marți, martie 19, 2024

Viteza tehnologiei, viteza Educației. Despre un decalaj

Acum doi ani aproape începusem un articol despre o lege adoptată în Franța. Cine prevedea că subiectul ei va pune, altfel, relația dintre Tehnologie și Educație? Iată începutul:

„Azi, 30 iulie 2018, Parlamentul Franței a aprobat o lege care interzice device-urile digitale în școli. Cu unele excepții, în scop pedagogic, de pildă. Controversată, legea arată, de fapt, eșecul unui tip de educație, neglijat în fața seducției conectării oriunde și oricând. Nu conectarea e problema, ci cum anume s-o folosești bine la școală.”

De câteva luni, sistemele școlare din întreaga lume, practic, sunt forțate să treacă, cu cât mai mult și mai multe, în online. Viteza cu care s-a oficializat această forțare sacrifică, însă, părți din conținutul Educației. Se știe, o lecție, un curs, un seminar trebuie construite altfel pentru a fi accesabile online în comparație cu ce s-a întâmplat până acum. Educația in presentia este deturnată spre metamorfoza ei digitală unde, între probleme, apare și aceea a decalajului care se produce, la mai multe nivele. Dacă soft-iștii produc cu o viteză remarcabilă o mulțume de produse și facilități digitale, obișnuințele multora din corpul profesoral țin de vechiul suport al cunoștințelor și mai puțin de performanța lor în lucrul în online. De multe ori, însă, e exagerată ideea că noile generații sunt foarte competente digital. Corpul profesoral, cum s-a observat nu odată, instruiește prea puțin elevii, studenții în folosirea instrumentelor digitale pentru scopul învățării. Observațiile nu sunt valabile numai pentru noi, aici. Dacă este evidentă ușurința cu care elevii și studenții adoptă lucrul cu un computer, un laptop, o tabletă, de multe ori asta e în vederea socializării în rețea sau unor căutări care să răspundă unor curiozități etc. Efortul lor e dirijat în mai mică măsură spre folosirea device-urilor, un telefon mobil (de care nu se despart!) în scopurile învățării. Am făcut și eu, ca și alți colegi și colege, micul exercițiu al încurajării lor în vederea folosirii mobilului pentru a obține o informație specializată în timpul interacțiunii noastre.  Nu odată au fost surprinși. Alteori …am fost surprins eu căci o și făcuseră deja imediat după ce a apărut problema!

Trecerea conținuturilor didactice în online cere imaginație, creativitate și un alt mod de a interacționa. Prea puțini dintre noi, și în pre- și în universitar, am fost/suntem antrenați în a face așa ceva, necum în a fi performanți. Și atunci: de ce nu este creat un program național în Educație exact în acest scop? De ce nu? Desigur, e mai simplu să disponibilizezi bani pentru a cumpăra tablete, computere și a le pune la dispoziția elevilor. Nu spun că e inutil. Spun că, încă odată, se încurajează, se dezvoltă decalaje. Nivelul de civilizație, cultură nu e același  pentru membrii aceleiași categorii: elevi, studenți, profesori. Trecerea în online scoate în evidență carențe serioase, de la simpla folosire a celor mai simple instrumente digitale, aplicații etc. până la inapetența, rezistența în fața forțării noului modului de „predare”.

Nimeni nu poate evalua acum consecințele pe termen scurt și mediu urmând deciziei multor universități din lume de a dispune brusc metamorfoza pachetelor curriculare, a modului admiterii, a evaluării.

Apar deja mari probleme privind vulnerabilități ale integrității academice, creșterea sentimentului de izolare care mimează colectivitatea, și creșterea afecțiunilor ochiului, cu consecințe asupra dinamicii cerebrale, urmare a „consumului” excesiv de ecran. Va crește, desigur, disconfortul poziției fizice statice în fața laptopului, cu consecințe generate de mobilitatea tot mai redusă. Degeaba semnalele de alarmă apărute indică inconveniente majore generate de regimul restricțiilor în pandemie. Ideea că pot fi îmbinate online-ul cu in presentia nu este încă parte a unei strategii în condițiile unei conviețuiri forțate cu virușii noi. Populația țintită de procesul educațional e împinsă grăbit într-o nefirească, disarmonică priză a digitalului provocând o extracție majoră din procesul firesc al formării și transmiterii cunoștințelor în vederea stimulării modului propriu de a gândi.

Însuși modul comunicării se schimbă acum. Fără să știm cu precizie dacă e bine sau nu, dacă nu facem decât să răspundem superficial într-o situație de criză. În universitate, schimbarea structurii conținuturilor ar trebui să atragă și schimbarea modului evaluării. Încă se vorbește puțin despre asta. Și astfel, încă odată, decalajul se mărește: între obiectivele învățării, care sunt formulate pentru situația normală a parcursului educațional, și obiectivele care, acum, ar trebui puse în acord cu folosirea extensivă a online-ului. Dacă a folosi resursele digitale și întreaga ofertă  în online pare la îndemână, nu la fel e și cu resursele Educației. Ca orice sistem, și aceasta are o forță inerțială care poate fi dinamizată printr-un șoc. Când Educația se predă aproape necondiționat online-ului, pentru că e, administrativ, o operațiune „mecanică”, deși ar putea fi intens creativă și generatoare de resurse, relația fundamentală între „actorii” săi e deturnată. Ar trebui cercetat spre ce? „Mașina” și umanul nu sunt incompatibile. La fel Inteligența Artificială și cea Naturală. Și-au mai dat mâna. În Educație, însă, atenția e spre ce se întâmplă cu umanul. Când presiunea crește pentru a acredita uniform ideea de users, cuantificabilă în societățile de consum, e de văzut dacă nu cumva ei/ele devin, pe nesimțite, losers. Se știe, când ceva se câștigă, altceva se pierde.

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Nu cred ca fonfanitii de francezi ar trebui dati drept exemplu de urmat. Poate doar sa-i vedem pe Funes si Bourvil ca prototipul francezului.

    Chestia e f clara, cine merge pe computerizare a cistigat, cine nu … la capsuni.. nu-mi plac capsunile

    • Ai auzit de ARWU – Academic Ranking of World Universities? Numit si clasamentul Shanghai. Cel mai performant clasament al universitatilor din lume, bazat de criterii clare, riguros comensurabile.

      Se face clasamentul general, dar exista clasamente si pe domenii.

      In clasamentul pe Matematica(2019), primele cinci pozitii sunt ocupate de 3 univ din USA si 2 din FRANTA.

      Asa ca nu cred ca orice maimutoi din Romanica ar trebui sa aiba tupeul de a-si da cu parerea referitor la ce inseamna invatamantul in FRANTA.

      Nu uita ca notiunea de BACALAUREAT a luat fiinta ca urmare a unei initiative a lui Napoleon, imparatul francezilor.

      Noi astia dintr-o tara care nu a dat mai nimic omenirii pana acum ar trebui sa stam cu nasul in pamant de rusine. Daca am avea bun simt!

      • Tu ai citit articolul? „Azi, 30 iulie 2018, Parlamentul Franței a aprobat o lege care interzice device-urile digitale în școli
        *****

        Ti se pare asta o miscare progresiva? Ai putea sa cauti statistici de premii Nobel, de facultati de toate categoriile si vei vedea ca fonfanitii nu stau prea bine. Treaba cu Bonaparte e de giga, stii care au fost cele mai vechi universitati din lume?

        Chiar daca sunt roman nu trebuie sa ma inchin la fonfaniti, exista enorm de multe exemple in lume care ar putea fi urmate, de la asiatici, la americani, la evrei etc.
        Dupa mintea mea Grand Nation a disparut la ww2, cind s-a,facut de rahat

        • @neamtu Este o idee foarte buna introducerea acestei legi: trebuie doar sa intelegi motivatia, ceea ce se pare ca nu puteti face.
          Copiii/tinerii au nevoie sa cogiteze singuri, sa caute singuri solutii, sa faca legaturi intre anumite fapte, idei etc. Avand acces la prea multe informatii, de multe ori , nu numai ca se pierd si nici nu stiu ce anume sa aleaga, care este informatia corecta, completa, dar nici nu au rabdare sa gaseasca ei singuri raspunsurile, le asteapta mura in gura.
          Bineinteles, in scoli/licee se folosesc anumite dispozitive digitale dar numai in scop pedagogic, cum este bine precizat.
          Recomand cartea ” La fabrique du crétin digital”, scrisa de un un cercetator CNRS in neurosciences, Michel Desmurget.

          • Alexa, lumea se schimba, Napoleon s-a dus, copiii, tinerii sunt mai inteligenti decit credem noi, in loc sa se interzica eu mai degraba le-as incuraja, ar trebui dezvoltate app de invatat pe clase, as zice sa fie chiar obligatorii.
            Fonfanitii insa, au mari probleme cu ordinateur, e inventie americana, ca guma de mestecat.

            • @Neamtu Vad ca ati ramas pe vremea lui Napoleon si nu reusiti sa treceti de perioada asta.
              Din pacate, pentru a fi credibil este nevoie de argumente ineligente si nu de a repeta de nu stiu cate ori fraza cu Napoleon si fonfaitii”. Dar , atat puteti, atat faceti!

            • Duoamna, nu eu am ramas la Napoleon, ci duomnu LS pe care vad ca-l aprobati, mnealui ne-a dat, ca dovada ca invatamintul francez ar fi cel mai tare din parcare, exemplu ca Napoleon s-a gidilat cu doamna pe Recamier si a scos Bacalaureatu..

      • @LS Din comentariile @neamtului, am remarcat ca are o problema cu francezii. Si nu este singurul, citesc tot felul de injurii la adresa francezilor si in alte comentarii. O data ( ma intreb daca nu era chiar @neamtul) tot intr-o discutie despre stiinta, scoala si francezi, am avut surpriza sa aud argumentul: medaliile Fields nu inseamna nimic, degeaba francezii sunt campioni ( alaturi de americani) la acest capitol! La nivelul acesta nu cred ca este cazul sa insistati, orice argument civilizat si inteligent se loveste de bariera ignorantei.
        A propos de clasamentul amintit, pe langa cele doua universitati in top 5, trebuie amintit ca aproape 20 de universitati franceze sunt (si nu numai anul trecut) in top 100 al disciplinei matematica. Dar, cum spuneam, argumentele nu reusesc sa treaca de ideile fixe ale unora.

      • Domule LS. Nu ma pronunt asupra invatamantului din Franta fiindca nu-l cunosc. Dar ma mira cum, pentru a va sustine punctul de vedere, alegeti din datele statistice exact acelea care va convin (domeniul Matematica). Daca la pagina de web ARWU va uitati la clasamentul general sau la alte domenii (de exemplu Computer Science and Engineering) veti vedea ca universitatile din Franta nu stau foarte bine (in comparatie cu US, UK). Inca o data, problema nu este invatamntul din Franta, ci modul in care va sustineti un punct de vedere.

        • @GCA: A propos de acest clasament: ar trebui intai sa stiti care sunt criteriile dupa care este facut si sa deduceti ca este o mare diferenta ( nici nu se poate altfel) intre tarile cu invatamant superior privat si cele cu invatamant superior de stat. Universitatile americane, spre deosebire de cele europene, isi permit sa recruteze ( cu salarii fabuloase) aproape toate vedetele din fiecare domeniu. Asta inseamna puncte in plus ( chiar foarte multe) in clasamentul respectiv. Dar nu va imaginati ca acesti mari profesori predau studentilor obisnuiti din acele universitati. In cel mai bun caz au 2-3 ore de curs pe saptamana in master sau scoala doctorala ( dar cei mai multi nu fac decat cercetare).
          Asa ca , asta nu aduce nimic spectaculos in plus universitatii respective. Un exemplu in acest sens : pana si chinezii s-au apucat ( in cateva universitati) sa aduca mari profesori din lumea intreaga doar pentru a spori prestigiul universitatii, a-i aduce puncte in acest clasament.
          De exemplu, premiatul Nobel Luc Montagnier, un tip care de vreo 10 ani nu numai ca nu mai face nimic in medicina, dar este si complet sclerozat si debiteaza numai prostii, este Full-time professor at Shanghai Jiao Tong University in China .
          In mod concret nu aduce nimic studentilor respectivi, doar punctele pe care universitatea le castiga in urma faptului ca au un premiat Nobel care are post la ei.
          Un alt exemplu si mai concret, universittaile de medicina romanesti unde vin numerosi studenti straini castiga puncte serioase in diverse clasamente academice, numai din acest motiv si se regasesc pe caeeasi treapta cu universitati mult mai bune, dar care nu fac afaceri cu diplome de medicina recunoscute in UE !
          Deci, mai incet cu pianul pe scari: ceea ce onteaza intr-un clasament este efectiv valoarea universitatii data de oamenii care lucreaza efectiv acolo si pe care universitatea ii paote atrage.
          Nu este mare scofala sa platesti si sa aduci cei mai mari specialisti intr-o universitate, atata timp cat ai finantele respective. Este mult mai greu ( si unele universitati europene de stat reusesc) sa pastrezi oameni de valoare cu salarii de 10 ori mai mici decat in Statele Unite.

          • fonafaneala cu furculision.. made in Alexa

            Un criteriu important in invatamint e cariera absolventilor… daca in tara imparatului soare-n ochi se mai naste cite un Poincare la o suta de ani si cite o Alexa d’Arc, din Caracal, in alte parti ale lumii ies pe banda rulanta preminati Nobel, savanti de renume mondial, inventatori, intreprinzatori, politiceni de marca si tot ce-nseamna in lumea asta ELITE. Sigur ca selectarea si atragerea celor mai stralucite minti ale lumii concura la un sistem de invatamint stralucit, de fapt duoamna, patrunsa de patos revolutionar, nici nu-si da seama ca, incercind sa scuze dezastrul invatamintului francez, de fapt il acuza.

            Sigur ca francezii au fost bolnavi cind erau mici, ca o au pe Brigitte Bardot si mai ales pe marele Micron, prototipul succesului invatamintului francez.

          • Cred ca ati inteles gresit ce am vrut sa spun. Problema asupra careia am vrut sa atrag atentia este ca pentru a sustine un punct de vedere unii aleg numai datele care le sustin punctul de vedere si nu mentioneza si datele care nu le sustin punctul de vedere. In engleza termenul este „cherry picking”.
            https://en.wikipedia.org/wiki/Cherry_picking
            A alege numai matematica pentru a sustine ca unversitatile din tara X (nu are importanta ce tara) sunt bune si a ignora alte domenii este un fel de „cherry picking”.

            • @GCA Am inteles perfect ceea ce ati spus, in schimb dvs nu ati extras ideea principala a comentariului meu. Aceasta este ca un clasament trebuie privit prin prisma criteriilor sale si ca este o mare diferenta ( de resurse financiare, in primul rand) intre tarile cuuniversitati private majoritare si cele cu invatamant public generalizat.
              Spuneam in comentariu ca nu este nici o scofala sa ai bani si sa aduci profesori foarte buni formati in alte universitati /tari si ca americanii fac exact chestia asta.
              Am dat exemplu unele universitati de medicina din Romania tocmai pentru a ilustra aceste imite ale clasamentului. Cat despre scoala franceza de matematica ea este bine cunoscuta cu sau fara clasamente: alaturi de Statele Unite este considerata cea mai buna scoala de matematica din lume la nivel universitar si de cercetare, si asta pentru o populatie de 5 ori mai mica decat cea a Statelor Unite (nu mai vorbesc de partea financiara de care dispun marile universitati americane).
              Cat despre invatamantul francez, @LS are dreptate sa afirme ca trebuie intai sa stii despre ce vorbesti si pe urma sa-ti dai cu parerea. De exemplu, concursurile pentru a deveni profesor la colegiu si liceu sunt extrem de serioase, si beneficiaza de o pregatire adecvata: putine tari au o asa o selectie si pregatire pentru aceasta meserie. Si este valabil pentru toate disciplinele.
              Interesati-va ce inseamna concursul ” Agregation” si mai discutam despre invatamantul francez.

            • @GCA: Ok GCA, am inteles aluzia. Eu de fapt am vrut sa-l fac sa intelega pe „neamtu” ce inseamna Matematica la nivel de Franta. Si sa inteleaga ca noi romanii, care nu suntem performanti la nimic, ar trebui sa tinem ciocul mic in astfel de discutii. Sa acceptam ca cei cu performante mult mai bune decat noi sunt cei ce merita a fi luati in seama.
              Exemplul cu Franta l-am dat pentru ca exprimarea lui „neamtu” nu e conforma cu ceea ce a insemnat si inseamna „Vie et civilization francaise”!
              In alta ordine de idei, intreaba si tu, pe la Harvard, Stanford, UCLA, Stony Brook, Texas A&M, Imperial College, Cambridge, Oxford, Edinburg, Bologna, Gottingen, Tubingen, Lomonosov(UNIVERSITATI) si o sa ti se spuna cum sta treaba cu invatamantul online! Repet, el este eficient atunci cand atat elevii(studentii), cat si profesorii sunt niste mediocri(ca sa nu spun altceva mai dur, dar mai relevant)!
              Sper ca observi ca nu am mai mentionat nicio universitate frantuzeasca.
              Uite, da tu un exemplu de un fapt nebanal din matematica ce poate fi explicat printr-o discutie pe Skype! Sau fa un experiment! Explica-l tu online unuia care nu-l cunoaste inca, si vezi ce a inteles!

  2. //

    Autorul ataca sederea in fata unui ecran ca efect negativ. Insa mi se pare mie, sau elevii stau in banca, cateodata in banci foarte incomfortabile, pentru cea mai mare parte a zilei, ca sa asiste la lectii, fara sa se miste?

  3. Fortarea educatiei in online dezvaluie procesul de de-concentrare a procesului de educatie, de iesire a sa de sub tutela autarhica a institutiilor stabilite de stat.

    Prozaic spus, a inceput sa ne doara in basca de prostiile debitate de „sistemele educative” de stat.

  4. Autorul amesteca lucrurile. Telefoanele mobile nu sunt calculatoare. Domnia sa vorbește de pe poziția și experienta sa din învățământul superior și pare s-o extraploeze la întreg învățământul. Pentru un tanar de 19-22 ani folosirea instrumentelor digitale poate fi o metoda de învățare, pentru unul de 6-14 este cel mai frecvent o sursa de jocuri electronice, de a fenta la examene, de distragere a atenției de la învățare si de bullying. In școlile din Francia telefoanele mobile nu sunt interzise decât în ciclul primar si secundar, nu si la liceu. Exista si alte tari care au interzis sau restrâns folosirea telefoanelor mobile in scoli. Un studiu al LSE arată că în școlile din UK in care au fost interzise telefoanele mobile elevii au rezultate mai bune.

  5. Am invatat la facultate 5 ani niste chestii pe care nu le-am inteles niciodata. Le-am inteles acum in cateva ore urmarind lectii facute de amatori pe youtube.

  6. Cei care tot ridica in slavi demersul didactic de tip online practicat actualmente in invatamant dovedesc ca scoala nu a lasat prea multe urme asupra lor.

    Eficienta lectiilor, cursurilor, seminariilor online este maxim 25-30% raportat la eficienta invatamantului face to face.

    Cum credeti ca poate un profesor de matematica sa explice online formulele de tip Stokes, teoria corpurilor necomutative sau problema curburilor suprafetelor?

    Daca profesorul nu e bine pregatit, eficienta sa, online sau ba, este aproape ZERO.

    Mai sus eu ma refer la profesori, nu la pseudoprofesori. Ca in patria scumpa au ajuns cadre didactice fel si fel de neaveniti nu este o chestiune ce tine de „online”! Tine de toleranta la impostura a natiei.

    Online-ul este eficient pentru cei mediocri, mai ales cand demersul didactic este realizat tot de mediocri. Nimic mai mult!

    Cultivarea spiritului nu se poate realiza online! Formarea capacitatilor de exprimare, de asemenea! Atentie, exprimarea poate insemna, de exemplu,exprimare matematica, stiintifica!

    Nu e cazul sa emita pareri toti limitatii!

    • Nu e cazul sa emita pareri toti limitatii
      **********
      Iata un argument inteligent care confirma formulele Stockes precum si curbura suprafetelor.
      Aprops ce conditie trebuie sa indeplineasca curbura unor suprafete pt a putea fi confenctionata din tabla prin formare la rece?

      • @neamtu Nu exista formulele lui Stockes. Poate va referiti la Stokes ( George Gabriel). sau va gandeati la „stockurile” facute in timpul carantinei.
        Cred ca ar fi trebuit sa ascultati sfatul lui @LS.

    • Exact…de fapt putem reduce tot invatamantul asta la niste tutoriale online facute profesionist de super-didacti. cateva mii de oameni p[e tara sunt suficienti sa realizeze niste cursuri grozave care sa poata fi urmarite „online”…adik incarcate.
      Intrebarile urmeaza dupa…intr-un formular la care sa rapsunda alte mii. Am rezolva multe probleme: bugetare, de profesori rai/buni, etc.
      desigur ca glumesc, asta nu mai e scoala ci e autodidactism de tip youtube. Stai si gasesti tot felul de documentare si explicatii grozave de pe care inveti. Intrebarea e daca asta formeaza omul de tip nou…sau ce anume formeaza?

      • Normal ca formeaza „omul de tip” nou, servil,indoctrinat, supus si spalat pe creier astfel incat sa corespunda algoritmilor si al legilor tot mai idioate , un consumator perfect care poate fi dus de nas precum taurul de belciug.

  7. Toata lumea are impresia ca invatamantul poate avea loc online, momentan este o solutie de avarie si poate fi doar o viarianta insa nicidecum viitorul invatamantului.
    In aceste conditii n-ar mai fi nevoie de nici un sistem de invatamant, fiecare instutie in parte scoala, facultate etc.etc putand sa ofere fiecaruia „portia” de invatatura.
    Invatamantul ar deveni „marfa” si ar putea fi tranzactionat ca atare, chiar doreste cineva acest lucru ? nu cred sa fie undeva pe lume un stat care renunta la sistemul de invatamant si doreste sa-l acorde unor intermediari, in „Lohn” cu s-ar spune.
    Nu fiecare copil / tanar este in masura sa faca fata acestei metode de invatamant.
    Un ecran si niste programe nu pot substitui in invatator sau profesor chiar daca acesta perticipa online direct la cursuri, este nevoie de contactul direct intre el si elevi/studenti, latura emotionala avand un mare impact, mai ales la copiii de varste mici.

    • Intr-adevar, invatamantul sub control de stat este desuet, ineficient. Fie in prezenta, fie online.

      Spun „sub control de stat” si nu „de stat”.

      O parte din ce in ce mai mare a invatarii are loc deja in afara „sistemului educativ” aflat sub controlul statului.

      Oricare copil/tanar nu doar ca face fata noii tendinte dar chiar o foloseste. Unele institutii de invatamant (evident, cele din Finlanda) au inceput sa recunoasca pregatirea in afara scolii in cadrul procesului de invatamant institutionalizat.

      Ultima sfortare a conducerii exclusiv de catre stat a educatiei se materializeaza in „certificari”.

      Nu vedem ce se intampla pentru ca nu vrem sa vedem.

      Acest proces are loc in lume.

      ===

      In Romania educatia este inutila in mod cuprinzator.

      Ea se bazeaza pe livrarea de continut, din ce in ce mai bogat, mai voluminos si mai mare consumator de timp.

      Dar acest continut nu este pus in legatura cu nicio abilitate sau indemanare. Este o simpla inmagazinare de cunostinte inutile.

      Daca intreaba cineva „De ce trebuie sa stii formula ariei cercului?” nu primeste niciun raspuns logic si nici fundamentat.

      Mare parte din continutul livrat asa apartine perioadei de acum 60-100 de ani, cand era necesar.

      In prezent, 90% este continut fara valorificare iar 10% este gresit sau depasit.

      Nimeni, dar absolut nimeni, nu poate explica de ce sunt necesare cunostintele predate in preuniversitar. Motivul este ca de fapt nu sunt necesare.

      Rezultatul este ca avem 2 categorii de absolventi de liceu:
      a) cei care nu stiu nimic (si nu iau bacul)
      b) cei care poseda cunostinte inutile (si iau bacul)

      Intre a) si b) nu exisa nicio deosebire cand vine vorba despre studiile universitare. Ele ar trebui sa furnizeze pregatirea superioara, dar nu o pot face pentru ca nu au cui. Inca o data, valabil si pentru cei care abia iau bacul, si pentru cei care il iau cu 10 00.

      ===

      Fugim de cele de mai sus cat putem, cu speranta ca daca ne prefacem ca nu le vedem, vor disparea de la sine. Ne place sa vorbim despre reforma educatiei, dar facem tot ce putem ca sa o impiedicam.

      • Vorbim in general si mai putin de Romania unde 70 % din licee ar trebuie transformate in scoli profesionale restul de 30 % fiind suficient pt. necesarul de personal cu calificare superioara.
        Nu este nevoie nici de invatamant obligatoriu de 12 ani , ajung si 10 ani pt cine nu mai doreste sa lustruiasca de pomana bancile scolii si prefera sa invete meserie.

        • De invatamant este nevoie. Doar ca nu este necesar sa fie obligatoriu.

          Nici macar cel de 4 clase, dar sa zicem ca ar trebui mentinuta obligatia invatamantului primar deoarece este dificil de asigurat concurenta la acest ciclu.

          Nici in lume si nici in Romania.

          In conditiile proliferarii mijloacelor educative si a cresterii venitului personal, a cresterii sperantei de viata, este absurd sa crezi ca ai nevoie de alticineva specializat sa te indrume in invatare.

          Nu exista nicio legatura intre invatamant si devenirea personala. Exista intre invatare si devenire, dar invatarea nu e acelasi lucru cu invatamantul.

          Sistemele autarhice de educatie sunt relicve vii ale epocii industriale. Invatarea are loc in afara lor.

          ===

          In Romania troglodita de astazi, ar trebui totusi permise 2 lucruri pentru a se asigura eficienta educatiei:
          a) liberalizarea curriculei de liceu, a metodologiei de admitere in liceu si a formei de organizare a scolilor gimnaziale si a liceelor
          b) liberalizarea pietei muncii, cu inlaturarea conditionalitatilor si cu introducerea contractului intre parti egale (acum contractele de munca sunt asimetrice, legea protejeaza excesiv angajatul)

          Cum nu se intrevede niciuna din aceste 2 conditii, copiii vor continua sa fie torturati cu cunostinte inutile urmatorii 20 de ani cel putin. Si se razbuna pe parintii lor devenind generatii de medici, avocati, functionari complet inepti, incompetenti si rai.

          Nu vedem toate acestea pentru ca nu vrem sa le vedem.

          • Spre exemplu zidar sau tractorist, sunt meserii onorabile. Chiar aveti impresia ca invatatul poate avea loc in afara unui cadrul definit, institutionalizat ? daca privim catre liceele si universitatile de elita din SUA, Anglia, Europa apuseana, nu se potriveste modelul pe care il progapati si daca presupunem ca invatamantul pana la o anumita varsta n-ar fi obligatoriu, cu ce ne-am alege ?
            Invatamant performat poate avea loc numai sub indrumare directa din partea unor specialisti, vezi profesori, ingineri, matematiceni, medici, biologi etc. etc. , restul este frectie care produce in cel mai bun caz indivizi, cu exceptii, care nici macar pt invatarea unei meserii nu se preteaza.

            • Ce face un zidar in epoca prefabricatelor si de cat timp are nevoie sa se pregateasca?

              Ce face un tractorist, cand toata mecanica este strict la ateliere specializate si de cat timp are nevoie un om ca sa devina tractorist?

              De ce este nevoie de scoala profesionala pentru asemenea meserii, cand oricum pregatirea are loc in timp mult mai scurt decat cel al unei scoli?

              Ce se intampla daca nu mai e nevoie de tractoristi? Si asta are lor rapid, daca ne uitam la avansul GPS etc. Putem face cate o scoala profesionala de cate un an (sa spunem) de cate ori e nevoie de recalificare?

              Daca te recalifici de 3 ori in cursul vietii, si doar o data poti sa o faci intr-o scoala profesionala, ce justifica existenta unei scoli profesionale?

              ===

              Nu numai ca se poate face pregatire in afara cadrului institutionalizat sub autoritatea statului, dar acesta este viitorul.

              Va rog sa observati formularea mea: nu am spus ca se va face pregatirea in afara cadrului institutionalizat, ci ca organizarea cadrului respectiv nu va mai fi sub „dictatura” statului.

              Nu am vreo indoiala ca universitatile din Vest intretin iluzia faptului ca sunt indispensabile. Din asta traiesc, din aceasta iluzie.

              Indrumarea despre care vorbiti a pierdut foarte mult din relevanta, cel putin deoarece stiinta (spre pilda) nu mai este de mult timp apanajul unor creiere anume.

              Modelul nu este al meu si nu este nici macar un model. Este viitorul educatiei, ceva mai greu de vazut astazi, printre altele si pentru ca sunt multe interese in joc.

              Asa cum am spus, o parte din Europa se misca in aceasta directie. Exista deja abordari pedagogice solide ale acestui mod de organizare, partial se aplica deja. UE face primii pasi tot in aceasta directie, in stilul sau lent si birocratic.

              Epoca scolii-institutie guvernata de stat apune. Va rog sa remarcati ca nu vorbesc despre retragerea statului din sistemul educational, ci de guvernanta impartasita intr-o prima faza.

              ===

              Invatamantul nu este de facto obligatoriu nicaieri in lume. Este obligatorie petrecerea unor ani in anumite cladiri, asta e altceva.

              Nimeni nu te poate obliga sa inveti daca tu nu vrei. In acest sens, invatamantul nu este si nici macar nu poate fi obligatoriu.

              Ideea ca ar putea exista cetateni putini conectati la societate daca nu ar sta in acele cladiri 10 sau 12 ani este una auto-inselatoare si neaga responsabilitatea individului. Daca cineva doreste sa invete, intelege ca are aceasta raspundere, o va face. Daca nu, daca e iresponsabil, consecintele trebuie sa le suporte. Nu vad de ce ar trebui ca societatea sa apere pe indivizi de propria inconstienta.

              Prin urmare, nici din punct de vedere social, obligativitatea nu se justifica.

              ===

              Din pacate mitologia creata de experiente personale din trecutul mai mult sau mai putin indepartate face pe multi cetateni sa nu recunoasca ceea ce vad si ii opreste sa rationeze asupra realitatii.

              Nu ne punem macar o clipa intrebarea daca, spre pilda, predarea matematicii urmeaza realitatea tehnologica de astazi.

              Nu ne intrebam nici de ce e nevoie de super complicatul sistem de invatamant.

              Nu ne intrebam daca nu cumva ar trebui sa mergem mai repede spre viitor in loc sa ne caznim sa salvam industria potcoavelor in epoca autovehiculelor inteligente.

            • Stimbile, vad ca puneti totul la indoiala, intradevar inteligenta artificiala va gasi raspunsuri la invatamantul de „moda veche” de care nu ma mai fi nevoie.
              Vor fi cateva zeci de milioane de indivizi care vor controla acesta inteligenta si miliarde de idioti care nu-si vor putea castiga existenta, eventual cu munci necalificate extrem de prost platite.
              In aceste conditii nu vad cine ar cumpara produsele superinteligente de care vorbiti fara a ma gandi la problema exploziei demogarifce care in afara unor metode radicale nu poate fi rezolvaza decat prin educatie si emanciparea femeii.
              Cineva a spus ca cel mai periculos animal este chiar fica dansului, mai ganditi-va la acest aspect care tine direct de educatia fetelor.

  8. Ma mira ca modelatorul nu intervine sa arate cartonasul rosul unor comentatori care dau dovada de o lipsa de elementara de educatie si politete intr-un portal care se doreste a fi al eitei din Romania.

    • Bună ziua. Am citit comentariile celor care au binevoit să citească ce am scris. Și să intervină. Apreciez, mai ales, pe acelea care iau în serios subiectul. Cum știți, Educația stârnește, întotdeauna, opinii mai civilizate, mai aprinse sau lipsite de argument. Cum susține Ken Robinson( „De ce ucid școlile creativitatea?”/vezi speech-ul său de pe TED), Educația produce acest efect, în discuția publică, la fel ca și Religia sau Banii.

      • Nae Ionescu, ca tot e vorba de el pe aici, spunea: Scoala e buna, dar nu trebuie luata in serios”
        Orice forma de scoala, educatie e buna, ca e clasica, ca e online, ca e autodidact. Important e interesul. Cine vrea sa-nvete, invata, cine nu, nu, indiferent de forma.
        Mi se pare absurd sa nu se foloseasca avantajele digitalizarii, de la cele mai fragede virste, in definitiv o majoritate va lucra cu aceste sisteme, de ce sa nu inceapa d emico?
        Problema e ca atit unii profesori, cit si parinti sunt depasiti de computerizare, nu vad in asta de cit jocuri absurde si poze. Vina e a profesoriloor si a parintilor ca nu reusesc sa-i indrepte pe copii spre zona de invatare din digitalizare!

      • Ce intelegeti prin creativitate si care pot fi rezultatele acesteia ? Termenul este de multe ori folosit impropriu, in domeniile stiintifice predomina legile naturii si mai putin creativitatea.
        Din pacate. astazi „creativitatea” produce mai multe anomalii decat beneficii, vezi „contabilitatea creativa” vezi „adevarurile alternative”, vezi „fake news” vezi consumul tot mai mare de droguri cate tot creativ te face si multe altele.
        De ce nu discutam de disciplina, rigoare si respect ?

      • Din pacate, in Romania educatia nu mai este un subiect de dezbatere publica. Apreciez articolul Dvs. ca pe un act de mare curaj in aceste conditii.

        Daca va uitati cu atentie la incercarile de a imbunatati sistemul, veti observa ca nici una nu merge la esenta. Este clar ca in 99% din incercarile de imbunatatire, fundamentul il reprezinta fie experiente personale distorsionate de trecerea timpului, fie informatii disparate si superficiale dintr-un stat sau altul, fie dorinta de a revizui „pe ici pe colo”. Invatamtnul online se inscrie si el in panoplia demersurilor nascute moarte.

        Ken Robinson este un tip cu mare impact dar ideile sale sunt cantonate intr-o lume apusa. Creativitatea despre care el vorbeste nu mai poate avea loc in scoli, in mod obiectiv.

        ===

        Rezolvarea cetatenilor romani e simpla: trimit copiii la studii in strainatate, sau pleaca cu ei cu tot. Speranta moare ultima, noi ii facem deja pomana de 40 de zile.

  9. @Ursul Bruno

    Nu vorbeam despre inteligenta artificiala.

    De fapt, relevanta acesteia din punct de vedere al sistemului de invatamant este minora, daca nu chiar neglijabila.

    Nicio IA a planetei nu se va putea vreodata substitui vointei umane. Iar vointa umana este determinata in decizia de invatare (este insa un subiect in sine).

    ===

    Daca pentru a lua un carnet de tractorist (pentru a conduce inainte si inapoi pe camp un tractor (oricum ghidat prin GPS) ai nevoie de un timp de scolarizare de 10 ori mai lung decat pentru a lua un carnet auto si daca pentru carnetul de tractorist impunem o scoala sub control de stat, dar scolile de soferi sunt private, veti fi de acord cu mine ca lipseste orice logica.

    ===

    Daca 90% din ceea ce stim provine din afara scolii institutionalizate sub controlul absolut al statului, dar insistam asupra urmarii obligatorii a acelor „Cursuri” veti fi probabil de acord cu mine ca ne risipim viata.

    ===

    Daca tehnologia avanseaza de 10 ori mai repede decat capacitea unui singur individ de a o internaliza, veti fi iarasi, cel mai probabil, de acord cu mine ca este naiv sa credem ca putem avea un cetatean (cu o meserie numita „profesor”) care sa fie capabil ca in acelasi timp sa tina pasul cu tehnologia, sa se pregateasca in didactica si pedagogie si sa mai tina si ore.

    ***

    Sunt doar cateva motive pentru care educatia asa cum o stim in secolul al XX-lea a apus.

    Nu vrem sa vedem asta. E de inteles, pentru ca sistemul acesta ne-a creat tuturor un confort. Ori, oamenii se tem foarte tare de iesirea din zona de confort. Se tem si de asumarea responsabilitatii, care este definitorie pentru noua educatie.

    Dar nu putem nega realitatea la nesfarsit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în etică și integritate academică, comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro