vineri, martie 29, 2024

Violarea istoriei: Ambasada Rusiei, MApN şi divizia creată de Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă şi Valter Roman

În istoria românească, aşa-numită divizie „Tudor Vladimirescu” poate fi numită divizia Cominternului. A fost înfiinţată, cu aprobarea expresă a Comitetului de Stal al Apărării, organismul suprem din URSS în anii războiului, prezidat de Stalin.

Pe lângă ofiţerii si soldaţii care au acceptat să lupte de partea Armatei Roşii, existau comisarii politici, între care Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă, Dumitru Petrescu, Gheorghe Stoica, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Dumitru Coliu, Ion Rab, Vanda Nicolschi şi Valter Roman. Toţi aceştia aveau să contribuie, impreuna cu ofiterii romani deveniti mercenari sovietici, intre care Nicolae Cambrea, în chip decisiv şi nefast la satelizarea României şi la marile epurări din Armata Română după 1945 şi, mai ales, sub domnia lui Emil Bodnăraş, după 1947. Coliu si Vanda Nicolschi au condus Ministerul Controlului de Stat, un organism represiv despre care s-a scris prea putin. Despre aşa-zisa Divizie „Horia, Cloşca si Crişan”, să spunem că a fost de fapt o ficţiune, n-a mai apucat să se intruchipeze ca unitate combatantă cum işi doreau comunistii din România şi protectorii lor de la Moscova.

https://www.contributors.ro/global-europa/cine-a-fost-emil-bodnaras-spion-rus-stalinist-national-si-dinozaur-leninist/

https://www.contributors.ro/global-europa/cine-a-fost-petre-borila-intre-famiglia-comintern-si-familia-ceausescu/

https://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/27/ana-pauker-si-religia-politica-stalinista/

Faptul că tot mai vocalul ambasador Oleg Malginov (care ne-a gratulat pe politologul Marius Stan şi pe mine cu insulte pe drept cuvânt condamnate într-un admirabil comunicat de către Monica Macovei) dă lecţii despre cum trebuie românii să-şi amintească cel de-a doilea război mondial este de-acum o depăşire a ceea ce ar trebui să definească cu maximă claritate limitele intruziunii în treburile interne ale unui stat suveran, membru în UE şi NATO.

Iar faptul că MApN pune o poză cu soldaţi şi ofiţeri din acea divizie pe pagină oficială de Facebook este de-a dreptul năucitor.

Nu putem să nu ne întrebăm care sunt azi priorităţile politicii externe româneşti? E nevoie de aceste reverenţe scandaloase, in fapt abdicări simbolice la presiunile ruseşti? Este cazul să celebrăm prin auto-umilire amnezică, o divizie a capitulării în faţă colosului sovietic formată cu luni de zile înainte de schimbarea de alianţe din august 1944? Repet, nu după, ci inainte de 23 august 1944. Au auzit cei de la MApN despre ce-a însemnat captivitatea sovietică pentru mii şi mii de soldaţi şi ofiţeri români? Chiar este nevoie să siluim istoria şi să schilodim adevărul? De ce?

Recomandare de lectura:

http://www.humanitas.ro/humanitas/p%C4%83timiri-%C5%9Fi-ilumin%C4%83ri-din-captivitatea-sovietic%C4%83-1

„De-a lungul [precedentului deceniu] ne-au fost puse la dispoziţie mărturiile prin care vom putea reconstitui, când va sosi vremea aducerii-aminte, jumătatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare în parte şi pe toţi împreună. Rămăseseră însă zone de umbră stăruitoare. Una dintre ele este redată acum istoriei cu o mărturie de o valoare indiscutabilă… prin calitatea nu doar umană, ci şi intelectuală [a autorului]… Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică… reprezintă, după ştiinţa noastră, primul document de o atare amploare asupra soldaţilor şi ofiţerilor români prizonieri de război în Uniunea Sovietică. …Pe lângă talent (deoarece are şi talent literar), ţinută, demnitate, curaj… Radu Mărculescu are şi o memorie stăpână pe timp. Graţie ei, zeci şi zeci de nume pierdute în anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice.“ (Monica LOVINESCU, România literară, 11 aprilie 2001)

Versiune largita si actualizata a articolului aparut in editia online a „Evenimentului Zilei”

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Divizia a facut parte din forta militara a Puterilor Aliate si a luptat curajos impotriva trupelor germane pana ia sfarsitul raboiului. Trebuie condamnata pentru acest lucru?

    • @ Peter Manu,
      reformulati, dle profesor, avocat al rusilor: „Divizia a facut parte din forta militara a Puterilor Aliate”.
      Nici vorba. Divizia TV a facut parte din armata sovietica, care era aliata cu,impotriva cuiva.
      Erau fronturi diferite, si imediat dupa incheierea ostilitatilor cu Hitler, au devenit inamice.
      Se pare ca nu ati invatat ce e ala „tirlipici” :P

    • Dl. Manu, ca si ambasadorul rusiei, care se plange ca am uitat ca am luptat alaturi la sfarsitul razboiului, uita voit ca Romaniei nu i s-a recunoscut cobeligeranta. Italiei lui Mussolini i s-a acordat statutul de cobeligeranta. URSS nu a recunoscut niciodata anul in care am luptat alaturi de Aliati. Pana unde poate merge cinismul?

    • @ Peter Manu,
      io cre`ca ati fi putut argumenta in favoarea mujicului-mojic, mai altcumva.
      Pe Contributors este afluenta de spioni americani: Tismaneanu, Cranganu, George Mioc (plus citi ca ei sub acoperire). Ramasi in „forta militara a Puterilor Aliate” ;)

      Era normal ca rusul sa se inerveze.

    • Nu vreau sa hranesc trollul care comenteaza mereu la articolele profesorului Tismaneanu, dar nu pot sa nu observ ranchiunea imensa pe care i-o poarta indiviidul. Despre acestia a scris domnul profesor Liiceanu. I-a numit scuipatori de meserie, dar care scuipand in sus, se flegmeaza pe ei insisi. Pe acesti indivizi istoria nici macar nu-i va consemna ca in cazul lui Sebastian, pentru ca acestia sunt asa de mici incat nimeni nu va scrie despre ei, cu nume si prenume, ca au scuipat candva pe cineva. Nu pot sa nu ma intreb, insa, de unde vine ciuda asta a domnului Manu? E oare acel resentiment al omului care a visat sa ajunga un nume cunoscut si acum are o ura inexplicabila pee toti cei care i-au indeplinit visul, el ramanand un nimeni in lumea lui? I-a furat domnul Tismaneanu femeia in tineretiile lui si acum nu-l mai poate ierta deloc domnul Manu?

    • Dl. Peter Manu a descris un fapt unanim recunoscut al istoriei oficiale : Natiunile Unite (Puterile Aliate) erau constituite din SUA, Marea Britanie, URSS, Franta si o puzderie de state nesemnificative.
      Pe americani ii durea in cot de faptul ca respectiva divizie romana era una formata din renegati, atata timp cat combatea (imbracata in uniforme rusesti) inamicul comun, economisind singele american.
      Si nu i-a deranjat defel nici rolul pe care „pandurii” supravietuitori l-au jucat in sovietizarea armatei romane…

      • Daca vorbiti de un „un fapt unanim recunoscut al istoriei oficiale” (oficiale, ati scris), cite Frante aveti in vedere? si care era cea oficiala? Petain? De Gaulle?
        Apoi, Romania „oficiala” care era? cea reprezentata de divizia TV?
        Si-apoi, nu e vorba despre sentimentele americanilor, ci despre ale romanilor.
        Iar formularile cu „durutul in cot” ori „deranjat defel”, sa le spuna americanii, nu tu, un urmas al celor din divizia TV.
        NB,
        in 1963, un colonel dintr-un regiment al diviziei TV (fusese prizonier in URSS si deci pionier al infiintarii), se manifesta in doua feluri:
        – dimineata, cind intra intr-un dormitor de racani, isi scotea batista curata, alba, si dadea cu ea pe mozaicul de pe jos. Oricit ar fi fost spalata pardoseala, batista se murdarea; „ooo, ce-o sa-mi faca nevasta” zicea privind batista si urla „sa fie curat incit la primul pas sa alunec!”;
        – verdictul sau in urma oricarei inspectii era: „armata ca-n paş`patru, mai putin bataie!”

