Home » Analize »Media / Tech »Opinie » Citesti:

Virtuţile Facebook

Tudor Calin Zarojanu martie 13, 2015 Analize, Media / Tech, Opinie
30 comentarii 3,806 Vizualizari

Motto: „FACEBOOK este un lucru bun pentru ca iti confera FACE numai daca ai si BOOK” (Eugen Vasiliu)

În mai 1990, Mircea Dinescu, poetul rebel care ar fi trebuit să fie Golanul prin definiţie, se afla într-un loc greşit: nu în stradă, ci în CPUN, organism bizar şi nereprezentativ care se alcătuise „pe principiul parităţii”, adică unul de la FSN, unul de la restul lumii, acesta fiind maximumul de concesie pe care acceptaseră să-l facă „emanaţii” lui Decembrie 1989, constituiţi ca reuniune a „tuturor forţelor democratice” şi înscrişi apoi în cursa electorală „la cererea maselor”.

Iertaţi fraza un pic cam lungă, dar e un subiect care aprinde mereu sângele-n mine.

Când „toate forţele democratice” se luptă (electoral), cu cine se luptă? Evident, cu forţele nedemocratice. Era un mesaj subliminal care a funcţionat perfect, mai ales dublat despre informaţiile referitoare la caviarul pe care-l mânca la Paris Corneliu Coposu în timp ce – teribilă ubicuitate – supravieţuia în izolare totală la Râmnicu Sărat. Drept care procentele zdrobitoare din Duminica Orbului au venit în mod absolut previzibil.

Altfel spus, cum vi s-ar părea ca selecţionata (asta era FSN, implicit şi explicit) naţională de fotbal să joace în Divizia A contra echipelor din care şi-a selectat pe cine a vrut?

Când Seniorul i-a „băgat sula-n coaste” lui Ion Iliescu cu o demonstraţie cât se poate de paşnică, dar şi de logică – „Jos comunismul!” se strigase şi cu o lună în urmă, pe această dorinţă ajunsese titanul din Oltenţia şef al statului „prin consens” –, risipită de o contrademonstraţie ceva mai puţin paşnică a băieţilor lui Dan Iosif, FSN s-a văzut nevoit să accepte un compromis, pe care însă l-a gestionat excepţional: guvernul rămânea integral al lor, iar substitutul de parlament le aparţinea în proporţie de 50% + 1, acel 1 fiind nimeni altul decât preşedintele noului organism, nevotat de nimeni, ci „moştenit” de la CFSN…

La „restul lumii” se afla şi Mircea Dinescu. Declanşarea fenomenului Piaţa Universtităţii l-a prins pe picior greşit. Dar greşit rău de tot. Drept care, când Ion Iliescu i-a calificat drept golani pe manifestanţi şi a declarat că „cineva îi aprovizionează, cineva îi adăpează” (sic!), fostul poet fost revoluţionar a supralicitat, sugerând ca golanii „să fie stropiţi cu furtunul”.

Nu-i un cap de ţară. Mulţi oameni de calitate au zbârcit-o de-a lungul istoriei, emiţând judecăţi de valoare care s-au dovedit a fi aberante, şi nu numai în probleme sociale ori politice. Au fost mari oameni de ştiinţă care au susţinut că nu va exista niciodată o piaţă pentru mai mult decât o mână de calculatoare…

Oricine poate greşi. Contează însă ce faci după ce greşeşti. După o lună, un an, un deceniu, un sfert de secol! Pentru că apucase să se poziţioneze greşit, Mircea Dinescu n-a fost niciodată în stare să facă măcar un sfert de pas înapoi. Pe Iliescu l-a criticat de multe ori (dar l-a şi invitat la o petrecere la poet acasă, iar la plecare i-a dăruit o damigeană cu vin), însă n-a acceptat vreodată, public, că Piaţa Universităţii a fost continuarea firească a revoluţiei în al cărei prim-plan se nimerise, iar reprimarea ei – continuarea la fel de firească a ceea ce făcuseră autorităţile în Decembrie. Păstrând proporţiile asupra mijloacelor şi a victimelor, desigur.

Toate cele de mai sus nu sunt decât termenul de comparaţie pentru atitudinea pe care o au faţă de Facebook (ca şi faţă de Internet, în general, în alte cazuri) cei care n-au intrat la timp în acest univers. „La timp” însemnând de îndată ce au avut ocazia. A trecut o lună, au trecut trei, a trecut un an şi dintr-o dată au descoperit că se află în afara unui fenomen plurivalent, de mare amploare. Ce faci într-o atare situaţie? O soluţie e să intri, pur şi simplu, n-are nicio importanţă când. Dar cum te-ai justifica atunci, mai ales faţă de cei apropiaţi, care ştiu că puteai s-o faci de mult şi au apucat să te audă criticând frivolitatea, superficialitatea şi inutilitatea reţelei? La fel ca Mircea Dinescu, mulţi dintre ei preferă să-şi formuleze criticile până-n pânzele albe. „Nu sunt acolo” – spun ei – „pentru că nu e ceva de calitate”; în realitate, gândesc: „De vreme ce eu nu sunt acolo, nu poate fi ceva de calitate”. Nu e chiar acelaşi lucru…

Există însă şi oameni – mult mai mulţi – care sunt acolo, dar tot consideră că nu e ceva de calitate, drept care fie sunt 100% inactivi, fie sunt doar cititori tăcuţi, fie folosesc Fb ocazional, de exemplu pentru reclame sau mică publicitate, fie – în fine – sunt destul de activi (de pildă, distribuind în neştire link-uri, punând poze cu pisici ori citate din Coelho), dar n-au înţeles totuşi ce este Facebook şi care sunt valenţele sale. A început chiar să se construiască un fel de ideologie anti-Fb şi au apărut cărţi care susţin, de pildă, că prezenţa în reţea este exclusiv sau preponderent un exerciţiu de autoadmiraţie şi automediatizare. Oamenii vor să fie văzuţi, citiţi şi aplaudaţi. Ceea ce nu e greşit, dar nici nu e anormal şi mai ales e foarte departe de-a epuiza rosturile unei reţele de socializare.

Spre uzul tuturor, iată câteva consideraţii personale despre virtuţile Facebook. Precizez că nu este vorba de o tentativă de studiu academic, ci doar despre o colecţie de observaţii şi păreri personale. De aceea, mi-am permis să nu menţionez şi dezavantajele, defectele sau limitele Fb – de care se ocupă cu sârg alţii.

1. Îmbogăţirea relaţiilor personale. Câţi dintre noi se pot lăuda că au suficiente relaţii consistente, prieteni sau măcar cunoştinţe cu care pot discuta tot ceea ce îi interesează? Pe de altă parte, ştim cu toţii cât de greu este să-ţi creezi asemenea legături, mai ales peste o anumită vârstă, şi să le întreţii! Unde să ne vedem, când, cât ne costă întâlnirile – de regulă într-un loc public –, cât de uşor se deturnează discuţia după a doua bere etc.

2. Îmbogăţirea vieţii personale. E mult mai mult decât punctul anterior. Gândiţi-vă câţi oameni cunoaşteţi care, prin vârstă sau prin altceva, sunt siliţi să trăiască o viaţă cu o mobilitate limitată. Gândiţi-vă câţi oameni cunoaşteţi care nu sunt prea încântaţi de viaţa lor! Sau ar trebui să spun mai degrabă „Gândiţi-vă câţi oameni cunoaşteţi care sunt foarte încântaţi de viaţa lor”?… Cu toţii îşi pot completa (nu înlocui, să ne înţelegem, asta e cu totul altceva) viaţa palpabilă cu cea de pe Facebook. (Nu folosesc reală şi virtuală pentru că mi se pare o falsă dihotomie. Oare doi oameni care-şi scriu scrisori sau vorbesc la telefon au o relaţie ne-reală?)

3. Salvarea culturii. În România anului 2015, cel puţin, cultura se află într-o situaţie extrem de precară. La nivel naţional, fireşte; degeaba sunt pline sălile de teatru dacă suma audienţelor e de ordinul miilor de spectatori, adică 0,01% din populaţie. Cifre ceva mai mari se pot obţine pentru citit şi unele mult mai mici pentru vizitarea de expoziţii şi muzee. Or, Internetul în general şi Facebook în special, compensează destul de mult această situaţie. Pe Fb se schimbă enorm de multe informaţii şi recomandări culturale şi, dacă din 1.000, 2.000 sau 5.000 de prieteni măcar 10 caută cartea despre care ai pomenit, este un succes extraordinar, care dă o şansă culturii.

4. Ridicarea nivelului de sănătate psihică. Când am demarat la TVR rubrica „De ce-aş citi?”, primul răspuns pe care l-am menţionat a fost „Ca să te asiguri că nu eşti nebun. Ca să afli că orice ţi s-ar întâmpla ţie s-a mai întâmplat şi altora, care, în marea lor majoritate, au supravieţuit cu bine”. La fel ca lectura, discuţiile pe Fb sunt o excelentă şansă de terapie în grup. Fireşte, nu atât de profundă ca una efectuată sub control profesionist, totuşi utilă. (Cvasi)anonimatul şi lipsa prezenţei fizice joacă roluri esenţiale în detensionare, ajutând curajul de a spune lucruri pe care poate nu le-ai spune nimănui faţă în faţă.

5. Cea mai consistentă bază de date de sfaturi practice şi informaţii utile. Există pe Internet nenumărate forumuri de discuţii specializate, de nişă: oameni care trebuie să-şi repare maşina, să-şi văruiască apartamentul, să-şi îngrijească grădina, să slăbească, să scape de o boală etc. – Facebook e toate la un loc! N-am întâlnit încă o solicitare care – pe lângă inevitabile „sfaturi paralele” şi glume – să nu primească cel puţin un răspuns concret, cu date de contact unde e cazul. Faceţi un experiment: întrebaţi unde poţi să-ţi repari o umbrelă sau să-ţi remaiezi ciorapii!

6. Bancul de probă al ideilor personale. Câţi dintre noi nu avem idei! Invenţii, inovaţii, sisteme informaţionale, legi, reproiectare de formulare, proiecte, subiecte de cărţi sau articole, dar mai ales teorii! Despre orice. Unde să te duci cu ele? Cine stă să te asculte şi eventual să-ţi spună – atenţie! – „S-a mai făcut!” sau „E imposibil” sau „N-ar folosi nimănui”? Facebook face asta!

7. Lanţul slăbiciunilor. Este una dintre funcţiile cele mai puternice ale Fb, bazată pe structura lui arborescentă: dacă am 500 de prieteni, care are fiecare câte 500 de prieteni, înseamnă că am virtual 250.000 de prieteni, adică un sfert de milion! Chiar dacă eliminăm suprapunerile, tot rămân măcar de ordinul zecilor de mii, şi asta numai pe nivelul doi de ramificare! Or, dacă eu am o nevoie pe care o anunţ public şi măcar zece dintre prietenii mei o „rostogolesc”, pe nivelul trei pot spera să ajungă la o mie de oameni.

8. Sporirea exponenţială a bazei de date personale privind cultura. Dacă te interesează asta, desigur. Eu lansez din când în când întrebări sau provocări, de pe urma cărora am obţinut o listă de peste o sută de filme pe care ar trebui să le văd, dintre care vreo 25 le-am şi văzut. Similar cu cărţile şi orice altceva. Uneori e vorba doar de îndemnuri („Merită să vedeţi asta”), dar de multe ori există şi o minimă, relevantă argumentaţie. Referinţele culturale şi de orice alt ordin (legislative, de pildă!) te împing de la spate să te documentezi (eu în orice caz o fac). Nu o dată, în sondajele şi discuţiile privind filme sau cărţi sunt menţionate nume şi titluri de care nu auzisem niciodată. M-am dus să văd despre ce e vorba.

9. Crearea de grupuri de afinităţi. Aşa cum am tot povestit, un cunoscut mi-a povestit că a părăsit un loc de muncă pentru aproape unicul motiv „Măi, eu cu ăştia n-am citit aceleaşi cărţi!” Nu cred că e cazul să dezvolt argumentul. În timp, rămân prieteni Fb cei care au cam aceleaşi gusturi şi preocupări, ceea ce nu înseamnă neapărat – ar fi şi monoton – aceleaşi păreri despre orice. Din contră:

10. Şansa unor dezbateri de calitate. Nu spun că toate sunt de calitate! Dar – dacă rudele, vecinii şi colegii nu prea poţi să ţi-i alegi! – nimic nu te-mpiedică să rămâi prieten Fb doar cu oameni care ştiu să discute civilizat şi cu argumente solide, chiar împotriva ta.

11. Cea mai simplă, mai rapidă şi mai bună cale de organizare. De la spectacole la flashmob-uri, mitinguri şi revoluţii naţionale. Nu e nevoie să dau exemple.

12. Oportunităţi de afaceri şi joburi. Nu multe, dar există. În plus, dacă înscrierea pe un site de job-uri îţi generează, de multe ori, oferte exotice (de pildă, dacă bifezi „jurnalism” – când există opţiunea, că de regulă nu există! – vei primi cu siguranţă anunţuri pentru jobul de şofer într-o redacţie), pe Fb, între prieteni, poţi să explici exact ce cauţi şi să micşorezi (fără a putea elimina cu totul) propunerile fanteziste.

13. Sita ştirilor. Nu mai urmăresc de mult nicio emisiune TV de ştiri sau talk-show, sper că nu e cazul să explic de ce. Site-urile ziarelor sunt inundate de o publicitate agresivă, enervantă, iar pentru cele de ştiri, gen Hotnews, nu am întotdeauna timp. Dar ceea ce filtrează prietenii mei îmi este suficient, mai ales că specializările şi preocupările lor prioritare diferite asigură completitudinea domeniilor! Astfel, aflu aproape tot ce e mai important în politică, economie, finanţe, cultură, sport, tehnică etc. în minimum de timp posibil şi, totodată, în timp real!

14. Lărgirea spectaculoasă a ariei de informare. Este vorba atât de informaţii propriu-zise (ştiri), cât şi despre comentarii. Văzând reacţiile prietenilor Fb (plus cele ale prietenilor lor, care ajung la mine) îmi pot face o imagine destul de corectă despre curentele de opinii care circulă în societatea românească.

15. Buna dispoziţie şi ridicarea moralului. Este o altă trăsătură esenţială a Fb. Trăim într-o lume nebună şi morbidă. Sigur că şi pe Fb există ştiri şi comentarii triste, fataliste, conspiraţioniste, agresive etc. – dar şi foarte mult umor de bună calitate, care-ţi mai ridică moralul. Şi aici (cvasi)anonimatul joacă un rol important: sub protecţia lui, mulţi îşi permit să facă glume pe care altfel nu le-ar face (de pildă, despre angajatori…)

16. Antrenarea creierului. Prin dezbaterile existente, uneori foarte aprinse şi bine argumentate de ambele părţi, Fb te forţează să dai tot ce ai mai bun în tine dacă vrei să „combaţi”.

17. Cea mai bună şansă de a fi sincron cu vârfurile. Mă refer atât la vocile publice importante, dintre care destule nu doar că sunt pe Fb, dar intră în discuţii, cât şi la persoane care nu sunt celebre, dar îţi dai seama uşor că e vorba despre profesionişti într-un domeniu sau altul.

18. Interactivitatea cu vocile publice. Completare la p. 16: nu numai că ştii în timp real ce gândesc, despre varii subiecte, oameni a căror părere o preţuiai de mult ori ai ajuns acum s-o preţuieşti, dar mai şi intri în vorbă cu ei! Vezi mărturisirile de la sfârşitul acestui text.

19. Socializarea reală. Socializarea este în însăşi definiţia unei reţele de tip Fb, dar eu mă refer aici la faptul că am ajuns să mă îmărietenesc şi în afara Fb cu prieteni Fb, ca să nu mai vorbesc despre numeroasele situaţii în care cineva – la un târg sau o lansare de carte, la locul de muncă, dar chiar şi pe stradă! – m-au oprit să-mi spună că mă ştiu de pe Fb.

20. Şansa diasporei de a rămâne în contact cu ţara. Din nou, nu cred că e nevoie de detalii.

21. Un excepţional spaţiu ludic. Hăituiţi la serviciu sau confuzionaţi de un sistem de învăţământ aflat în haos total, supuşi unor reguli pe care numai oamenii de rând le respectă cât de cât, văzând în acelaşi timp cum privilegiaţii le calcă râzând în picioare, ameninţaţi de diverse pericole, plictisiţi – mulţi – de propria viaţă, pe Facebook oamenii se joacă nelimitat. Aici, mai mult decât oriunde, se poate aplica fără spaimă verdictul lui Brâncuşi: “Când am încetat de a mai fi copii, am încetat de a mai fi”. Înainte de a descoperi Fb, destui oameni chiar încetaseră de a mai fi. Aici au renăscut, în bucuria jocului.

22. Regăsirea unor oameni şi a unor amintiri. Sunt de mult membru al site-ului colegi.ro şi am făcut tot ceea ce mi-a stat în putinţă, de-a lungul anilor, ca să păstrez sau să reiau legăturile cu prietenii din adolescenţă şi de mai târziu. Facebook mi-a adus, de departe, cea mai mare rată de succes. Valabil şi pentru amintiri: obiecte, obiceiuri, jocuri, pasiuni, imagini, idei etc.

23. “Minunatul sentiment că aparţii unei comunităţi pe care ţi-o alegi tu şi care te acceptă” (un prieten Fb). Nu ştiu să spun mai bine, dar adaug: …într-o ţară în care, din nefericire, noţiunea de comunitate nu prea există. Locuiesc de peste şapte ani pe o scară de bloc cu circa 35 de apartamente. Salut pe toată lumea, ne zâmbim, uneori schimbăm câteva vorbe – dar nu ştiu numele a nici măcar zece vecini, nici profesia, nici pasiunile. Despre câteva zeci de prieteni Fb aş putea scrie monografii!

24. Suport ideal pentru campaniile de tot felul şi pentru apelurile umanitare. De citit acest emoţionant articol: http://www.huffingtonpost.com/rachel-engel/what-facebook-means-to-special-needs-families_b_6516642.html

25. Nevoia de a împărtăşi. Contrar cârcotaşilor, a spune public că ai un necaz nu înseamnă să te jeluieşti, iar a anunţa o împlinire nu înseamnă că te lauzi. În ambele cazuri este vorba despre o dimensiune esenţială a prieteniei (nu doar pe Fb): nevoia de a împărtăşi ce te preocupă, ce te enervează, indignează, întristează, supără, bucură, fericeşte, amuză. Dacă nu există asta – şi, de partea cealaltă, empatia – vorbim despre o falsă relaţie. Şi câţi oameni din afara Fb s-au bucurat să li se spună “Casă de piatră!”, “La mulţi ani!” ori “Să vă trăiască!” din două sute de voci?

29. Împrietenirea prietenilor. E un fenomen absolut fascinant! Când eşti anunţat că “Anca e acum prietenă cu Mihaela, aşa cum ai sugerat”. Ce să mai zic de “Alex Ştefănescu e acum prieten cu Alexandru Tomescu, aşa cum ai sugerat”!!

30. Hyde Park. În noiembrie trecut, un prieten Fb mi-a scris că nu a votat niciodată după 1989, dar acum argumentaţia mea l-a convins. Şi alţii au trăit satisfacţii similare – referitoare la politică sau la altele.

31. Evitarea depresiei şi a singurătăţii totale. Sunt oameni care au declarat deschis că fără Fb erau terminaţi.

În loc de concluzii:

Am anunţat pe Fb intenţia de a scrie acest material şi am cerut sugestii şi opinii de la prieteni. Vreau să închei cu câteva dintre ele, mai expresive poate şi mai convingătoare decât argumentele mele:

“Eu ma bucur de facebook, fac parte din generatia trecuta de prima tinerete. Ma bucur sa cunosc oameni frumosi, cu preocupari diverse, toleranti. Am lucrat 32 de ani cu elevii, pe multi ii am in lista, intineresc cind primesc impresii, imagini, urari de la ei. Aspectele mai agresive le ignor, greselile le corectez mental!, apreciez postarile oamenilor inteligenti. Extrapoland, facebook este un fenomen in care ne regasim, cu bune si cu… nebune!!”

“FACEBOOK-ul m-a cucerit (in perioada campaniei electorale 2014) si prin posibilitatea de a-mi alege…..prietenii virtuali pe criterii de hobby-uri sau de admiratie (sunt flatata ca m-au acceptat!), asa ca deocamdata n-am dezamagiri, dimpotriva! Traiasca fb!”

“Pentru mine Facebook-ul reprezinta o adevarata terapie. In acelasi timp, cand l-am folosit excesiv, mi-a daunat. Depinde de fiecare om… Oamenii inchisi raman inchisi si nu-i inteleg pe ceilalti. Am invatat foarte multe lucruri pozitive, folositoare, ca utilizator. De asemenea, am avut posibilitatea sa-mi vars si amarul. Sa spun si lucruri pe care probabil nu le-as fi spus niciodata. Si nu pentru ca mi-ar fi fost frica de cineva, ci pentru ca n-am avut cui sa-i spun. Sunt multe de spus… Una peste alta, cei care scriu pe fb sunt in marea lor majoritate oameni deschisi, sociabili, care-si asuma inclusiv faptul ca pot gresi”.

Posibilitatea de a intra în legătură cu scriitori, critici, jurnaliști, profesori, adică oameni deosebiți. Le urmăresc munca și pot vorbi cu ei sau măcar pot spune ce cred despre vreun articol, carte sau eveniment”.

“Am putut sa relationez cu cei cu aceleasi pareri politice, cu oameni cu care nu as fi putut visa sa pot lua vreodata legatura, juristi, jurnalisti, etc. Este o inventie minunata.”

“Am in lista scriitori,ziaristi sociologi, politologi etc. cu pareri diametral opuse cateodata, pe care-i citesc cu aceeasi atentie, pentru ca nimeni nu detine adevarul absolut!”

„Nici n-as fi visat sa am asa o comunicare buna si directa cu fiica-mea, adolescenta!

„Pe Facebook mi-am regăsit foşti colegi de generală şi liceu, unii dintre ei plecaţi definitiv în alte ţări. Sentimentul grozal al revederii, fie şi virtual, a fost extraordinar. Prieteni virtuali, pe care i-am cunoscut ulterior, oameni de calitate, care te fac să te simţi bine în preajma lor”.

“Pe mine ma ajuta fb sa ma simt acasa, desi sunt departe… Sa ma informez, sa ma relaxez, sa ma minunez…”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. DanielS spune:

    Bine punctat. Multi dinozauri au ramas in afara internetului. Pare a fi ceva rau. Dar nu e. Pentru ca in acest fel, netul scapa de propaganda generatiilor mai vechi si indoctrinate.

    Din punctul meu de vedere, cit mai multi dinozauri pot sa ramina dinozauri sanatosi si atit. Locul lor nu e pe net.

  2. Ronis ot Astria spune:

    ieri mi-am dezactivat contul de FB …

  3. santana carlos spune:

    ce are Dinescu de a face cu toata retorica asta pro Fb, mai ales ca nu-l priveste nici unul din cele 31 de puncte (avand destule realtii personale si nu se plictiseste)
    ca dizident, ce a fost incontestabil Dinescu, cu telefonul ascultat si orice miscare urmarita, ar trebui sa fie tampit sa-si dea acum toate datele personale de buna voie “la vedere”.
    i se poate reprosa ca a lucrat pt SOV, insa n-am auzit pana acum ca ar fi criticat piata universitatii, dimpotriva
    PS: timesnewroman.ro are o atitudine mult mai “sanatoasa” vizavi de Fb

    • DanielS spune:

      Nu este necesar sa dam datele personale pe FB. Nici macar numele nu este necesar sa fie cel real. Cine furnizeaza date personale, o face pentru ca asa vrea, nu pentru ca asa trebuie.

    • Cornelia spune:

      Santana Carlos,
      N-ți auzit dumneavoastră când Mircea Dinescu a criticat Piața Universității. Să vă spun eu cum a fost, pentru că atunci a fost momentul în care m-am supărat rău pe poetul ale cărui poezii le țineam de ani buni la capul patului.
      Dumnealui se afla în ședința CPUN în care Iliescu i-a făcut golani pe manifestanți. S-a oferit să se ducă până în piață să vadă ce se întâmplă acolo. S-a întors peste un timp în ședință și i-a anunțat pe membrii CPUN să nu se îngrijoreze pentru că cei din piață sunt blânzi, nu sunt periculoși. Și i-a sfătuit pe conducătorii adunării SĂ-I LASE SĂ FIARBĂ ÎN SUC PROPRIU ȘI DIN CÂND ÎN CÂND SĂ-I MAI UDE CU FURTUNUL.
      Eu mă aflam printre protestatari și vă spun cinstit că m-am simțit INSULTATĂ ȘI TRĂDATĂ de o ființă pe care o admiram nespus. De aceea n-am uitat acest episod.
      Probabil sunteți prea tânăr ca să știți cum s-au petrecut lucrurile.

  4. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Mulțumesc Căline !

    De vreo două luni mă bîntuia și pe mine ideea de a intra pe FB (pe care îl tratasem cu dispreț, din tot felul de motive, așa cum povestești la început). Acuma mi-ai furnizat toate argumentele necesare, ba chiar mai mult.

    • mihai spune:

      Eu inca rezist cu stoicism cantecului de sirena FB. Am fost un membru marcant al comunitatii forumului chip.ro. Am parasit-o cand viata mi-a aratat ca prezenta online nu e singurul lucru pe lumea asta. De atunci n-a mai contat pentru mine apartenenta la o comunitate online. Intre timp, si forumul chip.ro s-a dus dracului.

      Acum, majoritatea celor 31 de puncte le satisfac cu site-uri diverse, bloguri, sotia mea, copilul meu. Iar cele care nu se pot face decat pe FB, le face sotia pentru mine, ca ea e online :)

  5. victor L spune:

    Ei, nu FB este discutia.
    Si la cafine puteai socializa, chiar si in Poiana lui Iocan ori pe bloguri/platforme.
    Inceputul, cu exemplul celui ce ar fi spus “sa fiarba in suc propriu”, este demn de analizat. Mai adinc un pic.
    Parafrazind “cine ne-au fost dizidentii”!
    Ce-au vrut ei si ce-au facut :P

  6. Dan spune:

    In decembrie 89, in prima transmisiune a revolutiei, d-nul Caramitru il instruia pe d-nul Dinescu sa “arate ca lucreaza”, iar d-nul Dinescu a “furat startul” cu declaratia “am invins!”. Nu peste multa vreme, d-nul Roman il instruia sa “se faca ca lucreaza”. In acest context d-nul Dinescu s-a pus pe treaba si a lucrat in CPUN si pe unde a mai lucrat si si-a facut si el o situatie, ca’ viata de revolutionar e grea si nu tine loc de lacrimi si sfinti, podgorii si lautari.
    Legatura intre d-nul Dinescu si Facebook eu nu o vad – problema mea.
    Cat despre Facebook, ca si d-nul Gelu Voican Voiculescu, se situeaza undeva “intre clitoris si metafizica”

  7. Bookish Style spune:

    Foarte bine punctat. Facebook poate fi un instrument minunat atata timp cat stim sa il folosim in folosul nostru.

  8. Decebal spune:

    Parcurgand articolul si sectiunea de “testimonials”, ma asteptam ca, la sfarsit, sa dau peste ceva de genul “Doar astazi! Doua conturi pentru acelasi IP! Click aici!” sau un alt soi de finalizare a unui text publicitar. Gandirea critica m-a facut sa ma intreb “cui prodest?”.

    Dupa mine, ca si Google sau ca si un ciocan, FaceBook este un instrument. O unealta. Pe Google poti cauta o carte sau un site de zoofilie. Cu ciocanul poti face un sopron sau poti sparge capul unui om. Probabil ca, cel putin cate lucruri bune se pot face, tot atatea lucruri rele se pot intampla pe FB. Utilizatorul decide la ce foloseste unealta.

    Titlul articolului este fara echivoc – autorul isi propune sa scrie doar despre virtutile FaceBook. La fel cum orele de religie le vorbesc elevilor despre virtutile crestinismului (eventual, ortodox).
    Pentru echilibru, ma gandesc ca ar trebui sa urmeze si un articol cu titlul “Tenebrele FaceBook”. :)

    Pentru oamenii sinceri, modesti si onesti, sunt convins ca FaceBook nu are decat o fata luminata. Dar, ca si in cazul Lunii, daca nu vedem decat fata luminata, nu inseamna ca cea intunecata nu exista. :)

  9. MIHAI 2 spune:

    Excelenta pledoarie – VOI INTRA cat de curand , chiar daca stiu ca e alt camp de lupta , care cere alte tehnici de abordare. Plus prostia fudula. Nu aveti deloc dreptate. Grupul vesel din CPUN facea caterinca acolo in fundul salii – erau vreo 4 , alaturi de Mircea D statea si Plesu. Macar ei existau – in rest doar ILICI.

  10. Iuliana Mierloiu spune:

    Ma recunosc 100% , mulțumesc :)

  11. mihai spune:

    cand copii nostri stau pe fb pana la 2-3 noaptea in loc sa invete mai ales pentru evaluare nationala sau bac e cam greu sa fi de acord cu fb…cand 3 tineri de 20 de ani stau pe aceeasi banca in fata blocului si butoneaza telefoanele mobile…e cam la fel…acum mergi in metrou si se poate intampla orice…toata lumea e pe tel pe fb….tu zici ca e bine….eu am retineri…

    prieten e cel care e alaturi de tine la rau! pe fb pe cine te bazezi? pe cei care stau cu tine la taclale si spun ca-ti sunt prieteni? pui o problema intima pe net si astepti sa vezi ce raspuns primesti? oare e cel bun? oare cel care ti l-a dat ti l-a dat din suflet ( chiar daca e un raspuns gresit dar in acest caz merita analizat) sau asa ca sa-ti fie prieten?

    toate lucrurile sunt bune intr-o anumita masura…fenomenul fb a cam degenerat din punctul meu de vedere…a cam ajuns un drog….

    oare o fi adevarata campania de (dez)informare referitoare la informatiile ramase publice dupa postarea lor? oare un teribilism al tineretii intre 14-18 poate fi dus in carca toata viata? se poate sterge?

    sunt sigur la stiti toti cei de pe fb raspunsul la intrebarea pusa pe fb cum sa fac ceva bani? raspunsul? iesi de pe fb si mergi de munceste …

    • Tudor Calin Zarojanu Tudor Călin Zarojanu spune:

      Sigur că toate lucrurile sunt bune cu măsură.
      Dar când copiii stau până la 2-3 noaptea pe Facebook, sigur nu e vina Facebook… :)
      Dacă nu era Facebook, dormeau? Sau citeau o carte?

      • mihai spune:

        nici chiar 0,0001% nu e vina fb ci doar a parintilor?….evident…. e punctul tau de vedere! esti si tu tata si o polemica de crestere a copiilor nu face obiectul acestui subiect…desi fb influenteaza mult generatia tanara…oare in bine? in rau? depinde de unde privesti…

  12. capcaunul spune:

    Argumentatia este aparent solida, dar numai la suprafata.
    Ce ma deranjeaza mai mult este asemanarea cu pledoariile pentru retetele de slabit, tratamentele homeopate, organizatiile MLM etc. Acelasi stil: cine nu-i cu noi are numai de pierdut, cine intra-n joc are succesul asigurat. Cu toate anexele de declaratii entuziaste ale diversilor fani care chipurile au renascut numai si numai gratie solutie minune. Oare ceva in adancul egoului e deranjat ca nu toti ii impartasesc entuziasmul? Absenta unor like-uri e mai apasatoare decat prezenta multor altora? Intreb si eu, ca unul care se mira cum intra lumea in sevraj daca nu are acces la facebook pentru mai mult de o zi, sau o ora sau uneori chiar cateva minute.

  13. Vlad spune:

    Problema cu Facebook si cu Google, Microsoft, Android si platforme hardware este ca utilizatorul nu mai poate decat foarte dificil sa-si pastreze anonimitatea si sa-si pazeasca viata privata online de ochii companiilor si in ultima instanta a statului. De asemenea ingerinta in spatiul privat, in viata privata si incalcarea libertatilor fundamentale ale omului de a dispune de aceste libertati dupa cum doreste este incalcata flagrant. De asemenea dreptul la proprietate privata e incalcat prin aceea ca oamenii nu pot dispune de software-ul pe care il achizitioneaza dupa cum doresc fiind constransi sa accepte limitari de functionalitate care ar putea fi adresate facil daca utilizatorul ar dispune de codul sursa. Se creeaza auspiciile unei tiranii totalitara aservite hegemoniei fasciste americane. Serviciile secrete nu numai ca nu pot fi controlate de organisme externe dar incearca impreuna cu serviciile secrete americane sa-si mareasca puterea si sa instituie un sistem de supraveghere global prin care sa aserveasca oamenii.

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Cîtă vreme cadastrul e varză nu pot să accept nici o discuție ”elevată” cu privire la dreptul de proprietate. Ca pe vremea lui Titu Maiorescu: FORME FĂRĂ FOND.

      Un secol degeaba.

  14. Andrei spune:

    Sunt surprins de reactiile din comentarii. Contributors se presupune ca are un public de elită. Iar elita noastră pare a fi snoabă și retrogradă. Dar e chiar mai mult decât atât. Am verificat înainte să compun acest scurt mesaj daca nu cumva am suferit o întoarcere în timp, dacă suntem într-adevăr în 2015.
    Fără nici un fel de pretenție:
    - Deci nu se poate!!! E nevoie de un text de popularizare a unei rețele sociale care a devenit o utilitate precum apa caldă… Wow. LOL :) )) :p

  15. Eugen Vasiliu Eugen Vasiliu spune:

    Grea misiune ti-ai luat ! Dar ti-a iesit !
    Pentru ca ai scris asa cum te stiu : cu un umor patimas !

  16. Ela spune:

    Indiscutabil, Fb este o inventie fabuloasa, care da multora senzatia ca-si traiesc viata asa cum doresc, din plin!
    Si cum, NIMIC nu are o aceeasi valoare pentru toti, una universala, unanim si identic recunoascuta ca atare, adica intrinseca, TOT ce conteaza pentru oricare dintre noi este propria interpretare pe care o dam lumii si vietii!
    Tot datorita – sau din cauza ;) – sfântului si omnipotentului nostru subiectivism, rezultatul final al comparatiilor, adica partea in care se inclina balanta, depinde, mai mereu, de intentia initiala a emitentului…
    Acolo unde nu mai sunt de acord, dar de loc (!), este cand sunt judecati ca INADAPTATI cei care nu impartasesc acelasi entuziasm pentru Fb, si pe care autorul se simte obligat sa-i convinga, cand singurul lucru de facut ar fi…sa le respecte dreptul de a fi diferiti!

    • Vlad spune:

      Oamenii s-au stricat la cap. Facebook-ul le foloseste intimitatea pentru a face bani, adica o concurenta neloiala si abjecta si oamenii il ridica in slavi …

    • Tudor Calin Zarojanu Tudor Călin Zarojanu spune:

      Doamne fereşte! Departe de mine gândul de-a da asemenea calificative! De altfel, poate aţi remarcat că mă refer şi la cei care SUNT pe Facebook, dar – după părerea mea – nu i-au descoperit încă toate valenţele.
      Despre asta este textul meu: valenţele Fb, aşa cum le văd eu. Între care “viaţa alternativă” e departe de-a fi singura. Mă îndoiesc chiar că e cea mai importantă.

  17. ion adrian spune:

    Eu am o doza de fatalism (poate chiar de misticism) si ma intreb cum de s-a implinit previziunea facuta de mine intr-o interpretare(publicata) personala a Mioritei inainte cu vre-o luna de Duminica Orbului, cum ca Iliescu (Raul) va castiga cu 2/3 in fata restului de 1/3 in care puteam aduna(cu indulgenta desigur) Binele.

    • MIHAI 2 spune:

      Previziunea Dvs a fost corecta pentru ca pe atunci nu aveati cont de Facebook si , vrand nevraand socializati cu poporul din care doua treimi , sau poate 80%, intrau la categoria ”bizoni”…daca va mai aduceti aminte.
      Daca vreti sa va luati revansa pentru acel moment umilitor al vietii noastre solutia este sa nu mai vehiculati acel adevar necovenabil. In prezent cuvantul de ordine este ca NU AU VOTAT 80% CU ILIESCU ci ca fost o FRAUDA. De asemenea nici o vorba despre incredibila revenire a lui Iliescu la Cotroceni in 2000 si despre intrarea noastra in NATO cu el presedinte. Asa cum TVR ul ca televiziune unica in 1990 a spalat creierele bizonilor, la fel putem si noi reaseza convenabil istoria – acesta fiind un alt argument – al 32 lea – in favoarea Fb, inteles ca Minister al Adevarului.

  18. Fara Facebook spune:

    Nu am avut si nu voi avea niciodata un cont Facebook. Mai sint si alte produse si servicii gratuite ale altor companii (Yahoo, Google, Twitter, Instagram si toate celelalte) pe care le ocolesc cu mare grija – chiar daca in prezent serviciile gratuite fac legea in internet – pentru ca stau si ma intreb ce model de afaceri e acela care implica atragerea oamenilor in utilizarea unor aplicatii pe care cineva le ofera in mod gratuit? Cine acopera cheltuielile? De unde vin banii totusi?

    Bineinteles ca nimeni nu furnizeaza servicii in mod gratuit. De ce ar face-o?

    Daca folosesti ceva in mod gratuit, tu NU esti clientul. Aceste companii AU clienti care le platesc bani, dar tu nu esti printre ei. Ceea ce inseamna ca tu esti marfa.

    Sa ne amintim ce i-a scris Mark Zuckerberg unui prieten pe vremea cind era student:

    Zuck: Yeah so if you ever need info about anyone at Harvard, just ask.
    Zuck: I have over 4,000 emails, pictures, addresses, SNS
    Friend: What? How’d you manage that one?
    Zuck: People just submitted it. I don’t know why. They “trust me”
    Zuck: Dumb f*cks

    Orice faci prin intermediul unui serviciu gratuit scapa controlului tau imediat si permanent. Aceste companii monetizeaza viata ta si vietile familiei tale si ale prietenilor tai. Tu esti marfa, iar ei te vor vinde oricui va plati.

    Poate ca, pentru a asculta si cealalta parte, entuziastii utilizatori de Facebook ar trebui sa citeasca si articolul “Facebook Does it Again – Company Sends Funeral Home Advertisements to Cancer Sufferer” de Michael Krieger:

    https://tinyurl.com/p953lsr

    In acel articol puteti gasi link-uri spre alte articole avertisment, cum ar fi:
    “Meet the 77th Battalion – The British Army is Mobilizing 1,500 “Facebook Warriors” to Spread Disinformation” de Michael Krieger
    sau
    “Get your loved ones off Facebook” de Salim Virani.

    • Vorba lui Zuck spune:

      Utilizatorii instrumentului (gratuit!) Facebook ar trebui intrebati daca ar accepta sa locuiasca intr-o casa cu toti peretii din sticla transparenta, primita gratuit. In afara de exhibitionisti, de oamenii strazii si, poate, de unii batrini de prin aziluri nu cred ca s-ar gasi multi amatori.

      Si totusi, cei care controleaza bazele de date ale companiei Facebook pot sa afle despre fiecare utilizator din sutele de milioane de “clienti facebook satisfacuti” incomparabil mai mult decit s-ar putea afla despre locatarul unei case transparente stind pe un scaunel si uitindu-te prin pereti 24/7.

      Vorba lui Zuck: Dumb f*cks.

      • Tudor Calin Zarojanu Tudor Călin Zarojanu spune:

        Iertare, dar este o afirmaţie fără nicio acoperire. Daţi-mi măcar un exemplu despre ce află Fb despre mine – care sunt foarte activ – şi n-aş vrea eu să aflu. Sunt curios.
        Comparaţia cu casa de sticlă nu se poate susţine nicicum: nu-mi fac nevoile pe Fb, nu mă dezbrac, nu fac dragoste, nu-mi tai unghiile, nu spăl vasele etc. – nu fac 99% dintre lucrurile pe care le fac acasă. Şi, oricum, ceea ce fac public este pentru că vreau s-o fac. Nu AFLĂ Fb pe şest, îi spun eu deschis. De ce – asta cred că am spus mai sus. Puteţi fi sau nu de acord, dar nu puteţi susţine că mi se-ntâmplă ceva ce nu vreau să mi se-ntâmple.
        Promit să scriu odată şi despre obsesia asta că ne află Internetul marile noastre secrete personale…

  19. Tara spune:

    Sugestia mea e să parcurgeţi cu atenţie https://www.facebook.com/legal/terms şi să trageţi singuri concluziile.

    Lămurind şi problema identităţii:

    Registration and Account Security

    Facebook users provide their real names and information, and we need your help to keep it that way. Here are some commitments you make to us relating to registering and maintaining the security of your account:
    You will not provide any false personal information on Facebook, or create an account for anyone other than yourself without permission.
    You will not create more than one personal account.
    If we disable your account, you will not create another one without our permission.
    You will not use your personal timeline primarily for your own commercial gain, and will use a Facebook Page for such purposes.
    You will not use Facebook if you are under 13.
    You will not use Facebook if you are a convicted sex offender.
    You will keep your contact information accurate and up-to-date.
    You will not share your password (or in the case of developers, your secret key), let anyone else access your account, or do anything else that might jeopardize the security of your account.
    You will not transfer your account (including any Page or application you administer) to anyone without first getting our written permission.
    If you select a username or similar identifier for your account or Page, we reserve the right to remove or reclaim it if we believe it is appropriate (such as when a trademark owner complains about a username that does not closely relate to a user’s actual name).

    Deci dacă foloseşti date incorecte despre tine, se numeşte că te afli în dezacord cu termenii de utilizare şi te poţi trezi cu accesul suspendat.

    Dacă ţi-ar plăcea să trăieşti într-un imens laborator, în calitate de subiect, împreună cu alţii, e alegerea ta şi sigur te vor ţine pe gratis. Însă, dacă nu ai face asta în viaţa reală, nu ai motive să o faci nici pe internet.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tudor Calin Zarojanu


Tudor Calin Zarojanu

Absolvent de Informatică, jurnalist şi scriitor. A publicat, între altele, „Viaţa lui Corneliu Coposu” şi „Sfîrşitul lumii”. De curand au iesit de sub tipar „Salut... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)