Home » Media / Tech »Opinie » Citesti:

Varsta maturitatii. Hard si soft

Mihai Badici ianuarie 15, 2017 Media / Tech, Opinie
18 comentarii 2,321 Vizualizari

Îmi propusesem să scriu, aşa cum e obiceiul la început de an, despre lucrurile care ar fi de urmărit în IT în anul pe care l-am început. N-am reuşit să o fac la timp, mai ales că evenimentele politice de anul acesta au avut oricum tendinţa să monopolizeze atenţia tuturor, inclusiv pe a mea.

Dar principala mea problemă este că lumea IT-ului este greu de analizat în acest moment. Vechile linii de dezvoltare şi-au cam atins limitele, iar noile direcţii încă nu reuşesc să se contureze. De aici rezultă o mişcare haotică a pieţei, din care greu înţelegem câte ceva. „Unde-s şirurile clare…?”

Scriam anul trecut că probabil în curând vom cumpăra, la discount, laptopuri cu brandul lanţului de magazine pe care îl frecventăm. Încă nu am văzut aşa ceva la noi, dar mai păstrez pariul. Singurul amănunt care probabil că îi împiedică pe retaileri să facă asta este necesitatea asigurării unui oarecare nivel de service, care le-ar complica activitatea. Însă producătorii tradiţionali s-au retras din acest business, ceea ce demonstrează că singura luptă pe acest domeniu este pe preţ, nu pe tehnologie.

În schimb asistăm la o inflaţie de proiecte în zona hardware-ului orientat pe ARM. Nu avem încă ceea ce aştept de ceva vreme, o replică la laptopul sau desktopul tradiţional; lucrurile par a se cristaliza mult mai greu decât aşteptările mele, ba din anumite puncte de vedere chiar par să dea înapoi. Au apărut însă destule device-uri pe care le putem încadra mai mult sau mai puţin la categoria „internet of things”. Domeniul procesoarelor low power este încă dinamic, fiind impulsionat de piaţa smartphone-urilor ( care  a ajuns la o oarecare maturitate) deci vom avea în jurul nostru din ce în ce mai multe (şi mai puternice) astfel de device-uri. Dar şi această piaţă este destul de problematică, fiind orientată de asemenea pe preţ.

În zona software lucrurile sunt la fel, confuze. După părerea mea, nevoia de software este imensă, mai ales la nivelul companiilor mici şi medii – în accepţiunea americană a termenului, care s-ar putea să acopere şi dimensiunea unor întreprinderi mari de la noi) . Există însă şi aici un clivaj, pentru că software-ul de calitate, şi mai ales customizat, este scump. De multe ori este mai scump decât salariile oamenilor pe care eventual i-ar înlocui, sau decât beneficiile suplimentare pe care le-ar aduce.

Din acest conflict există două variante de ieşire. Una este outsourcing-ul. Numai că outsourcing-ul în domeniul IT are unele probleme. Programarea implică pe de o parte gândire abstractă; gândirea abstractă este oarecum condiţionată social, este posibilă mai degrabă în societăţi dezvoltate şi sofisticate ( sigur, în principiu nu e imposibil nicăieri, dar în societătile mai puţin evoluate vorbim mai degrabă de excepţii, ori noi avem nevoie de echipe întregi). Mai complicat este însă un alt aspect, despre care am mai vorbit: problema e că IT-ul nu este un domeniu autosuficient. Scopul software-ului este  să rezolve o problemă  care de cele mai multe ori nu are nici o legătură cu IT-ul şi pe care, de obicei, beneficiarul nu o poate transpune foarte clar în termeni uşor de înţeles.  Ori, aici diferenţele culturale pot să fie şi mai dăunătoare. S-ar putea ca problema respectivă să nu fie bine înţeleasă pentru că în modelul social  în care trăieşti aceasta să nu existe, sau să se manifeste cu totul altfel.