      • Despre divizia TV/Comintern rusii si agentii lor nu pot discuta decat la cacealma.
        Ori au lupat cu Aliatii si cu ceilalti romani, deci am fost cobeligeranti, deci urss e dusmanul nostru pentru ca nu recunoaste cobeligeranta.
        Ori nu erau in Armata Romana, nu au luptat cu noi, nu ii privim ca pe soldatii nostri, ci ca pe toate celelalte hoarde de mujici care au pradat toate tarile in care au fost, in orice parte a lumii, in orice perioada istorica.

        • Bunicul meu a fost prizonier de razboi la rusi, luptand la sevastopol, simferopol si odessa, fiind capturat de rusi si trimis in lagar. Povestea de conditiile cumplite din lagar, frigul, unghiile degerate, bolile de plamani. in 1943 avea 22 ani, iar divizia TV era pentru multi din ei, sansa de a scapa din acele conditii inumane. Nu cred ca va inchipuiti ca in acea perioada se discuta de drepturile omului in lagarele rusesti, iar soldatii viitori membrii ai diviziei, stiau ca pot muri in lupta sau sa zaca in lagar pentru o perioada necunoscuta lor. Si-a pierdut multi camarazi, iar apoi au luptat eroic pana in muntii Tatra de unde dupa cate imi amintesc s-au retras:Nu cred ca sacrificiul acestor oameni trebuie improscat.

  2. Ii aud pe multi spunand ca „era mai bine inainte” – cu referire desigur la siguranta serviciului si a locuintei.
    In ceea ce ma priveste, a meritat sa scapam de comunism fie si numai pentru dreptul de a ne cunoaste istoria. E trist sa vedem ca sunt printre noi oameni (romani, nu straini) care inca tin cu dintii de minciunile comuniste care le-au fost inoculate si in care au crezut. Dar sunt si oameni care lupta pentru ca adevarul sa iasa la lumina. Si acestia atrag, in chip firesc, atacurile celor ce si-ar dori sa ne pastreze intr-o ignoranta care sa ne faca usor de controlat. Asa se explica iesirea ambasadorului Federatiei Ruse, un domn ale carui declaratii nu fac decat sa intareasca impresia produsa de figura sa pastrand urmele a nenumarate excese bahice.

  3. Ulterior cuceririi Debreţin-ului şi acordării (de către Stalin) a numelui onorific al acestui oraş diviziei TV, Păstorel Teodoreanu i-a dedicat lui Nicolae Cambrea celebrul catren care a făcut furori în epocă şi pe care cred că îl cunoașteți. :)
    Uriaşă gafă, şocant inclusiv limbajul de lemn la care recurge autorul – vine parcă de undeva din anii 60 (îndrăznesc să sper, de dragul multor ani petrecuţi în acea instituţie, că este o gafă, pe fond de incultură şi grave confuzii morale. ). Oricum, „c’est plus qu’un crime , c’est une faute”.

    • De ce va mirati? Sunt tot felul de ‘think tank’-uri ce roiesc in jurul SRI si MAPN si grupuri pe internet populate de aceleasi personaje cica iesite din ‘sistem’, care vantura aceleasi atacuri anti americane, anti atlantiste si anti occidentalenin general, drapate in viziuni autohtoniste, ortodoxiste cu peste de masura, si simpatetice fata de ‘drepturile’ Rusiei si ‘calitatile’ lui Vladimir, prietenul tigrilor si inamicul ‘hienelor’ iudeo americane.
      De ce ar in fond diferit la noi fata de Ucraina, unde conform lui Poroshenko, peste 80% din agentii serviciilor secrete si de securitate ucrainiene au trecut de partea Rusiei? Vazind ADN-ul ‘patriotilor’ din structurile noastre, dorul de armamentul sovietic si de vigilenta patriotica a Securitatii, si cum se manifesta el din cand in cand, tare mi se pare ca unii de-abia asteapta sa ‘intoarca armele’.

