Home » Opinie » Citesti:

Vaccinare prin vot

Cristina Cioaba decembrie 10, 2016 Opinie
11 comentarii 1,447 Vizualizari

Papa Francisc a catalogat difuzarea în presă a știrilor false drept coprofilie[1]. A mai spus că defăimarea, calomnia, discreditarea făcută cu metodă sunt „expresia directă a Satanei“. În spiritul vorbelor Papei, episcopul Mihai Frățilă scrie într-o carte recent apărută: „Calomniatorii ne arată, de fapt, chipul diabolic al răutății. Opera lor poartă amprenta iadului și, tocmai de aceea, ucide viața sufletului. Este, până la urmă, caricatura pe care omul, sub inspirația infernului, o face chipului real al lui Dumnezeu.“ [2]

Declarația Papei Francisc, care socotește calomnia „ceva mai grav decât păcatul“ și „expresia directă a Satanei“ poate părea șocantă, însă ea scoate la lumină și numește fără echivoc o realitate extrem de periculoasă, căreia suntem chemați să-i facem față. Acest nou păcat al lumii contemporane este deja vechi pe tărâmurile noastre. Se pare că ne-a fost dat să-l trăim în mult mai multe ipostaze decât alții: de la minciuna impusă, sistematizată, previzibilă și pietrificată a presei comuniste, căreia nimeni nu-i mai dădea crezare în ultimii ani ai regimului, am căzut, iată, în mrejele orbitoare ale unei minciuni cu mii de chipuri, seducătoare, mult mai perfide și mai greu de devoalat, căci ea este chiar produsul libertății. Al așa numitei „libertăți de exprimare“.

Cum nu mai am televizor și ori de câte ori mă nimeresc în fața vreunui ecran am accese de furie, am descoperit pe Facebook un printscreen cu o imagine de la un post de televiziune care anunța „știrea-șoc“ cum că Soros ar fi pus la cale tragedia de la Colectiv. Te întrebi: Dar de ce ar fi făcut-o? Și îți vine în minte o altă știre similară. A, desigur, ca să-l aducă la putere pe „fiul său natural“, Cioloș. Citești, înghiți în sec și tragi aer în piept ca să-ți revii!

Acum câteva seri, un alt episod similar la un alt post de televiziune: „Mocirla vs Minciuna“. Au curs valuri de cerneală și s-au risipit mii de vorbe ca să se elucideze dilema cine a învins în turnirul dintre prim-ministru și un realizator tv. De parcă se mai poate vorbi despre un dialog într-un post de televiziune unde au fost puse în scenă cele mai abjecte procese publice de calomnie. Poți cel mult să-ți ții firea, să fii decent, să-ți susții până la capăt opinia, așa cum a făcut premierul. Dacă reușești asta, înseamnă că ești într-adevăr puternic.

Dar și spectatorul trebuie să fie puternic. Pentru că spectacolul minciunii permanente, împletit cu ipocrita ei condamnare, al laudei de sine fără perdea, al mârșăviei cu zâmbetul pe buze sunt greu de ingurgitat. Coprofilie, într-adevăr, asta e  diagnosticul corect. De aceea mi se pare un eufemism cuvântul mocirlă. Găsiți-l dumneavoastră pe cel adecvat.

Straniu este că, în aceste condiții, apar puritani ai presei, care, dintr-o neinspirată evocare a echidistanței, ajung să incrimineze victimele în numele faimoasei „libertății de expresie“. Dar grozăvia este că boala defăimării bazate pe totala impudoare a minciunii groase se dovedește a fi incredibil de contagioasă. Ce te faci când sunt molipsiți, cu bună știință și cu scopuri precise, o mulțime de oameni al căror sistem imunitar a fost distrus după atâția ani în care au respirat aerul fetid al acestor posturi de televiziune? Pe ei cine îi mai vindecă? Mai pot fi oare vindecați?

Tragic e că prețul acestei molipsiri este chiar anexarea votului lor. Nu în diferența de opinie politică, care este însăși esența democrației, ne împotmolim, ci în  manipularea ei înspre un deznodământ catastrofal pentru întreaga comunitate. Cum poți avea o imagine corectă asupra celor care urmează să-ți reprezinte interesele când ai pierdut diferența dintre bine și rău, dintre onestitate și ticăloșie?

Se știe însă că orice boală contagioasă poate fi vindecată și eliminată prin vaccinare. Să vindecăm, așadar, greaua boală a tranziției care nu se mai sfârșește prin votul fiecăruia dintre noi: votul în cunoștință de cauză, votul ca formă de maturitate, votul ca libertate de exprimare a opiniei. Să nu-i lăsăm, neducându-ne la vot, pe cei care au fost contaminați să voteze și pentru noi. Căci asta facem nevotând. Nu credeți că a venit momentul să votăm singuri pentru noi?

NOTE_____________


[1]http://press.vatican.va/content/salastampa/en/bollettino/pubblico/2016/12/07/161207a.html

[2] Mihai Frățilă, Poate fi Dumnezeu trimis în exil? Despre riscurile mântuirii și șansa răbdării, Humanitas, București, 2016, pp. 30-31.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Adrian spune:

    “Nu credeți că a venit momentul să votăm singuri pentru noi?”

    Nu.
    Încă fiecare votează pentru toți.(mai scrie și în constituție. Aia votată la supermarket și prin parcuri cu urna volantă, principiul reprezentativității)

    În acest moment, votul pentru sine este emigrarea sau soluția imorală pomenită la începutul textului: defăimarea adversarilor deveniți dușmani.

    Dacă tot scrii arăți spui șamd că adversarul e hoț, și nu se întâmplă nimic, e logic (și imoral) să treci la defăimări ” are mutră de turnător ” , sau mai “prozaic” e “șchiop” sau mai știu eu ce.

  2. Gamma spune:

    http://www.gandul.info/gandesc-liber-exist/duminica-votez-cu-mine-16021573

    Uite un exemplu clasic de dezinformare . Culmea publicata in ziarul “gandul” .

    Bietii idioti nici nu-si dau seama ca de vapt voteaza cu partidele mari (practic cu PSD ) cand urmeaza sfatul cel “binevoitor” si actioneaza exact contra schimbarii clasei politice .

    • baraka spune:

      De ce spui chestia asta?! Un nevot nu-i echivalent cu un vot pt un partid.
      Ci va fi impartit dupa procentele obtinute de partide.
      Poti, intr-adevar, sa compari un nevot cu un vot aleatoriu. E evident ca cel de-al doilea
      va micsora diferentele dintre procentele obtinute, pe cand primul le va pastra.

      • Gamma spune:

        Chichita e pragul electoral .Cine voteaza dar isi anuleaza votul contribuie la ridicarea pragului electoral ca numar de voturi ,astfel incat partidele mici sunt eliminate . Asta convine de minune partidelor mari caci vor ocupa mai multe scaune din parlament cu oamenii lor , dupa redistribuire . Locuri gratis, fraierite tocmai de la cei ce sunt plictisiti de ei , cei mari si omniprezenti si au VOTAT altceva dar au fost torpilati de altii care la fel de dezamagiti dar lipsiti de minte au luat-o pe “toti sunt la fel” in gura si “protesteaza” facand jocul barosanilor .

      • baraka spune:

        Mi s-au intamplat chestii similare; multi publica articole fara sa-si justifice pozitia. Mie, mai ocd-ist din fire, imi sar in ochi mai ales cele care cer una legata de numere (e mai usor, cumva).
        Totusi, sunt convins ca am preluat chestii aiurea citind asa ceva.
        Ar merita, intr-adevar, scris un articol despre ce se intampla statistic cand votam, tot procesul. S-ar putea sa nu ofere solutii banale, usor de folosit independent, in alte contexte.

  3. Consonant spune:

    Problema este bine pusa in evidenta insa cu solutiile avem dificultati. Din pacate, cred ca v-a furat
    putin tastatura si ati emis o axioma care nu se verifica: “Se știe însă că orice boală contagioasă poate fi vindecată și eliminată prin vaccinare.” Ce bine ar fi sa fie asa! Dar nu este, nici in lumea medicala unde sunt inca si probabil ca vor mai fi boli contagioase pentru care nu exista vaccin si uneori nici speranta ca vor fi vreodata obtinute. In viata sociala este si mai rau, fenomene neasteptat de perfide apar cand te astepti mai putin. Revenind la problema, da, alegerile si exprimarea optiunii prin vot sunt mecanisme necesare insa sunt atat de multe variabile greu sau imposibil de controlat! Ce valoare mai are votul daca este exprimat de oameni al caror sistem de valori este profund viciat?

    • man of war spune:

      asa este, ati punctat bine. citi voteaza auzind ca li se da acum versus trebuie sa muncesti onest pentru a o duce mai bine miine ? care ar fi rezultatul votului intr o scoala in care un profesor le promite elevilor doar note de zece iar un altul c o sa i lase repetenti daca nu merita ?
      si as mai adauga ceva : cind iti cumperi pantofii, te uiti dupa modelul care ti place, ii pipai, pui in balanta materialul din care s facuti, raportul pret / calitate, apoi ei o decizie. dar daca mass media si banii arunca n piata doar trogloditii care sa le reprezinte interesele ? pentru ca i o realitate, n ai acces la tribuna / ecran (sau chiar daca ai, audienta i redusa), ramii un cvasi necunoscut

      • Marin spune:

        Democratia este dictatura cu fata umana. In politica singura alegere reala este intre dictatura si anarhie.

  4. Cititor spune:

    E foarte nimerit sa amintiți spusele Papei Francisc despre calomnie si jurnalism făcut din si cu știri false. Nu prea am văzut comentarii ale acestei declarații in presa noastră si s-ar potrivi atât de bine.
    Cred ca abjecțiile care sunt etalate permanent la postul tv respectiv nu ar fi sedus atâția oameni daca n-ar fi fost însoțite de acte de caritate, de bani, case, medicamente, campanii umanitare si altele asemenea. Multi dintre spectatorii acestui post au fost cumpărați la propriu prin toate cele de mai sus, iar alții așteaptă sa fie cumpărați astfel de acum încolo. Ca la Loto, daca n-am castigat inca, precis voi câștiga ca, uite, a castigat si x. M-am întrebat de multe ori cum de nu sunt mai atent examinate toate aceste opere de binefacere prin care se cumpăra audienta si, indirect, chiar voturi, cu ce bani si in ce fel. Se pare ca deocamdată lucrurile astea nu interesează pe nimeni.

  5. Ion Adrian spune:

    Pai postul se numeste si hazna si asta de multa vreme.Ce sa mai adaugi?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Cioaba


Cristina Cioaba

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010).... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Despre fuziunea nucleară nu pot spune decât „Să dea Dumnezeu odată” că tot așteptăm de ni...

de: Constantin Crânganu

la "În meciul dintre energiile fosile și cele regenerabile, scorul nu este încă decis"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)