A doua variantă de ieşire ar fi prin simplificarea activităţii de programare. După cum ziceam, programarea, la nivelul actual, se bazează pe gândire abstractă. Ori, exerciţiul gândirii abstracte este o formă de asceză cu un număr de practicanţi limitat. Soluţia ar fi deci să găsim un mod de a interacţiona cu computerul mai accesibil „publicului larg”. O combinaţie de inteligenţă artificială şi limbaje de programare avansate.  După părerea mea aceasta ar fi singura direcţie de evoluţie cu adevărat funcţională, însă nu o văd concretizată într-un viitor apropiat, din mai multe motive. Unul, evident, ar fi  că e greu de imaginat o firmă de software care să investească într-un proiect care ar avea drept scop distrugerea propriului obiect al muncii. Altul ar fi legat însă de faptul că inteligenţa artificială, în sine, pare să bată cumva pasul pe loc, în lipsa unor progrese teoretice revoluţionare.

Părerile din materialul de faţă ar putea să fie interpretate ca imaginea unei degringolade, însă din punctul meu de vedere nu sunt decât ilustrarea ideii că IT-ul a depăşit perioada de pionierat şi a intrat deja în faza de maturitate. Nu cred că Forrest Gump, dacă ar mai cumpăra acum acţiuni la o firmă de IT, oricare ar fi ea, ar mai putea deveni bogat peste noapte ( sigur, piaţa speculaţiilor în domeniu este imensă, citim săptămânal de startup-uri cumpărate cu milioane, nu mă pricep la bursă deci nu îmi e clar dacă e vorba de speranţe reale sau doar de „inginerii financiare”)  . Maturitatea ar trebui însă să însemne stabilitate, însă stabilitatea este tocmai lucrul pe care nu îl vedem în jurul nostru. Modelul economic actual are nevoie disperată de un domeniu cu dezvoltare rapidă, dacă nu există va trebui repede inventat…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. mihai spune:

    Forrest Gump a cumparat actiuni la o companie de fructe :P

  2. Kurt spune:

    Inovaţia în software, hardware şi produse/servicii noi are de mult timp un nume: SUA/ silicon valley/ California. Actual marile companii americane Googel, Microsoft, Facebook, Apple, Amazon etc.,intră în domenii noi, îşi schimbă numele pentru noua structură a concernului. Maşina fără sofer, roboţii zuburători, smart home, smart city, roboţii casnici, etc. Toate se realizează în SUA în timp record. Pe vechiul continent? Cercetarea/ inovaţia/ ştiinţa/ aplicarea în ţară?

    ….. … Modelul economic actual are nevoie disperată de un domeniu cu dezvoltare rapidă, dacă nu există va trebui repede inventat…… ….

    In Japonia robotii casnici sunt în faza de test, inteligenţa artificială (John von Neumann, Alan Turing) devine „mecanic” o parte a programelor de roboţi. Care jucător de şah mai poate cîstiga azi în concurenţă cu un program pe calculator (KI -künstlich Intelligenz /Alan Turing Test.. .. e din anii 1950 /1970 discutat teoretic…MIT …)?

    …”.. Altul ar fi legat însă de faptul că inteligenţa artificială, în sine, pare să bată cumva pasul pe loc, în lipsa unor progrese teoretice revoluţionare…. „…

    Codul iniţial Microsoft e secret. Cumpărea unei licenţe nu dă dreptul userului să cunoască codul original (Quellcode) în care e scris Word, Excel, Acces, Qutlook, ms-explorer,etc. Nu e o întrebare? Avem încredere într-o intreprindere privată din SUA. Codurile deschise, Linux etc., nu au reuşit să ţină pasul cu Microsoft (idea de a fi altfel, de a face ceva altfel decît .. în interesul public… teoretic…nonprofit, etc.,…. )!. Lucrez zilnic cu PC şi programele în permanentă extindere. De la PC cu Intel chip 386 pentru desene CAD ale anilor 1980, care erau interzise să fie vîndute în est, URSS şi pactul de la Varşovia pînă 1989, la viteza şi capacitatea PC de azi, SUA a determinat tot timpul ritmul. Corea de Sud produce chip PC la scara mondială de mult timp. Inovaţia/ producţia în România (titanul de la Scorniceşti a preferat modelul din Corea de Nord) ? După1989 accesul la Pcuri, la internet după 2001, a catapultat tinerii din ţară, userii de azi, generaţia Internet /Google /Smartfone din epoca de piatră în era digitală. Minunat. Ruptura, deosebirea, diferenţa e maximă între generaţia naţionalcomunistă fără telefon şi fără masina de scris faţă de userii de azi. Teorii…Life is life. TODAY. Just in time. UP TO DATE.

