joi, martie 28, 2024

Vătafii vechi și noi

Nu știu alții cum sunt (iliberalele Ungaria și Polonia, de exemplu), dar România, cu excepția societății ei civile vibrante, creative și iubitoare de democrație, e o țară care tinde tot mai mult spre neo-feudalism. Seniori feudali schimbă peste noapte regulile instituțiilor pentru a-și angaja liniștiți beizadelele. O adunătură de vătafi lucrează cu rîvnă să schimbe legile țării pentru a-i scăpa pe doi seniori infractori de închisoare. Colac peste pupăză, infractorii feudali devin și monarhiști, după ce și-au dat seama că le-ar conveni un rege neputincios peste colcăiala umană din Parlament – în locul președintelui țării. Azi-mîine (sper că cititorii vor înțelege că glumesc), vor cere ca românii să hotărască prin referendum dacă eventuala monarhie constituțională va urma să devină absolută. Și uite așa ne putem trezi cu un Liviu sau Viorel sau Marian uns rege atotputernic. Uns, adică, explicit, pentru că Liviu (aș prefera transcrierea englezească Leave you) domnește oricum nestingherit peste patrie, partid și popor, cel puțin deocamdată.

Prim-ministrului, de pildă, i se zice tandru de către un coleg de partid din Parlament, de felul lui baron de serviciu, că n-are autoritatea să ia o decizie în stat pentru că „nu e el șeful partidului”. Volubila doamnă Firea declară jurnaliștilor că a fost pe la „sediul din Kiseleff”, continuind să dea detalii despre „domnul președinte” în sus și „domnul președinte” în jos – pe un ton smerit, care lasă a se înțelege că alt boss nu mai există, pentru dumneaei. Numai Daddy, regele infractorilor.

Zău așa, în ce secol trăim, oameni buni? Pe vremea omagiilor vasalice către nu știu ce despot sau sultan medieval? Cu deosebirea că actualii despoți nu mai sunt, ca în trecut, străinii care au înfierbîntat imaginația patriotică a mai multor poeți clasici. Sunt de pe aici și au „origini sănătoase”. Și la poalele mantiei lor voievodale sunt depuse acum tot soiul de omagii: azi o lege care îi declară „integri” pe toți cei care nu sunt, mîine o alta care autorizează corupția „altruistă”, în beneficiul altora, răspoimîine o minunată lege nouă ce le permite demnitarilor să-și exercite voios vocația de comercianți – pe lîngă pachetul de „legi foarte bune” ale injustiței. Tot felul de slujbași pe care țara „nu putea să-i mai încapă” au defilat, în zilele dinaintea Crăciunului, cu noi legi pe la picioarele lui Daddy. În locul birurilor, presupun. (Birurile concrete le plătim noi.) Argații au devenit prădători nemiloși, pentru a-i putea satisface toate pohtele inimii. Nu-mi amintesc, din 1989 incoace, zile atît de agitate înaintea Crăciunului. Terorismul psihologic a fost de data asta provocat nu de mitologici ”turiști sovietici” (în realitate trupe băștinașe și arabe antrenate de Securitatea lui Ceaușescu pentru rezistența de gherilă în cazul unei invazii – a se vedea excelentul articol scris aici pe Contributors de Andrei Ursu, ”Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal”), ci de o mînă de vechili autohtoni foarte loiali care s-au dat peste cap să-i procure jupînului darurile cele mai rîvnite de Moș Crăciun.

Vătafii au fost fără doar și poate nu doar loiali și conștiincioși, ci și fermi cu oricine a încercat să protesteze față de mijloacele prin care le-au obținut: reducerea la ridicol „regulamentară” a capacității de acțiune a Opoziției, tăierea microfoanelor, tentativele de intimidare a politicienelor „dușmance” cu insulte misogine etc.

Dacă am trăi în lumea contemporană, nu în feudalism, cel puțin trei dintre vasalii slugarnici ai lui Daddy, numiții Nicolae, Nicolicea și Brăiloiu ar fi fost deja descalificați public pentru limbajul lor ofensator față de colegele lor din USR. Rețelele sociale ar fi vuit de noi dezvăluiri, din partea altor femei, ale

ofenselor trecute și prezente suportate din partea acelorași indivizi. Uitați-vă de pildă ce s-a întîmplat cu judecătorul Roy Moore, candidatul republican care a pierdut alegerile pentru Senat în statul conservator Alabama. Desigur, nici deputata Cosette Chichirau (USR) și senatoarea Florina Presadă (USR) n-au reacționat pasiv în fața unor hărțuiri intolerabile. Dar, cred că ar fi fost normal, într-o țară europeană din secolul XXI, să apară o solidaritate transpartinică sau bipartizană împotriva unor comportamente desuet patriarhale atît de jignitoare. Dar, în țara noastră feudală, lucrurile stau altfel. Parlamentarele PSD se solidarizează servil și necondiționat doar cu colegii lor de partid, vechilii care le biciuiesc, verbal cel puțin, pe parlamentarele din Opoziție. Îmi e greu să mi-o închipui, de pildă, pe dna Andronescu comportîndu-se ca o femeie din acest secol și luîndu-i apărarea unei colege din USR hărțuite sexual de un grobian tovarăș social-democrat. Nu mai vorbesc de Olguța, auto-declaratul „soldat disciplinat al partidului”. Partidul și seniorul merită orice sacrificii. Femeile PSD nu ies din rînduri și își aduc și ele, militărește, birurile, înghițind, cuminte și pre-modern, orice înjosire, pe parcursul carierei lor în partid.

Această ordine feudală e posibilă din cauza reflexelor culturale și a năravurilor bine înrădăcinate pe aceste plaiuri. Nu mi-am imaginat niciodată că Donald Trump, ca persoană, ar fi mult mai bun ca Liviu Dragnea, cu deosebirea că „The Donald” a reușit totuși să extindă un mare imperiu imobiliar și că nu i se poate reproșa că a intrat în politică pentru a se căpătui, la fel ca emulul lui teleormănean. În plus, în ciuda neajunsurilor lui Trump, America a reintrat pe făgașul economic al unei creșteri stabile, șomajul s-a redus și prognozele pe 2018 sunt optimiste. Și, cu tot narcisismul său infantil și atacurile ad hominem pe Twitter, Trump n-ar putea face niciodată atîta rău, într-o democrație solidă și stabilă ca aceea din SUA, ca Dragnea în România. Congresul american n-ar putea sluji orbește, oricît de mult ar ține unul dintre partide la președinte (ceea ce nu e cazul acum), agenda Casei Albe, mergînd pînă la ologirea aparatului juridic pentru a-l salva pe președinte de justiție. Nici n-ar putea da peste cap o țară întreagă. ținînd-o sub teroare psihologică cu săptămînile, cu ochii ațintiți asupra a ce legi mai schimbă senatorii și reprezentanții în Congres, ca să-i „albească” pe politicienii învinuiți penal de corupție. În sfîrșit, în America – și în orice țară democratică normală – învinuiții de corupție ar demisiona.

În ce privește acuzele de hărțuire sexuală, ele îi afectează în America nu doar pe cei în funcții, ci și pe cei aflați în cursa pentru a le obține. Mai mult, aceste acuze pot depăși uneori stereotipul victimelor femei și al agresorilor bărbați. Conform ediției ziarului New York Times din 15 decembrie a.c., Andrea Ramsey, o femeie care a lucrat în trecut ca director executiv la o companie privată și care se afla în cursa pentru un loc în Congres ca o candidată a Partidului Democrat în statul Kansas, a trebuit să renunțe la candidatură din cauză că în presa locală a apărut o mărturie care-i afecta reputația. Un fost subaltern pe care l-a demis pe vremea cînd era director executiv a pretins că motivul demiterii lui ar fi fost acela că ar fi refuzat avansuri sexuale venite din partea „șefei”. Deși aceste acuzații n-au fost dovedite și femeia le contestă ca pe o calomnie, ea a fost nevoită să abandoneze cursa pentru Congres, din cauză că Partidul Democrat a instituit o toleranță zero față de orice suspiciune de hărțuire sau asalt sexual, după ce mișcarea #MeToo a luat amploare.

Sigur, putem spune că asta e o corectitudine politică exagerată – compatibilă de altfel cu ideologia Partidului Democrat. Dar, în statul Alabama, unul din cele mai „roșii” din sudul conservator al Statelor Unite, reacțiile ostile față de acuzațiile de viol și pedofilie la adresa lui Roy Moore nu aveau cum sa fie doar ale democraților (destul de rari pe acolo). În mod cert scandalul produs de comportamentul lui Moore i-a indignat și pe republicani, dintre care unii au preferat sa-l voteze pe democratul Doug Jones. E ceea ce se poate întîmpla în secolul XXI, cînd un politician întrece niște limite. Dar, în secolul XIV, în care au rămas blocate cutumele patriarhale ale partidului majoritar din România și ale electoratului său, așa ceva e desigur exclus. Aici seniorii și vechilii lor înjură și beștelesc în voie, la adăpostul impunității absolute. Daca ești „un soldat disciplinat”, ți se permite aproape orice, mai ales cu „dușmanii”.

Mă întreb în continuare, oare chiar toți sociopații din politica românească s-au adunat în partidele majoritare de astăzi, sau de vină e numai subdezvoltarea noastră socială? Și cum se face atunci că există pe la noi și lume civilizată? Lume pe care, evident, partidele în speță n-o reprezintă. Sigur că avem, cîteodată, excese de limbaj și la protestele #rezistenților. Dar #rezistenții sunt, totuși, simpli cetățeni, înfuriați pînă la exasperare că sunt nevoiți să iasă în stradă ca să apere legalitatea și egalitatea în fața legii – nu aleși și reprezentanți ai poporului în Parlament. Evul Mediu nu domnește de obicei în stradă, ci în adunătura umană a „aleșilor” și în procesele mentale ale multora din alegătorii lor. În rest, ca să citez din „paradoxurile” unui dramaturg celebru, „un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi.”

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. In epoca feudala existau domnitori patrioti si societatea era asezata pe cutumele traditiei istorice. Sa fi beneficiat Romania de azi de statutul de care s-a bucurat pe timpul lui Stefan cel Mare ori Matei Basrab nu ar fi fost deloc rau. Am fi avut o tara bine organizata, prospera economic si cu clase si categorii sociale bine asezate. Regimul PSD-ALDE este comparabil cu epoca fanariota, mancata de coruptie generalizata si oficializata. Cu singura deosebire ca Dragnea et Co nu vin de la Fanar. Pe ei Romania i-a produs.

  2. Nu te mai intreba, stimata doamna !
    Indeamna la actiune, iesi si dumeata in strada si identifica-te cu miscarea care cere ACUM schimbarea !

  3. – „(iliberalele Ungaria și Polonia, de exemplu)”.
    De exemplu, iliberala Polonie, prin guvernul sau conservator, vrea sa abroge legea cu privire la prescrierea crimelor comise în timpul regimului comunist, lege introdusă în 1997 de executivul de stânga.
    Cit de „iliberala” (cuvint inexistent in DEX), poate fi o asemenea tara?
    La situatia din tara sint de acord cu ceea ce spuneti.
    Dar aici ma crucesc:
    – „Nu mi-am imaginat niciodată că Donald Trump, ca persoană, ar fi mult mai bun ca Liviu Dragnea”;
    – ” în ciuda neajunsurilor lui Trump, America a reintrat pe făgașul economic al unei creșteri stabile, șomajul s-a redus și prognozele pe 2018 sunt optimiste.”

    • Sunt o Romanca care traiesc in usa de 30 ani si cunosc bine poporul american cit si pe cel romanesc. Sa stie TOTI cei ce sunt confuzi in regard cu Domnul Presedinte D.Trump ca el este cel mai bun presedinte care l-a avut America pina acum-chiar daca nu e un bun orator ,dar el este exceptional in strategie comert etc ….si e de partea americanului de mijloc ,,, ce -a ce mi-as dori si eu in tara mea Romania…..Sa aiba prosperitatea Americii ,,, dar cu de alde domn draknea nu e cu putinta…..

      • @mirela
        Stimata doamna,
        „In regard cu” președintele Trump, parerile sunt impartite, asa cum stiti foarte bine. Romanii care traiesc in America si au prosperat pina la nivelul clasei de mijloc voteaza in general cu Trump, care pare sa ofere nu numai promisiunea bogatiei (in conditiile reducerilor fiscale) si a simplificarilor birocratice, ci si confortul unui fel de neo-reaganism (in mod explicabil, agreat de imigrantii romani ce provin dintr-o tara saraca si (post-)comunista). Americanii care s-au nascut acolo sunt insa mai exigenti si se asteapta, de pilda, de la președintele lor sa se poarte mai
        prezidential. Nu sa rabufneasca pe Twitter ca un adolescent impulsiv impotriva tuturor adversarilor in sarje nocturne. In privinta calitatilor de bun strateg, nu imi dau seama ce a reusit Trump pina acum, in politica internațională. A acutizat conflictele din zona Pacificului de Nord (Coreea de Nord) pina la un nivel alarmant. A sporit tensiunile din Orientul Mijlociu cu insistenta sa de a muta capitala la Ierusalim. A reusit, ce e drept, sa combata ISIS mai eficient ca ezitantul sau predecesor, Obama, a carui politică externă a fost intr-adevar un fiasco – dar cu ce pierderi de vieti omenești in rindul civililor? Poate ca e prea devreme sa tragem concluzii, dar Trump, cu miscarile sale imprevizibile in politica externa, nu pare deocamdată prea „strategic”. Nu se pot judeca totusi calitatile unui președinte american doar din perspectiva avantajelor propriei clase sau grup demografic. Ramine insa valabil ce spuneam in articol: Dragnea e mai rau decit Trump si „domneste” intr-o tara cu o democrație fragilă si o economie precara. Din cauza asta, indivizii insalubri ca el, Tariceanu et ejusdem farinae pot face atita rau. Ei lucreaza pentru „raul public”, nu binele public, in uralele vatafilor lor la fel de corupti, pentru restauratia cleptocratiei – dupa modelul putinian. Dar si in America exista „loosers” si trumpismul nu va avea probabil o cariera foarte lunga, din cauza extremelor sale. Uitati-va si la cotele popularitatii acestui presedinte in sondaje. Multi republicani americani ar prefera tot un președinte conservator, dar mai putin controversat si polarizant.

        • Haideți să avem răbdare până la alegerile viitoare și vedem atunci părerea națiunii americane despre actualul președinte. Concursurile de popularitate și alegerile sunt chestiuni diferite.

        • Ca sa vezi! Nimeni nu e mai condescendent fata de un roman, decat un alt roman!

          Chiar daca romana unora dintre noi, dupa 30 de ani traiti intr-o alta limba, nu mai e chiar literara, v-as sugera, draga doamna Palade, sa va temperati tentatia de a ne privi de sus. Cu atat mai mult cu cat va inselati imaginandu-va ca romanii din SUA ar avea standarde electorale mai precare decat americanii “de souche”. Dimpotriva!

          Desi, fireste, exista exceptii, totusi, urmare a unui indelungat antrenament, romanii din America detecteaza cu o uimitoare usurinta BS-ul din discursurile lemnoase ale politicienilor. Asta pentru ca vin din tara BS-ului par excellence. Ei sunt vaccinati impotriva socialismului si tot ei le explica prietenilor lor americani de ce, atunci cand nu ramane inchis intre copertile unei carti, marxismul e pervers si e toxic. Romanii din America nu pot fi prostiti cu aiureli din categoria “free health care”. Ei au invatat pe pielea lor ca atunci cand e gratis, asistenta medicala nu face nici 2 bani.

          Insa in recentele alegeri americane, americanii n-au avut de ales intre Iisus Cristos si Maica Tereza. Ingrijorati de situatia letargica a economiei, multi dintre ei au inteles ca trebuie sa aleaga un om de afaceri care stie sa creeze locuri de munca, nu un politician care stie sa tina discursuri despre crearea locurilor de munca. Au ales corect, daca e sa judecam dupa revirimentul economic american care, la numai un an de la alegeri, intrece, deja, toate previziunile.

          Daca ar fi vrut un politician de profesie, oferta era vasta. Republicanii au aliniat la startul competitiei pentru desemnarea candidatului lor la presedintie vreo 17 insi ( din care numai 2 nu erau politicieni de meserie). Motivul pentru care a castigat Trump (atat candidatura republicana, cat si alegerile) este ca el a creat in viata lui zeci de mii de locuri de munca, in timp ce contra-candidata lui n-a izbutit niciodata sa creeeze vreunul ( cu exceptia celor pentru agentii FBI care o investigau, in chiar timpul campaniei electorale).

          Din pacate, si restul argumentelor dv. schioapata. Le voi lua pe rand:

          1. Twitter: Este practic singura maniera in care presedintele american comunica direct cu poporul american, fara bruiajul mass-media care nu ne serveste ( pe aproape toate canalele de televiziune, de pilda) decat torente de injurii la adresa lui Trump, a familiei lui si a celor care au votat cu el. Imaginati-va propria dumneavoastra reactie ( pe Twitter) daca ati fi non stop, 24/7, tinta unei avalanse de insulte de tipul: detracata, retardata, cretina, incapabila, hoata, preocupata sa-si capatuiasca familia, rasista, homofoba, xenofoba, etc.

          2. “A sporit tensiunile din Orientul Mijlociu”, spatiu reputat, nu-i asa?, ca loc al concordiei, pacii si intelegerii fraterne, inainte ca Trump sa-i spulbere linistea.
          Doamna, platformele-program ale ambelor partide politice americane contin cu litere de-o schioapa, aceasta prevedere: “ Partidul Democrat/ Republican recunoaste Ierusalimul drept capitala istorica a Israelului”. Trei presedinti americani (Clinton, Bush, Obama) au tinut discursuri istorice in care au afirmat ca prioritate a administratiilor lor mutarea ambasadei americane la Ierusalim. Trump s-a tinut de cuvant pentru toti trei. Sa-l spanzuram! La urma urmei, promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois.

          3. Si uite cum acest bourgeois mal-degrossi vine sa “acutizeze si conflictele din zona Pacificului de Nord”.
          Numai ca aceste conflicte se coc de mult. Cam de la Kim Ir Sen incoace. In tot acest timp, nimeni nu s-a alarmat ca poporul nord-coreean plateste cu infometarea in masa programele nucleare ale dementilor de la Phenian. A trebuit ca Trump sa-l obrazniceasca pe liderul obez al unei natii de emaciati si de muritori de foame, pentru ca toata lumea sa se alarmeze. Mai putin premierul japonez, al carui popor se afla periculos de aproape de dementa ideilor ciuce, si care i-a multumit lui Trump pentru politica sa in zona. Dar nimeni n-a bagat de seama, de alarmati ce erau. CNN s-a facut ca ploua. Ei nu sunt open for business decat pentru injuraturi la adresa lui Trump.

          4. ISIS si pierderile de vieti omenesti (desigur, regretabile) in timpul operatiunilor militare americane curente, prin care ISIS a pierdut 98% din teritoriile dobandite in timpul administratiei Obama.

          Stimata doamna, a-l lauda cu jumatate de gura pe Trump pentru victoria impotriva ISIS, e ca si cum ai spune: “Cutare a descoperit leacul cancerului, draga, dar cu ce pret? Toti doctorii si asistentele din clinicile de oncologie din lumea asta, vor deveni someri!”

          Voi incheia spunand ca daca doriti cu tot dinadinsul sa-l comparati pe Trump cu Dragnea, va trebui sa luati nota de faptul ca Trump si alti antreprenori ca el au creat insasi simbolurile a ceea ce este America. Zgarie-norii din Manhattan, simbol al orasului NewYork, si, prin extensie, ai Lumii Noi, au fost ridicati de Trump si de oameni ca el. Ei au construit o tara in care, de generatii, vor sa ajunga milioane de oameni.

          Alde Dagnea a cladit si el simbolul Romaniei de azi si de ieri: infractorul de partid si de stat. Asta in timp ce punea vartos umarul la de-constructia unei tari din care, de generatii, milioane de oameni vor sa fuga.

          Poate si pentru ca intelectualii ei sunt gata oricand sa compare mere cu terci.

          • @Margot
            Stimata doamna,
            Nu stiu cine sunteti, dar va asigur ca trageti concluzii pripite in privinta asa-numitului „dispret” la adresa romanilor din America. Stiam ca scrisul in orice limba e de obicei un efort individual, nu colectiv. Nu e asadar cazul sa va solidarizati cu greselile de limba ale altor persoane, mai ales ca vad ca dvs. va exprimati ireproșabil.
            In privinta argumentelor dvs. in favoarea președintelui Trump, pareti oricum atit de convinsa incit, cu respect, orice efort de contra-argumentare nu ar schimba nimic din peisajul convingerilor.
            Mai delicate sunt probabil argumentele privitoare la confuziile „intelectualilor romani”. Aici ma tem ca dvs. folositi generalizari pripite si pareti dispusa sa ii culpabilizati pe intelectualii cu pricina si pentru viciile domnului Dragnea – o opinie evident eronata din moment ce atitia dintre noi criticam, cu modestele noastre puteri si abilitati, cleptocratia si feudalismul reprezentate de dumnealui – chiar si aici, pe Contributors.

  4. De ce n-ar functiona axioma lui Pareto, ca principiu explicativ, pentru ce se intampla pe batatura noastra? 20% din actantii profi insfaca potul, iar restul de 80% diletanti culeg firimiturile.
    Ce legatura are logica democratiei, cu prag de validare a alesilor printr-un cvorum coborat sub 50% din totalul alegatorilor, cu minunatele fictiuni statului de drept? Sa mosim o constitutie in care legile, aplicarea si sanctionarea lor sa fie decise scurt, cu participarea a 20% din „electori” si linistea capata accente aristocratice. Sau, de ce nu, sa apelam degraba la dibacele sondaje de opinie: intrebam1000 de cetateni si aflam, cu acuratete de +3 / -3% raspunsul la ce intrebare vrea muschiul nostru. Ce mai tura-vura atata deranj pentru despicat firul in patru?

  5. Totushi autoarea „a uitat” ca Trump a obtinut 3 000 000 de voturi mai putin decat Clinton si nu stiu daca a stiut vre-o data ca atat pentru congres cat si pentru multe legistlaturi locale democratii a cashtigat mai multe voturi dar un sistem bizar de numarare a voturilor i-a scos invingatori pe republicani.

  6. Nu va amagiti cu “un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi.”
    ” stă pe loc” este o stare pur teoretica. Nu exista in natura.
    Un popor care nu merge înainte, dă înapoi!!!! Sa fie clar! Nu exista „pe loc”.
    Daca fiecare dintre noi nu tragem sa mergem inainte, (poate asteptam sa fim trasi ?) suntem condamnati la disparitie. Poate ca nu este important ca individ, dar ca popor, este … nu gasesc cuvantul!.

  7. Candva mi s-a relatat ca atunci cand Ceausescu dadea o „indicatie pretioasa’ si i se obiecta ca aceasta incalca legea acesta raspundea prompt : „bine, schimbati legea !”
    Cam asa ceva s-a intamplat, dupa 28 de ani, in parlamentul Romaniei : un regulament al unei comisii parlamentare s-a schimbat in timp ce aceasta comisie dezbatea o problema importanta !
    Ce vremuri traim !!!

  8. Pluralitate, heterogenitate

    Libertatea dobândită 1989 a deschis ferestrele spre o lume întreagă. Bezna din pivnița balcanică „NATIUNEA ceaușistă“ e o moștenire grea. Nu dispare din tradiția și memoria locuitorilor « batrâni » de azi pe mâine.

    Prea mult timp 1939- 1989 (de fapt 1918-2018), heterogenitatea locuitorilor, pluralitatea tradițiilor, cultura literară (Pe treptele vântului) în regiunile istorice a fost negată, tratată cu dispreț (copii romi români la Paris ?) de politica de stat național unitar centralizat, de cârmuitorii dâmbovițeni, de ieri și de azi (de mâine ?).

    Libertatea e viața trăită zi de zi, e normalitatea tinerilor de azi. Tinerii de azi din țară sunt conectați la un patrimoniu universal. Arta, literatura, muzica, filmul, știința din patrimoniul universal în era digitală sunt la un clic. Cred că e o deosebire mare în conectarea individuală cu lumea de azi, între cei « batrâni » cu o parte a biografiei deformată în epoca naționalcomunismului autohton și cei tineri de azi din era digitală.

    ………. „ ….. Și cum se face atunci că există pe la noi și lume civilizată? Lume pe care, evident, partidele în speță n-o reprezintă….. …., totuși, simpli cetățeni, înfuriați pînă la exasperare că sunt nevoiți să iasă în stradă ca să apere legalitatea și egalitatea în fața legii – nu aleși și reprezentanți ai poporului în Parlament. Evul Mediu nu domnește de obicei în stradă, ci în adunătura umană a “aleșilor” și în procesele mentale ale multora din alegătorii lor. În rest, ca să citez din “paradoxurile” unui dramaturg celebru, “un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi.”… „…..

    Imi lipsește din prezentarea autoarei dimensiunea « europeană » de azi, trăită nu numai de tinerii români (au azi o dublă « cetățenie », cea din țara natală și din UE.27). Cetățenii români participă 2019 (președinția UE) la alegerea parlamentului PE.27, un fleac, floare la ureche ? Europenizarea vietți a celor cu ochii și mintea deschisă e o alternativă la « mitologia mioritică », la protocronismul slăvit 1918-1989. Perioada de tranziție 1989-2018 pe malurile dâmbovițene e așa cum o descrie autoarea ? Insist asupra realității europene (heterogenitate, pluralitate), nu numai culturale, pentru elevii și studenții de azi din țară, indiferent de la oraș sau de la sat. Conectarea cu un clic la o lume întreagă în era digitală e mai mult decât o simplă schimbare biologică de generații. Heterogenitatea, pluralitatea locuitorilor în orașele, regiunile țării (cu câte limbi& culturi ale locuitorilor, cu câte limbi literare-Leagănul respirației-se prezintă Ministerul culturii și Identității naționale dâmbovițean în martie la Buchmesse Leipzig 2018), în statele asociate în UE.27, e normalitatea din țară și din lume care a dispărut din receptarea și dezbaterile în sfera publică românească timp de 50 de ani 1939- 1989. Aici văd un handicap major pentru cei în vârstă, neobișnuiți cu dinamica tinerilor de azi în era digitală.

    Rămâne întrebarea de ce nu au interes tinerii români de azi să participe activ la treburile publice ale țării (A. Pleșu pune în spatiul public întrebarea emigrării GO VEST a tinerilor români de azi, confruntați cu un parlament și un guvern dâmbovitean de penali acuzat pe drept de autoarea), la alegeri pentru parlamentul dâmbovițean de ieri și de azi?

    Emigrarea an de an a 160.000 locuitori nu e o prolemă majoră, o întrebare acută, o consecință a situației apăsătoare din țară descrisă de autoarea?

    Care soluții ?

    • Prima soluție ar fi alegerea individuală a membrilor Parlamentului European. Alegerea pe liste de partid nu e democrație, e o glumă proastă.

      Iar genul ăsta de glume proaste pornesc chiar de la ”democrația” germană. Povestiți-ne cu cuvintele dumneavoastră cum ajunge cancelarul german să exercite funcția. Pas cu pas. Care este legătura între ce votează efectiv alegătorul și persoana care ajunge să ocupe funcția de cancelar?

  9. Zău așa, în ce secol trăim, oameni buni?

    rssh ro inca se afla-n deriva intarzierii celor doua secole. Care o separa de oricare alta forma statala si sociala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro