vineri, martie 29, 2024

A fi occidental. Modelul Alina Mungiu-Pippidi

Calea de mijloc

Milioane de români cred că șansa țării lor stă în negociere echilibrului între respectul de sine și emulația tradiției occidentale. Deficiențele instituţionale şi culturale ale României sunt legiune. În același timp, civilizația apuseană dă și ea semne de slăbiciune și dezorientare, dovedind chiar anumite înclinații sinucigașe. Simptomele sunt vechi, dacă ne amintim cum, la finalul secolului XIX, Nietzsche și Dostoievski anticipau ravagiile nihilismului.

Știm, așadar, două lucruri:

(1)              Societățile postcomuniste prezintă suficiente fisuri pentru a evita trufia vorbăreață și naționalismul tâmp.

(2)              Putem învăța din reușitele instituționale ale Occidentului, fără a lepăda moștenirea tradițiilor culturale și religioase românești.

Paradoxul coabitării nu trebuie confundat cu schizofrenia. Poți să iubești geniul spiritual al Ortodoxiei răsăritene fără a ignora exactitatea ingineriei nemțești; poți savura aromele Balcanilor în timp ce admiri, fără complexe, rigoarea administrației austriece; nici înțelepciunea paremiologică a universului țărănesc (pe cale de dispariție) nu anulează prestigiul științelor pozitive cultivate de epistema occidentală – matematica, fizica sau biologia.

Complementaritatea este mai creativă decât antiteza brută. Echilibrul e mai nobil decât orice opțiune unilaterală.

Obsesia contestărilor

Cu aceste gânduri, zeci de experți și sute de tineri s-au adunat în luna august la o adunare găzduită de Institutul Bancar Român. Consultând pachetul de teme și lista de invitați (între care acad. Mugur Isărescu, Daniel Dăianu, Iulian Fota, Vintilă Mihăilescu, Gabriela Szabo, Ionuț Purica, Radu Dudău, Cristian Ghinea – pentru a evoca doar câteva nume), am avut impresia (confirmată ulterior) că o nouă generație de tineri harnici și brilianți e frământată de aceleași întrebări.

La Paris, Londra sau Boston, descoperi doctoranzi români bântuiți de veșnica interogație: cum să ne modernizăm ca societate fără a participa la descompunerea memoriei naționale? Putem combate corupția într-un Stat secular, fără a uita de milioanele de creștini practicanți care au propriul lor sistem de valori? Veniți de peste mări și țări, sute de tineri strânși la București și Putna au gândit mai întâi niște probleme punctuale (sănătate, antreprenoriat, energie, transport, educație), fixând posibilele soluții într-un orizont general: identitatea națională. Dezbaterea s-a lansat într-un cadru democratic și pluralist, încercând să înglobeze cât mai multe perspective.

Au existat, cu siguranţă, anumite erori de comunicare. Au lipsit nume importante în sine și mai ales relevante instituțional – de la Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu sau Teodor Baconschi până la Cristian Preda, Mircea Miclea, Daniel Funeriu sau Eugen Tomac. Cu toate acestea, organizatorii mi s-au părut dornici să reprezinte, în spirit ecumenic, toate tendințele ideologice actuale.

O adunare largă şi vădit eterogenă a inclus, inevitabil, și figuri discutabile. Nu mi-a fost clar dacă Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) își vrea o explicită delimitare de moștenirea fostului Partid Comunist Român și a Securității. Reprezentanții grupului Identitate Națională au pledat pentru asumarea memoriei traumatice a dictaturii. Personal, am combătut atavismele zalmoxiene ale național-comunismului, dar și combinația letală între etnicism și ortodoxism (ism aici ca ideologie, nu confesiune). A fost exclusă orice deviaţie neolegionară sau tracomanie perenialistă.

Tocmai acest refuz al extremismului a permis discutarea rolului credinței în configurarea spațiului public, relația dintre virtute și integritate, constituţia etică a capitalismului şi raportul dintre morală și muncă. Recunoașterea contribuției Bisericii la sănătatea spirituală a națiunii n-a sucombat tentației clericalismului. Dimpotrivă, participanții au remarcat dimensiunea laică a parteneriatelor între comunitățile religioase și instituțiile cu rol terapeutic, social sau educativ. Nimeni, ce-i drept, n-a socotit oportună demitologizarea creștinismului prin promovarea unor opere dramatice în care Iisus Hristos devine amantul Mariei Magdalena iar apostolul Pavel un prezumtiv asasin. Pentru a promova asemenea capodopere, bâlciul literar e plin de scriitori kitsch și de amatori de senzaționalism.

Aplomb și discernământ valah

Spun toate acestea pentru că n-am înțeles asocierea făcută de Alina Mungiu-Pippidi între două nume și viziuni radical contrastante: un apologet al civilizației europene și al liberalismului clasic (de nuanță conservatoare) și un reprezentat al protocronismului național-comunist.

Doamna Mungiu-Pippidi este un om onorabil. Ca jurnalist și activist civic, domnia sa luptă pentru integritate și pentru respectarea dreptului la imagine. Ca președintă a unei societăți academice, ea protestează în fața minciunilor și se opune caricaturizărilor facile. Societatea civilă datorează Alinei Mungiu-Pippidi premiul pentru eleganță (opera omnia).

Primenită în elevate instituții academice occidentale, doamna Mungiu-Pippidi e străină de practica bârfei sau a calomniei. Doar rău-voitorii spun și văd altceva. Comentatoarea de la România liberă s-a evidențiat mereu prin bună-credință. Acolo unde clevetitorii abundă, domnia sa probează civilitatea.

Nicio frustrare, răutate sau rivalitate personală nu i-a contaminat vreodată judecata despre fapte şi oameni. Cine s-ar putea îndoi – la Harvard, bunăoară – de respectul și buna-cuviința, de șarmul feminin și curtoazia intelectuală demonstrate de Alina Mungiu-Pippidi în fața adversarilor?

Alina Mungiu-Pippidi este un cetățean onorabil. Acolo unde plebeienii cultivă disprețul vocal, vanitatea mitocănească ori sfătoșenia de mahalagioaică, ilustra noastră autoare asumă o etică sacrificială: își asunde meritele personale pentru a lăsa ca lumina celor mai buni și mai vrednici să strălucească.

Precum legendarul Giulio Andreotti, doamna Mungiu-Pippidi ar putea oricând să conducă şase-șapte ministere (Educaţie, Economie, Interne, Justiţie, Dezvoltare-Turism, Sănătate şi Afaceri Externe), pe lângă cancelaria prezidenţială, partid de guvernământ şi televiziunea naţională. Dacă n-o face e dintr-o preocupare pentru alții și din grijă față de soarta jurnalismului democratic.

Alina Mungiu-Pippidi e un cetățean onorabil. Într-o țară unde industria diplomelor e controlată de foști dinozauri comuniști (ex-secretari de partid convertiți la filosofia integrării europene) și acolo unde au existat, decenii la rândul, coordonatori de granturi obișnuiți cu practici feudale, Alina Mungiu-Pippidi împarte haiducește dreptatea. Cu perspicacitatea unui insider, ea atacă la stânga și la dreapta. Dar mai ales la dreapta.

Un studiu de caz (sau necaz)

Sub biciul indignării deontologice al României curate stau, dezbrăcați de orice intimitate, și filozofi, și istorici, și politologi, și antropologi și, mai ales, teologi. E drept să fie așa, căci țara are nevoie de ierarhii nemăsluite. Iar Alina Mungiu-Pippidi e un om onorabil.

Sunt multe exemple care ilustrează lupta pentru adevăr și dreptate a doamnei Mungiu-Pippidi. Într-o țară cu sute de mii de analfabeți funcționali, domnia sa a decis execuția retorică a unui fost olimpic la filozofie care, la 23 de ani, primea și o bursă de master a celui mai vechi colegiu din Cambridge (Peterhouse, fondat la 1284). Unii cititori se vor mira, poate, dar explicația e simplă: serenissima profesoară, iubind educația liceeală și excelența timpurie, a mirosit viciul oportunismului. Și, pe bună dreptate, n-a tăcut, demascând impostura.

De ce să nu dai un ghiont chiar și absolvenților Universității din Londra? Numai snobii se pierd în fața blazoanelor englezești.

Alina Mungiu-Pippidi e un om onorabil și fără asemenea slăbiciuni. Vrea, desigur, cooptarea tinerilor valoroși în structurile instituționale din România. Dar acest lucru cere o vigilență ciclopică, atenta cântărire a dosarelor și, din nou, vigilenţa poliţienească. Când socoteala articolelor ISI iese mai greu în CV-ul debutantului, Oxford University Press, Brepols sau Ashgate (printre alte edituri apusene) rămân destinaţii ridicole.

Şi pentru că malurile râului Bahlui pot cântări foarte bine debitul Tamisei, doamna Mungiu-Pippidi poate lansa avertismente și unui cercetător validat de un juriu oxonian. De ce am crede în mitul infailibilității? De ce să nu vedem în critică și justiția populară un motor al progresului? De ce am trece neobservată îngustimea lecturilor unui autor de teză doctorală care include referințe la Antichitatea târzie (sec. III-IV), Hegel și fenomenologia franceză de secol XX.

Trăim într-o lume a specializărilor iar somitățile scufundate în universul infinit al timpului prezent se cuvin ascultate. De ce n-ar primi clarificările unui mare expert în tranzitologie imberbul împrăştiat pe atâtea continente bibliografice?

Nevoia de modele

Etalând o superbă limbă românească (fără barbarisme sau formule colocviale), demonstrând multă decenţă şi discernământ moral, Alina Mungiu-Pippidi face ordine în politică, în societate, în școală, în presă şi în mintea cititorilor din România. Acest plugărit sistematic ne face bine sufleteşte, e util sub raport pedagogic și salvator în plan istoric. Suntem o naţiune privilegiată. De ce? Pentru că Alina Mungiu-Pippidi simte, gândește și scrie predominant în limba română.

Alina Mungiu-Pippidi e un om onorabil. Are, totuşi, un mic păcat (perfect neglijabil): nu poate greşi niciodată…

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. textul mi se pare scris da capo al fine un mare „misto” la adresa doamnei in cauza.oricum destept autorul,limbaj de clasa.respect!

  2. Editurile occidentale mai publica si timpenii, chiar OUP, Brepols si …Ashgate (mare editura!). Daca cineva stie ceva, si crede ca acel ceva este atit de important incit merita prezentat public, atunci sa o faca. Hic Rhodus, hic salta! Lista de autoritati care-l autorizeaza nu sporeste valoarea lucrurilor scrise decit in ochii celor lipsiti de discernamint. Ce gind minunat! putem invata de la occident cita vreme asta nu afecteaza ceea ce stim deja. Caragiale a avut intuitia asta (ori sa se revizuiasca…) Luam de la ei institutii si ne pastram traditiile. Chiar este nevoie de studii indelungate pentru a ajunge la indrazneata idee a „drumului de mijloc”. Multe edituri se vor bate pe ea. Chiar asta au ales primii crestini confruntati cu lumea in care traiau: „drumul de mijloc”. Un comentariu la aceasta intelepciune, imprumutat de la un occidental: pe mijlocul drumului nu sint decit pisici moarte. In rest, auto-promovare ca la piata (Dorobanti, unde se vinde varza din Austria, nu Obor), auto-contemplare plina de induiosata admiratie si ironii schioape la adresa celei care nu-l agreaza, corect percepute de un comentator ca „misto”. Oricum, legitimarea oferita de lumea academica occidentala mi se pare inutila: ce valoare sa aiba studiile in occident si publicarea la marile edituri academice cind poti avea sansa de a-i lua un interviu dlui Lazaroiu? Citi profesori de la universitatile occidentale nu si-ar lasa balta studiile lor meschine pentru asa ceva! Sau sansa de a-l cita in extenso pe dl. Traian Ungureanu, eseist de mare valoare, ale carui opere stau in rezerva de 24 de ore de la orice mare biblioteca universitara din Statele Unite, care refuza cu obstinatie invitatiile facute de The New Yorker de a publica ceva si la ei? Toata chestia asta cu occidentul este o prostie. Noi ne putem bucura de cei doi intelepti chiar fara studii, as spune chiar mai ales daca nu avem studii, pentru ca asta ne face mai afectuosi. As dori ca dl. Neamtu sa-si imagineze ca si-a lichidat toti adversarii, ca a obtinut tot de doreste de la amaritul de stat roman, pentru ca apoi, eliberat, de aceste maruntisuri, sa ne arate ce stie. Asta pentru ca acum este nevoie mai mult ca oricind de compasiune pentru semeni, de reticenta fata de putere, de gindire onesta, dezinteresata (ma rog, care are interesul sa fie dezinteresata), care sa nu se subordoneze politicului, si de curaj. De care ma gindesc ca cineva ar fi avut nevoie daca-i prezenta sfintului Ambrozie ideea cu calea de mijloc.

  3. …and Brutus is an honourable man!…well done, dar nu stiu cati vor recunoaste trimiterea la „Julius Caesar”. daca as urmari aceasta logica, atunci ar insemna ca AMP este Brutus si toti stim ce a facut acesta. Oare aceasta sa fie cheia de descifrare a articolului?

    • Eu as merge ceva mai departe. Solutia stilistica mi se pare ieftina. Ieftina rau de tot si deloc originala.
      Iar discursul lui Marc Antoniu era la o vreme in manualele de engleza de liceu. Ma astept sa fie o referinta la indemana …

  4. Apreciez misto-ul fin, oriunde se gaseste el (rar de tot, de altfel), chiar si daca unele parti din argumentatile sint mult discutabile din pozitia unei persoane cu adevarat echidistante.

  5. E vorba pur și simplu este vorba de discernămînt în rezolvarea dilemei fiecărei generații dintre tradiție și inovație (inclusiv „import”). Autorul este un tradiționalist lipsit de discernământ. Acest discernământ este înrudit cu bunul-simț și nu se învață la școală. Ar fi bine să se resemneze cu acest handicap – toți avem defecte – și să nu îi mai atace pe alții.

  6. Of, of of….
    „echilibrului între respectul de sine și emulația tradiției occidentale”.
    „cum să ne modernizăm ca societate fără a participa la descompunerea memoriei naționale”

    Deci M.Neamtu vede o contradictie intre traditia romanesca si cea occidentala? Iar cea occidentala poate doar fi emulata si nu adaptata/insusita fara rezerve?
    Asta sugereaza cel mai promitator intelectual roman la ora actuala?

    Si care respect „respect de sine” si care memorie? Eu vad doar o istorie care e doar un lung sir de fapte si personaje lamentabile. Consecintele nu pot fi contestate:un exod de 4 mil si o tara condusa printr-o „lovitura de stat” FMI.

    Si noroc ca Europa Centrala si Orientala, cu intelectualii si politicienii ei fara egal, a devenit post-comunista exact la timp cit sa salveze Europa de tendintele ei „sinucigase”. Cum pot fost planificatori de cincinale salva Europa de sine?

    Articolul de mai sus e un atac la persoana, si mai ales la cum arata Alina Mungiu-Pippidi.

    Sper ca nu e doar rautate si ca exista macar o scuza:o coagulare f eterogena de fortze de drepta care trebuie aparata de toti cei care o critica….poate poate o incepa sa semene a ceva si mai ales pina capata ceva „respect de sine”.

    La doar o zi dupa „dezvaluierea” lui S.Lazaroiu despre AMP ma intreb daca nu cumva doamna Mungiu vrea sa faca partid si trebuie desfiintata cu orice pret, chiar si cu pretul respectului de sine.

  7. Exista doua feluri de oameni.
    Majoritarii stiu sa critice, sa condamne, sa infiereze, sa divulge,sa devoaleze, critica nu numai fapte , critica intentii,previn, atentioneaza. Dupa posibilitati si inclinari critica este inbracata in patriotism nationalism sau academism .
    In ajutorul celui care critica sar Decebal, Traian, Mihai Viteazul, ISI,Academia si scoala de fete.
    Toti sunt oripilati de greselile celorlalti.
    Probabil ca din acest motiv nici Issus nu este bine vazut deoarece EL promoveaza chestia aia cu „”Sa iertam gresitilor nostri””
    Minoritari sunt cei ce incearca sa faca ceva.
    Conform firii omenesti si criticilor aduse de majoritari acestia fac greseli.
    Sigur ca majoritarii stiu mai bine cum se face o treaba dar nu o fac deoarece sunt prea ocupati cu cruiticatul. Este si situatia paradoxala a Dnei Mungiu care nu si poate valorifica competenta multilateral desvoltata deoarece pur si simplu nu mai are timp.
    Din nefericire nu acest lucru este periculos ci tendinta tot mai vizibila a celor ce participa la dialogul public (inclusiv cei din spatiul virtual) care considera ca pot critica orice luind ca punct de plecare afirmatiile unui ziaritst mai mult sau mai putin tembel, fara sa aiba minimum de competenta in domeniu.
    Este evident ca suntem o natie desteapta , ne pricepem la orice,nu ne mai pacaleste nimeni, dar nu construim nimic.
    Nu construim probabil din frica ca am putea gresi si daca gresim Dna Mungiu atita asteapta.

  8. „Geniul spiritual al ortodoxiei rasaritene…” nu poate sa arate in dreptul sau decat lipsa responsabilitatii (lasa ca dai niste acatiste si pomeni si se rezolva), ipocrizie (fa ce zice popa), pactizarea cu orice vremelnica pacoste pana la „trecerea puntii” si alte asemenea, care cu greu pot fi compensate de asigurarea unui refugiu spiritual care poate fi gasit doar de cei al caror spirit nu se aventureaza prea departe (fericiti cei saraci cu duhul). Asa ca mai slabiti!

  9. Ce bine ar fi ca romanii sa aiba de ales (electoral vorbind)
    intre AMP si MN.. si ce pacat ca in realitate alegerea sta
    intre PDL si USL..

  10. Articolul,eseul,polemica,,,(se poate alege dupa preferinta) ma uimeste. Cu adevarat ma uimeste. . O promisiune sau o profesiune de credinta a unui autentic intelectual cu vocatie? Sa fie ! Tocmai ca aveam nevoie de asa ceva.. Va fi facut praf, va fi adulat, va fi curtat, va fi injurat.,va fi luat la refec si puricat… Va fi , va fi, va fi ….Sa fie! Dar toti il vor/il vom citi. Si asta ma uimeste. E cu adevarat uimitor. De cand am privit, constrans de vremuri, „Ganditorul de la Hamangia’ , mi-a incoltit un gand ;cine se roaga , gandeste.Altfel secolul XXI …Am banuiala ca dl. Mihail Neamtu asta face.. Cineva facea vorbire aici despre chei.Vor fi fiind asezate pe polita de sus,pe undeva.Unele,probabil, se vor potrivi,altele…Si asta ma uimeste.Pentru ca nu am raspunsul. Inca.

  11. Domnule Neamtu,

    Lasand la o parte discutia dumneavoastra amicala cu doamna AMP, piperata cu laude de sine de o parte si de celalata, va rog sa comentati urmatoarele 3 fapte care descriu starea de fapt din Liga Studentilor Romani din Strainatate (LSRS):

    1. la LSRS nu au fost alegeri pentru conducere. Intrebat anul acesta despre asa ceva presedintele Ligii, Sebastian Burduja, a dat-o cotita.

    2. Dumitru Preda, Director al Direcției Originarii din România din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Tatal lui Dragos Preda, vicepresedinte LSRS. “Domnul Director Preda a anunțat sprijinul domnului Ministru

    3. Marinel Burduja, Prim Vice-Președinte al Raiffeisen Bank. Inainte de ’89 a lucrat in comertul exterior, apoi a cochetat cu politica o vreme, fiind deputat (independent spune elxv, din partea FSN spune site-ul Camerei Deputatilorxvi). Din anturajul lui Dan Voiculescu. Tatal lui Sebastian Burduja, membru fondator si Presedinte LSRS.

    Dumneavostra care va considerati aparator al valorilor de dreapta o faceti in compania acestor oameni?Dumneavoastra care va considerati roman ortodox o faceti in compania celor care se inchina la un singur zeu: banul? Lor le faceti reclama? Pe ei ii considerati viitorul Romaniei?

    A se slabi!

    • Tatal Sf.Augustin a fost cam camatar, ba chiar si sf.Augustin insusi (o vreme). Justifca asta atacarea tezelor lui? sau in lipsa de argumente, atacul la persoana este tot ce pot da unii? PS. se pare ca la St,Gheorghiu era un curs special de atac la persoana. A cam fost promovat cu note mari, zic eu, citind pana si pe acest forum. Si cu tot respectul pt.dna AMP, sunt rare „filipicele” dsei in care nu apare atacul la persoana!

      • Trecerea de la camatarie la credinta inseamna tocmai ceva pe domnul Neamtu m-as astepta sa faca si nu face. De aceea si intrebarile mele.

        Trecerea de la camatarie la credinta nu a fost facuta prin banutii tatalui camatar precum educatia domnilor Preda si Burduja. Iar lipsa democratiei in LSRS este edifianta pentru cat de valide sunt tezele acestora cand sunt puse in practica. Cu alte cuvinte cat de autentica este schimbarea naravului…

        La asemenea comportament, doar cineva care vrea sa se pacaleasca pe sine (cu sau fara folos) poate lua aceste teze in serios.

        • Aruncarea gratuita a unor astfel de cuvinte vis-a-vis de tatal lui Preda -camatar-, mai mult decat jignitoare si care nu au absolut nicio legatura cu realitatea, dovedesc lipsa totala de informare. In plus, aceasta afirmatie facuta ar putea sa determine chiar darea dumneavoastra in judecata pentru calomnie.

      • ” se pare ca la St,Gheorghiu era un curs special de atac la persoana. ”
        Foarte interesanta informatie, ati putea da cateva detalii ? Despre cursul de ” Psihologia maselor ” , si destinat cadrelor de conducere instruite la Academia Stefan Gheorghiu , dar negat oficial si in corpore de catre toti absolventii ei , am aflat de multi ani . Existenta lui a recunoscuta de curand , si in treacat , de catre Ravan Dumitrescu , intr-o emisiune TV .

  12. 2 cents:
    Nu-mi place la nebunie personajul AMP, dar nici nu pot sa-l demonizez. Ceea ce faceti, impartasind publicului larg o frustrare personala, va micsoreaza statura morala.

  13. Nu o cunosc personal pe doamna Mungiu-Pippidi insa i-am citit multe articole publicate. Este evident ca autoarea este, din pacate, un produs in serie al universitatilor occidentale (precizez ca aceste universitati produc si absolventi exceptionali). Toate opiniile, analizele politice si sociale pe care doamna Pippidi le exprima in scris sunt pe fundalul unui activism marxist sau neo-marxist (alegeti dumneavoastra varianta). Conform acestei inguste viziuni despre lume si societate, evenimentele si atitudinile ce nu sunt conforme cu acest proces/progres „inevitabil” catre constiinta omului nou nu reprezinta decat defecte ce trebuiesc imediat si negresit infierate si eventual eliminate. Aceasta viziune „paradisiaca” a doamnei Pippidi este, cred eu, sursa activismului dansei.

    • dna AMP este medic!!! cap de promotie! si Ciuvica este medic (Pediatru!). Daca arta diagnosticului pe umani inseamna AUTOMAT succes in diagnoza societatii si poliicii asta n-o mai stiu!

      • Mai verificati biografia dansei si veti afla ca are un doctorat in psihologie sociala sau cam asa ceva. In CV-ul dansei se prezinta ca „political scientist and consultant in the field of state building”.

  14. D-le Neamţu, sunteţi atât de subtil încât cred că nici măcat dvs. nu reuşiţi să înţelegeţi ce aţi vrut să spuneţi în acest articol. Părerea mea.

  15. esential discurs, esentiala polemica si esentiali comentatori…si dupa ce citim tot tara cu cei mai multi tuberculosi ramanem…

  16. Neamtule, nu prea convingi lumea. Mai bine faceai ce te sfatuia dna Pippidi, adica sa iti dai demisia dintr=un post la IICCMER pe care l-ai ocupat fara concurs. Mai bine scriai lucrarea aia ISI in timpul pierdut cit ne explici de ce nu ai scris-o. Nu esti comparabil nici ca recunoastere internationala cu cineva care e profesor plin in Germania cu multe publicatii internationale, ce sa mai vorbesc de spatiul civic romanesc, unde daca nu era Alina nu misca mai nimic in ultimii zece ani. Daca te tin curelele, invata d ela ea. Daca nu, taci si incaseaza, ca stii tu de ce o iei mai bine decit noi. Numele Placinta iti spune ceva?

  17. Dintr-o afirmatie de la inceputul articolului dvs :

    „Complementaritatea este mai creativă decât antiteza brută. Echilibrul e mai nobil decât orice opțiune unilaterală. ”

    se poate deduce ca sunteti un adept al moderatiei si evitati optiunile „ unilaterale” .

    Acest lucru este evident exact atunci cand evaluati zone politice si sociale in care definirea optiunilor este una vitala :

    „ Nu mi-a fost clar dacă Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) își vrea o explicită delimitare de moștenirea fostului Partid Comunist Român și a Securității. ”

    Aceasta foarte interesanta afirmatie ne arata ca aveti incertitudini ( umaniste ) exact acolo optiunile trebuie sa fie foarte transante , pentru ca exista suficiente argumente ale deciziei daca avem si bunavointa sa ajungem la ele ( la sfarsitul articolului citat mai jos si aparut nu demult pe Contributors.ro , deci dipsonibil, exista 43 de trimiteri bibliografice accesibile oricui interesat de aceasta problema ) :

    http://www.contributors.ro/dezbatere/emanatia-lui-zamolxe/

    Pe de alta parte, practicati o evaluare transanta , exact opusul celei precedente , si exact acolo unde exista mai putine argumente pe baza carora sa puteti decide intre „ complementaritate „ si „ antiteza bruta ” :

    „ Consultând pachetul de teme și lista de invitați (între care acad. Mugur Isărescu, Daniel Dăianu, Iulian Fota, Vintilă Mihăilescu, Gabriela Szabo, Ionuț Purica, Radu Dudău, Cristian Ghinea – pentru a evoca doar câteva nume), am avut impresia (confirmată ulterior) că o nouă generație de tineri harnici și brilianți e frământată de aceleași întrebări ”.

    In acest caz , si dupa relatarile presei, intre cei citati mai sus exista un mostenitor al Securitatii, dar se pare ca acest lucru, conform principiului complementaritatii adoptat deja de dvs , nu mai deranjeaza pe nimeni, nici macar pe europeni.

    Exista trei interpretari posibile in acest caz . Aveti umorul ardeleanului din poveste care cu mana pe girafa spune cu voce tare „ Asa ceva nu se poate sa existe ! ”, practicati dubla masura cand judecati aceleasi lucruri, sau le aveti pe ambele simultan.

  18. De fapt, dincolo de atacurile la persoana, observ doua perspective.
    Una academica, care se raporteaza la rigorile cercetarii stiitifice actuale, la nivel universitatilor occidentale (vezi si recenta clasificare a universitatilor din romania, cele din I categorie sunt numite de cercetare STIINTIFICA avansata), la o scriitura care respecta rigorile unor articole ISI.

    Cealalta perspectiva este cea a eseistului, a moralistului. ea tine mai degraba de traditia literaro-filosofica a unei parti a intelectualilor din romania, care folosesc ca prima metoda de afirmare intelectuala eseul sau articolul de ziar.

    AMP poate scoate din sarite pe multa lume, dar asta nu justifica ocuparea peste rand a unui post public.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro