Home » Opinie » Citesti:

Vintilă și-atât

Iulian Comanescu martie 22, 2020 Opinie
4 comentarii 6,951 Vizualizari

Puțină lume știe că pentru familie, Vintilă Mihăilescu, regretatul antropolog, era Vintiluț – în calitatea lui de al treilea dintr-o dinastie de Vintili, care îi mai cuprinde pe Vintilă Mihăilescu-geograful, ajuns nume de stradă, și Vintilă Mihăilescu-cardiologul, zis Vintilică, un bătrân fermecător, care a trăit enorm, până la 92 de ani. Bunicul și tatăl lui, adică. Dar asta e doar o anecdotă, pe care se întâmplă să o știu fiindcă bunicile noastre au fost surori – și e mai bine că până acum a rămas necunoscută. Fiindcă pentru toată lumea, omul care a reinventat antropologia în România era, pur și simplu, Vintilă.

În adresarea asta se ascunde toată forța de locomotivă culturală pe care a avut-o cel căruia nu știu să-i fi spus cineva profesorul Mihăilescu. O bună bucată de vreme, el, Vintilă, nu a fost deloc o celebritate, fiindcă avea de construit în mediul academic, la catedră. Ulterior însă, a început să se vadă și în publicul larg, în primul rând grație articolelor din “Dilema” și apoi aparițiilor TV, în care era iubit de cameră pentru carisma neprotocolară și totuși autoritară pe care o etala natural.

Acum câțiva ani, m-am trezit brusc că foarte mulți dintre prietenii și amicii pe care îi respect intelectual – Ioana Avădani, Florin Dumitrescu sau Eugen Istodor sunt doar trei exemple – fac doctorate la el, pe subiecte care le vin ca o mănușă, de la publicitate și specific local, la umor. Știu de la ei că era sever și îi trimitea la plimbare atunci când ceea ce produceau nu avea destulă substanță – asta, în culmea epocii plagiatelor și a diplomelor “ca să fie”.

Pe lângă fabricile acelea de doctorate care ne fac să vomităm, a mai existat una, a lui Vintilă, care a dat o generație solidă intelectual și bine dotată teoretic. În familie, antropologului i se ceruseră destule în materie de disciplină intelectuală. Mi-aduc aminte de o discuție cu tatăl lui, Vintilică în nomenclatorul dinastic, în care acesta ofta fiindcă Vintilă “se risipește” în gazetărie. Cardiologul presupunea un gen de rigoare înaltă, care înseamnă tratate și preocupări pe termen lung, dar nu avea dreptate. Pentru Vintilă, gazetăria era o unealtă subsumată unei cauze și ea înalte, a antropologiei publice. În țările mai civilizate decât România, intelectualii de anvergură consideră publicul mare, nespecializat, o miză foarte importantă, fiindcă ideile și teoriile fac carieră doar atunci când își găsesc o inserție în social. Recitiți-i lui Vintilă articolele și veți vedea că niciodată nu a uitat despre ce trebuie să vorbească, oricât de anecdotic și amuzant era în scris. Ca dovadă felul cum stau în picioare și azi, sunt neperisabile, spre deosebire de produsul gazetăresc pur. Nu poți reuși asta dacă nu vorbești despre idei.

Dar acestui gen de inserție publică i-a corespuns și o anumită coeziune sau fecunditate ideologică. Vintilă Mihăilescu a teoretizat specificul românesc și națiunea exact atunci când aveam nevoie mai tare, în criză de identitate în care ne aflăm. I-am luat acum câțiva ani un interviu care s-a citit foarte mult și m-a vindecat instantaneu de o supărare culturală, aceea că excesele latinizante ale Școlii Ardelene ne-au procopsit cu o identitate “de la Rîm” în definitiv foarte exagerată, odată ce ești curios și treci de nivelul patriotard al textelor de manual școlar. Da, mi-a zis Vintilă, romanitatea e o ficțiune, dar toate națiunile se întemeiază pe ficțiuni – uită-te numai în jur, se vede cu ochiul liber. Cum voiai să se lege lucrurile după Evul mediu?

Bun, deci nu suntem culmea snobismului istoric, m-am liniștit. Vintilă, pentru care chestiile “înalte” păreau că nu contează și care în orice caz detesta limbajul neologic, alambicat, era mai moderat în problema asta decât mine – am zis că e cazul să mă potolesc.

Dacă vreți să știți mai multe, acum vreo cinci ani, antropologul a publicat pe Contributors un text despre Noul val în istoria României, care sumarizează preocupările unor cercetători și le găsește un numitor comun. Aici e și interviul despre care v-am spus.

Poate cel mai comun loc comun al necrologurilor e cuvântul “prematur”, referitor la o existență prea scurtă. Anii lui Vintilă nu au fost foarte mulți, e adevărat. Dar i-a umplut cu lucruri pentru care altora nu le ajung trei vieți. Noi rămânem nu cu regretul a ce-ar fi putut face, ci cu alt gen de regret și temere: se va mai găsi în curând un om ca el?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Vasile Ghetau Vasile Ghetau spune:

    Prin plecarea dintre noi a profesorului Vintilă Mihăilescu rămânem mai săraci și fără un (alt) mare reper în înțelegerea schimbărilor dramatice prin care trece societatea românească. L-am cunoscut în acea perioadă în care era dedicat construirii în mediul academic, înainte deci de meritata și spectaculoasa afirmare de mai târziu. Avea în comportament trăsături care îl particularizau față de mulți dintre cei din jur: amabilitate desăvârșită, sinceritate, căldură, respect și modestie. Sunt unele dintre calitățile pe care le avea și prin care s-a format intelectualul atât de apreciat și respectat de mai târziu. Intelectualul care ne-a părăsit acum, lăsându-ne și mai dezorientați în înțelegerea a ceea ce se întâmplă în jurul nostru în aceste vremuri tulburi. Șansele ca locul să-i fie luat de altcineva sunt neînsemnate (ca și în alte cazuri), profesorul Vintilă Mihăilescu venind dintr-o lume în care intelectualul era clădit în decenii de studiu, disciplină, sacrificii și alte ierarhii ale valorilor, judecăților și opțiunilor.

  2. Dimijoarei Obt spune:

    Ne pare rau de acesti profesionisti care se sting in anonimitate, pentru ca sarabanda de nesatui sovietici din TVR nu se mai vad satui !

  3. Kontrol spune:

    Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe Vintilă.

  4. Daniel StPaul spune:

    Requiescat in pace Vintilă Mihăilescu!

    In actuala amarnica seceta de caractere ar trebui sa ne insoteasca nemangaierea pierderii a ceea ce a fost Vintilă Mihăilescu (vs. a ceea ce ar fi facut): amenitate stenica, modestie in ferma competență.

    Altminterea, am oarescari dubii in ce priveste o specificata vindecare pomenita a autorului insemnarii necrologice . Poate binevoieste a(-și) lamuri (eventual folosind si miinile pentru a indica marimea) acel exces si acea exagerata identitate nationala rimleneasca promovate de Scoala Ardeleana. Sigur Scoala Ardeleana? La vremi cind corifeii scriau si publicau in chirilice, fara grija unei ortografii unitare decit , cel mult, ca deziderat?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Iulian Comanescu


Iulian Comanescu

Iulian Comanescu este vânzător de conținut, pe care îl livrează brandurilor prin firma proprie după o carieră rodnică în media de peste 15 ani. A rămas la prima dragoste ... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Domnule Teodorescu, calculul scorului relativ de influenţă (SRI) e destul de simplu. Pentru fiecar...

de: Alexandru Babes

la "Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

mai 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)