    Practica e decisivă, cea ce e de văzut şi de folosit a fost inventat şi produs de alţii… în SUA, Japonia, Coreea de Sud. Oracle/SUA şi SAP/Bundesrepublik D. sunt baza de organizare a marilor intreprinderi globale. Compatibilitatea cu internetul, cu variantele anterioare şi transmiterea (Schnittstellen) în alte sisteme software sunt permanent probleme de rezolvat. Care e situaţia în ţară în cercetare la universităţile de vîrf/ informatică în problema aplicării unor variante proprii la cerinţele (în limba română) userilor (elevilor) din ţară? Conectarea între centrele der cercetare româneşti, între universităţi e o problema practică (nu cred în teorii, comentarii, mai ales ale generaţiei şedinţe… centrele de calcul sunt din anii 1970-1980…). Cum/ce se realizează 2017? Cum e situatia în administraţia locală (smart city- Santander/ Spania) din ţară? Cum e situaţia in administraţia publică la scara republicii? Ce se poate face?

    TM2021 e o şansă de a porni ca proiecte „smart city”, cu portaluri orăşenesti pentru timişoreni (au centru de calcul IBM din anii 1970…programare Fortran) şi pentru conectarea în tară, în UE şi în lume. TM2021 luminează prin citoyenii ei, de ieri (Stefan Hell 2014), de azi şi de mîine. Smart home e deja rezolvat, cu multe soluţii insulare, dar functionează (aplic cîte ceva la proiectele la care lucrez, conectarea cu proiectanţii installaţii electrice, de încălzire etc., transmitere datelor de proiect în internet, prin pachete standardizate în construcţii /GAEB, de peste 10 ani).

    Era digitală e o şansă imensă pentru tinerii de azi. Soluţiile nu vin din teoriile comentatorilor, indicaţiile spectatorilor. Feedback între marile companii americane şi userii (porecle ca marfa „banane” pentru Microsoft, se coace la useri…) a fost şi a rămas o cale de progresare, dezvoltare şi corectură. Bunăstarea, belşugul şi bogăţia americanilor e o sursă de prosperitate pentru o lume întregă (A. Bourdieu insinueză, acuză că 268 de bogătişi posedă mai mult decît 3 milliarde de oameni…). Copii lumii / Menschenkinder, au standarde WORD /internet de la o întreprindere privată americană,… nu de la vreun stat/unităţi publice (indicaţii preţioase de la Bucureşti).

    Outsourcing, cloud, într-o societate şi industrie în rasantă dezvoltare ca SUA e o cale. Increderea între participanţii, userii software/ internet (sezonieriii români nu au încerdere 2016 în regimul de la Bucureşti… nu se înregistrază cu reşedinta nouă în vest pentru alegeri) pe lume e pusă sub o încercare grea, …. Brexit. Hackerii…

    Idei mai sunt. Brain drain românesc pîna cînd? Vorbe şi fapte….

    • gigel spune:

      “Codurile deschise, Linux etc., nu au reuşit să ţină pasul cu Microsoft”. Pe ce lume va aflati ? Avem in casa mai multe “linux”-uri decat Microsoft, doar ca nu sunt PC-uri, telefoane, tablete, routere, samd.

      Pe scurt, daca dv. nu vedeti o alta lume fiindca lumea dvs. e un PC amarat cu Windows, virusi, etc., nu inseamna ca ea nu exista :) .

  3. Adrian B spune:

    Hardware, cateva idei:
    - e o inundatie de proiecte in zona ARM pentru ca are potential de dezvoltare, procesoarele sunt foarte ieftine si performanta se tot imbunatateste. Fata de Intel care are pozitie de monopol nezdruncinata de peste 5 ani si care nu a schimbat nimic de atunci pentru ca nu exista o motivatie, ARM a plecat de foarte jos si inca tot are loc sa urce
    - AMD promite sa schimbe un pic lucrurile in zona hardware, atat cu procesoarele noi din gama Zen/Ryzen (+40% IPC e impresionant), cat si in zona GPU cu capabilitati sporite pentru machine learning

    In zona de software, outsourcing nu este o solutie pentru ca nu rezolva problema reala. Nevoia de software de calitate nu se rezolva cu indieni ieftini, calitatea produselor ce vin de acolo e infioratoare pentru oricine care se pricepe si poate sa faca o comparatie. Nevoia de software de calitate vine din inundarea pietei cu solutii care incearca sa satisfaca nevoi reale, dar customizare, ale companiilor, dar solutiile respective sufera la randul lor de lipsa de calitate. Majoritatea codului scris e pur si simplu gunoi, nu doar la noi (gen SIUI), ci peste tot: nevoia mare de software a aspirat de pe piata o data cu expertii si tot gunoiul din jur. Sunt “programatori” care au facut scoala de coafeze (fara nici o jignire pentru coafeze, dar scoala aia nu scoate programatori) si care scriu foarte ineficient cod foarte ineficient si plin de probleme. Lipsesc analistii care sa proiecteze corect solutiile, lipsesc arhitectii care sa faca un design bun de platforme si interconectari, lipsesc programatorii cu adevarat bun sub coordonarea carora sa se scrie zecile sau sutele de mii de linii de cod ale aplicatiilor. Sunt asemenea oameni, dar sunt rari si lucreaza la companii gen Google sau Apple pe salarii ce depasesc uneori 200,000 de dolari anual. Asa ceva nu o sa avem prin Romania pentru ca un asemenea salariu nu doar ca e greu de platit la noi (taxe++), dar creaza si disensiuni (“salarii nesimtite”) si, pana la urma, daca tot castigi $200,000 atunci de ce sa locuiesti in cloaca aia mizerabila numita Romania (servicii, curatenie, autoritati etc) cand poti sa o faci intr-un loc mai civilizat, IT-ul fiind din ce in ce mai delocalizat?

    In zona de ERP, mai ales, situatia nu e roza: SAP e de departe liderul in domeniu, dar produsele lor sunt monstri costisitori cu o mostenire de 20 de ani de cod care e greu de adaptat in zilele noastre. SAP Fiori e subtire fata de partea clasica din SAP, iar alternative ieftine si bune nu exista pe piata; alea ieftine nu sunt prea bune.

    Deci oportunitati exista, mai greu cu implementarea. Global, Silicon Valley e de departe singurul loc in care se intampla ceva important, local Romania nu e eficienta ca si cost pentru ca un cost relativ mic (daca se iau in calcul taxele enorme nu e deloc mic) e insotit de o productivitate si o calitate pe masura. Cam cat dai, atata face. Iar sprijinul autoritatilor lipseste cu desavarsire, doar treceti intr-o zi prin Pipera unde e concentrat IT-ul bucurestean si vedeti traficul si pierderile uriase de productivitate din cauza lui. Sa mergi la o intalnire de afaceri in zona e un blestem, desi taxele produse in zona ar putea rezolva complet problema foarte rapid, IT-ul e vazut doar ca o vaca de muls care se multumeste cu furaj de proasta calitate si cu un grajd impropriu. Pana fuge si se numeste “brain drain”.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Despre ARM am mai scris (inclusiv in articolul de faţă) doar că e şi aici presiune pe preţ. Sigur, nu putem exclude aparitia unui device revoluţionar pe care publicul să fie dispus să plătească mai lult decât pentru un PC dar…..
      Cu software -ul, dupa cum ziceam si eu, oportunităţi există, dar depinde la ce preţ. Dacă software-ul pe care mi-l doresc mi-ar aduce anual 10 dolari in plus la afacere dar el costă peste 100…. probabil că o să îmi fac afacerea ca şi până acum. Apropo de Pipera, a fost probabil principalul motiv pentru care am început să lucrez pe cont propriu. M-am gândit că trei ore din viaţa mea zilnic pe drum în ambuteiaje nu merită nici un salariu din lume :)

      • Adrian B spune:

        In zona ARM nu e presiune pe pret; procesoarele ARM au democratizat procesarea, de la procesoare de 300-1000$ s-a ajuns la procesoare sub 5$ (un board complet RPi zero e 5$) si acum se pot pune in aproape orice, lucru care nu e posibil chiar si cu procesoare low end de 50$. Pe deasupra sunt procesoare cu consum sub 1W cand cele clasice, gen Intel/AMD nu coborau sub 30W (chiar si Intel Atom cu chipset cu tot trecea de 30W).

        Toate astea fac posibile proiecte care pana acum erau pur si simplu de neconceput. Home automation cu RPi? Simplu, se poate face si chiar merge bine. Car entertainment cu ARM? Sigur ca da. Smartphone? Oricine are unul. Smart TV? E deja un clasic. Pana si un frigider care scaneaza produsele si tine minte stocurile se poate face foarte usor, cu un RPi si un barcode scanner. Toate astea se fac cu procesoare ARM, ieftine si cu consum mic.

  4. Dedalus spune:

    Programarea nu inseamna “a scrie coduri” si hardware nu inseamna sa legi gramada tot felul de component pana iti iese (cat de cat) ce vrei.

    Asta este impresia mea despre lumea IT de acum: creste procentul bazaconiilor in asemenea masura incat aproape ca nu mai poti sa vezi ce este potrivit si bun.

    De aici probabil si stagnarea. Oricine a incercat sa descace diverse aplicatii Android si-a dat seama ca multe sunt pe langa ce trebuie sau sunt pline de bugs-uri. Pana la urma gasesti ce vrei, e adevarat, dar pierzi mult timp si nervi.

    OK, hai sa-ti faci singur programelele! Nu ca nu ai putea, dar potentiala lor existenta gratuita sau cu doi lei te opreste cel mai probabil psihic.

    ===
    Urmeaza internetul lucrurilor. Dar si aici exact usurinta executarii este piedica. Sa faci lucrurile complicate de dragul automatizarii e o cale sigura sa-ti zapacesti si sa-ti peirzi clientii.

    Pe scurt, pe masura ce tehnica avanseaza, capacitatea nostra de a o integra social scade.

    • Adrian B spune:

      Aveti perfecta dreptate la afirmatia cu procentul bazaconiilor. Mai nou toata lumea se pricepe la IT si scrie bazaconii, drept pentru care chestiile chiar bune sunt greu de descoperit in clai a cu fan.

    • Stefan spune:

      Depinde cine sunt clientii.
      “Pe scurt, pe masura ce tehnica avanseaza, capacitatea nostra de a o integra social scade.”
      Hm, nu e chiar asa. Tehnica avanseaza tocmai in idea integrarii sociale cat mai usoare.
      Da, in Ro senzorii de la toaletele mallurilor par maximul posibil, dar in Tokyo sau Singapore toaletele au nevoie de carte de instructiuni pentru neinitiati.
      Integrarea sociala are doua directii, de la client catre tehnologie, dar si de la tehnologie catre client. Ideea este sa compenseze niste nevoi pe care clientul nu credea sa le aiba, sa nu simtea nevoia sa le acopere/tehnologizeze in vreun fel.
      It’s just the beginning dpmdv, just the beginning.

  5. Dedalus spune:

    *descarce.

    Dar probabil ca, ehh, din greseala era mai bine :-) ))))

  6. Dedalus spune:

    Era digitala e pe cale sa simplifice inacceptabil pregatirea profesionala, gandirea si chiar distractiile tinerei generatii.

    Indopati cu ideea ca “IT e viitorul” si presati de parinti cu ideea inepta ca “in IT se castiga bine”, micutzii nostri nu mai vad nimic altceva. Un cuvant de spus il au si smartphone-urile si tabletele.

    Dar ca orice exagerare, si asta referitoare la IT face mult rau.

    Tinerii invata sa programeze (mi-e tema ca de fapt sunt doar “scriitori de coduri” cei mai multi dintre ei) dar habar nu au ce anume programeaza. Trebuie sa primeasca de la “altii” subiectele si sarcinile iar acesti “altii” nu exista.

    Pe de alta parte, lipsiti de intelegerea tehnica, fara cea mai mica idee despre desenul tehnic, standarde samd. micii “programatori” pierd treptat din intelegere si imaginatie.

    ========

    Ce-i de facut?

    Simplu. Scoala nu intelege nimic, inghetata in Evul Mediu. Se va schimba pana la urma, dar va dura si va iesi cu scantei in special din cauza puturosilor din sistem si a sindicatelor care se reprezinta pe ele, nu pe cadrele didactice.

    Revine parintilor sarcina de a furniza odraslelor sansa de a intelege si cum se imbina piesele, cum e facuta o masina, ce e ala un motor etc.

    Sa le puna si o surubelnita in mana, sa-i invete sa foloseasca o bormasina, sa le arate pe youtube documentare despre diferential si transmisii samd.

    Altfel, vom avea o populatie impartita in contabili, juristi si programatori.

    • gigel spune:

      Treaba asta se intampla din mai multe motive.

      Ca insider pot sa spun ca lumea IT e formata din mai multe lumi paralele care stiu putine unele de altele. Exista, si asta e grosul programatorilor, oameni care intre noi fie vorba, nici n-au nevoie de baze si concepte in educatia lor. Stiu un limbaj de programare, o platforma si aia e. Pentru ca Pambuccian a facut analogia intre IT-ul de azi si vechile fabrici, ca si atunci, se practica si acum “calificarea la locul de munca”. Un junior nu stie multe, dar va “prinde”…

      Background-ul, in special conceptele a caror intelegere necesita timp si intelegerea preliminara a altor concepte si tot asa, adica o educatie solida si niste ani de mers la scoala fara multe absente, nu conteaza la noi. Conteaza putina disciplina si capacitatea de a prinde din zbor chestii, iar asta e ceea ce “experimentam” la scoala din plin. Dar scoala noastra esueaza tocmai in a ne transmite conceptele. Traim cu impresia ca nici nu mai e nevoie de ele. De ce sa te cocosezi sa o iei de jos cu matematica, fizica ca sa ajungi sa intelegi cum se transmite un semnal pe un cablu cand poti sa inveti Java si sa castigi bine. Nu e vina numai a scolii sau a elevilor, ce am zis adineauri este feedback-ul pe care studentii il primesc din societate.

      Scoala noastra produce analfabeti functionali la modul ca nu stapanim concepte. Dar frumusetea e ca nici nu prea ne mai trebuie concepte. Au grija altii, dintr-o lume paralela despre care noi nu prea stim, sa “ne faca” procesoare, memorii, adaptoare de retea si video, OS-uri, SDK-uri si IDE-uri ca noi sa putem lucra in medii “contained” fiindca nu-i asa, noi suntem fie “pe Java”, fie “pe baze de date” sau “pe web”. Suntem “pe ceva” tocmai fiindca nu avem cultura generala, conceptele. Toti stim sa “dam” un IP static sau DHCP unei interfete de retea, dar cati stiu ce se intampla “mai jos” de fapt ? Si daca am sti, la ce ne-ar folosi, se intraba multi. La nimic, si aici e frumusetea, ca aici, in lumea noastra nu trebuie sa stii multe. Nu ti-ar folosi la nimic. La ce ti-ar folos sa stii sa faci un calculator sau telefon cap-coada cand stii ca oricum chinezii il vor face mai ieftin ? Si atunci vrei-nu-vrei devii integrator. Ca IT-ist, iti trebuie un “pimp” care iti va aduce clienti “de afara” cu diverse nevoi. Noroc ca nevoile lor nu necesita prea multe concepte. Norocul nostru e ca avem “caramizile” facute de altii. Luam OS-ul de la unii, baza de date de la altii, si tot asa pana la template-ul de web…

      In alte lumi, sa stii chestii mai “de jos”, probabil ca ne-ar face sa castigam o paine frumoasa. Dar repet, in alte lumi… La noi, analfabetii functionali calificati la locul de munca cred ca lucreaza in HiTech. Clasicul high-tech illusion.
      Nici vorba, e drept ca sunt la ani lumina fata de restul oamenilor din tara asta in sensul ca sunt inteligenti si disciplinati, dar nu intr-atat incat sa stapaneasca concepte minime din viata reala. Ei vor spune “cui ii mai trebuie stiinte, matematica, fizica, electronica” cand inveti un limbaj si 2 frameworks si te umpli de bani ? Dar repet, asta se intampla intr-o societate bolnava, ca a noastra, a carei patologie nu a ocolit nici ceea ce ar parea din exterior un domeniu foarte prosper, dinamic si curat, cum e IT-ul.
      Si ca sa fie clar, noi nu avem nici un merit. Dintr-o fericita coincidenta sistemul nostru de invatamant obtuz in conjunctie cu mediul socio-economic produc fix acelasi tip de om de care este momentan nevoie, “la concurenta” cu tari gen India si China….

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Exemplul ARM mi se pare relevant aici. O firmă care nu are tehnologia necesară să producă un procesor a proiectat o arhitectură care a “prins” un moment de piaţă şi a devenit practic standard tehnologic. Totuşi, cred în continuare că suntem la saturaţie şi încă nu vad “tehnologia disruptivă” ( si nu mă refer la România ) Poate o să vorbim altă-dată despre România, dar eu sunt “generaţie veche” şi nu prea am contact nemijlocit cu ceea ce mai cred acum studenţii în IT. Într-un fel e normal ca fiecare să îşi vadă de felia lui, nu prea mai poţi să le ştii pe toate, dar bineînţeles că totul e relativ. Si revin la obsesia mea, anume că în definitiv calculatoarele trebuie să “facă ceva” care de cele mai multe ori nu are treabă cu IT-ul. Faptul că programatorii uneori stabilesc “fluxul tehnologic” in locul profesioniştilor în domeniu are consecinţe nebănuite :) Dar nu despre asta voiam să vorbesc de data asta, lăsăm pe dăţile următoare….

        • gigel spune:

          Inca o precizare. Sunt fix in aceeasi oala cu ce am scris mai sus. Nu ma cred nici mai prost si nici mai bun decat ceea ce am descris a fi programatorul de la noi. Sunt produsul aceleiasi societati si n-am de ce sa ma consider diferit. Ce am invatat la scoala prin anii 2000 imi foloseste marginal, dar totusi simt ca mi-a deschis niste orizonturi, insa n-as exagera cu asta.
          Ce mi se pare relevant este ca, atunci cand vine vorba de inovatie si antreprenoriat, de a crea si a face lucruri noi, se vede imediat ca suntem “handicapati”, ca suntem capabili doar sa executam dupa niste planuri de-afara, fiindca altii au pus cap la cap conceptele, au avut viziunea si chiar au facut alegerile tehnologiilor si tot ce au nevoie de executanti.

          E drept, ei mai au si alte avantaje: simt mai bine pulsul industriei ca noi, una e sa fii in Silicon Valley unde toti stiu ce fac ceilalti si alta e sa fii la noi. Mai e si vorba de o componenta financiara care la noi e precara.

          Totusi, tinerilor le-as recomanda sa invete concepte si sa lase pentru mai tarziu in cariera invatarea unor limbaje sau alte tehnologii care se schimba de la an la an, conceptele insa raman acolo cu secolele…

          • Stefan spune:

            Ai mare dreptate Gigel, dar. Conceptele si chestiile “de jos” sunt inutile fara cei care fac legatura intre ele si aplicatii. Hai sa le spun “aplicatori”. Ok, presupunem ca toata lumea intelege efectul piezoelectric (touchscreen). Si? Dincolo de fenomen trebuie construite ecranele, integrate cu circuitele electronice, create placute de baza, facute si pus softuri pe ele.
            Ok, avem telefonul cu touchscreen. Imagineazati-l fara celelalte aplicatii, telefonul simplu, pus alaturi de unul old-fashion, cu butoane. De ce ai allege touchscreen, doar ca sa suni? Nu, il alegi pentru aplicatii, pentru restul ce ofera. Ok, sunt dezvoltate micro camerele de luat vederi cu super-facilitati samd. Ce ar fi ele fara integrarea lor in dispozitivele de masa? Nimic. Mai pui si soft de corectie si atenuare a vibratiilor samd.
            Tehnologiile noi nu vin doar cu “baza”, ci si cu diversificarea aplicatiilor. Ok, avem telefonul, avem toate aplicatiile, avem Samsungul si iPhonul. Sunt aproape nimic fara marketing. Si iar batalie!
            Fiecare bucatica, “de sus” sau “de jos” este importanta in toata treaba. De la fenomenul fizic la banii stransi dupa vanzare. AAstfel ca fiecare se specializeaza pe nisa lui.
            Deocamdata, in Ro se face doar nisa de software si ceva componente pentru automotive. Fara cercetare fundamentala, fara inovare si integrare, fara distributie sau marketing. In lantul acesta trofic suntem o mica veriga. Dar e foarte bine asa decat deloc!
            Vrem mai mult? Sa investim mai mult. Speram ca reducerea impozitului in cercetare va fi un boost la fel de bun ca cel pentru softisti. Daca se va pastra ideea, desigur. Mai sunt verigi de incurajat, dar asta ar insemna “strategie nationala” si ar fi o alta discutie.

            • Dedalus spune:

              Asa cum e nevoie de cultura generala in domeniul artistic, e nevoie si de cultura generala inginereasca sa ii spunem.

              A face foarte bine doar un singur lucru este un concept fara prea mare acoperire daca stai sa te gandesti:

              a) asta nu exclude in nici un caz cunostintele din alte domenii, altfel ar insemna ca din clasa a V-a incolo sa inveti numai limbaje de programare sau numai muzica sau numai istorie- nu as insista aici dar e rolul culturii generale este foarte mare in devenirea persoanal si in progresul societatii

              b) acel “unic lucru” poate sa dispara cu usurinta in cursul vietii unui om, rmanand doar denumirea din el – esentiala nu este specializarea acum, ci tocmai capacitatera de a te re-specializa dupa necesitati

              La limita, un foarte bun, genial programator, nu va reusi nimic daca nu va intelege ce i se cere de catre un constructor,electrician, inginer autor sau daca nu va avea vocabularul necesar pentru a descrie cum funcioneaza ce a facut pe intelesul utilizatorului.

              La fel, imaginatia, creativitatea care sunt esentiale astazai nu se dezvolta ca rezultat al super-specializarii ci, dimpotriva sunt rodul capacitatii de a intelege mai multe domenii.

              Da, se dezvolta astfel de capacitati si “din zbor”. Dar intr-o lume globalizata unde are din ce in ce mai putina importanta in care tara stai pe scaun, timpul pierdut in scoala si in general in copilarie/tinerete se razbuna.

              Nu mai vorbesc de asa-zisa “performata” ce distruge copilaria, eliimna joaca si timpul cu prietenii, in cuatarea unei iluzorii bunastari. Pierdem copilaria de dragul stadiului de adult, nici nu pastram creativitatea si ne mai si inarmam cu indeamnarea de a ne feri de scoala, indemnare care ia timp si care nu foloseste mai tarziu la nimic.

              De-asta tot spun: solutia e la familie. Familia este ultima fortareata a e educatiei, ea trebuie sa aiba grija de educatia copiilor, sa furnizeze in acest caz cultura generala inginereasca de care scoala a uitat.

              Familia trebuie sa se asigure ca odrasla pastreaza flexibilitatea, versatilitatea gandirii si creativitatea in ciuda asaltului invatamantului al caruii obiectiv principal este pastrearea si crestrerea numaruluii de posturi.

            • Stefan spune:

              Foarte correct spus Dedalus, este nevoie de cultura tehnologica, sau inginereasca. Totul, ca intreg. Asa cum este nevoie si de cultura emotionala, si de cultura spirituala, si de cultura economica s.a.. Nu exista o viziune unitara, inteligibila, care sa fie macar expusa. De aplicat … e deja haos!
              Da, invatamantul din Ro nu ofera mai nimic, si da, familia a ramas ultima reduta.

  7. alvarados sentimento spune:

    Se face, dottorre, dar e agale.
    Firmele mici și mijlocii sunt cele care o vor face. Sperăm.
    Tot oamenii-s mai efftini, pare-se, AI-ul mai are de ars ceva cărbune până face și altceva decât să dea afară call centeriști.
    Aia simplă, clasică, angajează omul, dă-i totuși, ceva bani, vezi ce mai face, ajută-l să învețe fără să-l ții cu morcovul zi și noapte…și începe programarea.
    Nu observași că și integratorii ăștia scad la greu prețurile, oamenii încep să se descurce doar cumpărând echipament?
    Că IoT-ul…măsori frecvența la vântu”, să vezi cât colon iritabil ai mai acumulat. :-) :-) :-) :-) :-) :-)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


E randul tau

Nu e mai bine sa discutam direct autorul si textul original? Nu de alta, dar conspiratiile consiprat...

de: r2

la "Noul mal du siècle 21 și consecințele lui la urne"

Cauta articole

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)