  4. Divizia TV nu ar fi existat daca URSS nu ar fi rapit Tinutul Hertei, Bucovina de Nord si Basarabia! URSS a fost o structura nedemocratica si cetatenii Federatiei Ruse se identifica cu ea.. Pana in ’90 au trait din birurile tertoriilor cucerite si tarilor din umbra URSS-ului.. Acum cand e timpul real sa arate ce pot sa faca nu sunt in stare de cat de propaganda ieftina..

    Sa puna mana sa munceasca, sa invete, sa inoveze daca vor renume, asa cum au facut tari in Europa si in alte parti ale lumii, si sa ne lase in pace pe noi ca stim si singuri sa ne vedem de grija..

  5. Ca de obicei, poporul si cu institutiile straine vor trage inainte, cu forta, acest Guvern plin de creaturi de o rautate si o lasitate incredibila.

  6. Este regretabilă eroarea săvârşită pe site-ul respectiv şi este bine că s-a procedat la înlăturarea fotografiei respective. Aceasta poate fi postată doar cu o explicaţie adecvată, nu doar „aruncată” pur şi simplu pe o pagină de internet.
    Lucrurile sunt relativ clare în privinţa scopului pentru care a fost creată Divizia 1 Voluntari Români „Tudor Vladimirescu”: politizarea armatei române, în sensul dorit de autorităţile de la Moscova. În conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 320 din 26 aprilie 1945, în armata română au fost încadraţi un număr de 996 de ofiţeri şi subofiţeri din divizia respectivă (creată de autorităţile sovietice în toamna anului 1943 lângă Iambol, în URSS). Conform ordinelor primite, şase ofiţeri şi patru subofiţeri din divizie au rămas la Bucureşti pentru înfiinţarea Direcţiei Superioare de Cultură, Educaţie şi Propagandă, structură subordonată direct Ministerului de Război (Ordinul General nr. 29 din 8 mai 1945). Ceilalţi voluntari au fost retrimişi pe front, în marile unităţi ale Armatelor 1 şi 4, pentru a se pune bazele aparatului politizat de Educaţie, Propagandă şi Cultură – condus iniţial de colonelul Victor Precup.

  7. Pentru a nu dezvălui adevăratele scopuri ale structurii înfiinţate, ministrul de Război din acea vreme, generalul de divizie Constantin Vasiliu-Răşcanu, nu a ordonat desfiinţarea Serviciului cultural din Marele Stat Major, existent în mod tradiţional în armata română sub diferite denumiri, ci transformarea acestuia în Direcţie Superioară.
    La 2 octombrie 1945, structura respectivă a primit denumirea „Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă” (I.G.A.E.C.P.).
    La alegerilor electorale din anul 1946, membrii I.G.A.E.C.P. i-au sprijinit pe candidaţii Blocului Partidelor Democratice, iar secţia militară de pe lângă Comitetul Central al P.C.R. a coordonat manifestări cultural-politice şi ideologice cu militarii şi a încercat să înfiinţeze celule de partid în cât mai multe unităţi militare, în mod ilegal.
    Imediat după proclamarea Republicii (30 decembrie 1947), liderii Partidului Comunist Român au urmărit crearea cadrului legislativ în concordanţă cu preceptele lor ideologice, prin care să anihileze orice tip de rezistenţă antisovietică şi să ofere un aspect de legalitate actelor de autoritate pe care le săvârşeau. De asemenea, au fost constituite în continuare, în mod ilegal, organizaţii de bază ale partidului comunist şi ale U.T.C. în comandamente, instituţii şi direcţii militare, regimente şi batalioane.

  8. Un alt exemplu de implicare decisivă a factorului politic în armata română îl reprezintă „Directiva pentru instrucţia în armată”, emisă la 18 martie 1948. În documentul respectiv se sublinia faptul că instrucţia militară şi educaţia politică reprezentau „stâlpii care pot ridica valoarea armatei noastre“. Se oferea astfel un fundament politico-ideologic preluat de la sovietici privind instrucţia în Armata Română, bazat pe „noi metode de instrucţie a trupei şi viitoarelor cadre, metode corespunzătoare ideologiei pe baza căreia se clădeşte armata populară“.
    În luna mai 1948, generalul Dumitru Petrescu (şeful Secţiei Politice a Diviziei 1 Voluntari Români „Tudor Vladimirescu – Debreţin” până la 12 aprilie 1945, apoi locţiitor al comandantului Diviziei 2 Voluntari Români „Horea, Cloşca şi Crişan” pentru munca de educaţie şi cultură) a fost înlocuit de la comanda I.G.A.E.C.P. din cauza conflictului său cu colonelul Eromin, şeful secţiei militare a Comisiei Aliate de Control şi reprezentant al N.K.V.D., precum şi cu protejatul acestuia, colonelul Valter Roman (locţiitorul comandantului IGAECP şi şef al Secţiei Propagandă). Succesorul lui Dumitru Petrescu, generalul-maior Petre Borilă, îndeplinise la rândul său funcţia de locţiitor politic la Regimentul 1 Artilerie din Divizia 1 Voluntari Români „Tudor Vladimirescu – Debreţin” (1944-1945) şi primise gradul de căpitan de la sovietici.
    Sub conducerea generalului Petre Borilă a avut loc transformarea I.G.A.E.C.P. în Direcţia Superioară Politică a Armatei (D.S.P.A.), la 5 octombrie 1948, conform modelului existent în armata sovietică. Acest organism – structurat pe patru direcţii (organizare şi instructaj; propagandă şi agitaţie; cadre; administraţie) – a condus activitatea politico-ideologică din armata română, fiind împuternicit atât cu atribuţiile unei instituţii militare de stat, cât şi cu cele ale unui organism superior de partid.
    Prin înfiinţarea D.S.P.A. au fost oficializate organizaţiile de partid şi ale U.T.C. din armată (sub denumirea de organizaţii de bază), acestea fiind trecute sub autoritatea comandantului secund al unităţii (în cazul în care acesta era membru de partid) sau a instructorului de partid de la marea unitate. Astfel, comunizarea armatei române s-a realizat treptat, între anii 1945-1948 – în mod ilegal, iar din toamna anului 1948 – în mod oficial.

  9. În scopul susţinerii procesului de ideologizare rapidă a militarilor, conducerea P.C.R. a cooperat cu sovieticii pentru a trimite în armata română, în perioada 1944-1949, peste 2000 de activişti de partid şi ai organizaţiilor de masă, în loturi succesive. Astfel, Mihail Florescu , Ion Enescu, Alexandru Teodorescu, Ion Ioniţă, Virgil Trofin, Victor Voichiţă, Gheorghe Stoica, Ioan Rab , Constantin Antip, Boris Holban, Ilie Ungureanu, Gheorghe Zaharia, Laurian Medvedovici, Corneliu Soare, Trofim Gubrei şi Vasile Gherghescu au primit direct grade militare, devenind peste noapte ofiţeri şi au fost numiţi în funcţii de conducere pe diferite trepte ierarhice.
    Concomitent, s-au adoptat măsuri pentru înlăturarea cadrelor militare care au activat în armată regală şi a celor care nu dovedeau loialitate faţă de P.M.R. şi liderii comunişti. În acest sens, în perioada aprilie 1949 – mai 1950, o comisie condusă de Leontin Sălăjan (ajutat de Vasile Vîlcu) a efectuat verificarea tuturor comuniştilor din armată şi i-a epurat pe cei consideraţi incompatibili politic.
    Pentru a evita pătrunderea în organizaţiile de partid a unor militari consideraţi „periculoşi“ pentru noul regim politic, membrii C.C. al P.M.R. au hotărât înfiinţarea de comisii de partid în cadrul direcţiilor şi secţiilor politice din armată. Şeful D.S.P.A. îndruma şi controla Comisia de Partid a Armatei şi răspundea pentru hotărârile luate în faţa Comisiei Controlului de Partid de pe lângă C.C. al P.M.R.
    Pe bază concepţiei doctrinare sovietice privind controlul nemijlocit exercitat de aparatul de partid asupra armatei, generalul Emil Bodnăraş a emis la 30 iulie 1949 Ordinul General nr. 24 al ministrului Apărării Naţionale – care prevedea că locţiitorul politic al unităţii răspundea împreună cu comandantul acesteia de situaţia operativă, politică şi administrativă a unităţii respective. Din acel moment, principiul unităţii de comandă a fost subminat de controlul exercitat de membrii aparatului de partid asupra deciziilor comandanţilor de unităţi şi mari unităţi. Această realitate a fost camuflată de apologeţii regimului comunist mai ales după martie 1965, posibil şi din cauza faptului că, în perioada 18 martie 1950 – 19 aprilie 1954, la conducerea D.S.P.A. s-a aflat generalul Nicolae Ceauşescu – unul dintre susţinătorii fervenţi ai centralizării puterii – nu doar militare – în mâinile liderului politic suprem al partidului şi statului român.
    Numirile în fruntea aparatului de partid din armată s-au efectuat pe criterii politice şi în funcţie de fidelitatea dovedită faţă de conducerea P.C.R./P.M.R. Este de remarcat faptul că nici unul dintre cei care au condus acel aparat în perioada 1947-1989 – Dumitru Petrescu, Petre Borilă, Mihail Florescu, Nicolae Ceauşescu, Corneliu Mănescu, Gheorghe Ion, Gheorghe Zaharia, Ion Dincă, Ion Coman, Constantin Opriţă, Gheorghe Gomoiu, Ilie Ceauşescu – nu a avut la începutul carierei în armată pregătirea profesională care să confere dreptul de contrasemnare a ordinele şefilor de comandamente sau comandanţilor de unităţi. De exemplu, generalul-maior Nicolae Ceauşescu a urmat abia în perioada ianuarie – iulie 1953 Cursul Academic Superior (de comandanţi şi şefi de stat major de unităţi şi mari unităţi) de pe lângă Academia Militară Generală „I. V. Stalin” din Bucureşti, în timp ce îndeplinea deja de trei ani funcţia de şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei.

  10. Pe baza unei hotărâri adoptate de Secretariatul C.C. al P.M.R. în luna aprilie 1951, generalul-maior Nicolae Ceauşescu a ordonat, în calitate de şef al D.S.P.A., ca funcţiile de comandant de regiment să fie încadrate în cea mai mare parte cu membri de partid. Astfel, au fost epurate pe criterii politice toate cadrele militare considerate nesigure de activiştii de partid. Concomitent, au fost promovaţi veleitari, insuficient pregătiţi din punct de vedere militar, însă corespunzători sub raport politic.
    Un mecanism asemănător de promovare în funcţii importante de conducere a unor cadre nepregătite din punct de vedere profesional, însă fidele conducerii P.M.R., a fost impus la Ministerul de Interne şi în sistemul românesc de justiţie, fiind copiat fără discernământ modelul sovietic. Acest lucru a fost recunoscut chiar de Gheorghe Gheorghiu-Dej, la începutul şedinţei din 21 iunie 1963 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. Cu acel prilej, liderul suprem al partidului a declarat astfel: „În general, noi am mai discutat în Biroul Politic, ne-a preocupat de mai multe ori problema aceasta cu militarizarea unora. Va trebui să examinăm într-un viitor apropiat diferite aspecte ale militarizării diferitelor persoane în cadrul Ministerului de Interne, la justiţie şi la procuratură. Cine e militar, să rămână militar. Să examinăm întregul sistem şi să aducem îmbunătăţiri. Trebuie să mergem treptat la a schimba caracterul militar al anumitor instituţii. Bine că nu am acceptat atunci când s-a insistat foarte mult ca şi membrii Biroului Politic să primească grade militare. Ar fi fost ceva curios să ne fi pomenit îmbrăcaţi militari la diferite festivităţi.
    Însăşi caracterul statului trebuie să capete pe parcurs noi şi noi schimbări corespunzătoare şi cu stadiul de dezvoltare. Eu nu am în vedere aci armata, însă sunt alte instituţii care pot şi trebuie să fie îmbrăcaţi în civil (sic!). Sunt tot felul de generali, colonei, care nici nu ştiu să salute măcar.
    Problema aceasta trebuie s-o studiem. Sunt multe lucruri [pe] care le-am preluat de la sovietici şi care se pretează la îmbunătăţiri”.
    Revenind la Direcţia Superioară Politică a Armatei, putem afirma că influenţa aparatului P.M.R. în armată a devenit omniprezentă prin intermediul D.S.P.A., până la cele mai mici structuri ale acesteia. Toate acţiunile realizate de militari au primit o conotaţie politică pentru a legitima regimul politic impus de sovietici în România.

    • interesante informatii ! atunci ca si acum, intoarcerea armelor a insemnat moarte ptr unii si avansari ptr altii. totul depinde de caracter

  11. Situația așa zisei diviziei `Tudor Vladimirescu` care a luptat contra
    Armatei Regale Române, trebuie înțeleasă prin esența Euro-Asiatică
    a marelui imperiu de la răsărit. Acest imperiu, numit `Rus` de către
    fondatorii lui varegi (vikingi originari din Suedia), dar cu majoritate
    slavă, a fost influențat, și a adoptat principiile Imperiului Mongol.
    Să nu uităm că pricipatele rusești au plătit tribut Mongolilor, timp
    de peste 300 de ani, după bătălia de la Kalka (1223). Rușii au
    rămas puternic inflențați de către mongoli în mentalitatea lor!

    Îndradevăr, dis-respectul față de tratatele semnate, sentimentul
    de victimizare, care aduce justificarea propriilor acțiuni violente sunt
    elemente de mentalitate mongole. La fel cum mongolii ofereau unui
    nou ținut oferta de a lupta sub steagul lor sau de a pieri sub sabia lor,
    la fel și cu divizia `Tudor Vladimirescu`. Puțini dintre prizonierii
    rușilor scăpau cu viață. De obicei mureau de epuizare sau din cauza
    diverselor torturi. Ca și mongolii, rușii își impingeau `aliații de conjunctură`
    în prima linie, pe post de carne de tun. Aceștia urmau să lupte împotriva
    concetățenii lor. Cei care refuzau erau omorâți, cei care se retrăgeau erau
    împușcați de către miliția politică militară care stăteau pregătiți în spatele
    propriilor linii, cei care încercau să se predea erau deasemenea uciși.

    Alte elemente militare tipic mongole în comportamentul militar
    rus sunt tacticile de disimulare, de negare a evidenței, pentru a induce
    adversarul în eroare și a prosti pe cei neavizați și creduli (din pacate
    sunt mulți dintre aceștia in Europa). Apoi au fost violurile în masă
    săvârșite de către armata roșie în Germania, la sfarșitul celui de-al doilea
    război mondial din Germania căruia iau căzut pradă (`de război`) milioane
    de femei germane. La fel se întâmpla și cu armata mongolă când
    ocupa un ținut nou. Barbații fie erau omorâți, fie erau înrolați în
    prima linie a armatei mongole. Femeile erau violate în masă de către
    armata mongolă, dacă nu apucau să se sinucidă.

    O singură mențiune este că, mongolii aveau admirație față de persoanele
    cu aptitudini deosebite. În această categorie intrau meșteșugarii,
    medicii, cărturarii, aleși pe spânceană, erau încolonați și trimiși
    în Mongolia, pentru a ridica nivelul populației de acolo, deoarece
    mongolii erau conștienți de înapoierea lor, în ciuda victoriilor militare.
    La fel au procedat și rușii cu fabricile din Germania. Cele mai cunoscute
    exemple sunt cele cu firma de optică Karlzeiss Jena, mutată integral în
    Rusia cu mașini, oameni și familiile lor, apoi specialiștii germani care
    au pus bazele programului de rachete care apoi a condus la programul
    spațial sovietic. Acești specialiști erau apoi `legați` de noua locație fară
    posibilitatea de a se muta altundeva.

  12. Of, iar a ajuns Romania camp de lupta intre Vest si Est! Ne este dat sa nu ne bucuram de liniste! Si, in zilele-astea tulburi, avem parte de un parlament iresponsabil, de un prim-ministru „dottore”, de un presedinte (impozant, dar) din cale-afara de discret, de ofiteri de armata cu apucaturi de „apevisti” si de „preafericiti” mai preocupati de profit, decat de cele ale sufletului. Catre cine sa-si indrepte „omul de pe zebra” increderea si sperantele?!…

    In mod sigur, Rusia are destui „simpatizanti” loiali, prin institutiile statului. Unii – cu state vechi, altii – indoctrinati dupa revolutie. S.R.I. si S.I.E. trebuie sa isi asume purjarea institutiilor vitale ale statului de toate „reziduurile” care le pot destabiliza si paraliza. Nu ne mai putem permite, in ziua de azi, sa fim cu fundul in doua luntri si incapabili de a reactiona eficient. Iar daca ne-am hotarat la o luntre, am face bine sa nu caram paraziti pe noi, cand ne aburcam in barca.

  13. Pe unii dintre comentatorii de mai sus, inclusiv pe autorul articolului originar din Ev. Z., care a semnalat gafa, i-a luat valul retoricii târâş. Niciodată divizia Tudor Vladimirescu nu a luptat contra Armatei Regale Române. Nici măcar Stalin nu le-ar fi putut cere asta. (nu ştiu dacă această cerinţă a fost prevăzută în statutul ei, cum, de exemplu, nici Hitler şi Himmler nu ar fi cerut aşa zisei „Armate de Eliberare Naţională” a lui Platon Chirnoagă să lupte contra Armatei Regale Române, dar acolo s-a prevăzut în mod explicit această interdicţie).

  14. Foarte interesant cate mai putem invata despre si din istoria recenta chiar.
    Pe langa mult discutatul moment 23-august se afla ora adevarului abia la 12 septembrie 1944. Exista o gaura neagra cu deruta si mult chin se pare intre cele doua momente/hotarari.
    Unde se poate citii despre acel „limbo”? Noroc cu Contributors.ro – asa am mai citit ceva despre perioda dramatica 1945-1948 din Romania.

    Razboiul e ceva rau chiar daca incepe cu teluri nobile; autoapararea este apoi onorata de urmasi.

    Eliberarea a fost urmata de o ocupatie care a durat mult (pana in 1958, apoi sfera de influenta), si a influentat puternic sanatatea si mentalitatea.

  15. Cita perversitatate!
    Carevasazica Divizia TV a sovietizata Romania, transformand-o in RPR!?
    Divizia TV creata de catre sovietici dintr-o parte a prizonierilor romani (de regula cei fara calificari valoroase pentru sovietici, ori periculos „dotatzi) – cazuti prizonieri in lupta cu URSS, raniti, abuzati, infometati in lagare si prelucrati psi timp de mai bine de un an.
    Divizia TV nu a luptat niciodata impotriva Armatei romane – a luptat doar impreuna cu Armata romana dupa intoarcerea armelor.
    Combatantii din Divizia TV au fost lasati la vatra, aproape toti, dupa 1945.
    Sovietizarea Romaniei a fost efectiva dupa 1948 si terminata la inceputul anilor ’50, in obsedantul deceniu – intreaga tzara fiind un mare lagar condus/ exploatat de catre sovietici -, si a fost realizata cu ajutorul avortonilor razboiului deveniti primii securist, militieni, TORTIONARI…
    ci NU de catre veteranii de razboi, fosti subofiteri si ofiteri ai RR – indiferent ca ar fi luptat doar dupa intoarcerea armelor, in armata roman! – au scapat, urgent, de TOTI, la inceputul deceniului 6 a secolului trecut – deoarece nu prezentau incredere – si care au primit dupa 1990 doar indemnizatii de veterani de razboi, nu si un spor la pensii pentru anii lucrati pentru RR.
    (chiar 10-20-30 de ani – TOTI URMASII LOR AVAND DEE SUFERIT DIN CAUZA ORIGINILOR)

    WeHeLL, domnule T, de ce nu faceti si proces de intentie lui USA&UK care la data erau aliatele URSS?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro