Home » Fără categorie » Citesti:

Auzim doar de masuri fiscale apetisante, nimeni nu vorbeste de o reforma a administratiei fiscale

Gabriel Sincu noiembrie 20, 2012 Fără categorie
16 comentarii 1,106 Vizualizari

Legislația fiscală între dorință și realitate – Episodul 6

Motto:
”Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate.”

Urmăresc cu coada ochiului elucubrațiile de productie noiembrie 2012 care ne sunt servite de politicienii de toate culorile spectrului politic drept programe economice. Citesc dezgustat și mă minunez de atâta lipsă de imaginație: aceleași vorbe poleite dar goale de conținut, aceeași înversunare, aceleași sute (chiar mii!) de kilometri de autostradă care vor răsări aici ca prin minune, același salariu minim care crește ca voinicul din poveste și câte altele…

Mai nou însă, ca să intrăm subiect, ni se propun măsuri fiscale care mai de care mai apetisante: revenirea la un TVA de 19%, reduceri de cote la asigurările sociale, reducerea cotei unice la 12%,  cotă progresivă de la 8% la 16%, etc, etc, etc.
Nimeni nu ridică însă din păcate problema reformei în administrația fiscală, un element de o importanță vitală în România acestor ani. Așa cum spuneam în articolul anterior publicat aici, nimeni nu este interesat de acest proces. Sau  poate că politicienii noștri nu consideră o idee bună să vorbească acum despre acesta, întrucât bugetarii ce se simt amenințați de o astfel de schimbare ar putea vota ”greșit”.
Așadar, ce ar trebui să își propună o reformă a administrației fiscale pentru a-și atinge scopul dorit de toată lumea, creșterea încasărilor la bugetul de stat și reducerea semnificativă a evaziunii?
În opinia mea, operațiunea ar trebui să vizeze trei direcții majore:
-       Aspectul organizațional: ”aerisirea” aparatului birocratic prin reducerea numărului de instituții și a încrengăturilor sale teritoriale;
-       Infrastructura IT: implementarea unui sistem informatic integrat pentru toate administrațiile financiare, cu posibilitatea de conectare și comunicare în timp real, ușor de folosit de către inspectori și transparent pentru contribuabili;
-       La nivelul resurselor umane: reducerea semnificativă a numărului de personal cu atribuții birocratice și păstrarea oamenilor competenți care să îndeplinească cu adevărat rolul de ”slujbaș” la stat. În același timp, nivelul de remunerare să crească semnificativ.

Mai departe, un alt element important ar trebui să îl reprezinte schimbarea fundamentală modului de lucru al administrației publice care să se concentreze mai puțin pe aspectele de natură formal-birocratică și mai mult pe cele practice, cu rezultate imediate, astfel:
-       Reducerea semnificativă a poverii birocratice pentru firmele cu cifra de afaceri sub 500.000 EUR / an. Aici ar fi necesară o singură declarație fiscală anuală care să cuprindă toate obligațiile fiscale.
-       Concentrarea controalelor fiscale pe zonele unde se petrec cu adevărat actele de evaziune fiscale: punctele de trecere a frontierei, birourile vamale, piețele de produse alimentare și nealimentare, zona restaurantelor, cluburilor și barurilor (știm cu toții că în 7 cazuri din 10 nu ni se eliberează bon fiscal sau factură fiscală pentru bunurile sau serviciile achiziționate).
-       Pregătirea profesională continuă a funcționarilor publici care trebuie să devină un model de competență și profesionalism.

Și pentru că nu trebuie să reinventăm roata, nu avem decât să copiem modelul vecinilor noștri bulgari care au pus în practică un astfel de sistem ale cărui performanțe par ireale comparativ cu țara noastră. Pentru confirmare vă aduc la cunoștință doar trei indicatori (sursa – raportul Consiliului Fiscal din România pe anul 2011):
-       Fiecare 1000 de funcționari fiscali din Bulgaria aduc la bugetul de stat venituri reprezentând 3,37% din PIB. În România 1000 de funcționari aduc numai 1,1% din PIB.  De ce oare bulgarii sunt de 3 ori mai eficienți decât ai noștri?
-       În Bulgaria există 3,8 administrații fiscale la fiecare 1 milion de locuitori. La noi sunt 20,5. Să fie românii niște contribuabili atât de puțin disciplinați încât să avem nevoie de un număr de aproape 7 ori mai mare de administrații pentru a-i ține în frâu?
-       În Bulgaria un contribuabil are de făcut un număr mediu de 17 plăți pe an pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale. În România are de făcut 113. De aici nu putem trage decât o concluzie: viața e mai plicticoasă la sud de Dunăre.

Așadar soluții există, modele de urmat avem, ce ne mai lipsește? Voința politică, aș spune eu. Pe care din păcate nu o putem importa. Sau cel puțin deocamdata?
Voi încheia aici seria articolelor despre fiscalitatea visurilor mele urmând să vă plictisesc pe viitor cu alte idei, păsuri și probleme de care m-am lovit în activitatea de zi cu zi.
Până atunci vă urez succes!

Articol aparut pe Blogul personal

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. gicu spune:

    Domnule, dumneata cam tii cu lupul, sau… poate chiar esti lupul. Decat sa implementeze sisteme sofisticate prin care sa te puna sa platesti si aerul respirat, eu prefer sa-i vad pe politicieni elucubrand in continuare.
    Ce sa spun mereu comparam cu ce e afara, de parca aia ar fi etalonul. Acu vreo cativa ani ne curgeau balele la autostrazile grecilor, si uite unde au ajuns..

  2. Iii spune:

    da, reformele trebuie continuate. Dar ca sa vedeti ca intr-adevar nu intereseaza pe aproape nimeni, o masura foarte simpla ar fi uniformizarea orarelor de functionare a birourilor unde se incaseaza impozitele. Greu de crezut, dar oamenii astia vor sa incaseze bani zic ei, dar au orar doua ore marti si inca doua joi. In restul timpului “nu se primesc bani” :) ) Eu, daca as fi in situatia sa primesc bani degeaba, as avea orar non-stop! Asta este o masura simpla de luat dar nici macar atat nu au fost in stare.

    Singura solutie este cea ce se intampla acum, arestari peste arestari pana cand oamenii de valoare vor ajunge in posturile cheie si atunci ei vor face reformele necesare.

  3. cristi spune:

    Mda. Pai nici nu o sa auziti. Nu a fost in stare pdl-ul (care cat de cat a incercat sa ia unele masuri de dreapta nepopulare dar atat), sigur nu o sa auziti asta de la psd. Ar fi ca si cum si-ar trage un glont in cap singuri (si asta fara fular sau teatru ieftin de primadona).

  4. Gabi M. spune:

    Evident ca nu ati auzit. Pentru ca nici o forta politica nu vrea sa reformeze sistemul fiscal. Nu v-ati intrebat de unde au partidele politice bani de campanie, bani de pomeni electorale? Banuiesc ca spuneti din donatii. Corect… donatii care vin din evaziunea fiscala.

  5. phane spune:

    Vise. Ati fost la o administratie financiara de sector, sa vedeti mormanele de documente – in dosare puse stiva pana in tavan, sau in saci de rafie de-a lungul zidurilor ? Alea sunt declaratiile date de noi, milioane de euro in timp pierdut de toti contribuabilii.

    Am depus de curand o declaratie on-line (decl. 600), si asteptam sa primesc o decizie de impunere de la fisc. Care nu a venit. Cand m-am dus la ANAF de sector si am intrebat, tanti alea s-au uitat la mine ca la extraterestri. Cand le-am mai zis si ca depusesem on-line, mi-au zis direct: domnule, dvs. vorbiti SF-uri aici, noi suntem la ani lumina de ce vrei dvs. Lasati aici o copie a declaratiei si o sa studiem problema, pana atunci va calculati singur cat aveti de plata si puteti sa platiti la casierie.

    Credeti ca lucrurile astea nu se cunosc? Eu cred ca se cunosc, dar nu se doreste a fi corectate. Pentru ca prin haosul acela de la ANAF sa se poata strecura cine trebuie.

  6. Gogu Bosorogu spune:

    “În Bulgaria există 3,8 administrații fiscale la fiecare 1 milion de locuitori. La noi sunt 20,5. Să fie românii niște contribuabili atât de puțin disciplinați încât să avem nevoie de un număr de aproape 7 ori mai mare de administrații pentru a-i ține în frâu?”
    Acum sa nu va suparati pe mine, dar, dupa ultimele cercetari in domeniu, 20.5/3.8=5.4. Pana la 7 mai e destul. De la cineva care propune niste reforme atat de radicale ma asteptam la mai multa rigoare…

  7. mita spune:

    Poate dumneata sa vorbesti,sau Base (daca-i da voie voiculescu )altfel cine ?

  8. poweraxxel spune:

    Scriam despre lasitatea lui Raed Arafat care refuza sa se implice mai sus in cadrul sistemului de sanatate si se limiteaza la functia din care stie ca poate folosi excesiv resursele. Despre faptul ca este mai usor ca atunci cand toata lumea te lauda si de ridica in slavi sa nu te avanti catre provocari mai mari ci sa ramai in locul caldut de unde sa continui sa profiti chiar mai mult de aceasta simpatie populara fara sa risti nimic si fiind gata sa arunci imediat pe cel aflat in locul de care el fuge eventualele esecuri.

    Insa interviul oferit PRO TV ma face sa fiu chiar mai pesimist in ceea ce priveste viitorul sistemului sanitar si nu numai. Drept rasplata pentru faptul ca in viitorul post de secretar de stat responsabil cu domeniul de urgenta din ministerul sanatatii va primi in continuare fonduri preferential fata de alte domenii care poate au nevoie mai mult decat urgenta, serveste USL-ului un instrument de sifonat banii catre partid si clientela sa. Cu alte cuvinte, serviciu contra serviciu domnule Arafat?

    Daca n-am fi romani, cunoscatori ai modului cum merg de fapt lucrurile in tara asta, am fi tentati sa cadem in capcana exemplului oferit. Croatia a reusit sa aplice schema cu succes, cel putin in ceea ce priveste economiile. Sistemul centralizat a eliminat cartelul furnizorilor. In Romania, mecanismul a mai existat anterior, culmea, tot in vremuri in care PSD-ul era la butoane (va mai amintiti de exemplul “Bradisteanu”). Si acum ca si atunci, centralizarea achizitiilor vor reduce mai multe “pierderi” (vezi “spagi”) mai mici dar vor incuraja unele uriase ce vor ajunge la oficialii din minister. Cu alte cuvinte, Arafat ofera cadou viitorului guvern USL un mecanism de sifonare a banilor din ministerul sanatatii, iar viitorul ministru USL va avea grija ca departamenul de urgenta al subsecretarului Arafat sa aiba resurse mai mult decat are nevoie, in detrimentul celorlalte departamente.

    Viitorul in sanatate devine sumbru, la fel ca democratia si economia odata cu rezultatele urmatoarelor alegeri care vor consfinti prin manipulare, prosteala si furt un procent suficient USL-ului ca sa incalece Romania cum a facut-o PSD-ul pe vremea lui Nastase sau chiar mai rau.

    Odata acaparat parlamentul pe care Antonescu ne sfatuieste astazi sa il pretuim, USL va trece la razboi total cu Basescu. Viitorul guvern USL va fi unul de desfrau, in care baronii de partid vor face abuz de nesimtire si nerusinare, incasandu-si politele pentru toate lunile de pana acum in care USL-ul a fost nevoit pentru a nu isi pierde procentele sa se uite la butoiul cu miere lingandu-si degetele. Vor da iama la butoiul cu putina miere ce a mai ramas si in loc sa o cantareasca cu grija si sa o imparta rational cui si cum trebuie, vor acapara pana la aproape ultima picatura resursele bugetului de stat.

    Inflatia si imprumuturile vor deveni singura indeletnicire a ministerului economiei. Lui Isarescu i se va scurge rezerva de stat printre degete, oricat de mult va plange sau va ameninta cu demisia pentru asta.

    Numiri politice si mismasurile acoperite mediatic vor deturna pana la urma justitia demonstrandu-i lui Basescu si noua tuturor ca reformele n-au fost ireversibile. Vom avea din nou parte de 2 justitii paralele, asa cum am mai avut. Exemplele cu parlamentari sau politicieni invitati la DNA vor disparea cu desavarsire, acesta urmand sa existe numai pentru “neascultatori”, opozanti, debusolati sau lipsiti de protectia divina de partid precum cetateanul de rand.

    Lipsa de viziune si caderea economica vor fi frumos cosmetizate de televiziunile din dotare precum Atena 3 sau Romania TV, a celor care acum mai danseaza dintr-o parte in alta precum Realitatea TV dar care vor accepta supuse lauda guvernantilor in schimbul banilor de la stat asa cum toate acestea acuzau B1 ca primise in guvernarea PDL. Niciunul din jurnalistii televiziunilor de partid USL nu isi vor mai aminti de acesta acuze cat timp mecanismul va functiona in favoarea lor. Din luptatori politici vor deveni propovaduitori de can-can pana la starea de voma a telespectatorului in lipsa unui CNA deja calcat in picioare. Audientele vor scade, dar “deontologii” vor scapa de stresul acestora odata asigurate fonduri sigure de la buget. In loc sa platim astfel un TVR vom plati si pentru aceste televiziuni. Banii din buget vor veni sub binecunoscuta forma de “contracte de publicitate”. Critica la adresa guvernantilor va dispare din aceste televiziuni asa cum a disparut si dezvaluirile “incendiare” ale Oanei Stancu despre coruptia in portul Constanta odata cu “convertirea” lui Mircea Banias la PC. Singur, B1 va incerca probabil sa reziste tentatiei banilor de la buget sau a piedicilor de la fisc combinata cu critica salbatica din partea celorlalti “caini de paza” ai … USL-ului.

    La nivel de populatie, saracii care vor vota majoritar cu USL prostiti de minciunile si propaganda media vor realiza ca au fost, inca odata, fraieriti. Si ca intotdeuna, ei vor plati cel mai scump si acest vot. Patura de mijloc se va felicita ca n-a fost la vot inca odata, fara a fi capabila sa inteleaga ca le-a facut un serviciu inca odata celor ce urmaresc mierea si ciolanul. Pentru bogati rezultatul si viitorul nu este prea important. El nu are cum sa fie decat luminos. Caci asa cum plateai spagi PDL-ului poti plati si USL-ului ca sa te ajute sa iti inmultesti banii din munca fraierilor.

    In concluzie, vechea si cunoscuta zicala o putem reformula astazi asa: asteptati-va la ce este mai rau si pregatiti-va de dezastru ….

  9. iondelaraion spune:

    Aveti dreptate, nimeni nu vorbeste de egalitatea de sanse in economia de piata. Intamplator am urmarit la tv, o radiografie a problemelor de incompatibilitate sau a conflictelor de interese pe care le au politicienii romani, facuta de seful ANI. In cateva fraze a sintetizat perfect ceea ce se intampla in economia reala. Din expunerea domniei sale se desprinde ideea desfiintarii Consiliilor judetene sursa si cauza profunda a coruptiei in Romania. Marea evaziune fiscala pe aceasta filiera se dezvolta. Asa cum sustineti o conectare online a firmelor, a magazinelor, barurilor etc. la ANAF ar fi foarte buna si ar reduce foarte mult birocratia. O alta directie in care trebuie sa se actioneze ar fi ca primarii sa nu mai fie alesi pe functie executiva (ordonatori principali de credite) ci doar pe functie deliberativa. Primariile fiind sub controlul financiar al Consiliilor judetene, toate lucrarile publice sunt dirijate catre clientela acestora, eludand concurenta si implicit calitatea lucrarilor executate.

  10. crap spune:

    ‘lipseste vointa politica’ – si ea, la randul sau, o expresie goala. lucrurile se transforma in general din vointa omului de rand de a realiza ceva, nu din vointa unor caricaturi. daca 10 milioane trag sa-si faca viata mai buna se realizeaza infinit mai mult decat ‘vointa’ (?) unor dobitoci.

  11. Biris spune:

    Gabi – ce spui tu are sens, asta trebuie facut. Numai eficientizand administratia si reducand evazunea putem scadea impozitele si stimula munca eficienta, dar si creste salariile dascalilor, medicilor sau functionarilor – fara oameni motivati, adica bine platiti stii si tu ca nu se poate face performanta.
    Ce faci insa cand nu exista vointa politica pentru asa ceva? Cand sistemul actual pervers favoreaza o mana de oameni care ar trebui sa renunte la butoane prin eficientizarea sistemului?
    O solutie ar fi sa scriem pe bloguri, poate, poate sensibilizam pe cineva…
    Cea de a doua este sa luam taurul de coarne si sa intram in sistem pentru a determina schimbarea pe care ne-o dorim. Eu am ales cea de a doua cale, oricat de mici ar parea sansele acum.

    • Gabriel Sincu Gabriel Sincu spune:

      100% de acord. Eu unul iti tin pumnii si sper sa dai un exemplu in acest sens.

    • silicon_v spune:

      Succes, domnul Biris!

      Sper sa reusiti sa intrati in Parlament. Din pacate, nu va pot vota, nu locuiesc unde trebuie :(

  12. Paul spune:

    Unul dintre cele mai bune articole despre le-am citit despre modernizarea statului. Este cam ceea ce propavaduia d. Basescu in 2008-2009 dar nu a reusit sa puna in practica (nu ma intereseaza motivele).

    Se pare ca si pe altii era (sau poate este inca) ca pe la noi:

    http://www.youtube.com/watch?v=Eikb2lX5xYE&feature=autoplay&list=PL8C26DF635F65D8DA&playnext=2



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Sincu


Gabriel Sincu

Executive Director, Tax/ Tax Advisory Services la Ernst & Young SRL Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)