere mondiala prin reglementare, dezvoltarea unei ordini mondiale multilaterale si Green Deal. Observ insa ca articolele contrare acestor subiecte abunda. Cred ca fondatorul concernului Krupp, prin secolul XIX, spunea ceva depre valoarea unui om in functie de cat de puternici sunt dusmanii sai. Asaltul neintrerupt asupra UE ne poate spune multe despre pericolul pe care il reprezinta pentru unii ( SUA, Rusia si de putin timp UK) modul de actiune al Bruxelles-ului.

      • quovadis spune:

        IOAN ,fostul conducator de facto al Uniunii Europene ,inainte de incheierea mandatului si il numesc pe JEAN CLAUDE JUNKER , a aratat nemaipomenitul noroc al fiecaruia dintre noi de a trai acum si aici (in UE) ,noroc neegalat in istoria omenirii de nici o alta forma statala sau de uniune statala .Sunt in totalitate (chiar nu am mai fost asa de incintat de multa vreme )de acord cu ceea ce spui si doar vreau sa mai adaug ca factor extraordinar de important ,modalitatea prin care UE a reusit sa elimine razboiul si sa adune laolalta atitea state atit de diferite (nu cred ca cineva a crezut ca se poate ).

    • Lucifer spune:

      Îmi pare rău că nu aţi înţeles tema expusă de mine şi anume că progresism/ globalismul este urmarea modificării structurii Capitalului( în sensul lui Marx), respectiv Capitalul devine multinaţional şi mai puternic decât statele-naţiune. Aceasta situaţie ameninţă existenţa statelor-naţiune, ale mecanismerlor democratice clasice şi a Libertăţilor cetăţeneşti.
      Nu am zis nimic despre UE. Pentru unii chestia cu UE a devenit o obsesie, deşi este din ce în ce mai evident că această Utopie nu mai răspunde realităţilor, de aici paralizia decizională a acestei structuri. Tentativa lui Macron de a transforma Europa într-un fel de neo-imperiu franco-german este evidentă.

  10. Stefan spune:

    M, nu cred in Alexandra Ocasio si nici în Bernie Sanders. Decât că sunt niște abili politicieni, dintr-o țară în care abilitatea discursului te poate ridica sau te poate cobora. Discursurile lor nu au importanță decat daca aduc bani.
    (Avem BrandMinds in București primăvara asta și unul dintre prezentatori va fi Gary Vaynerchuk. Businessul lui este tocmai sa ofere servicii pentru strategii de social media. Trebuie sa înțelegem că astfel de companii și oameni sunt plătiți enorm de bine pentru a crea discursuri, idei, strategii care sa vândă la public. Strategii pentru orice tip de business, de la politic business la economic business. Există și firme nisate pe discurs politic, care au conexiuni și fac lobby, se știe deja de celebrele firme de consultanta politica israeliene plătite de partidele noastre).

    Da, suntem inundați de discursuri populiste și teorii socialiste, dar toate se vor opri când banii altora nu vor mai fi deajuns. Când Bernie Sanders va da o lege prin care sa își impoziteze propria avere și va da o lege prin care candidații politici sa nu mai fie sponsorizări, abia atunci va fi moartea capitalismului. Până atunci e doar discurs politic cu scopul câștigului. Atât și nimic mai mult. Aaaa, că lumea “musca” discursurile …eh! Asta este o alta discuție.

    Avem discursuri populiste și socialiste și în Ro. Dar toate se opresc la bani. La banii care trebuie să intre în pușculița de unde sa cheltuie “socialistii”. Pentru că este ușor să fii populist pe banii altora.

    Capitalismul a supraviețuit întotdeauna, pentru că toate societățile din Antichitate și până astăzi au fost capitaliste. “Bulele” de socialism au făcut implozie, fie că au fost la scară mică (sindicate), fie că au fost la scară mare (state). Pentru că totul se oprește la bani. Banii țin de nevoile primare din piramida lui Maslow. Da, putem filosofa despre ei, despre egalitate, despre idealisme (nivele superioare) dar nevoile primare vor prevala întotdeauna. Banii înseamnă capitalism pentru că doar capitalismul oferă libertatea oamenilor de a produce și crea plus-valoare. Socialismul ucide creativitatea și nevoia de creație. Nu e pericol, dpmdv.

    • gigel spune:

      Ah, ce oportunitati ti-as da sa fii creativ!
      Daca toate se pot transforma in bani, iar banii sunt pusi la baza piramidei lui tancu_baraulea, ia zi tu, gigel, aka io, ce inaltime h are piramida mentionata!
      Si da, normal in pana mea ca socialismul se face pe banii celorlalti, ca e vorba de redistribuire, cd se vor termina banii celorlalti inseamna ca socialismul e deplin: ca-i consecinta logica, d-aia cea mai nasoala.
      Desigur, toate societatile din antichitate si pana astazi sunt identice, oare de ce naiba sunt mai multe. Uite clar: societatea e capitalista: frumos, concis, usor de retinut. Da’ parca nu-i multumitor, simt miros de oximoron, mai bine, oamenii sunt capitalisti; sper ca remarci finetea folosirii expresiei la plural. daca as fi spus “omul e capitalist”, ar insemna ca si daca ar fi un singur om pe lume, saracu tot capitalist ar fi, insa daca spui oameni, implic ideea de mai multi in acelasi loc, de s… pune ce vrei tu.

      • Stefan spune:

        @gigel, ca un capitalist ce sunt, daca oportunitățile de a fi creativ aduc bani, de ce nu? A, dar auto-perfectionismul ma saboteaza, așa că na rețin. Decat imperfect, mai bine deloc. Sau, mă rog, firmituri.
        Am înțeles subtilitatea oximoronului, ideea de “societate” presupune “traiul în comun” și ideea de “capitalism” presupune că “fiecare pentru sine”. Dar “traiul în comun” este o nevoie emoțională, pe când “fiecare pentru sine” este o nevoie materială. Când se face bine distincția, vine “eliberarea”.

      • gigel spune:

        Distinctia emotional – material e dubioasa rau, dar o las cum a cazut.
        Dar nu, nu ai nicio sansa de unul singur. E un cadru social in care te manifesti creativ. Caci fara el, canci. Si despre el e vorba, nu despre o societatea in toti sunt egali ca placile de faianta din bucataria mea, ca borgi, ca “noii” lui zamiatin. Cat de creativ crezi ca ai fi in roma antica ca noncetatean, sau ca unul din milioanele de oameni din imperiul chinez, rus blabala. Ca sa fii creativ trebuie sa stii sa fii creativ, trebuie sa ai o putere, un knowledge, un ceva. Si ceva-ul asta ti-l da societatea prin educatie free. Adica ia din banii celorlalti si ti-i da tie ca sa ai un anumit nivel ca sa poti face…
        Inteleg, cred, stilul tau de argument, e ceva de genul oamenii vor deveni lenesi daca au totul de-a gata. Mi se pare o asemenea atitudine gresita si jignitoare. Se asuma ca se stie ce inseamna totul, sa zicem pentru cineva ca mine; e ca si cand ai vorbi ca despre un pet animal, are una alta, pana mea, de ce sa mai faca ceva. Cineva care are atitudinea asta se pune de la inceput intr-o alta clasa sociala, adica o magarie. De obicei totul de care am vorbit e definit ca mancare (ca e ieftina) si poate sanatate (basic), d-aia are des rezultate dezgustatoare, habar n-am, grasi care o freaca toata ziua. Si concluzia care e? Ca li s-a dat prea mult, iar un dog fight i-ar face pe loc fit.
        In fine, sper ca nu ti-am atribuit opinii pe care nu le ai sau sa te fi jignit. M-am cam aprins, dar fiind vorba de virtual, am sarit peste toata lista aia interminabila, protocolul de hand-shake-uri.

      • Stefan spune:

        @gigel, când nu faci distincții clare, alb și negru, griul nu mai are grade de referință. (Dpmdv desigur) Este foarte necesara definirea capetelor, a referințelor. Altfel se prezintă tot griul într-un amalgam, fără început și fără sfârșit, Bernie Sanders amestecat cu climatologie și globalism și gripa aviară și socialism și capitalism feroce.
        Eu cred că ne naștem creativi sau nu. Putem educa prin traininguri de creativitate ceea ce există deja sau îmbunătăți ceea ce nu exista. Dar creativitatea, daca exista, se manifesta începând cu cornulețele pe care le face soția și terminând cu patentele depuse de mecanici într-o companie. Desigur, mediul contează enorm. Așa cum orhideele nu înfloresc decât in pământ lemnos, așa și cu creativitatea – mediul permite sau nu manifestarea ei.
        “Education free”? Mă amuză cei care apasă pe pedala învățământului cu plata. In companii se spune că “mai bine pregătești gratuit oamenii care pleacă apoi cu knowledgeul decât să nu îi tii nepregătiți”. In timpurile noastre companiile, prin trainingurile specifice, suplinesc ceea ce nu face școala romaneasca. Credeți că degeaba Microsoft și Amazon au anunțat că nu mai ai condiția studiilor superioare la angajare?
        Daca as plati pentru învățământul copiilor mei? Clar nu! Oricum plătesc tot felul de cursuri extra și lecții care îl ajută cat de cat sa se integreze în viața reală. Invățământul actual dîn Ro e o bulă ruptă de realitate, dar stau copii 3+13+3+2 ani in el. O bucată bună de viață, până îi “lovește” locul de munca.
        Nu cred că oamenii vor deveni leneși daca au totul de-a gata. Cred doar că nu își mai vor risipi energia și creativitatea pentru a-și satisface nevoile de baza, mâncarea. Sa nu uităm că și Bill Gates și Mark Zuckenberg provin din familii care au depășit nevoile de baza. Astfel, creativitatea lor a schimbat lumea. Ar fi reușit asta daca s-ar fi născut în familii din Ro? Ar fi avut comfortul view-ului general și nepăsarea ne-absolvirii Harvardului? Chiar și Trump e un exemplu de reușită dincolo de nevoile de baza și “lene”.
        Sunt discuții infinite. Despartirea apelor a lui Moise a adus claritate, tăierea nordului gordian a împins lumea înainte. De aceea distincțiile trebuie sa fie foarte clare, dpmdv, pentru a lăsa griul să aibă tonuri infinite

  11. Decebal spune:

    E o vorba care spune “doua creiere sunt mai bune decat unul”. Democratia permite exprimarea libera a unor pareri si, implicit, distilarea unor solutii din pareri multiple.
    Autocratia inseamna, prin excelenta, inexistenta parerilor divergente. Pana la urma, totul se reduce la un creier (ce se considera) infailibil.
    D.p.d.v. social, nu cred ca socialismul bate, vreodata, democratia.
    D.p.d.v. economic, este posibil ca solutia salvatoare sa fie un hibrid echilibrat intre capitalism si socialism.
    SUA, fanionul capitalismului, il are ca presedinte pe Donal Trump. R.P.D. Coreeana, fanion al comunismului, il are ca presedinte pe domnul Kim Jong-un. Nu suna a sisteme perfecte, niciunul dintre ele…

    • Harald spune:

      @Decebal – un ”președinte” care e fiul precedentului ”președinte” și nepotul președintelui de dinainte, se numește monarh. Pentru tine toți sunt președinți, chiar dacă moștenesc funcția din tată în fiu :)

      În rest, Danemarca, Suedia sau Singapore au economii mai libere decât Statele Unite, deci au un capitalism mai autentic. Diferența e că Uniunea Sovietică a pierdut Războiul Rece în fața Statelor Unite, de asta două generații de români au puseuri de anti-americanism :)

      • Decebal spune:

        @ Harald

        Ei, tot “monarh” e si domnul Putin, chiar daca tatal sau n-a fost… :)

        Admit, nu stiu cum sa recunosc un capitalism “mai autentic”, dar in Danemarca si Suedia statul este foarte puternic, din cate am auzit eu.

        Generatiile pro-sovietice se vor stinge, natural. Nu mai merita atentie, trebuie sa privim catre viitor, nu catre trecut.

  12. eu****** spune:

    Sigur ca socialsmul/comunismul poate sa cucereasca o tara, o zona, o regiune dar victoria este de scurta durata pentru ca ce inseamna 100 de ani in istoria umanitatii??? Mai nimic!

    Asta inseamna si socialimnul/comunismul pentru o lume intreaga – Mai Nimic.

    Sigur ca daca nu iti pazesti oalele bine o sa inregistrezi niste pierderi umane importante, o sa inregistrezi o stagnare sau poate chiar o diminuare a avutiei nationale in aceea perioada dar ce inseamna astea toate pentru istoria umanitatii??? Mai Nimic.

    Sigur ca neatentia si lipsa de nebagare de seama costa, dar toate sunt costuri locale, marginite in vasta istorie a omenerii

    Deci toate acestea inseamna Mai Nimic pentru istoria umanitatii.

    Dar pentru noi care traiam aceste vremuri inseamna ceva si atunci ar trebui sa facem ceva ca sa evitam ceea ce pare un cost mic la scara timpului dar imens de mult pentru viata noastra limitata de zi cu zi..

    • gigel spune:

      Serios, gadeste-te ce insemna capitalismul acum 2000 de ani si ce inseamna el acum.
      Fii sincer, resistance is futile.
      Abia astept cand cei ca tine o sa considera ca o afirmare a capitalului superior, si implicit a superioritatii lor, este posibilitatea de-a-si cumpara o a doua bicicleta, de ce culoare vor ei.
      Pentru ca desigur societatea este un hoax menit sa le ingradeasca posibilitatile lor infinte de afirmare, de dezvoltare multilaterala, sorry, wrong meating.
      Sau: la dracu cu sansele egale, doar suntem crestini si fiecare are talentul lui, ce spanac legatura sa aiba cu mine, stau legati de mine ca bolovanii; parazitii, ciorile dracu’, cand ei ar trebui sa…. umple din prisosul inimii tale.

  13. man of war spune:

    dar de ce s a ajuns aici ? middle classul ce a construit prin mult efort orasele nfloritoare, dintr o data a fost abandonat. de catre cine ? de clasa parazitara (banksteri) ce jongleaza cu capitalul (cel mai adesea speculativ). scursurile astea se misca cel mai bine in neo marxismul / socialismul fara granite

  14. Cap de Locuitor spune:

    Exceptional !

    1. Capitalismul e natural, ar fi normal sa reziste si sa se intareasca

    2. Problema e ca in ultimii ani, speculatorii aduna mult mai multi bani decit creatorii valorilor.

    3. Socialismul, daca ajunge la putere, va crea o oligarhie care va trai imparateste, iar restul, vai de capul nostru !

    4. In plus, socialistii de ultima generatie vor fi mult mai brutali pentru a-si conserva puterea – vezi Coreea de Nord, Venezuela, Zimbabwe; astia noi vor fi si mai necrutatori.

    5. Daca socialistii preiau puterea, Marea Teroare (1934-1937-1938) – Stalin/Ejov va arata ca o gluma in comparatie cu noua teroare

    6. Singura consolare e ca toti studentii care zbiara acum prin campusuri (“Not my president”) isi vor pieri de gloante, tortura, foame si epuizare pe santierele care vor fi urgent deschise cu ajutorul consilierilor nord coreeni.

    7. Ar mai fi o speranta, ce vor face armatele, daca vor fi in stare sa actioneze ca Pinochet…

  15. ion adrian spune:

    Da va spravietuii capitalismul cu niste modificari deloc simple dar este cel mai adaptabil, cel care poate mai usor sa intre pe Calea a treia. Socialismul desi unora li s-ar parea mai apropiat de aceasta in fapt este mult mai greu de adaptat la cerintele Caii a treia de dezvoltare a umanitatii, respectiv cel de al treilea sistem economic din cele trei posibile :capitalism, socialism/comunism si Calea a treia si sa-i spunem in memoria celui care a fost cel mai aproape de ea ca precursor, Calea lui Thomas Paine!

    • ion adrian spune:

      PS.Azi in USA cel mai aproape de aceasta cale a treia este Andrew Yang care tocmai ce a renuntat la competitia pentru nominalizare in carul Partidului Democrat.

    • ion adrian spune:

      PPS Problema este ca ce scrie in continuare are destul temei: “Cum s-a ajuns aici? Între cauzele majore, trecute în revistă și într-un editorial recent din Wall Street Journal, se numără discreditarea pieței libere și capitalismului. Pentru că, spun economiști ca Thomas Picketty, acesta generează inegalitate, iar preocuparea pentru combaterea acesteia ar trebui să primeze în mod absolut asupra tuturor celorlalte, precum eficiența și profitabilitatea.”

      Capitalismul fiind o societate libera si democratica in ciuda inegalitatilor sociale, unele nedrepte pe care cu adevarat le creeaza, permite tuturor stangistilor radicali sa se exprime si sa faca ce stiu mai bine adica sa demoleze in numele unei asa zise egalitati sociale.
      Salvarea si sansa capitalismului este “Calea lui Thomas Paine” care nu era absolt deloc un comunist si care este relativ simplu de urmat odata ce iti pui mintea la contributie si o intelegi infrangand animalul din tine care va maraii desigur nemultmit., el fiind partea noastra, aceea care este cu marcarea teritoriuli cu fecale,,urina sau chiar cu sangele dusmanului de la care uneori l-am luat .cu forta.
      Desigur Calea a treia nu poate coexista cu dictonul latin :”Homo homini lupus” si nici cu cel asa zis machiavelic cum ca “Scopul scuza mijloacele ” . Primul trebuind dat total la cos iar al doilea trebuind sa fie modificat cu :”Scopul nu scuza orice mijloc”.
      Despre acestea merita vorbit mai mult si mai pe indelete “sine ira et studio”. Aici trebuie adaugat si “orgoliul” (fudulie la noi romanii) care la adevaratii crestini este un pacat capital de marxima amplitudine.

  16. arady spune:

    socialismul a omorit / omoara oameni pentru ideologie (“cine nu-i cu noi, e impotriva …”)

    capitalismul a omorit / omoara oameni pentru profit / bani (cine nu-i pentru noi, e impotriva …)

    e ciudat ca omenirea, de atitia ani, e prizoniera celor 2 sisteme

    capitalismul se mentine fiindca detine capitalul = pirghia pirghiilor, nu fiindca-i fara cusur

  17. miop spune:

    Lucrurile sunt mult mai simple – societatea a lasat educatia pe mana marxistilor si marxizantilor. Daca ti-ai incredinta fiica unui bordel, te-ai mira sa vezi ca devine curva ?! Generatii dupa generatii au trecut printr-un proces de spalare a creierului si reformare care a fost numit educatie dar nu este decat indoctrinare. Rezultatul este o inginerie sociala de o amploare fara precedent. Castigarea de catre Occident a Razboiului rece a insemnat in fapt victoria economiei reale impotriva falsei economii socialiste. Asta a fost important, economia socialista s-a prabusit, insa angrenajul de propaganda socialista prospera si e pe punctul sa castige zdrobitor propriul sau razboi. Unii sarbatoreau finalul razboiului rece dar in acelasi timp se duce un razboi al mintilor si al inimilor care pare deja pierdut iar scoala este exact locul unde se duce acest razboi de care nu vorbeste nimeni. In Romania nici o reforma reala nu a fost posibila treizeci de ani in educatie iar scoala si universitatea au ramas rezervatii ale stangii. Cat timp lucrurile vor ramane asa, capitalismul, care este fata economica a democratiei, este in suferinta. Iar boala lunga inseamna moarte.

  18. Ursul Bruno spune:

    Inainte de toate ar fi interesant sa privim cum este impartita democratia in lume, conform indicelui democratic ” The Economist”:
    13,2 % democratii autentice similare celor din occidentul Europei, India
    32,9 % democratii incomplete cum ar in Japonia, Korea, Romania
    22,2 % regimuri hibride cum ar fi Turcia , Pakistan, multe state africane
    31,7 % regimuri autoritare cum ar fi in China, Emiratele Arabe
    Cum putem vedea, stam prost cum democratia, majoritatea lumii fiind condusa dupa alte modele incepand de la cele falimentare din Africa dar si pana la cele de succes cum ar China sau Emiratele Arabe.
    Din 1950 si pana astazi numarul oamenilor cu venturi intre 2 $ si 32 $ pe zi au crescut intr-un mod spectaculos, este vorba de ca. 5,5 miiarde de oameni, majoritatea lor provenind din societati cu democratii incomplete si pana la regimuri autoritare.
    Ce putem intelege ? si la urma urmei ce conteaza pt fiecare om in parte trecand peste modele economice, doctrine, religii si altele, ventiturile individuale zilnice de care dispun oameni in parte sunt cele care conteaza si nimic altceva.
    La acest imens succes al omenirii a participat atat capitalismul ca si socialismul in anii sai de glorie acum insa intram intr-o faza cu totul noua, necunoscuta pt care nu exista nici model si nici doctrina, este trecerea la o faza nou de dezoltare a omenirii sub impactul noilor technologii, technologii care nu tin cont de nimeni si nimic.
    Chiar crede cineva ca cei din Silcon Valley actioneaza din motive caritative ? ca vor binele lumii ? in cel mai pur stil capitalist ei incerca din fiecare ideie sa scoata bani si profit, atat, relocarea productiilor in China fiind exemplul cel mai elocvent, nu conteaza ca , China este un stat autoritar, modelul economic si politic adoptat de ei fiind de mare succes, China reusind in cativa zeci de ani sa sature o populatie deca. 1,2 miliarde, un succes imens.
    Ce se va intampla in continuare, capitalismul va gasi destule modalitati prin care se va putea reinventa in orice forma de guvernare si cu timpul vor cadea si regimurile din Korea sau Iran sub impactul sau.
    Suntem acum intr-o faza in care sub impactul isteriei provocate de incalzirea globala politicenii actioneaza haotic si sub presiunea strazii, de frica pierderii puterii probabil vor fi sacrificate in occident liberati, totul sub pretextul salvarii mediului si stoparii incalzirii globale.
    Va trece si acest momement si daca privim cum este impartita democratia la nivel global tendinta catre dictaturile soft sunt date care va fi un amestec din capiltalism, socialism sub regimuri autoritare.
    Democratiile nu vor putea face fata transformarilor datorita noilor technologii, vor fi prea multi oameni fara ocupatie care trebuie tinuti “din scurt” altfel lumea va exploda.
    Ramane de vazut cum se pot asigura veniturile zilnice astfel incat oamenii sa raman pe loc si sa nu inceapa miscari masive de la o tara , de la un continent la altul.
    la nivel global nimeni nu mai discuta nici de capitalism si nici de socialism, aceste discutii fiind marote ale trecutului.

  19. Ionut spune:

    Atunci cand iti incepi pledoaria confund cu buna (?) sau poate rea intentie comunism si stanga, atunci cand il califici pe Bernie drept “populist” (banuiesc ca preopinentul, dl. Trump, este in opinia autorului un rationalist?!), e clar cat de biais-ata “analiza” vei produce.
    Aceste “opinii” sunt subventionate de FMI, sau e vorba doar de ura seamanului?

    • Gheorghe spune:

      Tot saitul este subventionat de servicii , asa-zisii autori nici macar nu traduc ci doar semneaza. Propaganda si “pescuit la nada”.

  20. Solaris spune:

    Buna Seara!Instaurara socialimului in SUA sub orice forma ar fi este culmea prostiei generalizate!Singurul care se poate opune asaltului socialismului in America este doar Donald Trump indiferent cat de mult le displace Romanilor acest lucru!Problema pentru America este ca indiferent cine va conduce America din 2021 incolo,tot isi va pierde Statutul de Superputere Globala destul de repede.Si cred ca America fara acest Statut nu va supravietui ca Stat Unitar!Probabil va ajunge la nivelul unei Tari din Lumea a 3 a!.Cu Presedintele Trump la putere se va mai amana acest deznodamant dar el este inevitabil.Cred de asemenea a Obama a primit Premiul Nobel pt Pace, in Speranta ca cel care va urma dupa el va fi tot un Democrat care va “preda” America Chinei,Rusiei si Uniunii Europene fara opozitie,conflicte economice sau chiar militare!Si acum mi se face greata de atitudinea servila fata de Presedintele Chinei si fata de alti Lideri din alte Tari Mari a lui Obama!Obama a fost cel mai slab Presedinte din Istoria SUA iar Bernie Sanders ar fi cu adevarat o catastrofa!Detronarea Americii de chinezi ar fi o catastrofa si pt Europeni care au orice cu exceptia unei Economii Puternice si mai ales a unei Forte Militare credibile!Bazaconiile lui Macron sunt ori incercari de a face Aliante u Rusia si poate China ori prostii de aruncat la gunoi!Ma refer la Armata Comuna europeana!Nu cred ca ce am scris aici va fi si acceptat de moderator dar nu fac altceva decat sa spun ce cred cu adevarat!Cred ca un Donald Trump trebuia sa vina in America in timpul lui Bill Clinton si poate doar asa America ar fi avut o sansa mai buna impotriva Chinei!Acum e prea tarziu si e prea singular demersul lui Donald Trump de a reconfigura Comertul Global fara coparticiparea Uniunii Europene si Japoniei!America nu are cum sa isi mentina suprematia economica,tehnologica si militara dupa 2030 pentru ca nu imi imaginez ca o Tara cu 4% din Populatia Lumii poate sa se mai mentina in frunte!Sincer nu este chiar cea mai buna Lume in care merita sa te nasti,aceea cu centrul de comanda la Bejing sau la Berlin!Sau Doamne fereste la Moscova!Nu cred ca neaparat capitalismul e condamnat la esec ci mai ales varianta de Globalizare prin care tot ce inseamna manufactura,tehnologie a fost si este externalizat in Tari ca China!Acest lucru este profund gresit,gresit!Aici intr-adevar ar trebui sa conteze nu doar interesele unor actionari ai marilor Companii Americane!Trebuie sa existe si o urma de Patriotism sau macar Instinct de conservare!Sper sa ma insel pentru ca in viitorul apropiat vreau sa emigrez in SUA!Sau macar voiam!

  21. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Aici există și o discuție, și anume “ce fel de socialism”? Socialismul “vechi”, care la un moment dat se credea calea spre comunism, și-a cam pierdut justificarea teoretică. Ideea inițială a lui Marx plecase de la utopia “planificării” ca soluție de eficientizare a producției de bunuri. Cred că ideea asta nu numai că s-a dovedit proastă în practică ( pentru unii pare că nu contează practica) dar cred că și-a pierdut și puterea de atracție teoretică. De la planificarea “globală” a producției era ușor să faci pasul la proprietate, pentru că evident nu poți planifica toată producția dacă nu deții toate unitățile de producție, deci comunismul trebuia să confiște mijloacele de producție ca să poată să le optimizeze.
    Actualul socialism nu pare să mai aibă încredere, și pe bună dreptate, în “planificare”, drept pentru care nu mai poate să se opună proprietății private. Și atunci “bate calul” pe redistribuire ca metodă de a “compensa inechitățile”. Evident, cu cât ești mai aproape de zona care face redistribuirea, cu atât ești mai convins de importanța muncii tale ( și de meritele care ți se cuvin) , de aici aderența funcționărimii la aceste idei. Desigur, compasiunea e un sentiment profund uman, care nu va dispărea niciodată.
    Diversele “inechități” promovate de mișcările de stânga actuale vin ca un corolar al importanței redistribuirii, pentru că dacă nu ar exista inegalități n-ar fi nevoie de redistribuire.
    Sărăcia în sensul clasic fiind aproape dispărută în Europa de Vest, e nevoie de noi inechități care să fie corectate. De aici avalanșa de incapabili aduși în prim-plan care nouă ne aduc aminte de bancurile cu anii ’50.
    Adevărata problemă a acestor mișcări este că ucide meritocrația, introducând criterii de promovare arbitrare; de la asta li se va trage și sfârșitul, pentru că vor aduce în prim-plan personaje din ce în ce mai ridicole. Ca să fac o comparație de la noi, pentru că are aceeași cauză, lipsa meritocrației, au trebuit nici 30 de ani ca Iliescu să fie înlocuit de Dăncilă. În 30 de ani de anti-meritocrație s-a trecut de la aura de respectabilitate la inepție deplină. Rapid, aș zice…

    • gigel spune:

      Sunt de acord … pana la de ce ucide meritocratia?
      In mod normal ar trebui sa-ti dau timp sa raspunzi si sa nu anticipez cum ma taie capul. Dar fiindca site-ul se updateaza f greu zic:
      Meritocratia e facuta praf fiindca li se da la toti aproximativ la fel, indiferent de contributie. Ceva de genul ajung sa am venituri aproape medii, doar fiindca sunt defavorizat de soarta. Dandu-mi-se la fel, imi dispare motivatia blabla moare creativitatea, invenitivitatea, dorinta de succes.
      O sa incerc sa arat ca nici nu am cum sa am vreo dorinta de succes (tot blabla-ul ala) daca nu plec de la un anumit nivel. Nu zic ca trebuie sa fiu egal, dar sa fie un fair level.
      Justificarea ta e ca implementarea unui asemenea nivel va duce la moartea motivatiei. Si aici e chestia interesanta; poti sa-mi sustii viata mea “fara scop”, dar ar fi mai bine sa ma motivezi, taindu-mi ceva din resursele esentiale. De ce sa sustii un trantor, trebuie sa-l faci sa inteleaga ca exista unii care muncesc pentru nivelul ala de trai – nimic mai OK.
      Deci e o diferenta intre noi, eu am nevoie de o motivatie basic (sa-mi lipseasca o resursa basic), pe cand tu intelegi sistemul, ai o motivatie de om educat. Si aici e buba, cred eu. Pe langa faptul ca nu stiu cat de inovator voi fi daca-mi lipsesc chestii esentiale, nici viata mea nu va fi cine stie ce, chit ca va fi merituoasa daca voi reusi sa-mi acopar acele necesitati.
      Dar ce inseamna educat si ce legatura are cu redistributia? Are, fiindca educatia e tot o forma de putere si totul se va nivela. Si ce inseamna asta fata de meritocratie? Totul. Nu poti sa vorbesti despre merit decat in cazul oamenilor educati, de la care ai un anumite asteptari. E fara sens sa tii mortis sa aplici atributul indiferent de context, doar pentru ca unii se agita mai mult.
      Bineinteles ca cei care se ocupa de redistribuire sunt favorizati, bineinteles ca se va schimba sensul de merit, sunt unii care isi definesc meritul de pe alt nivel (pe care-l vor pierde), sau ca vor aparea fel de fel impostori dupa orice standarde, dar altfel cum? Ne intoarcem in medievalitate (nici nu-i greu) ca sa parcurgem toti pasii necesari? OK, am deraiat rau. Chestia e ca ma zgandare foarte tare batutul asa in piua cu meritocratie, talent, creativitate (termeni medievali, clar) cu tonul unora care locuiesc intr-un turn si vorbesc despre viata insectelor la crepuscul – ultima fraza e doar un rant.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Probabil că și asta e adevărat; redistribuirea masivă taie din câștigurile produse de unii și dă la alții; totuși până la urmă în socialismul de tip nou piața funcționează și profiturile, chiar dacă diminuate, există ( ca în povestea lui Nastratin, sunt nebun, dar nu așa de nebun. Până acum au avut grijă să nu ucidă vaca) . Însă mie mi se pare că sistemul meritocrației e cel profund viciat în partide și în organizațiile care le sprijină. Oricum în zona administrației e greu să stabilești niște criterii obiective, dacă le mai și falsifici cu obiective nerealiste ( poate am mai întrebat asta, dacă în Politehnică la Automatică de pildă sunt 10 studenți la o studentă, de ce vrei ca în firma ta de software să ai egalitate de gen? Nu e mai logic – și cu adevărat feminist- să ai ca obiectiv pe termen lung ca la Politehnică să se înscrie spre 50% studente, și abia apoi să vorbești de discriminare? E mai bine să angajezi niște fete, precum în bancul TNR, “ca să ridice lucruri de pe jos” doar ca să iasă la număr? ) Am să vă zic ceva. Am lucrat la stat până am terminat a doua facultate. Tocmai pentru că nu prea era mare lucru de făcut. După aia m-am întâlnit cu un prieten care căuta un specialist pentru firma privată la care lucra. M-a întrebat: cât câștigi? Cât lucrezi? “Păi stai acolo: aici o să muncești dublu dar n-o să câștigi dublu”. Nu l-am ascultat și am făcut o alegere bună în final, dar ideea e că și în “socialism” ( în ’96, cinstit vorbind cam asta era) chiar dacă ți se mai ia din profit, cei care vor tot vor alege să muncească. Nici mie nu mi se pare cinstit, dar cred că problema meritocrației e mai gravă și va duce la prăbușirea mișcărilor “progresiste”, cu excepția celor care chiar vor înțelege ridicolul situației. Evident că o redistribuție trebuie să existe, cum ziceam compasiunea e un sentiment omenesc, doar că trebuie să întrunească o oarecare acceptare; varianta cu “luat șapte piei” nu se încadrează în acest criteriu. Societatea – unde nu a fost comunism, desgur- a funcționat destul de bine în ultimii 50 de ani pe principiul negocierii periodice a procentelor, cam asta a însemnat alternanța stânga-dreapta. Acum avem însă de-a face cu un fel de extremism care tinde să torpileze -ideologic- exact acest echilibru.

      • gigel spune:

        Multumesc pentru raspuns. Nu cred ca gandim atat de diferit. As vrea sa te mai intreb, sa mai zic ceva, dar platforma actuala nu e adecvata pentru asa ceva. Sa ai o zi faina.

    • Dedalus spune:

      In fapt, ceea ce au trait generatiile secolului XX a fost marxism-leninism, sub forma “revolutiei proleare”, a “dictaturii proletariatului”.

      Eliminarea proprietatii private, planificarea economiei si particul unic – ingedientele de baza ale cvasi-comunismului acelui secol sunt probabil greu de vandut generatiilor actuale. Cel putin nu stiu prea multi care sa fi incercat.

      Acest lucru nu inseamna insa ca alunecarea in extrema stanga nu este posibila. Unii numesc aceasta extrema – socialism. Altii, incearca nuante: “iliberalism”, “populism”. Etichete sunt destule.

      +++

      Dupa parerea mea, dincolo de dezbatea ideologica (mai mult sau mai putin), axa colectivism – individualism se cuvine adusa la zi in analiza doctrinelor politice.

      Sigur, clasic se spune ca stanga favorizeaza colectivismul iar dreapta -individualismul. De aici o intrega discutie. Dar lucrurile sunt ceva mai complicate, pentru ca si societatea a evoluat sie greu sa ti-o imaginezi fara o doza de colectivism.

      Nu vorbesc despre Romania, a carei politica este la nivelul pitecantropilor – stanga si dreapta sunt total necunoscute politicienilor si – culmea! – in afara cunoasterii multor “analisti politici”.

      +++

      Eu as deplasa discutia spre terenul filosofiei politice (intoarcerea la fundamente :-)). Daca omul este un “animal politic”, adica prin natura sa legat de semeni, ce anume ar deosebi stanga de dreapta in zilele noastre din punct de vedere social, daca doar concurenta singura nu mai este capabila sa asigure plasa sociala?

      Imi este imposibil sa imi imaginez o societate libera si prospera cu o economie altfel decat de piata. Ori, acest lucru exclude orice forma de socialism, fascism, progresivism samd.

      • Harald spune:

        @Dedalus – în orice oraș, întreținerea drumurilor se face într-o manieră cât se poate de socialistă și e destul de greu de imaginat vreo altă metodă de a o face. La fel, construcția rețelelor de utilități publice e făcută tot în manieră socialistă, nu și-ar putea plăti fiecare partea lui fiindcă e absolut imposibil de determinat care ar fi exact partea lui.

        Un alt exemplu e transportul în comun, cele mai multe orașe au un preț unic per călătorie, deci tot o manieră socialistă de a taxa călătorii. Pe la începutul anilor ’70, am prins vremurile când luam autobuzul de la o stație aflată un pic mai departe de casă, astfel încât să-mi pot cumpăra bilet de 40 de bani, nu de 65 de bani, dar la un oraș modern așa ceva e cam nepractic. Abia acum, odată cu apariția cardurilor contactless, s-ar putea discuta despre a taxa pasagerul în funcție de traseul efectiv parcurs. Dar până atunci, prețul socialist unic al unei călătorii cu metroul e cam singura modalitate practică.

        Problema e să nu ajungem să aplicăm socialismul și în domenii unde n-are ce căuta. Dar în alte domenii, socialismul chiar e metoda potrivită, ca în exemplele de mai sus.

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Da, omul fiind și el prin esență o ființă socială e greu de spus dacă acțiunile astea “colective” sunt socialiste sau capitaliste, eu cred că sunt umane pur și simplu. Că nu cred că atunci când îi scotea Brâncoveanu la reparat drumurile pe țărani putea fi acuzat de idei socialiste. De asta zic că vreo 50 de ani contradicția stânga/dreapta în occident s-a cam redus la negocierea procentelor de redistribuire. Socialismul “comunist” ( scuzați expresia) avea o motivație ideologică pentru mărirea participării statului ( până la 100%) în toate afacerile, dar @Dedalus observă corect că ideeea nu mai are tracțiune ( utopia comunistă prăbușindu-se complet după anii ’70 am zis eu, evident că socialismul, ca pas intermediar, nu mai avea sens). Problema e că noul stângism nici măcar nu mi se pare că mai caută vreo motivație, postulează că e nevoie de o redistribuire mai mare :) Iar o parte din drumuri, ca să revin la punctul de plecare, nu au nici o justificare în practică, dacă îi întrebi de pildă pe spanioli. Eu nu știu nici o mișcare contemporană care să ceară abolirea pieței, însă evident că depășirea unor praguri de redistribuire exact la asta duce, în mod indirect. Când statul (că el face redistribuirea) devine principalul client, numai piață nu se mai numește; e exact ceea ce se petrece la noi de prin ’96 de când încercăm să devenim capitaliști.
          Teoretic vorbim de licitații, de concurență, dar practic totul se face în cercul restrâns al intereselor politico-financiare.
          Unde au totdeauna dreptate stângiștii este că societatea trebuie primenită în permanență. Observația asta o făcuse deja “Regele Soare”, deci nu e nici asta chiar socialistă. Doar că, și asta era a doua remarcă a mea, ascensiunea socială trebuie să existe, dar trebuie să fie totdeauna “grea”. Câtă vreme ascensiunea e grea ( acum 500 de ani criteriul era vitejia în război, problema lui Ludovic era că se cam împuținaseră războaiele, nobilimea cam degenera) este asigurată meritocrația. Permițând ascensiunea tuturor, pe motive de discriminare, de pildă ( în anii ’50 era vorba de “origine sănătoasă”) elimini criteriul meritocrației. După părerea mea lipsa de criterii va duce la prăbușirea organizațiilor “progresiste” în ridicol înainte să poată provoca daune majore, dar eu sunt un optimist :) Evident, unele vor supraviețui, ele vor forma probabil o nouă stângă – poate și o nouă dreaptă, dar asta doar în momentul în care vor reuși să își stabilească propria meritocratie.

        • Razvan A spune:

          Nu e chiar asa. In Europa taxele pe carburanti sunt atat de mari incat se poate foarte simplu face o corelatie de “folosirea masinii” usajul infrastructurii. Asa ca nu e chiar socialist. In fine, eu m-as asigura intai ca acele taxe sunt denumite “taxe de drum” si ar fi exclusiv canalizate catre infrastructura.

          • Harald spune:

            @Razvan A – Nu e chiar așa :) Am dat de mai multe ori exemplul din UK, unde se încasează 36 mld lire anual din accizele pe carburanți, iar cu drumurile se cheltuie doar 9 mld. Separat de asta, se mai încasează și TVA pentru carburanți, iar metoda de calcul include și TVA încasat la accize (?!) la fel ca și în restul UE.

            În timp ce autoritățile locale nu primesc pentru întreținerea drumurilor un procent din încasările din accize și TVA de pe teritoriul lor, autoritățile locale primesc de la bugetul central bani pentru diverse activități. Asta însemnând că doar o parte redusă din ce plătește clientul la pompă ajunge cheltuit cu drumurile și asta fără nicio legătură cu cât carburant cumpără el. El poate cumpăra carburant în Norfolk și nu-l încântă cu nimic un tronson de autostradă care se contruiește la Manchester.

  22. Kiss spune:

    Un text slab. Mai că l-aș cataloga a fi un plagiat. Prea multe povestiri despre ce a citit autorul pe internet. De exemplu: autorul ne povestește cum „în cadrul unei prestigioase conferințe” un istoric, Niall Ferguson, cu multe carti scrise mai comerciale, mai ne-comerciale, ne povesteste, pardon istoriceste despre cum un economist – Joseph Schumpeter, unul dintre cei mai influenti economisti ai secolului 20, a prezis moartea capitalismului prin asa numita „distrugere creativă” și cum suntem într-un mare pericol deoarece Google a trebuit sa accepte cererea angajatilor sai de a nu lucra cu Pentagonul in diferite proiecte secrete, ceea ce este, clar, de „neconceput” in China. Chinezi nu au nicio greață să colaboreze cu Securitatea lor, desigur. Aici ma mir că autorul nu punctează decisiv dând exemplul Huawei. Mergea perfect. O fi uitat.
    Apoi ne povestește cum „o cercetare sociologică” și „un website satiric american” îi pun coarne geniului capitalist, care a salvat America, Donald Trump (și tuturor brandurilor care îl susțin) și cum Bernie Sanders este de fapt un comunist, mai comunist decât Stalin, cum iubește el pe Ortega, pe Castro, pe Chavez si pe Maduro. Eu, habar n-am dacă Bernie e comunist sau nu și nici dacă e capabil de așa o iubire, dar textul ăsta, pînă aici, mi se pare foarte mirostitor.
    „Cum s-a ajuns aici?” Păi, ne spune autorul, uite așa scrie:„într-un editorial recent din Wall Street Journal” că principalele cauze ar fi „discreditarea pieței libere și capitalismului”. De ce? „Pentru că, spun economiști ca Thomas Picketty, acesta generează inegalitate” (observați că autorul face o referință la o altă referință). A mai citit autorul în WSJ că „o alta cauză este creșterea intoleranței de sorginte radical progresistă (nu rareori cu accente de violență fizică)” după care studenții din campusurile universitare sunt niște închistați mental, care refuză totul dacă nu este „în linia ideologică „corectă”” zice autorul.
    Păi eu când eram stundent eram parcă mai dezghețat la minte și mai pus pe schimbări , decât sunt acum, când sunt doar un… capitalist practicant. Îmi amintesc că atunci când eram mai tânăr nu acceptam nicio linie ideologică de la nimeni și cred/știu că așa sunt și tinerii de astăzi. Autorul puncteză făcând referiri pe linia sa „ideologică corectă” către Greta pe care o asociază cu un fel de religie, numită „Cultul Schimbărilor Climatice”.
    Aflăm că Bernie e milionar, că are multe case, autorul încercând să inducă ideea că el, Bernie, nu a muncit pentru bani așa cum au făcut „Jeff Bezos, Mark Zuckerberg sau fondatorii Google” care n-au primit averea de la stat așa cum au primit-o oligarhii ruși.
    Eu nu știu dacă Bernie a muncit pentru bani sau nu. Nu mă pronunț nici despre ce au făcut sau n-au făcut ceilalți. Am scris doar un text „original” povestindu-vă ce a povestit un alt autorul că a citit în alte articole care făceau referire la alte surse… Cred că toți cititorii au înțeles ce am vrut să spun.
    În încheierea replicii mele eu vreau doar să îl salut cordial pe autor, să-l rog să nu se supere dar un text mai fake și mai slab ca acesta nu am citit demult pe contributors.ro și că a trebuit să reacționez așa din drag pentru comunitatea contributors.
    La final îl salut pe Mark prietenul nostru Zuckerberg, care din dormitorul său de la Harvard a lansat Facebook, singur, fără ajutorul nimănui, pe băieții de la Google care au reușit singuri să domine internetul și pe dvs cei care ați citit acest comentariu și să vă asigur că capitalismul nu va dispărea pentru că banii și modul lor de gestionare sunt motorul nesătul al „progresului”. Lăcomia și ego-ul uman nu au avut până acum un sistem care să le pună în evidență mai bine.
    Suntem pe marginea prăpastiei? Să facem un pas înainte!

    • Dedalus spune:

      E un articol, nu un tratat sau o carte.

      Si doua volume daca ar fi scris, tot ar fi lasat ceva deoparte.

      De fapt, nu cunosc sa fi scris cineva o “enciclopedie politica” – cel putin din motivul ca pana ar termina-o, s-ar schimba politica…-).

      Si sigur ca autorul are o opine a sa, asa cum toti avem.

  23. euNuke spune:

    Un articol excelent, ca de obicei. Cu o exceptie, din pacate o asertiune ce afecteaza chiar imaginea si sensul capitalismului:

    “Numai că modelul economic practicat la Beijing este foarte diferit de cel adoptat în trecut de către URSS. Este vorba de un Capitalism de stat cu destule practici care amintesc mai degrabă de perioada capitalistă sălbatică.”

    Modelul economic chinezesc NU are nimic de’a face cu capitalismul, nicidecum cu capitalismul salbatic, iar ceea ce sustineti dumneavoastra, laolalta cu presa progresista pe care altfel o criticati, e ca acel capitalism primitiv de secol 19 ar fi fost ceva hidos, indezirabil, anarhic, intrucatva asemanator cu ceea ce practica regimurile autoritariste ale momentului.

    Modelul chinezesc nu este altceva decat modelul fascist interbelic dus pe cele mai inalte culmi ale simbiozei stat-corporatii. Interventia statului in economie nu este o exceptie precum in era ‘capitalismului salbatic’, ci regula; prezenta statului in corporatiile-cheie din sectoarele esentiale nu este o exceptie, ci regula; participarea statului la manevrele de sabotare a concurentei globale si de cucerire a pietelor nu este o exceptie ci chiar regula si politica de stat.

    Circula mitul acelui capitalism salbatic, pasamite lipsit de reguli; in realitate inceputul capitalismului este dominat de norme, numai ca pe’atunci contractul era izvorul principal al dreptului, deci norma era esentialmente privata, spre deosebire de ‘capitalismul’ modern dirijat de norme publice, emise de state si supra-state. Sa presupui ca in China cuvantul si vointa partilor intr’un contract sunt mai puternice decat vointa Statului si a Partidului e pur si simplu aberant. Vorbim totusi de un stat care abia a introdus o vaga protectie a proprietatii private in legile sale constitutionale. Mitul acesta al ‘deschiderii’ este extrem de periculos pentru capitalistii aventurieri, pentru ca acolo s’a deschis doar un hau, haul capcanelor intinse de Statul fascistoid chinez; toti cei ce au investit acolo isi vor pierde treptat capitalul, prestanta si imaginea, tehnologia, brevetele, inginerii [destul de naivi incat sa creada ca un contract de munca in China este acelasi lucru cu unul in Occident] si in final vor disparea ca entitati comerciale [sau vor fi absorbiti de companii-umbrela chinezesti]. Rolul politicienilor occidentali ar fi acela de a avertiza companiile locale in legatura cu riscurile intampinate de investitori in China/Rusia/Venezuela, nicidecum de a incuraja acest fenomen de scurgere a capitalului/tehnologiei europene in gaura neagra a Asiei postcomuniste. Asta daca nu ar fi niste iresponsabili deznationalizati si lipsiti de orice atasament fata de ideea de capitalism/avutie nationale.

    • Stefan spune:

      Agree! Sper că această criza de Coronavirus să deschidă și ochii companiilor europene care acum sunt in impas pentru că nu primesc componente de la fabricile chinezești. Cum naiba sa pui toate ouăle în același coș, fie el imens că și China!? America a avut grija, și-a adus acasă cam toată industria de componente. (prin “acasă” includ și Mexicul).
      Da, “capitalismul sălbatic” din China e mai degrabă “fascism sălbatic”. Fără acceptarea reglementărilor legate de clima, fără acceptarea reglementărilor legate de patente, fără acceptarea reglementărilor legate de munca. Au reușit să își hrănească miliardul de populație, cu prețul jefuirii cunoștințelor occidentului. Nici macar nu a fost jefuire, le-am dat totul pe tava!

  24. Jellyfish spune:

    BBernie Sanders a fost si este un bun observator, cu ceva aptitudini analtice, dar aici se rezuma totul. Exploateaza de minune nemultumirile unei sectiuni a societatii Americane care se simte “in urma” in ceea ce priveste accesul la educatie, la sistemul de sanatate si la locuinte. Problema cea mare este ca Bernie propune cele mai traznite solutii, in general lucruri care nu sunt sustenabile financiar. A fost si este intr-un razboi de guerilla cu dusmanii sai dintotdeauna: miliardarii (The Billionaires) pe care ii considera alaturi de Wall Street, esenta tuturor relelor din societatea Americana. Interesant este ca el insusi este Milionar, cu trei case si cu conturi frumusele in banca, cladite de-a lungul unei cariere de politician a carei dosar este subtire de tot.
    Cu o clasa medie in regres, mesajul lui Sanders este bine primit de multi tineri, cu studii universitare dar care nu isi gasesc de lucru dupa absolvirea universitatii/colegiului din simplul motiv ca s-au pregatit in domenii care nu se cer pe piata muncii. Evident, acesti tineri, care pornesc in viata cu un imens handicap (datoriile financiare legate de studiile universitare) sunt frunstrati si imbratiseaza solutii radicale (anularea datoriilor), din categoria celor propuse de candidatii democrati de stanga: Bernie Sanders sau Elizabeth Warren. Cu toate acestea, nici in lumea democratilor aceasta “revolutie” promisa de Sanders, nu are trecere catre mase. Chiar in statele traditional “de stanga” electoratul Democrat prefera, inca, un candidat moderat, plasat la stanga centrului. In ciuda profetiilor multor “specialisti”, candidatii asa-zisi socialisti nu vor controla Partidul Democratic la nivel central. Da, sunt mai bine conturati ca in trecut, sunt foarte vocali, si din aceast motiv sunt tinta preferata a atacurilor din partea lui Trump si bazei sale… dar in afara catorva orase unde sunt prezenti la nivel local, in consilii municipale, socialistii/progresistii nu trec testul la scara nationala.
    In ultimele zile, se pare ca DNC a inceput procesul de consolidare in jurul candidatului moderat, Joe Biden. Doi candidate au iesit brusc din cursa chiar inainte de Super Tuesday, pentru a directa voturile catre Biden, salvat in cursa electorala in extremis, de rezultatele obtinue in Carolina de Sud. Asadar, steluta rosie a lui Bernie va mai lumina o vreme, dar pe masura ce ne vom apropia de Conventia Nationala, va apune. Cu cantec, dar va apune.

  25. Dan Coe spune:

    Nu capitalismul e in pericol ci democratia. Din pacate modelul chinezesc ne arata ca o natiune cu un regim totalitar poate fi mai eficienta economic, dar nu numai, decat una cu regim democratic. UE e poate cel mai bun exemplu despre ineficienta, supra-birocratizare, ba chiar diletantism.
    Ce sa mai spun ca in situatii de criza totalitarismul are o viteza de reactie si o eficienta net superioara democratiei. Principalii actori ai economiei capitaliste iubesc democratia, fie ca-i de dreapta, fie ca-i de stanga, pentri ca e usor de prostit, corupt, manipulat, etc.

    • Harald spune:

      @Dan Coe – totalitarismul are doar două metode de a încheia povestea de succes :) Ori o intervenție armată străină transformată în ocupație, cum au fost cazurile Germaniei și Japoniei după război, ori o prăbușire gen URSS.

      Tocmai rapiditatea mult lăudată a reacțiilor din regimurile totalitare duce la punerea în practică a unor soluții greșite. Modelul chinezesc funcționează atât timp cât are de la cine copia, deci e protejat împotriva greșelilor. Se pot cumpăra trenuri de mare viteză de la chinezi, dar sunt exact aceleași trenuri consacrate, produse de Kawasaki, Hitachi, Siemens sau Alstom și copiate de chinezi. Peste 30 de ani, chinezii tot pe alea or să le fabrice, dacă nu se ivește altceva de copiat.

      • Stefan spune:

        @Harald, nu îi subestimați! Sunt peste 1 miliard, probabilistic au oameni creativi peste așteptări. Și nu uitați, creativitatea și ideile vin din munca, din aplicativitate. Europenii nu vor mai ști decât la nivel teoretic (prin institute) cum sa manipuleze cipurile de memorie (de ex), dar Chinezii, producandu-le și avandu-le pe linia de producție, vor ști exact unde sa umble și cata dopare să facă pentru a obține trecerea de la izolator la conducție (exemplu ipotetic). Nu îi subestimați! Copiază acum pentru a inova atunci când se vor simți stăpâni peste cunoștințe. Europenii nu mai au nimic la care sa inoveze. Doar teorii, filosofii, vise și vechile patente care vor expira.

        • Harald spune:

          @Stefan – creativitatea chinezilor nu ajută la nimic națiunea, patologia socială e prea extinsă la ei. Individul poate fi creativ, dar trebuie să păstreze asta pentru el, să nu se manifeste. Chinezul creativ își poate vedea ideile puse în practică în State, nu în China.

      • Cinicul spune:

        Acum 350 ani Adam Smith spunea despre China ca are o economie stationara pentru ca nu face comert. Si adauga:
        “The home market of China is, perhaps, in extent, not much inferior to the market of all the different countries of Europe put together. A more extensive foreign trade, however, which to this great home market added the foreign market of all the rest of the world; especially if any considerable part of this trade was carried on in Chinese ships; could scarce fail to increase very much the manufactures of China, and to improve very much the productive powers of its manufacturing industry. By a more extensive navigation, the Chinese would naturally learn the art of using and constructing themselves all the different machines made use of in other countries, as well as the other improvements of art and industry which are practised in all the different parts of the world.”

        Cred ca-i subestimam pe chinezi. Te pomenesti ca si satelitii chinezesti sunt copiati. Chinezii au produs prima tableta pliabila, asta inainte lui Apple sau Samsung.

  26. O parere spune:

    Nici socialismul nici capitalismul nu sunt bune in totalitate. Capitalismul de azi are multe clivaje economice si sociale de mediu. Goana dupa profit cat mai mare va distruge planeta care pare sa rasufle tot mai greu. Extinderea multinationalelor in detrimentul economiilor locale duce la exploatare fara scrupule. Cand apare o criza si depindem de acestea cu totii avem de suferit. Clasa de mijloc se reduce tot msi mult, iar cei bogati devin si mai bogati. Manifestarile sociale si migratiile de saracie si climatice vor creste, datorita lacomiei unora in detrimentul altora. La scara umana ar trebui sa traim decent si minimalist, atat cat ne trebuie, la scara planetei sa pastram din natura ceea ce mai avem si sa fim mai empatici si solidari.

    • Harald spune:

      @O parere – ”Goana după profit” e tot din idiosincraziile comuniste prezente mereu în Scânteia și Lumea, în urmă cu 35-40 de ani. Chiar n-ai mai citit nimic nou, de-atunci încoace?

      Știi care era alternativa comunistă? Pierderile planificate, așa funcționau multe dintre intreprinderile socialiste.

      • Aristotel spune:

        Pardon, ati gresit adresa, am citit foarte multe si calatorit destul. De la mari economisti cu premii Nobel la studiile de caz din Africa, Asia de Sud-Est si America de Sud. Pentru ce au taiat mii de ha de padure amazoniana marile companii pentru extinderea culturilor de soia sau in Africa pentru plantatii de palmier, ce da ulei? Nu pentru profit, ca doar nu fac caritate?!! Dar miile de asiatice care sunt platite mizerabil pentru a face confectii ieftine. Mai gandeste mai profund inainte de a face acuzatii de comunism !!!

        • Harald spune:

          @Aristotel – care laureat Nobel a zis că activitatea unei firme trebuie să meargă în pierdere?

          Înainte de a plânge de mila confecționerelor asiatice, poate ar trebui să vezi în ce condiții lucrau confecționerele românce. Inepția politico-economică a statului respectiv duce la situații din astea, nu ”goana după profit”.

          Când România a început să facă pași spre normalitate, lohn-ul din confecții s-a dus spre țări cu munca mai ieftină. Dar sărăcia cruntă din anii ’90 o crease exact statul tău comunist, care era atât de preocupat de ”goana după profit” a altora, încât nu-i mai rămânea timp și pentru nivelul real de trai al oamenilor din propria țară.

          • Aristotel spune:

            Mai cu calm, fara patos. Da, sunt pentru un capitalism rational si echilibrat. Ceea ce avem acum in multe locuri de glob este un capitalism salbatic, primitiv, fara scrupule. Iar la noi unul de cumetrie, corupt de nu se poate. Ceea ce a fost in Ro acum 100 de ani nu are mare importanta, trebuie gandite lucrurile pt. generatiile viitoare. Comunismul nu a fost al meu, nu l-am importat eu din fosta URSS. Mai multa atentie la exprimare si bune maniere. Aici expunem idei si nu atacuri la persoane.

            • Harald spune:

              @Aristotel – dacă ”expunem idei”, poate ar fi o idee bună să nu apelăm la personajele consacrate ale lui Eric Berne, gen Părintele Critic, pentru că în discuția dintre doi adulți abordarea asta se cam încadrează la comunicare patologică. Din ceea ce scrii, exact al tău a fost comunismul, prin 1985 citeam texte cam de același calibru în revista Lumea.

              Principala problemă actuală este fiscalitatea excesivă, așa ajung companiile să-și mute producția în Asia, exact ca să suporte fiscalitatea din țările proprii. Cu o fiscalitate mai redusă, gen Statele Unite, țărilor europene le-ar merge mult mai bine, iar ”goana după profit” ar rămâne doar o expresie ridicolă din propaganda comunistă. Pentru că nu e nimic mai mult.

              Generațiilor viitoare din Europa asta le-ar trebui, o lume cu o fiscalitate mai redusă, cu mai puțini bugetari și cu o distincție mai clară între activitățile economice reale și cele inventate arbitrar de către statele socialiste europene. Când milioane de români sunt plecați din țară și alte sute de mii îi urmează în fiecare an, a plânge de mila confecționerelor asiatice și a pădurii amazoniene e oarecum deplasat.

  27. MariS spune:

    De-alungul istoriei niciun tip de societate nu s-a dovedit a fi perfect. Toate aveau defecte, toate tolerau si nedreptati. Iluminismul francez a crezut ca a descoperit solutia miraculoasa a armoniei generale in sloganul “liberte, egalite, fraternite”. Mai apoi, capitalismul s-a nascut din punerea accentului pe prima conditie, liberte, si atenuand pe celelalte doua, egalite si fraternite. A urmat un capitalism salbatec, primitiv, cu multe inegalitati si nedreptati. Au venit mai apoi marxistii si au pus accentul pe a doua conditie, egalite, atenuandu-le si ei pe celelalte doua, liberte si fraternite. A rezultat un fiasco total, vezi comunismul. Nimeni nu a incercat cu cea de-a treia conditie: fraternite. De ce? Simplu, pentru ca ea nu tine de economie, ci de spirit. Partea buna a capitalismului este ca el se poate autocorecta, pe cand marxismul si comunismul, nu. Iar capitalismul chiar asta a si facut: s-a autocorectat, prin politici sociale inteligente, care sa mai netezeasca din asperitati. Tinerii de azi vor sa incerce socialismul cu gandul ca el pune in lucru exact ce-a de-a treia conditie: fraternite. El va fi un esec tocmai pentru ca fraternitatea nu e economica, nu e politica, ci e spirituala. Deci, n-ai cum sa o prinzi in doctrine, programe, legi sau politici. Ea tine de dragoste, de sentiment. E imponderabila, nu o poti prinde in legi, se poate doar experimenta, trai. Iar credinta ca ea poate fi prinsa intr-un sistem politic e doar o iluzie, o moda, asa cum a fost moda beatles, flower-power, etc. Va trece cum trece si pojarul in tinerete!
    Totusi un capitalism inteligent trebuie sa fie atent si la nemultumiri sau nedreptati, ca sa le atenueze pe cat posibil.

  28. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Capitalismul e un pericol pentru capitalism. Singurul sistem post-capitalist bine articulat este cel socialist.

    • mafalda spune:

      Poate cel socialist multilateral dezvoltat . Fara sa fiu rautacios ,dar multi au crezut asta cu mult timp in urma .

      • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

        Socialismul multilateral dezvoltat a reușit să asigure egalitatea, dar nu a reușit niciodată să asigure un nivel de acoperire al nevoilor și un nivel de trai echivalent cu cele oferite de sistemul capitalist.

    • Ursul Bruno spune:

      Ar fi interesant de stiut ce intelegeti prin acel sistem socialist bine articulat.

      • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

        Evoluția orânduirilor sociale este societate-primitivă, sclavagism, feudalism (laic sau teocratic), capitalism. La momentul când a fost conceput, socialismul a fost privit ca o evoluție, care avea ca scop o eliminare a discrepanței enorme între nivelul de trai al clasei muncitoare și cel al clasei conducătoare, deținătorii mijloacelor de producție, capitaliștii. În socialism statul deține mijloacele de producție și le administrează în beneficiul tuturor. Ceea ce nu au înțeles la vremea respectivă Marx și Engels și urmașii lor este că sistemul de stat este un administrator ineficient comparativ cu sistemul privat în majoritatea situațiilor. Sistemul socialist este bine articulat, este rațional, dar asta nu înseamnă că este o alternativă viabilă. Lipsa unei alternative nu face sistemul capitalist absolut și perfect.

        • Ursul Bruno spune:

          La urma urmei nu conteaza sistemul, conteaza cum se pot imbuntati substantial conditiile de trai ale oamenilor astfel incat acestia sa beneficieze de venituri indestulatoare prin care ei isi pot satisface nevoile personale, socialismul in vemurile sale de glorie n- a reusit acest, fapt pt care a fost eliminat si s-au gasit alte forme precum spre exemplu cele asiatice
          Europa este in alta situatie, ea a trecut prin tot felul de experimente dintre cele mai nefaste, adevaratii socialistii europeni fiind la oara actuala intr-o minoritate. Socialismul european se afla acum sub o puternica transformare datorat ideilor ecologiste si mai putin social-democrate, social-democratia autentica fiind impotriva “nationalizarii” mijloacelor de productie.
          Socialismul european este impins catre extrema stanga ecologista motiv pt care in multe tari el este in regres, mijlocul politic este pe cale sa fie spulberat de marginile extreme pt ca s-a lasat impins in acesta pozitie, greselile facute nefiind iertate de electorat, polarizarea fiind rezultatul cu toate efectele negative pe care le putem urmari.
          In occident cel putin nimeni nu discuta de eliminarea capitalismului, daca se incearca ar fi inceputul unui razboi civil.

    • Despre proletariatul universitar spune:

      If all you have is a hammer, everything looks like a nail.

    • euNuke spune:

      “Capitalismul e un pericol pentru capitalism.”

      Nu e prima data cand dau peste astfel de butade cautate si profetii extrase din ghiocul savantlacurilor. E deja banalizat discursul asta: oricine poate spune orice despre capitalism si de obicei nimeni nu se abtine, e prea tentant sa te dai sic si empatic cu masele. Pentru ca pur si simplu nu exista niciun pericol, niciun risc pentru cuvantatoru’ apocaliptic:

      “Singurul sistem post-capitalist bine articulat este cel socialist.”

      Nu exista niciun risc sa ataci, sa murdaresti, sa demonizezi capitalismul pentru ca:
      1. Capitalismul NU este o ideologie. Prin urmare, nu exista niciun partid, nicio oaste de militanti agresivi care sa pedepseasca/hartuiasca criticii capitalismului. Marele profet cu barba care dezvaluia cabala capitalistilor [transformandu'si paranoia personala in ideologie colectiva] e cel mai elocvent exemplu. Daca Marx si’ar fi scris aberatiile sub un guvern capitalist cel mai probabil ar fi ajuns intr’un ospiciu.
      2. Capitalismul NU este un sistem, nici economic, nici politic, nici altcumva. Prin urmare, nu exista autoritati publice, statale sau suprastatale, care sa vaneze, sa amendeze, sa cenzureze opiniile contrare ‘sistemului’.
      3. Capitalismul NU este un regim politic; prin urmare NU exista niciun stat capitalist. De altfel sintagma ‘capitalism de stat’ nu este altceva decat un oximoron jenant. Desigur, exista state, foarte putine, care sustin capitalismul, adica ordinea fireasca a lucrurilor in economie, mai exact, ordinea proprietatii private, dar asta nu inseamna ca sunt capitaliste; pot fi republici parlamentare/prezidentiale, pot fi democratii, pot fi monarhii constitutionale si cam atat; tot astfel, exista state ce se opun capitalismului, care se razboiesc cu el [in plan imaginar sau prin vanatori de 'capitalisti'], care isi inchipuie ca’l rastoarna, ca’l distrug, desi el este inexorabil.

      Capitalismul nici nu are nevoie de aparatori, din moment ce este expresia firescului in economie. El exista chiar si in cele mai atroce regimuri comuniste pentru ca nimeni nu poate extirpa din om simtul proprietatii si imboldul inavutirii. Am avut si noi, in comunismul nostru carpatin, o droaie de capitalisti, de la vanzatoare de ciunga si seminte, la bisnitari cu blugi, de la intermediari de Dacii la gestionare de alimentare puse pe privatizare inca dinaintea revolutiei. Desigur, unii oameni, mai slabi din fire, mai fricosi, mai afectati mental de propaganda regimului au ramas cu buzele umflate, cu senzatia ca socialismul a fost instaurat [asa cum li se spunea la teve], cu invidia pe speculantii din categoria Vantu, intr’un cuvant: in ipostaza de CLIENT naiv si perpetuu al unor antreprenori capabili sa citeasca piata, cu cererea si oportunitatile sale, si sa’i procure omului de rand ceea ce regimul era incapabil sa faca.

      “Singurul sistem post-capitalist bine articulat este cel socialist.”

      Asadar, nu exista sistem post-capitalist, nu exista nici macar post-capitalism. Dupa capitalism, daca e sa se sfarseasca cumva, urmeaza nimicul, comuna primitiva, gloata decerebrata, coreeadenord la superlativ.

      Iar socialismul nu este ceva articulat, ci un parazit mental scornit de niste antreprenori politici/financiari pentru a’si extinde clientela politica. Tot ceea ce socializeaza prin mecanisme obligatorii capitalul/proprietatea privata, veniturile cetatenilor, riscurile intr’o societate aduce cu sine pierderi mari pentru fiecare individ atras in capcana acestor aventurieri [altfel, trebuie sa admitem, indivizi dotati cu o imaginatie bogata si cu un talent demagogic iesit din comun].

      • Cinicul spune:

        Astfel de butade nu sunt noi, ele reflecta o temere reala, excesele capitalismului il pun in pericol.
        Exista chiar carti pe aceasta tema: Saving Capitalism from the Capitalists sau Saving Capitalism: For the Many, Not the Few.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        #euNuke

        Pentru inceput ador comentariul tau. Il citesc si il recitesc si e o bijuterie.

        Sa le luam pe rand, acum am si timp sa raspund un pic mai extins.

        1.“Capitalismul e un pericol pentru capitalism.”

        Problema redistribuirii inechitabile a veniturilor este dintotdeauna si va fi inevitabil o problema. Problema este generata de poziția inegala de negociere a remunerării factorilor de producție pe piața. Capitalul este ca regula concentrat in timp ce munca este distribuita. Pentru cine înțelege piața, o situație de concentrare (oligopson, monopson) generează un profit mai bun fără efort, în timp ce o situație de atomizare generează un profit minim și maxim de eficienta. Dacă consideram tot cetățenii unei societăți ca fiind capitaliști, posesorii companiilor sunt implicit într-o poziție de oligopson în relație cu munca și angajații într-o poziție de atomizare. Automat oligopsonul obține un preț mai mic. Cu cât un angajat se specializează mai mult pentru a fi eficient în raport cu poziția pe care o ocupa cu atât este mai dependent de angajatorul sau. Asta înseamna ca opțiunea sa de a ieși din negociere și de a migra pe piața muncii este mai dificila și mai costisitoare. În practica asta înseamna ca un angajat cu cât devine mai competent cu atât devine mai ieftin pentru ca are mai puține opțiuni. O sa vedeți foarte multi angajați, foarte competenți care sunt forțați sa accepte salarii sub nivelul justificat de productivitatea lor. Asta înseamnă nemulțumire la nivel de individ.
        La nivel de societate echilibrul social este dat de un echilibru în care o majoritate este relativ mulțumită de situația sa. Prin creșterea eficienței capitalului, rezultă inevitabil o creștere a numărului de oameni nemulțumiți. Creșterea productivității exprimată în venit raportat la costul muncii înseamnă nemulțumire.
        O altă sursă de productivitate este creșterea veniturilor raportate la costuri. Adică același bun sau serviciu de consum trebuie să genereze mai mult venit la același cost sau același venit la un cost mai redus. Ambele generează nemulțumire, și subminează echilibrul social.
        Mai mult venit la același cost înseamnă un preț mai mare, mai mult venit la același cost înseamnă concedieri sau reduceri de salarii. Ambele generează nemulțumire într-un segment social sau altul.
        Capitalul are tendința să se concentreze, și să elimine concurența. Implicit asta înseamna că are o tendință de a scădea în eficiență. O piață este cu atât mai eficientă cu cât este mai atomizată deci prin concentrare piața capitalului devine ineficientă.
        Capitalul se transmite prin moștenire, nimeni nu garantează că moștenitorii capitalurilor sunt competenți în administrarea lor la nivelul la care au fost competenți cei care l-au acumulat.
        Deci capitalul, expresia capitalismului tinde să se acumuleze generând nemulțumire și tinde să fie administrat din ce în ce mai prost.
        Acestea sunt punctele slabe ale capitalismului, cel mai bun sistem inventat de omenire până în prezent. Omenirea evoluează, și, la un moment dat va veni un moment când alt sistem va înlocui capitalismul. Ceea ce știm deja, este că acel sistem nu va fi socialismul, pentru că acesta înlocuiește un sistem cu o tendință spre ineficiență cu altul ineficient din start, administrația publică. Capitalismul a supraviețuit deja socialismului, s-a dovedit mai eficient.
        Acum suntem în faza în care al treilea factor de producție, natura, care nu are putere de negociere, ne forțează să îl luăm în calcul. Atât munca cât și capitalul au beneficiat de natură ca și când ar fi o resursă infinită și inepuizabilă. Se pare că, deși universul este infinit, habitatul uman nu este. Atât capitalismul cât și socialismul sunt complet ne-motivate să ia în calcul natura, pentru că nu participă la negociere.
        Un exemplu extraordinar sunt exploatările miniere, care distrug, uneori ireversibil mediul, și lasă bombe ecologice în urmă care pot genera costuri enorme în viitor. Un imens lac de apă cu cianuri situat pe un munte va distruge habitatul uman peste zeci sau sute de ani, dar asta nu e nici problema capitaliștilor care fac profit azi, nici a muncitorilor care iau salarii azi.
        Cine plătește stoparea sau contracararea infiltrărilor cu ape poluate din mine falimentate cu zeci de ani în urmă? Cei care au făcut profit când exploatarea era profitabilă?
        Capitalismul exploatează munca și natura pentru propriul său beneficiu, pe termen scurt. Pe termen lung vine nota de plată. Și nu va avea cine să o plătească decât capitaliștii viitorului. De asta spun eu că capitalismul este un pericol pentru capitalism. Faptul că exprim sintetic ceva nu înseamnă că nu există explicații sau rațiuni în spatele afirmației. Alți economiști, sau sociologi poate au alte explicații, și spun același lucru.
        Capitalismul a supraviețuit socialismului dar nu va supraviețui capitalismului.

        2. ”Asadar, nu exista sistem post-capitalist, nu exista nici macar post-capitalism. Dupa capitalism, daca e sa se sfarseasca cumva, urmeaza nimicul, comuna primitiva, gloata decerebrata, coreeadenord la superlativ.”

        Nu cred asta. Societatea a supraviețuit și a evoluat după fiecare sistem social sau orânduire socială (cum ziceau comuniștii). Faptul că noi nu știm ce va urma nu înseamnă că implicit urmează ceva rău. Evident este probabil că va fi un inter-regnum, o perioadă dură de haos și anarhie, în care se tranziționează spre ceva nou. Probabil urmașii celor care sunt astăzi mari capitaliști vor păstra vestigii ale puterii lor sau vor fi chiar centrali în structurile ierarhice ale vremilor respective. Capitalul este un instrument de putere, și va fi și în momentele respective. Comparativ, mulți nobili au devenit capitaliști, și dacă nu ei, urmașii lor.
        Imi este foarte dificil să spun cum va fi ”orânduită” o societate umană augmentată de implanturi de memorie și procesare, îmbunătățită prin ”generic clearance”, servită de roboți și armonizată cu natura. Literatura SF abundă de scenarii. Este posibil inclusiv să ne autodistrugem ca specie.

        • Harald spune:

          @Bradut-Vasile Bolos – există un mic detaliu neluat în calcul: capacitatea angajatului de a se specializa ține de fapt de IQ, adică se poate specializa oricând și pe altceva.

          Prin urmare, nu, un asemenea angajat nu e captiv, el își poate găsi oricând alt angajator. Captivi sunt doar cei care nu se pricep la ceva concret și au nevoie de angajare pe bani publici, fiindcă altfel trebuie să se angajeze pe bani puțini.

          În prezent, chiar și în România e greu de găsit angajați buni, tocmai ei sunt aceia care au de unde alege. În general, socialismul este promovat de funcționari, de angajații statului. Munca puțină pe bani mulți e oferta statului, iar faptul că se dă șpagă pentru angajări la stat e tocmai dovada că piața funcționează :)

        • Cinicul spune:

          Interesantă explicația dvs. Am două mici observatii.
          1. Împotriva concentrării capitalului exista intervenția ststului: regulation nu deregulation. Asta se stie inca de la Adam Smith, numai smenarii din ultimii 20 ani se fac ca uita.
          2. Societatea lu evolueaza liniar, din cand in cand avem cate o criză mare sau un război. Ele sunt distrugătoare de capital, indiferent cât de concentrat ar fi acesta.

          • Harald spune:

            @Cinicul – concentrarea asta a capitalului ar trebui mai întâi definită. Există o problemă reală cu tendința de a forma monopoluri, însă există și monopoluri de facto, care nu apar nicăieri vizibile.

            Studiu de caz: Dell n-a fabricat niciodată imprimante laser. ce vindeau ei în carcase Dell și cu sigla Dell erau imprimante fabricate de Lexmark, Samsung sau Xerox. În ultimii ani, Xerox. În 2016 au renunțat complet, iar modelele recente de la Xerox nu mai au și echivalent Dell. Era vorba de o concentrare reală a capitalului, pe vremea când se puteau cumpăra și imprimantele pe care scria Dell, deși aveau tot engine Xerox? A crescut cu ceva concentrarea capitalului, dacă acum nu se mai pot cumpăra decât cele pe care chiar scrie Xerox?

            Ca opinie personală, în multe cazuri nici măcar nu e nevoie de măsuri din partea statului. Economia mondială e destul de vastă, încât se găsește oricând un nou producător, dacă se obțin într-adevăr profituri spectaculoase dintr-un domeniu. Dar realitatea e de-obicei invers: IBM a renunțat în urmă cu mulți ani la imprimante, pentru că profiturile nu justificau eforturile, în opinia lor. Divizia respectivă e ceea ce cunoaștem azi sub numele Lexmark. Ar fi fost utilă la ceva vreo intervenție a statului? În general, statul strică și mecanismele care merg.

            • Cinicul spune:

              Da, economia mondiala este diversificata, dar asta nu impiedeca instalarea cel putin temporara a monopolurilor. Cazul Microsoft este un bun exemplu. Microsoft a distrus compania Netscape si a pierdut procesul anti trust intentat de Netscape. La apel, dupa schimbarea compozitiei Curtii Supreme din USA, Microsoft a castigat si asta i-a permis sa domine piata de soft inca 20 ani.
              IBN nu a intrat pe piata de soft tocmai pentru ca se temea ca va intra in vizorul legii. De atunci multe s-au schimbat si regulile ant-trust au fost relaxate, mai ales cand este vorba de protejarea companiilor din cadrul aceleiasi jurisdictii.

            • Harald spune:

              @Cinicul – realitatea e un pic altfel decât o știți dvs, vorba lui Reagan :)

              IBM a pus la dispoziția tuturor arhitectura proprie, de asta folosim până în ziua de azi IBM PC. A fost o mișcare de geniu din partea lor, au considerat că ies mai bine dacă impun un standard, iar acel standard nu poate fi decât gratuit, pentru că altfel e un sistem proprietar, nu e un standard.

              Cât despre Microsoft vs Netscape, astăzi chiar și pe Mac se folosește nu doar Firefox, ci și Sea Monkey. Plus Vivaldi și Opera, din tabăra cealaltă. Cu tot cu Safari, am 5 browsere pe care le folosesc zilnic și niciunul nu e de la Microsoft :)

            • Harald spune:

              @Cinicul – au existat și din partea lui Intel câteva decizii legendare, chiar dacă nu atât de celebre precum cea de la IBM. Într-o zi, Intel a decis că trebuie impus un standard (evident, gratuit) în materie de surse de alimentare pentru PC. Așa că a proiectat sursele ATX și le-a pus la dispoziția tuturor. Gratis! Dacă folosiți un PC (eu nu) e virtual imposibil să nu aveți o sursă ATX în el.

        • euNuke spune:

          Va multumesc pentru raspunsul amabil si detaliat [chiar daca nu la obiect].

          Din start vreau sa va pun in vedere ca toata argumentatia dumneavoastra se bazeaza pe ceva extrem de subiectiv si greu de evaluat: ‘nemultumirea’ omuletului vizavi de retributie, conditii de munca, mobilitate sociala etc. Apreciati, evaluati, disecati capitalismul [pe care'l priviti ca pe o inventie] din punctul de vedere al ‘nemultumirii’ angajatului. In mod normal o astfel de critica a capitalismului -evident, nestiintifica, fiind intemeiata pe sentimente in mod declarativ- nici nu as pierde vremea s’o citesc, insa alte lucruri -hm, inedite prin burlescul lor- din interventia dumneavoastra m’au facut sa parcurg replica pana la capat. Iata:

          1″Dacă consideram tot cetățenii unei societăți ca fiind capitaliști, posesorii companiilor sunt implicit într-o poziție de oligopson în relație cu munca și angajații într-o poziție de atomizare.”

          Nu. Daca toti cetatenii ar fi capitalisti nu ar mai exista angajati, fiecare ar avea afacerea lui, caci fiecare ar intelege cum se formeaza capitalul, care este rolul economisirii, de ce e musai sa’ti asumi riscuri si de ce trebuie sa fi constient ca oricand te poate izibi falimentul si ca nimeni nu o sa te salveze. Altfel, o utopie simpatica. Sa mergem mai departe, cu oligopsonul:

          2. “Automat oligopsonul obține un preț mai mic. Cu cât un angajat se specializează mai mult pentru a fi eficient în raport cu poziția pe care o ocupa cu atât este mai dependent de angajatorul sau. ”
          Pai nu. Cu cat este mai specializat un angajat, cu atat constituie o resursa mai rara si cu atat puterea sa de negociere in raport cu angajatorul creste. Asa se explica salariile monstruoase din domeniul financiar [chiar si in plina criza, in 2008, bancherii aveau niste salarii, basca bonusuri, de li inverzeau ochii de invidie bietilor exploatati din alte ramuri economice].

          3. “Asta înseamna ca opțiunea sa de a ieși din negociere și de a migra pe piața muncii este mai dificila și mai costisitoare.”
          Clar: tot nu.
          Un sef de operatiuni regional al unei mari corporatii multinationale face parte dintr’un grup de elita format din vreo cateva sute de indivizi; migrarea sa la o alta corporatie este atat de facila incat toate marile companii pluseaza cu bonusuri ori de cate ori managerul da de inteles ca este vanat de concurenta; si cu toate astea ei pleaca, de multe ori din plictiseala. aveti stiri pe tema asta.

          4. “În practica asta înseamna ca un angajat cu cât devine mai competent cu atât devine mai ieftin pentru ca are mai puține opțiuni.”
          Cum? Adica cu cat devine mai competent, si implicit mai..indispensabil pentru firma, cu atat are mai putine optiuni? Nu domnule, e exact pe dos: cu cat devine mai competent, cu atat mai conscarat intr’un domeniu, cu atat mai notoriu si, firesc, optiunile/pretentiile sale se extind.

          5. “O sa vedeți foarte multi angajați, foarte competenți care sunt forțați sa accepte salarii sub nivelul justificat de productivitatea lor.”
          Nu. Nu o sa vad, caci situatia pe care o descrieti e caracteristica socialismului totalitar, deci din fericire nu mai exista prin Europa. Deci ati gresit pagina. In capitalism NU TE FORTEAZA NIMENI sa stai legat de scaun si sa muncesti. Deci daca se intampla asa ceva ori respectivul angajat are doar impresii de geniu si’si supraevalueaza activitatea/ideile, dar in realitate este un mediocru, ori vorbim de un regim totalitarist.

          6. “Asta înseamnă nemulțumire la nivel de individ.”
          Si ce’mi pasa mie de angoasele omuletilor? Asa au fost -nemultumiti si fricosi- de cand si’au constientizat existenta meschina. Pentru nemultumiti exista religie, n’au decat sa se duca la biserica si sa planga acolo si sa dea un acatist. Sa presupui ca nemultumirea angajatului veleitar [tulburat de 'inechitatea redistribuirii'] e un aspect apocaliptic ce tine de esenta capitalismului e din aceeasi categorie: lacrimi si sfinti. Nu prezinta interes deloc.

          7. “Capitalismul exploatează munca și natura pentru propriul său beneficiu, pe termen scurt.”
          Nu domnule, credeam ca ati inteles: NU capitalismul, ci noi suntem aia care exploatam natura si foarte bine facem. Sau aveti impresia ca socialismul [sau alt "sistem"] producea fara sa exploateze?

          8. “Un exemplu extraordinar sunt exploatările miniere,”
          Va referiti la minele statului comunist roman? Ca vreau sa stiu si eu cine plateste pentru dezastrul produs de Statul roman?
          Intr’un stat de drept, in cazul in care o companie produce daune mediului/oamenilor ea este tinuta responsabila, atat civil, cat si penal. Pana si Romania are legi in acest sens. Sau nu stiati aspectul asta? In schimb, in toate celelalte regimuri -socialist, comunist, fascist, NIMENI NU RASPUNDE. Si stiti foarte bine asta, ca nu ati vazut pana avum niciun condamnat pentru prapadul lasat in urma.

          9. “Capitalul are tendința să se concentreze, și să elimine concurența. [...]
          “Capitalul se transmite prin moștenire, nimeni nu garantează că moștenitorii capitalurilor sunt competenți”
          “capitalul tinde să se acumuleze generând nemulțumire și tinde să fie administrat din ce în ce mai prost.”
          Nu va faceti griji: d’aia exista falimentul, numai si numai in capitalism, adica sanctiunea pietelor pentru incompetenta, lacomie extrema, megalomanie. Firmele mai si mor si orice capitalist e obisnuit cu observatia asta banala. Capitalul, da, se concentreaza, cateodata atat de tare ca incepe sa crape pe la tample.. :) alteori imbatraneste si da rateuri, intra deseori pe mana unor idioti, dar tocmai in asta consta frumusetea jucului: in caracterul imprevizibil al transformarilor, preluarilor, scindarilor si…sfarsitului capitalului. Dar moartea unui capitalist ori neantizarea unui capital nu inseamna nicidecum sfarsitul capitalismului.

          • A. Tudor spune:

            “Pentru nemultumiti exista religie, n’au decat sa se duca la biserica si sa planga acolo si sa dea un acatist.”

            Ce religie, la ce biserica sa mearga, a cui? Tocmai ca nemultumitii nu prea au legatura cu religia, cu mersul la biserica. Le place sa se vaicareasca frecvent (de ex. ca nu sunt ajutati, ca sunt discriminati), dar nu cred ca o dau in plans. :)

            “…lacrimi si sfinti. Nu prezinta interes deloc”.
            Nu e din aceeasi categorie dar oricum puteti ignora aspectele neinteresante.

          • Hantzy spune:

            euNuke, ar fi prea frumos sa fie astfel, dar tocmai ca nu e! Și cred ca știți și dumneavoastră asta. Pentru ca, dacă mizați pe naturalețea, autoreglarea și obiectivitatea economică a capitalismului și implicit inexistenta vreunui risc pentru capitalism, ar fi trebuit sa îl corectați in primul rând pe de Lazescu pentru ceea ce dumnealui afirma încă din titlu. Ori dumneavoastră îi apreciați editorialul.
            Deși tind in avest caz sa va dau dreptate, câteva scăpări in argumentația folosită pot fi totuși amendate. Pe puncte:
            1. Pai nu! Capitaliști nu sunt numai angajatorii, ci și angajații. Forța de munca este Marfă, deci poate fi negociata, iar deținătorul ei are un capital, fiind la rândul sau capitalist.
            2. Puterea de negociere a specialistului nu creste întotdeauna. De mai multe ori scade, căci interdependența este reciprocă, dar in timp ce angajatul nu își poate flexibiliza oricât de mult strategia proprie, angajatorul o poate face. De exemplu, după ce a depășit faza dezvoltării și implementării unui produs nou, el nu mai are nevoie de designer ci de un nou șef de producție. Angajatul se specializează tocmai in dauna altor însușiri și adesea depune efort tocmai împotriva propriului interes.
            3. Plecarea vreunui manager este însoțită de zvonuri in toată media. Deși vizibil, Totuși nu acesta este cel mai reprezentativ eveniment pe piața muncii. Headhunterii la niveluri mult mai coborâte au la dispoziție o piața a forței de munca ce depășește cu câteva ordine de mărime cea considerată premium.
            4. Vedeți 2. Specializarea promovează in condiții stabile, dar devine balast la schimbarea paradigmei sau filosofiei unui angajator. Intr-o viața de specialist se întâmpla de mai multe ori. Desigur, se poate negocia la angajare o anumită recompensa, dar asta schimba semnificativ și atitudinea părților față de contract.
            5. De acord.
            6. Aici va contraziceți cu cele afirmate anterior. Interesul unui contract este ca ambele părți sa fie in câștig. Nemulțumirea nu este o atitudine doar a veleitarilor. Procedați reducționist și ungari alegând exemple nereprezentative.
            7. Ca exploatam natura in propriul interes este singurul mijloc pr care-l avem la dispoziție pentru dezvoltare. Deci de acord cu dumneavoastră.
            8. Important este însă și cum o facem. Comparația cu socialismul este aici superfluă, de vreme ce ați stabilit deja ca nu exista un pericol din aceasta direcție. O vina mai mare a altui model de societate nu înlătura probabilitatea unor abuzuri ale capitaliștilor. Legal este Dubăsari variabi: ce a fost ieri ilegal azi poate sa nu mai fie sau invers. De exemplu, administrația Trump permite din nou giganților din industria extractivă sa deverseze metan ca deșeu in atmosfera.
            9. Legea falimentului, da! E una care sa susțină naturalețea capitalismului? Sau legea concurentei, a monopolului, a dreptului de autor, șamd? Reglementarile sunt necesare tocmai pentru a prelungi la infinit jocul imprevizibil. Pentru ca, moneda nu este , prin ea însăși ceva natural. Nu putem cumpara de la natura mai mult decât deja exista. Ori apariția mărfii universale a introdus o prima componenta artificiala in naturalul speciei. O alta a venit când a fost înlocuită valoarea intrinseca a monedei cu un bilet de banca care doar certifica deținerea unei greutăți echivalente de aur sau argint de către banca emitenta. Toate ingineriile financiare își au aici originea, in momentul când gradientului temporal dintre facturare și efectuarea plății a fost folosit pentru a vinde bani pe bani, nu pe produse, ci doar pe promisiunea realizarii acestora într-un viitor oarecare. O schema ponzi perfecta, cu un deznodământ îndepărtat, poate, dar la fel de implacabil.

            • euNuke spune:

              @Hantzy, apreciez si replica dumneavoastra, chiar daca nu sunt de acord cu multe din punctele atinse. Pe moment va raspund, ca’s pe fuga’, la doar 2 chestiuni. Sustineti ca:
              “Forța de munca este Marfă, deci poate fi negociata, iar deținătorul ei are un capital, fiind la rândul sau capitalist.”
              Sa zicem ca forta de munca umana ar putea privita o Marfa [o optiune cinica pentru eseuri speculative], dar nu cred ca omul obisnuit se priveste ca pe un capital in sine; doar daca ne putem imagina o situatie in care omul se acumuleaza prin el insusi, constient, in continuu [sa consideram o specializare ca fiind un aport de capital la Omul-capitalist.srl; devine omul automat 'beneficiarul cresterii de capital'? E decis sa se renegocieze in relatia cu patronul/piata? E capabil sa admita ca e posibil ca totusi valoarea de piata a "specializarii" sa fie zero = riscul 'investitiei' in sine? Cati oameni se gandesc la aceste aspecte ale propriei valori de piata?] . De aceea intotdeauna mi s’au parut aberante sintagmele ‘capital uman’ si ‘resursa umana’ [deci ceva din care sa extragi o renta]. Capitalul nu poate fi decat o conventie negociata permanent, una intemeiata pe o fictiune umana general acceptata -cea care confera banului un rol esential in schimburile noastre-, evident orice conventie privind valoarea de tranzactie a unui individ intra in sfera sclaviei si, in plus, este extrem de dificil sa’i fixezi o valoare de inventar; e adevarat, exista situatii de exceptie: in fotbal jucatorii profesionisti pot fi priviti ca active ale cluburilor, pot fi tranzactionati, ca intr’un soi de sclavie de lux [ei au contracte de munca speciale, bine remunerate, insa cu clauze care le blocheaza libertatea de miscare]. Prin urmare, atata timp cat omul nu este capabil de autoevaluare continua si de asumare a unor riscuri cu privire la propriul trup/minte si nici nu este preocupat de evolutia sa personala [tradusa prin cresterea propriului capital uman], nu cred ca putem sa’i descriem pe indivizii angajati pe piata libera ca fiind capitalisti. Nu mai vorbesc de faptul ca probabil 90% din angajati nici macar nu si’au citit contractul de munca, darmite sa’l si negocieze [de cele mai multe ori, de treaba asta se ocupa un sindicat, unde exista, desigur].

              In chestiunea falimentului: nu este nevoie de nicio lege penrtru ca o companie sa fie eliminata de piata, moartea firmelor intervine natural; legea insa e buna pentru ca e nevoie de opozabilitate fata de terti si pentru ca un certificat de deces oficial poate fi util [mai ales pentru creditori]. De altfel, in comentariile mele, nicicand nu am avut vreo optica radical libertariana in privinta legilor necesare capitalismului in virtutea careia as pretinde un regim total dereglementat al pietelor.

            • Hantzy spune:

              euNuke, mulțumesc pentru amplul răspuns!
              Rețin că, în opinia dumneavoastră, forța de muncă își pierde calitatea de marfă ce poate fi tranzacționată și, implicit, angajatul de a fi considerat “capitalist”, datorită incapacității acestuia din urmă de a-și evalua corect și a negocia eficient. Totuși dex nu condiționează definiția respectivă de această aptitudine, care se poate răsfrânge de fapt asupra oricărui bun aflat în posesie și independent de contul bancar sau bonitatea momentana a posesorului. Nu doriți să îi numiți pe angajați însă capitaliști, e dreptul dumneavoastră și mai mult nu insist.

              Privitor la faliment și la celelalte legi care alcătuiesc un pachet menit să mențină concurența în niște limite pe care ne-am obișnuit a le considera etice, intenția mea era să arăt că acea autoreglare și acea motivație personală de acumulare a averii, ce nu poate fi eliminată, pe care păreți a o considera fundamentul obiectiv al capitalismului au și ele nevoie de o oarecare reglementare. Altfel jocul ar deveni tot mai previzibil, iar concurența ar avea un deznodământ rapid, cu un corolar evident: the winner takes it all. Faptul că admiteti necesitatea unei astfel de reglementari îmi este suficient și mă declar mulțumit de concluzie.

    • Prototipescu Fanel spune:

      apropo de “deținătorii mijloacelor de producție, capitaliștii”

      capitalistul este detinatorul absolut al mijloacelor de productie daca:
      - patronul nu are deplina libertate sa poata concedia un angajat ?
      - proprietarul nu are deplina libertate sa evacueze un chirias ?
      - investitiile sale sunt in mare parte finantate de banci ?
      - utilajele, echipamentele, masinile sunt in mare parte preluate in leasing ?
      - plateste dobanzi sau isi blocheaza lichiditatile pentru a asigura resursele curente necesare celor care opereaza “mijloacele” fara a fi proprietari ?
      - in lipsa asigurarii lichiditatilor necesare a acoperi decalajul temporal dintre cheltuieli si venituri, capitalistul (si nu operatorul = forta de munca) va intra in insolventa si “mijloacele” ii vor fi gestionate de un administrator judiciar ?
      - la achizitia unui “mijloc” este conditionat sa achizitioneze la pachet si un “mijloc”, destinat societatii, sub forma de taxe ?

  29. Cinicul spune:

    Capitalismul va supravietui, depinde ce fel de capitalism, cel de tip Guatemala, de tip USA sau de tip Germania. Acum mai bine de 100 ani Max Weber scria un eseu depre etica protestanta a capitalismului. El observa ca in sec 18 si 19 capitalistii traiau modest si aveau cultul muncii avand un respect religios pentru profesionalism. El opunea acestui capitalism cel de tip speculativ, pe care l-a denumit Abenteuer Kapitalismus. Tare ma tem ca astazi ne-am cam obisnuit cu Abenteuer Kapitalismus.
    De cand a scris Max Weber cartea lui despre etica protestanta a capitalismului au trecut aproape 100 ani si de atunci capitalismul nu mai este nici protestant, nici catolic, ci lipsit de etica. O spune chiar si un apologet al capitalismului, Niall Ferguson, in cartea sa The Great Degeneration.
    Istoricul britanic Niall Ferguson, profesor pe la Cambridge si Harvard, care a scris cateva carti in care face apologia democratiei clasice, a scris si o carticica care se numeste The Great Degeneration – How Institutions Decay and Economies Die, carticica in care face o analiza dura a cauzelor care au dus la decaderea democratiilor occidentale.
    Sunt cateva idei din cartea asta care ar trebui sa-i puna pe ganduri pe cei care inca cred ca sistemul functioneaza perfect.
    Ferguson spune ca democratia se deterioreaza nu din cauza unor indivizi, ci prin decaderea institutiilor, ca in multe societati democratice the rule of law a fost inlocuita cu the rule of lawyers si asfel aplicarea legilor a devenit un cost urias pentru societate, ca je m’en fichismul elitelor de azi promoveaza lipsa de solidaritate intre generatii ceea ce erodeaza temelia societatilor democratice, etc.
    Autorul are si o idee care este cel putin dubioasa: criza economica din 2008 a fost cauzata de too much regulation not deregulation. Din pacate mai toti economistii seriosi, de la Joseph Stiglitz pana la Paul Krugman, ambii laureati ai premilui Nobel, nu-i dau dreptate. Un simplu exemplu: in domeniul bancar dezmatul a inceput cu defiintarea de catre Bill Clinton a legii Glass–Steagall, o lege care a functionat foarte bine de la 1933, timp de 60 ani.
    O alta idee a lui Ferguson care insa este greu de contestat este ca o schimbare in bine nu poate veni de la elitele politice actuale si ca numai societatea civila ar putea forta o reforma. Aparitia de noi partide politice, chiar si populiste, care le matura de pe scena politica pe cele vechi compromise, este poate un simptom ca societatea se trezeste.

  30. Mircea Prodan spune:

    “Fiecare experienta comunista raincepe in inocenta” (A. Besancon)
    Excelent text.

  31. Jellyfish spune:

    Game Over pentru Bernie! Cu Bloomberg parasind cursa, suportul moderatilor se coaguleaza in jurul lui Biden care a avut un Super Tuesday foarte bun.

  32. Herodot spune:

    Ecuaţia e incompletă. Trebuia introdusă şi conştiinţa morală, deja aproape omorâtă şi trăgând după dezastrul ei şi celelalte componente umane.

  33. Constantin spune:

    @Dan Coe _ „Nu capitalismul e in pericol ci democrația.”

    Observația dumneavoastră este deosebit de bine-venită în thread-ul comentariilor. Democrația este mereu în primejdie, iar societățile „așezate” au învățat că este nevoie să vegheze permanent întru apărarea ei.

    Într-adevăr, în articol sunt amestecate lucrurile, concepte economice, ori politice, sunt așezate de-a valma peste ideologii și forme de guvernare. Astăzi presa românească pornește tot mai des, în comunicarea către public, de la concluzii, străduindu-se apoi să găsească premisele convenabile.

    Rezumându-mă la câteva observații în domeniul economiei, aș spune în primul rând că „distrugerea creativă” are alt sens decât la Sombart, sau Marx, deși vine pe aceeași filieră. Și, oricum, în teoria economică este de mult depășită.

    Apoi, a se vorbi despre „socialismul triumfător” al economiștilor P Krugman, sau J Stiglitz, este, mă scuzați, o naivitate. Permiteți-mi să fac o mențiune…

    Economia este una singură și este concurențială, deschisă, de piață. Alte forme de organizare ale sistemelor economice sunt cazuri particulare, mai puțin eficiente și, prin urmare, nesustenabile. Cel puțin, asta a arătat istoria ultimilor mii de ani.

    Bun, acum să ne întoarcem…

    Principiul enunțat de mine este bine cunoscut de către toți economiștii și învățat în patria noastră în clasa aXI-a de liceu. Este cunoscut și de P Krugman, ori de J Stiglitz. Așadar, dacă cei care scriu pe teme economice citesc nu doar articole din presa mondenă, în care apar declarații amabile despre H Chavez ale premiaților Nobel, ci și revistele de specialitate în care aceștia publică, ori manualele de economie scrise de domniile-lor, pe care editurile le pun cu generozitate la dispoziția publicului, înțeleg cu ușurință că n-au motive a se teme de „sminteli socialiste” la dânșii.

    Așa este, @Dan Coe, „Nu capitalismul e in pericol ci democrația.”…

    • Cinicul spune:

      Inca o data, asa este, nu capitalismul este in pericol, ci democratia. Asta pentru ca existenta capitalimului nu garanteaza democratia. Altfel am avea democratie si in Turkmenistan sau Arabia Saudita.

  34. Ghita Bizonu' spune:

    Ntz.

    Intrebarea corecta este “acutuala evolutie a capitalismului va duce cima la disparitia .. capitalismului?”

    Capitalismul actual zis si Tubo mareste concentrarea capitalurilor…. si impune reguli capitaliste in domanii in care nu actionau.
    Ori asta va duce la o .. extindere a “patrimoniului” de la active de productie si bancare la socieati intregi… Si cand devii proprietarul unei .. sa zicem regiuni sau ditai orasul bganu risca sa curga din administrarea zonei….. Adica pe sleau capitalistu de azi risca sa devina “feudalul” de maine! Nu de lata dar va si silit sa se ocupe si de circulatia rutiera si de panselutele din parcuri si alte asemenea care nu aduc beneficii (dar sunt necesare!)..

    SI socilaism … cum sa va zic .. in unele privinte capitalismul actioneaza ca un iritant. Si, scuzati, cand te mamanca te scarpini!!!

  35. Hantzy spune:

    Bradut Bolos spune:
    04/03/2020 la 10:05
    Capitalismul e un pericol pentru capitalism. Singurul sistem post-capitalist bine articulat este cel socialist.

    D-le Boloș,
    Cred că faceți aceeași greșeală ca și autorul, insistând pe evoluția societății, văzută ca un sir inerent de orânduiri sociale care, mai devreme sau mai târziu, vor deveni realitate, dar fiecare dintre ele reprezentând contrariul celei anterioare. Un sistem pur socialist ar presupune în primul rând renunțarea la acumularea averii ca factor motivațional și înlocuirea sa cu un altul, unul pe care mie îmi este imposibil să îl definesc astăzi. Astfel de scenarii îmi par bune doar pentru seriale SF sau teorii abstracte, nu însă și pentru o discuție aplicată.
    În realitate, cele două sisteme coexista la nivelul fiecărui stat și a fiecărei comunități. Nici o administrație nu poate renunța nici la politici financiare de majorare a capitalului, nici la cel sociale de redistribuire, spontană sau planificată, a acestuia. Singura variabilă în acest amestec este proporția în care ele sunt folosite. Exact ca la prăjituri: praful de copt face aluatul să crească și să fie pufos, dar rămâne searbăd, în timp ce zahărul și aromele îi dau gust, deși îi inhibă creșterea. Avem nevoie de ambele. Folosite însă în exces, ingredientele fac ca prăjitura piramidei sociale care rezultă să apară fie sub forma unui turn înalt și fragil, fie sub cea plată a unei săli polivalente fără nicio atracție arhitecturală. Fiecare variantă are caracteristici: în primul caz evoluția individuală poate fi accelerată la maximum, fiecare punându-și pune în valoare mai eficient talentele, dar existând și cu riscul unei prăbușiri abrupte, iar în al doilea caz zona de comfort și siguranță este foarte aproape, dar ar lipsi cu desăvârșire posibilitatea unei evoluții individuale. Fanaticii fiecărei variante văd numai avantajele propriei alegeri și, antitetic, doar tarele celeilalte. Personal tind spre o variantă centrista, dar cu ceva mai multă promovare a politicilor capitaliste, astfel încât piramida rezultată să aibă dimensiuni aproximativ similare, doar ceva mai alungita. Motivul este tocmai necesitatea primordială a existenței capitalului, pur și simplu pentru a avea ce împărți.
    Ori tocmai astfel se poate constata apariția unor paradoxuri, prin care politicile financiare pot avea efecte sociale și vice-versa. Mărirea PIB și deci a contravalorii acestuia, deși rezultată în urma promovării unor concepte capitaliste, permite împărțirea prăjiturii în porții mai mari, ceea ce ar putea ajuta și categoriile sociale defavorizate, iar ajutoarele sociale (alocații, pensii, indemnizații usw) pot contribui eficient la rularea cât mai rapidă a capitalului, cu efecte pozitive în economie.
    Iată de ce cred că, dacă teoretic sistemul socialist ar fi opusul celui capitalist, în practică este deja perimat să vorbim despre ele ca fiind posibile în formele lor pure, iar folosirea conceptelor “capitalism” versus “valul socialist” așa cum o face dl Lăzescu are mai ales o conotație propagandistica.

    • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

      Eu nu spun că socialismul este sistemul care va înlocui capitalismul, ci ca este singurul model post-capitalist de care știu eu. Deja a fost testat, știm că nu funcționează.
      Faptul că va veni un moment când capitalismul va deveni desuet este, cred eu, inevitabil. Și o criză va fi momentul care va duce la evoluție spre un nou sistem. În termeni de SF, dacă am avea psihoistoria am vorbi de o criză Seldon. În termeni realiști, deja vedem o orientare politică spre protecția mediului, probabil criza COVID 19 va genera o reconfigurare socială. Este posibil ca în contextul atenuării sau stopării circulației internaționale a persoanelor și bunurilor, să constatăm că dintr-odată societatea noastră arată cu totul altfel. Mobilitatea capitalurilor fără mobilitatea bunurilor și serviciilor, sau a muncii este imposibilă.

      • Hantzy spune:

        Mulțumesc pentru răspuns!
        Asimov e unul dintre preferați, deși, recunosc, in ultimii ani nu am mai citit nimic din Creația lui.

      • RenewEurope spune:

        Este evident ca evolutia tehnologica (a patra revolutie industriala in care ne aflam deja cu un picior) alimenteaza trendul productiei bunurilor in mod eficient si sustenabil, cat mai aproape de consumator… incepand cu energie si produse alimentare pana la electrocasnice si alte bunuri si produse (vedeti integrarea regenerabilelor cu ajutorul bateriilor smart, hydroponic and vertical farming, 3D printing, etc).

        Ne aflam in pragul unei ere in care senzorii, robotii, botii, dronele, vehicule autonome, nanotech, in combinatie cu alte materializari ale inteligentei artificiale (AI), inca si mai sofisticate, Quantum Computing etc, va afecta toate ramurile economiei precum si straturile societatii si a modului de viata. Desigur, socialismul si miscarile muncitoresti de la inceputul secolului trecut nu vor reveni (nu ne aflam in fata unei involutiii) mai degraba va deveni cruciala invatarea pe parcursul intregii vieti, castigarea de noi abilitati, etc. Noile meserii, noile locuri de munca flexibile, in domenii de inalta calificare (bine platite) duc implicit la o crestere a distribuirii castigurilor si a nivelului de trai.

    • Prototipescu Fanel spune:

      Bradut Bolos spune:
      04/03/2020 la 10:05
      Capitalismul e un pericol pentru capitalism. Singurul sistem post-capitalist bine articulat este cel socialist.

      in primul rand e vorba de un punct de optim intre concentrarea si divizarea capitalului; concentrarea poate sa favorizeze tehnologii mai avansate si productivitati mai mari, dar in acelasi timp, prin restrangerea concurentei, poate sa inverseze tendinta;
      in al doilea rand, socialismul asa cum observati si dvs., coexista cu capitalismul, dar se bazeaza preponderent pe redistribuire, prin taxe mai mari si nu neaparat pe proprietate de stat si venituri uniformizate;
      poate ca “Singurul sistem post-capitalist bine articulat este cel socialist.” ? afirmatia e cam nearticulata, pentru ca nu e clara definitia socialismului post-capitalist; la fel de bine s-ar putea emite si ipoteza ca si socialismul e un pericol pentru socialism, luand ca exemplu o tara in care etatismul e privilegiat, dar dispus sa reduca taxele in favoarea vacii capitaliste ajunsa in stare de anemie.

      • Hantzy spune:

        Cred ca putem generaliza cu doua concluzii:
        Fiecare sistem conține germenii săvârșirii proprii.
        Strategia cu cea mai probabilă șansă de reușită este cea a lui “nici prea-prea, nici foarte-foarte”, pentru ca permite menținerea la o distanță sigură de punctele critice (de inflexiune sau chiar de întoarcere), mai ales atunci când existența acestora poate fi bănuită, dar poziția lor rămâne necunoscută.

      • Prototipescu Fanel spune:

        @Hantzy
        eu as generaliza ca monopolurile de stat sunt mai periculoase decat cele private;
        si ca in principiu cam tot ce e de stat poate functiona mai bine cu management si capital privat;
        functia sociala nu e o virtute exclusiva a socialismului, fie ca vorbim de sistemul sanitar, protectie sociala, utilitati publice sau de transportul in comun;
        in Ro transportul in comun privat a fost desfiintat tocmai pentru ca se dezvoltase prea repede si prea mult mult si bloca traficul…
        asocierea socialismului cu functia sociala e doar populism si propaganda;

    • Constantin spune:

      @Hantzy _ “evoluția societății, văzută ca un sir inerent de orânduiri sociale care, mai devreme sau mai târziu, vor deveni realitate, dar fiecare dintre ele reprezentând contrariul celei anterioare…”

      Este o bazaconie despre dialectica marxistă pe care am ascultat-o zeci de ani! Cei care sunt ceva mai tineri pot fi vulnerabili la un discurs aiuritor de felul acesta, iar cei care cunosc bine vulnerabilitatea aceasta caută otice oportunitate ca să o exploateze.

  36. O. Deon spune:

    1. Foarte bune explicațiile lui euNuke privind falsa alternativă/dilemă capitalism-socialism. Păcat că lucrurile astea nu se învață la școală.

    2. Se vede cu ochiul liber că situația e proastă peste tot și că degenerează cu repeziciune, iar noi, cei de azi, avem locuri rezervate în primul rînd la spectacolul scrierii istoriei.

    Nu capitalismul e la capăt de drum, ci democrația, despre care Sorin Lavric spune, foarte adevărat, că:

    “Etimologic, democratia inseamna puterea poporului. Niciodata sa nu cadem in capcana acestui cuvint gol! Democratia n-a existat niciodata si nu va exista vreodata, pentru ca democratie inseamna puterea plebei, puterea multimii. Istoria nu e facuta de multimi si de mase. Masele nu au avut niciodata puterea.”

    Ceea ce avem aproape peste tot în lumea de azi sînt sisteme plutocratice de tip oligarhic, ambalate și vîndute mulțimilor ca democrații.

    Christophe Buffin de Chosal a publicat o carte, “LA FIN DE LA DÉMOCRATIE”, pe care a promovat-o prin două interviuri care se găsesc pe youtube. Aceste interviuri se pot citi și traduse în limba română AICI.

    Opinia lui este că istoria sordidă a imposturii numite democrație (ieșită la drumul mare după revoluțiile din Anglia și Franța) e la capăt de drum:

    “Regimul politic din zilele noastre, pe care il numim Democratie, si-a atins scopul pentru care a fost creat, deci e la capat de drum. Asa incit va disparea si va lasa loc pentru ceva nou.

    Democratia a fost inventata si implementata cu scopul de a aduce la putere minoritati puternice, care sa devina adevaratii suverani. Inainte, suveranitatea era in miinile regelui. Apoi, a fost transferata in miinile minoritatilor puternice si bogate, la inceput prin intermediul Revolutiei Engleze, in urma careia membrii Parlamentului au devenit beneficiarii acelui transfer, apoi prin intermediul Revolutiei Franceze. Astazi, transferul este in intregime realizat. Cei care exercita puterea politica, cei care sint alesi si vorbesc la televizor sint ei insisi controlati de oameni mai puternici decit ei, care opereaza din spatele ecranului. Cine sint ei? Sint puterile financiare: banci, companii de petrol, companii farmaceutice, fabricanti de armament si grupuri ideologice. Ei conduc societatea de azi. Ei decid principalele orientari politice, principalele legi, principalele nominalizari.”

  37. ion adrian spune:

    PS.Este ciudat. Postarile mele cand nu sunt vizibile, cand sunt ,dar la moderare?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A...

de: MirceaM

la "Îmbogățiții de război"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

aprilie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)