joi, martie 28, 2024

Ce nu intelege Ecaterina Andronescu?

Ultimele schimbari aduse Legii Educatiei Nationale, de catre Ecaterina Andronescu, dovedesc ca domnia sa nu intelege nimic din lumea in plina evolutie in care traim. A ramas la stadiul de politruc al epocii comuniste, protejata si aparata acum de premierul Victor Ponta.

Indiferent cate schimbari ar aduce legilor educatiei, societatea nu merge orbeste in sensul pe care-l doreste Ecaterina Andronescu. S-a intamplat in alte tari, se intampla si la noi.

A ridicat restrictiile de incompatibilitate si de continuare a activitatii, inclusiv in functii de conducere, dupa varsta de pensionare. Si?

Vor aduce aceste masuri mai multi studenti la facultati? As, de unde!

Din ce in ce mai multi tineri foarte dotati vor alege universitati straine, iar cei care, desi dotati, nu au cine stie ce resurse, vor merge la cele cateva universitati romanesti care nu vor aplica aberatiile din ultima OUG promovata de Ecaterina Andronescu.

Vor fi si universitati care inteleg mersul lucrurilor. Se incarca cu activisti de partid, cu politruci, sau cu personal didactic de varsta a III-a, a IV-a, a V-a, adio studenti, se duc la altii.

Deja acumularea de diplome, neacoperite de competente, un sport national in anii trecuti, a cazut in desuetitudine. Nu mai renteaza. Statul nu mai este un angajator important, iar in lipsa resurselor bugetare ii va da afara si pe actualii functionari bugetari.

Iar angajatorii privati nu se uita la diplome, ci la ce stie sa faca un candidat la un job. Romanii invata repede, sunt ajutati si de cei trei milioane de romani care au invatat pe propria piele, in alte tari, ce se cere in piata muncii. Nu diplome.

Anul acesta nu s-au prezentat la bacalaureat nici macar toti aceia care aveau dreptul. Iar facultatile au plecat, pentru al doilea an consecutiv, fara „materia prima” necesara unei fabrici de diplome. Deja s-au desfiintat sute de programe de studii din lipsa de clienti. In anii urmatori tendinta se va accentua, asa ca vom asista la inchiderea pe banda rulanata a fabricilor de diplome.

Pentru ca piata muncii functioneaza ca un reglator de ultima instanta. Ce n-a reusit statul, sa deschida ochii parintilor si tinerilor, asupra conditiilor ce trebuie indeplinite pentru accesul in piata muncii, ii invata acum angajatorii privati. Care nu se uita nici la bacalaureat profesional, nici la diplome de invatamant superior. Se uita sa-i prestezi o munca aducatoare de profit, de plusvaloare.

In piata muncii, procentul intre oferta de locuri de munca conditionate de studii superioare si celelalte este de 1/12. Asa ca, doar unul din 12 tineri, in medie, ar merita sa faca studii superioare, daca se uita la oferta de locuri de munca.

In Elvetia, o tara cu un nivel de trai pe care-l invidiem cu totii, 3-5 elevi din fiecare clasa de gimnaziu, selectionati cu grija, timp de 2-3 ani, merg la liceu. Restul, la diverse forme de formare profesionala.

In Germania, inca din clasa a V-a se desparte filiera teoretica de cea tehnologica. Elevii sunt evaluati cu grija si indrumati pe trasee educationale care se potrivesc cel mai bine resurselor, inclinatiilor, talentelor proprii.

Doar in Romania, pentru a imbogati universitarii fabricilor de diplome, toti elevii, au, n-au resursele intelectuale necesare, au fost impinsi catre un bacalaureat fraudat, apoi la fabricile de diplome.

Numai ca, intr-un tarziu, au inteles si parintii si elevii ce capcana li s-a intins. Si ca un salariu consistent se obtine nu prin diplome fara acoperire, ci prin meserii cautate pe piata muncii. Ca nu degeaba am invatat de la stramosi ca „meseria este bratara de aur”.

In concluzie, Ecaterina Andronescu se autoiluzioneaza, ca de obicei. Ultimele masuri impuse prin OUG, deci evitand dezbaterea parlamentara, vor indeparta si mai mult tinerii de universitatile romanesti, impingandu-le rapid catre faliment. Iar la slujba de „inmormantare”, invitata de onoare va fi Ecaterina Andronescu.

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

      • Nu cred ca lucrurile se vor clarifica asa de repede.
        Sursa raului este sectorul de stat unde, cu aceste cartoane fara valoare in economia reala, se pot obtine cresteri de salarii.

        „Statul nu mai este un angajator important, iar in lipsa resurselor bugetare ii va da afara si pe actualii functionari bugetari.” Vom trai si vom vedea. A dus vreodata lipsa resurselor bugetare la aparitia logicii si a bunului simt in cheltuirea banului public?

        • @El Ucubrantu’
          De unde are statul bani domnul meu? Daca agentii economici falimenteaza, bancile nu mai crediteza economia, consumul scade, de unde are statul bani?

          • O intrebare de bun simt, dar pe care (dupa cum spuneam mai sus) nu cred ca si-o pune vreunul dintre cei ce decid modul de cheltuire a banului public.

            • In acest moment cei de la USL nu si-o pun, dar va asigur ca in primavara isi vor pune si aceasta intrebare. Iarna-i grea, omatul mare…

          • @gaby M. Nu pune te rog intrebari care cer un minim de logica, caci vei avea numai raspunsuri „orientate politic”. Dar, la obiect: anvelopa salariala va fi aprobata de FMI deci nu va creste. Asa ca: ori mai putini bugetari cu salarii mai mari (crestere lenta pe masura depopularii) ori tot acelasi numar cu acelasi salariu SUPUS inflatiei. Oricum, cererea de geografi, pshihologi, socilogi, juristi, etc va scade simtitor.

            • „Oricum, cererea de geografi, pshihologi, socilogi, juristi, etc va scade simtitor.”
              @ Pragmatic, fara suparare, am impresia ca esti departe de a intelege societatea romaneasca. Iti spun eu un paradox: avem nevoie acuta de psihologi in scoli, spitale, puscarii dar avem multi licentiati in Psihologie care nu au unde sa lucreze.
              La fel si cu juristii. Criza de magistrati dar inflatie de licentiati in drept care nu au unde sa lucreze.

            • @gaby M. intrebarea magica este CATI???? daca scoli (oare trebuie la timp plin un psiho la fiecare scoala de 30 de elevi), penitenciare (cate sunt toate?) au nevoie de X, nu sunt condamnati la somaj cei ce depasesc cifra X? Dupa ce l-ai angajat pe dl.Z, la o scoala, nu mai angajezi altul in anul urmator la aceeasi scoala nu-i asa? NB. dintre posesorii de diplome de studii juridice nici 2% nu intra la Institutul ce pregateste magistrati (nu-s capabili sa treaca examenul de admitere). Restul? ca nici nevoia de avocati nu creste exponential PS. absolva anual cam 5000 de medici: nici 2500 NU SE INSCRIU la rezidentiat. O fi penurie sau exces? Dar din nou la obiect: citind ofertele de la AJOFM proportia e intr-adevar 1/12 cu momente de fericire de 1/10. Asta e realitatea, deci ca sa asiguri joburi pt. 200 000 de absolventi de studii superioare ANUAL, ai avea nevoie de DOUA MILIOANE de joburi pe an. Nici Ponta nu are tupeul sa promita asta (numai un singur milion, CUMULAT pe patru ani, DACA cresterea economica e de 4% in fiecare an).

            • @Pragmatic
              Scurt si la obiect: sunt prea multe universitati in Romania. Asta inseamna ca resurse statului, si asa putine, sunt folosite gresit. Ma gandesc daca ar fi 4 facultati de drept (Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara) s-ar folosi banii pentru pregatirea unui numar scazut de persoane dar cu sanse mai mari sa intre la INM. Asta presupune un examen de admitere serios + un examen de licenta serios.
              Treaba cu AJOFM nu este relevanta. De ce spun asta? Deoarece o persoana poate sa faca o facultate din pura pasiune fara sa doreasca sa profeseze in domeniu sau poate sa lucreze ca PFA sau sa-si faca afacerea sa.

  1. Cerem:

    1) Nici o firma privata sa nu mai recunoasca diplomele de chimie obtinute la Politehnica din Bucuresti

    2) Masura sa fie aplicata pana cand plagiatoarea Abramburica si toti dinozaurii ei pensionari nu pleaca din educatie.

    • Asta nu se va intampla… Dar puteti incerca sa contactati pe cei care au primit un doctorat honoris-causa de la chimia din UPB si sa le sugerati sa returneze titlul…
      Cine e interesat (recunosc cu jena, mie mi-e lene…) gaseste aici o lista:
      http://www.upb.ro/doctor-honoris-causa.html
      Si Regele Mihai a luat un doctorat onorific de la UPB, e drept, nu pe merite chimice insa…

    • Acesta suna a lupta de clasa de prin anii 50-60. Urmeaza sa cereti ca patronii firmelor care angajeaza studenti absolventi ai facultatii de Chimie sa faca inchisoare.

  2. @Dl Vlaston

    Va inselati. Puterea de renastere a PSD-ului este infinita. De aceea are asa multi membri si simpatizanti, in ciuda scandalurilor si hotiilor dovedite! iar acum cu aport PNL-ist….!!!

    Asa cum s-a mai anticipat aici si pe alte site-uri, modificarile „cu dedicatie” au inceput sa apara. Inlaturarea abilitarii pentru a deveni profesor universitar va aduce o hemoragie de politruci care se vor impopotona cu titlul de „dom’ profesor”. Posibilitatea de a fi politician si a avea o functie universitara (nu numai rector) va transforma universitatile in „departamente” ale partidelor politice, unde numai membri vor promova. Reverificati listele cu politruci care predau pe la diverse universitati. Majoritatea NU au devenit parlamentari din cadre didactice (un lucru normal, ai o profesie respectata si te implici), ci au urmat drumul invers si simplu, din parlamentari s-au tiularizat prin influente politice.

    Inca 20 de ani de acum in colo dorinta de a avea o diploma universitara se va mentine (nu chiar la acelasi nivel), dar se va mentine in ciuda semnalelor de pe piata muncii. Eu personal cunosc o astfel de absolventa cu studii superioare economice care este femeie de serviciu la o firma. Pentru ca si-a luat f.f. greu bacul acum vreo 5 ani (cind se putea copia la greu), a facut inainte fel de fel de scoli de „asistente” de tot felul (evident toate cu bani, desi familia este modesta). Inca taxele universitare si nu numai sint modice iar ideea de a se stabili o taxa minima a fost dupa cum stiti respinsa vehement de clica rectorilor (stat+privat).

    Apoi mai este o modalitate de stimulare si anume masteratele. Se vor da fel de fel de legi, ordonante etc. pentru a-i obliga pe cei cu studii superioare (chiar absolvite inainte de Bologna) sa urmeze 1 sau chiar mai multe masterate. Mai ales ca „relaxarea educationala” este maxima aici, iar vorba merge repede! Probabil nu vei mai putea fi nici casier la vreo adm. financiara fara 2 sau 3 masterate. Astfel se va stimula in mod fals dar eficient cererea. In guvernarile comunistoide statul ramine un mare angajator, avind pirghii eficiente de a „obliga” privatii sa angajeze persoanele cu pile. Cum credeti ca in banci, in multinationale (unde salariile sint mai mari) lucreaza atitea rude ale politicienilor?

    Singura speranta este ca scirbiti de clasa politica tinerii si parintii lor sa refuze sa urmeze o universitate care colcaie de politicieni, daca au de unde alege. Dar din acel moment societatea romaneasca a devenit normala. Nu toti copiii buni pot urma studii afara, din pacate.

    • Guvernul britanic ofera burse pentru cei care vor sa invete in UK.
      Taxele in Franta sunt la acelasi nivel cu cele din Romania.
      In Danemarca, Suedia, Norvegia nu se percep taxe de scolarizare.
      Nu va suparati, acum trebuie sa fi prost sau sa nu vrei sa inveti in strainatate.

      • buna ziua. Reluam dialogul aici. Candidati la Bac anual cam 220 000. [de doi ani] obtine diploma de bac cam jumatate. Au UK, Norvegia, etc IMPREUNA 100 000 de locuri (cam) gratuite? Absolva anual cam 5000 de medici, se prezinta la rezidentiat cam 2500, iar totalul celor emigrati (dixit Astarastoaie) nu depaseste din 2007 pana acum nici 2000. COlegiul medicilor nu are date despre cei ce se intorc si se PARE ca ar exista. Eu am senzatia ca boom-ul de angajari la stat (guv.Tariceanu) a creat mentalitatea ca e suficient sa ai o diploma (nu importa specialitatea) si necesarele PCR ca sa ai un job la stat. Trezirea e dura si nu putini cer continuarea angajarilor la bugetari.

  3. Pe de alta parte fenomenul este alimentat de faptul ca invatamantul superior este gratuit si de dorinta, iluzorie de multe ori, a parintilor ca odraslele lor sa aiba o diploma. De asemenea, nu subestimati dorinta elevilor de a sta degeaba, pe banii statului si a parintilor 3-4 ani :).

    Cred ca un pas inainte se realiza daca, clasificarea universitatilor (a facultatilor mai corect) includea, pe langa criterii legate de cercetare, si salariile medii la angajare ale absolventilor. Comparatia intre facultati era mult mai evidenta si chiar avea legatura cu piata muncii.

  4. „Asa ca, doar unul din 12 tineri, in medie, ar merita sa faca studii superioare, daca se uita la oferta de locuri de munca.”

    Daca este asa, cine ar trebui sa spuna care domenii si care facultati ar trebui sa primeasca mai putine locuri cu finantare de la stat?

  5. Invatamantul nu este deloc in regula, dar genul asta de articole nu imi inspira incredere (nu m-as mira delod ca in Elvetia situatia sa se prezinte cu totul diferit fata de cum este descrisa in articol), parca ar vrea sa transforme invatamantul intr-un fel de scoala de argati, care cu cat stiu mai putine, cu atat mai bine (chestia asta cu 1/12 e aproape ciudata).
    Lipseste complet o viziune a problemei, care sa caute sa fructifice aceasta resursa sigura si de calitate a unei natiuni (am pomenit acest cuvant – natiune- si probabil pe aici e si o mare parte a mizei: desfiintatrea romanilor ca popor) care o reprezinta intotdeauna generatiile tinere, generatii care in viziunea vlastoniana sunt deja condamnate la munca ieftina si multa, in folosul altora, de preferat dinafara.
    Probabilitatea ca acest comentariu (scris in graba, recunosc) sa apara : 1 %…

    • @Ciprian
      Noi nu avem un proiect ca natiune, ca popor. Nu stim pe ce sa ne axam: agricultura, turism, IT, industrie grea, usoara, agro-alimentara. Cand vom avea vom stii aceste aspecte atunci reforma invatamantului va fi floare la ureche.

      • @gaby M. Si de ce ar fi nevoie de un proiect de natiune? care ar fi acesta in Franta sau Germania sau USA? [Banuiesc ca] fiecare partid are un model social care e diferit de al celorlalte partide; schimbam modelul dupa fiecare scrutin? Facem un model consensual (visul lui Iliescu) care eventual sa merga contra tendintelor UE [vezi si proiectul EUropa 2020]? Poate un astel de model sa calareasca economia de piata (asa cum visa tata Marx)? Vin investitori straini daca nu le place modelul nostru? Nu mi-o lua in nume de rau dar pt. mine astea sunt intrebari logice, intr-o lume FARA granite economice, unde NU POTI impune vointa ta „colocatarilor”. PS. nu foarte de demult alternanta laburisti/conservatori in UK producea la fiecare 4 ani nationalizarea/privatizarea minelor. Care o fi fost proiectul de natiune? cu sau fara mine de carbuni la stat? In 40 de ani USA a trecut de la energie ieftina si expansiune bazata pe energie ieftina la [cam] contrariu. Care era proiectul?

        • @Curios
          Un proiect national are ca scop indeplinirea anumitor obiective. Avand in vedere resursele financiare putine care exista sau intra in Romania, eu zic sa ne axam pe dezvoltarea anumitor domenii. Spre exemplu dezvoltarea industriei agro-alimentare, ca su nu mai exportam rosii si sa importam suc de rosii. Un proiect national ma gandesc ca se poate dezvolta si pe baza politicii regionale. Exemplu: in comuna Matca, jud. Galati sunt multi fermieri care cultiva rosii, asta inseamna ca acolo se poate ridica si o fabrica de suc de rosii. Un proiect national poate sa presupuna o strategie unica pentru zona rurala care sa aiba in cuprins: solutii pentru comasarea terenurilor agricole, solutii pentru aparitia un firme de prestari servicii in mediul rural(arat,irigatii), solutii pentru aparitia altor activitati economice in zona rurala(industrie, agro-turism). Iar acest plan trebuie aplicat pe tot cuprinsul Romaniei.
          Cineva, aici, spunea ca estonienii vor sa se axeze pe domeniul IT(ei au creat Skype-ul), prin urmare toti elevii vor face programare la scoala. Inca un exemplu.

    • @ciprian. A. 1/12 este statistica joburilor oferite la AJOFM. B. studii superioare pe domeniu inseamna leafa mai mare deci costuri mai mari care reduc competitivitatea produsului . Ergo, de cate ori se poate nu se angajeaza salariati cu lefuri mari (o fi antimarxist, dar aste e piata nu Academie de studii politice si sociale). NB. In 1989 era o singura facultate de geografie la Bucuresti, organiza admitere ODATA la 2 ani si avea o promotie de 40 de geografi (si chiar si atunci erau probleme, caci nu mureau 20 de prif pe an si nu se creau catedre noi la scoli). Azi, spun unii, ies cam 720 de absolventi pe an. La o populatie scolara in scadere unde sa fie plasati? Asta e o problema practica care nu se supune elucubratiilor minstrului Andronescu.

    • Gresiti enorm!

      Scoala nu e un capat de drum! E frecvent in alte tari ca oameni de 30 de ani sa invete cursuri pe care nu le-au facut in liceu si sa urmeze o facultate – in conditiile cind ei deja au un loc de munca datorat meseriei invatate in liceu. Altii urmeaza cursuri pentru a tine pasul cu progresul inregistrat in meseria lor: chestia cu „invat ceva in scoala si aia fac 50 de ani” e depasita de mult.

      Ar fi o idee excelenta ca liceul romanesc sa te invete o meserie. Si scoala profesionala, si liceul. Ai ceva cu care sa iesi pe piata muncii. Asa ce ai? Ce faci cu un liceu teoretic de exemplu, poti spune ca stii sa faci ceva? Da, sa aranjezi marfuri pe rafturi, dar pentru asta iti era suficienta scoala primara.

      • Eu zic ca ar putea invata si mai multe meserii si totodata sa priceapa ce inseamna conservarea impulsului, de exemplu sau cine au fost dacii sau despre ADN. Dar multi de abia stiu sa scrie si sa citeasca. Si eu zic ca nu e vina lor sica nu prea se vrea sa se indrepte aceste lucruri.

  6. Dl. Vlaston,

    pana mai anul trecut asa am crezut si eu, ca Funeriu le-a dat astora de la facultati, cu bacalaureatul ala aspru, o lovitura mortala si ca universitatile se vor goli, „profesorii” se vor apuca de munci cinstite, bla, bla.

    Si acum, am impresia ca noi suntem naivii, nu andronescu&comp. Smecherii astia de rectori, decani au reusit sa aduca clientela din strainate, Turcia, lumea araba, China, Moldova si si-au completat locurile. Si aia platesc. De aia zic, fraieri vor mai fi inca, chinezii sunt fara numar, arabi dornici sa-si cumpere o diploma in Europa, la fel, asa ca nu va autoiluzionati ca sistemul se va inghite singur.

  7. Aici are dreptate domnul Vlaston, ca si o mare parte dintre comentatori.

    Statul poate face ce vrea in privinta educatiei, insa realitatea economica este cea care decide daca are nevoie sau nu de absolventii iesiti de pe bancile scolii.

    In tarile cu traditie in educatie, universitatile se orienteaza dupa nevoile pietei. Daca o anumita specializare se cere pe piata, universitatile se adapteaza si creaza un profil. Daca o specializare nu are are cautare, profilul respectiv este desfinntat.

    In Romania universitatile nu se ghideaza prea mult dupa piata, exceptant vreo cateva universitati de varf.

    Tendintele de piata sunt un element de care trebuie sa tina seama universitatile.

    Insa calitatea actului de educatie, asta este cu totul altceva, si se pare ca s-a degradat in ultimii 23 de ani.

    In vremea comunismului, se pare ca era o mai mare calitate a educatiei pentru ca erau examene adevarate la fiecare treapta de educatie. Singurul care era foarte informal era bacalaureatul, insa nu conta nicaieri.

    Erau examene de admitere la liceu, admitere la treapta a doua, bacalaureatul si intrare la facultate.

    Romania a pierdut mult eliminand aceste examene. Si pe vremea comunismului erau scoli profesionale, si nu oricine termina liceul (numai zece clase obligatorii).

    Asta nu inseamna ca personal tanjesc dupa comunism. Inseamna doar ca toate reformele care s-au facut in ultimii douazeci de ani nu au reusit sa pun un sistem de calitate in invatatmantul romanesc macar pe masura celui din comunism. Statul este obligat sa asigure calitatea invatamantului, si exact asta nu a facut.

    In sistemul de invatamant actual din Romania, cineva genial ca Einstein s-ar putea sa nu aiba nici un viitor. Einstein avea note mici in scoala la multe materii. Bazat pe asta, nu ar fi ajuns la un liceu bun si in nici un caz la o universitate buna, in conditiile in care totul e un concurs de dosar, si nu de abilitati.

    Imi aduc aminte de un coleg si drag prieten. Omul era genial cand era vorba de matematica, si cam nulitate la orice fel de alta materie (lua 5 la oricare alta materie). Omul asta ar fi fost pierdut astazi. Atunci a dat examen de admitere la facultatea de matematica si intrat printre primii…

  8. Romanii sau o parte din ei au o problema legata de respectul fata de munca si meserie.
    Este privita cu dispret munca in sine, anumite munci sunt considerate „munca de jos”.
    Perioada comunista cu egalitarismul ei a facut mult, enorm de mult rau. S-a generalizat notiunea de EGALITATE. In mod normal ar trebui egalitatea in fata legii si egalitatea de sanse.
    Nu poti fi egal in inteligenta si dotare. Ori asta nu se intelege si nici macar nu se vrea sa se discute.
    Azi incep sa se culeaga roadele atitudinii fata de invatamint, munca, respect fata de lege, de peste 20 de ani. Si va fi din ce in ce mai rau.
    Nu este nimic rau si degradant in a lucra ca – eu stiu, chelner, bucatar, maturator, strungar, sudor… Nu toti pot fi ingineri, doctori, arhitecti. Toti acestia au nevoie in spate de buni meseriasi ce se cheama strungari, frezori, sudori, operatori, zidari, instalatori, infirmieri…
    Mai repede gasesti un doctor in taiatul frunzei la ciini decit un faiantar bun sau un croitor.
    Am trait experienta sa merg la un restaurant, sa comandam tot meniul si sa-mi fie adus intii desertul fiindca „era deja gata in bucatarie”! Tot chelnerul s-a suparat si tot suparat a fost si seful de sala. De ce oare?
    Da, stiu toata lumea vrea sa fie sef. Intr-o tara unde singurele argumente ale sefului sunt :”asa vreau eu”, strigatele, vorbele urite si injuraturile.
    Ma uitam deunazi pe site-ul facultatii ce am terminat-o acum multi ani. Am ramas surprins sa vad ca oameni pe care noi, studentii, ii apreciam pentru stiinta, tact si har pedagogic nu-s inca profesori, ci au ramas lectori sau cel mult conferentiari.
    Vad aici facindu-se elogiul scolilor profesionale de demult.
    Ideea buna, punerea in practica dezastruoasa. Atelierele scolare nedotate, economia de materiale (ca doar elevii invatau, deci cele mai multe erau rebuturi). Practica in usine o gluma buna, fiindca toti erau ocupati cu planul si nu aveau timp de ei. Erau buni sa mearga la chiosc dupa piine, tigari si sa mature prin atelier. Extrem de putini invatau ceva. Erau unii muncitori sau maistri cu tact si har pedagogic si doreau sa-i invete cite ceva.
    Incepeau sa invete abia cind erau incadrati in munca. Intreprinderile erau obligate sa-i ia…
    Deci nu mai idealizati: „Inainte era mai bine!”
    Am intilnit persoane care desi nu stiu nici o meserie nu cauta sa lucreze decit in posturi bine platite si numai SEFI. Sef de serviciu, sef de birou. I-am intrebat daca maninca. evident, mi-au raspuns. La intrebarea cine cred ei ca a facut piinea, raspunsul a fost un brutar. Le-am dat replica, deci nu un sef. Raspunsul primit a fost naucitor: si ma vezi pe MINE framintind piine sau stind linga cuptorul ce o coace? Pai eu am LICEU si BACALAUREAT.
    Am tacut, m-am ridicat si am plecat.
    In Romania trebuie sa se invete respectul pentru munca, pentru om, de orice conditie ar fi el.
    Iar pentru invatamintul superior trebuie schimbata filozofia.
    Sa fie titular de curs profesorul X, dar sa trimita pe asistentul Y, asta nu e normal. Facultate vine si de la alege cursurile si profesorii ce le tin.

    • Steliane,

      Nu stiu cum erau scolile profesionale in comunism, ca nu am avut de a face cu una.

      Insa calitatea candidatilor in sistemul de invatamant era garantata de examenele de admitere.

      Nu ajungeai la o facultate buna decat daca iti toceai coatele si intrai inaintea altora la examenele de admitere. Si unele erau foarte competitive.

      Filtrul de calitate, asta a fost perdut in Romania la caderea comunismului, si a fost inlocuit cu criterii foarte subiective care mai pot fi si falsificate.

      De exemplu un criteriu de admitere in liceu a devenit media din scoala generala. Fiica mea era la o scoala generala foarte buna, insa si foarte exigenta, in sensul in care multi profesori nu dadeau pur si simplu note mari. Ori asta e un handicap pentru cineva mergand la scoala respectiva, pentru ca o sa fie sarit la selectie pentru un liceu bun de un copil venind de la o scoala mai slaba, cu profesori mai indulgenti.

      Daca ar fi fost un examen bazat pe competentele cerute pentru liceul respectiv, ar fi fost o chestie cinstita pentru toti.

      La fel si la facultate. Bacalaureatul ar fi trebuit sa fie elementul de separare intre candidati, insa devreme ce poate fi fraudat prin copiere, iarasi e element subiectiv, plus ca materiile de la Bacalaureat nu prea sunt de interes pentru vreo cateva facultati. De exemplu la medicina se cere fizica, biologie si chimie. Daca candidatul nu a dat bacalaureatul la niciunul din obiectele astea, chiar daca a luat Bacul cu 10, cum stii ca e un candidat bun pentru facultatea respectiva?

      Numai un examen de competenta la intrarea in facultate poate spune cine e bun si nu prea pentru facultatea respectiva. Asta cand e vorba de facultati de stat, locuri fara taxa.

      La locurile care se platesc, nu mai trebuie sa fie aceeasi exigenta, devreme ce omul plateste si risca sa plateasca degeaba. Insa statul trebuie sa garanteze ca facultatea respecta un minim standard de calitate a actului de educatie, nu doar sa fie o fabrica de diplome.

      • Aveti partial dreptate pentru examenele de admitere.
        Erau OK pentru facultatile tehnice. Desi 3 zile unul dupa altul, cite 3 ore in care sa dai cei mai bun in tine. Si atunci se intra pe pile si pe subiecte date, dar proportia era infima.
        Dar ce te faci cu ASE (economie politica), drept (economie si nu mai stiu ce, parca filosofie), medicina (anatomie), unde trebuia sa inveti pe de rost ca papagalul. Am cunoscut oameni care au dat 5-6 ani la medicina. Media ultima peste 8,5.
        Pot sa va spun ca am ajuns sa traiesc intr-o tara unde admiterea se face pe criterii de „dosare”, note obtinute in scoala. Au insa niste examene test unice la nivel national si in baza lor obtin diploma de liceu si sunt admisi. Dar exista o serie de statistici care tine cont de nu stiu citi factori si apare periodic pe piata un clasament al scolilor. De ce aici merge si acolo nu? N-as putea da un raspuns. Va pot spune insa ca nu exista „industria meditatiilor particulare”.
        Dar exista taxe, se invata pe brinci si nu toti cei ce intra termina. Au si examene, dar sunt examene pentru a stabili ce limba straina faci sau altceva.
        Iar studentii isi fac ei orarul, nu le este impus. Adica cursul de Astrologie de exemplu e predat de 3-4 astrologi. Studentii isi aleg in functie de preferinte Astrologul A, B, C sau D. Insa la un astfel de curs sunt admisi maxim 50 de studenti. Daca D e cel mai bun ele e primul ce stringe cei 50 de studenti. SI cursul il tine el, nu trimite pe asistenta. Asa se face ca esti coleg la astrologie cu unii si la Hocus pocus cu altii. Iar profesorii care nu aduna numarul de studenti isi pierd postul.
        Deci nu numai studentii au responsabilitate, ci si profesorii. SI atunci domnul profesor nu mai are obligatie sa treaca studentii. Iar examenele sunt tare serioase. Iar profesorii sunt politicosi, implicati si nu trateaza pe nimeni de sus. Vad in studenti colaboratori viitori.
        Asa ca tu, in claitate de student ai destula autonomie si si responsabilitate sa-ti desenezi drumul spre obtinerea licentei. Si la fel procedeaza si angajatorii. Iti cer disponibilitatea si-ti dau orarul de munca in functie de ce ai spus tu. Si in felul asta nimeni nu face nimanui nici un favor. Si poti lucra 10 ore, 15 ore sau 20 de ore pa saptamina.
        Revenind la scoala, concurenta, oportunitati, va pot spune ca dintre colegii mei de facultate multi, dupa facultate au abandonat meseria. Unii s-au dus spre turism, altii au ajuns profesori, altii prin politica cu mai mult sau mai putin succes. Si atunci cine a pierdut? Nu oare si societatea ce nu tine cont si de vocatie?
        Niciodata in Romania nu s-a pus accent pe creativitate, ci mereu pe toceala. De aceea cind esti in afara unui tipar nu totdeauna gasesti solutia buna.
        O sa ma contraziceti ca „ne descurcam” sau „las’ ca merge si-asa”. Nu e acelasi lucru.
        Si si acum in multe se merge tot pe tipare si repetitie. Se invata comentarii pe de rost, fara a scoate o idee proprie. Mie mi-a placut poezia asta sau fragmentul asta pentru ca…. Sau la matematica se invata tipuri de probleme si rezolvari, formule de-a proasta, fara a avea o explicatie, o necesitate practica. In Romania invatamintul este pur teoretic.
        Ori nimeni in Romania n-a venit cu un astfel de proiect revolutionar. Nici macar multlaudatul Funeriu.
        Evident, acest lucru nu se face de azi pe miine. E nevoie de timp si de multa cerbicie si determinare.
        Dar n-am vazut (poate exista si nu l-am citit) nici un articol care sa vorbeasca despre un alt sistem de invatamint. SI asta as fi asteptat de la cei cu studii (universitare) afara.
        Dar cum nu exista o traducere a Constitutiei Americane in limba romana, desi multi vorbesc despre ea, cum nu exista nici o traducere in romana a eseului lui Havel Puterea celor fara de putere….
        Nu s-au revizuit fundamental programele scolare (ma rog, li se spune acum arii curiculare- schimbam numele si zicem ca am facut reforma).
        Incepeti revolutia in gindire cu a inceta sa mai spuneti ” Sa traiti!” militistului ce va opreste in trafic sau functionarului din spatele ghiseului unde va duceti cu vreo doleanta, sau sefului dumneavoastra cind ajungeti la servici. Fiti politicosi si spuneti: Buna ziua si La revedere!
        Cereti sa fie scoase ferestruicile alea la care va aplecati. Cereti ca daca domnia voastra stati in picioare la un ghiseu la fel sa faca si cel ce va asculta sau va deserveste. Politicos, dar ferm. Sau macar sa nu se vada scaunul si sa fie la aceeasi inaltime cu domnia voastra, sa-l priviti in ochi, nu sa va aplecati/cocosati.

        • Domnule Stelian,

          Locuiesc de vreo 12 ani in SUA si cunosc destul de bine sistemul de educatie american. Am studiat in timpul comunismului la o facultate de varf in Romania, ca si la o universitate americana dupa revolutie.

          Nu am nici un fel de problema despre cum arata sistemul de educatie american, desi pacatuieste in acelasi fel ca si cel romanesc actual. Domnul Vlaston bate toba de multa vreme asupra introducerii standardelor de calitate pentru profesori, si are dreptate. Insa dupa cum imi dau seama, conceptul e foarte greu de introdus chiar si in SUA, datorita opozitiei sindicatelor profesorilor, care sunt foarte puternice si s-au opus la greu de teama de a-si pierde privilegiile. Statul California de multa vreme incearca sa introduca evaluarea profesorilor din scoli si nu poate.

          In privinta sistemului de invatamant, nu exista o preferinta anume atata vreme cat se respecta urmatoarele principii:

          1. Candidatii la admitere au abilitatile necesare ca sa urmeze scoala aleasa
          2. Statul garanteaza un minim de calitate pentru toate scolile si universitatile.

          Invatamantul comunist romanesc garanta numarul 1 mai sus, insa nu garanta numarul 2.

          Pentru universitatile non-tehnice, se poate organiza de exemplu un test grila bazat pe abilitati, nu invatat pe de rost. S-a incercat asa ceva dupa revolutie la medicina, nu mai stiu cum e azi. In orice caz, sistemul de toceala de dinainte nu mergea cum nu merge nici acum. Pentru facultatile tehnice erau mai usor de definit abilitatile devreme ce examenele erau practice (probleme de rezolvat).

          Poate ar trebuie de comentat de ce orice fel de reforma in educatie (sau orice fel de reforma in Romania, chiar si a lui Funeriu) esueaza. Aici domnul Vlaston ar trebui sa faca ceva.

          Pentru cine a studiat teoria schimbarii, si am avut clase intregi si seminarii la care am fost sa o studiez, sunt cateva pasi pentru schimbare, asa cum au fost definiti de Kotter:

          1. Sa existe o viziune asupra cum arata sistemul dupa schimbare
          2. Viziunea sa fie destul de popularizata ca sa aiba o baza larga de sustinere
          3. Trebuie organizat un grup cu toate puterile de conducere care sa implementeze schimbarea. Grupul se face chiar eliminand opozitia la schimbare la nivel de putere.
          4. Trebuie organizat un centru prin care schimbarea trebuie testata inainte sa fie pusa in aplicare pe scara larga.
          5. Genereaza ceva succese pe termen scurt care sa dea incredere ca schimbarea poate fi de succes
          6. Opozitia va fi foarte mare dupa ce succesele initiale apar ca sa fie considerata schimbarea complete si sa fie abandonat restul ei.
          7. Implementeaza schimbarea in ansambul ei un timp lung, ca sa intre in modelul cultural al organizatiei sau in cazul asta national.

          Reforma lui Funeriu a esuat in cateva puncte de mai sus, in sensul in care nu a avut o sustinere larga, a facut reforma pe care a implementat-o cu adversarii reformei care au mimat reforma, iar dupa succesele pe termen scurt adversarii reformei sunt pe cale sa ucida reforma pentru ca nu cred in ea… Daca Funeriu ar fi avut un consilier expert in teoria schimbarii, poate ar fi procedat cu mai mult succes.

          Se pare ca Romania a incercat sa adopte dupa revolutie un sistem de tip american de educatie, bazat pe o admitere de dosar. Or asta nu poate merge in Romania pentru ca in SUA exista examene de capacitate foarte riguroase la terminarea liceului. Admiterea in liceu este pe baza teritoriala (te duci la liceul la care esti arondat sau la o scoala charter sau privata daca nu esti multumit). Testele SAT sunt teste de abilitati, si nu necesita un studiu de materie la nivel inalt. In schimb sunt testate logica, abilitatile de comunicare si abilitatile de integrare si sinteza a unor cunostinte elementare. Nu e de mirare ca unii care nu se omoara cu invatatul insa foarte inteligenti iau note mari la SAT. Insa nota la SAT e numai o parte dintre elementele necesare admiterii la o facultate foarte serioasa, unde se cere sa dai dovada ca ai abilitati de conducere, initiativa si alte cele ca sa fii admis, toate foarte obiective.

          Spre deosebire de asta, dosarul in Romania a unui candidat la admitere la liceu sau facultate este foarte subiectiv, pentru ca dosarele nu sunt alcatuite bazat pe aceleasi criterii de calitate. Un copil venind de la o scoala foarte exigenta poate avea mai multe cunostinte decat unul de la o scoala mediocra, insa o medie de admitere mai mica… Plus bacalaureatul care a fost cum a fost fraudat si cred ca va fi la fel curand…

          Pentru oricine va face reforma de educatie in Romania trebuie sa tina seama de teoria schimbarii si va fi un proces extrem de lung datorita opozitiei din sistem. Altfel reforma e sortita pieirii.

          • Multumesc pentru dialog!
            Ma simt onorat de un dialog pe argumente.
            Este ceea ce eu consider ca a lipsit si lipseste in Romania.
            Ca un cunoscator al sistemului american ar fi demn de toata lauda daca v-ati gasi timp sa-l descrieti intr-un articol, cu bune si rele si sa-l publicati pe Contributor (daca va este acceptat).
            Asa cum spuneam mai sus, lipsesc anumite lucrari in traducere romaneasca, si lipsesc articole de informare generala despre un sistem de invatamint in alta tara, sau despre un sistem politic sau cel de taxe.
            Informarea buna, serioasa, obiectiva (sau subiectiva, fiind punctul de vedere al autorului, dar asumat de autor) lipsesc in mass media romana.
            Si mai bine imi dau seama ca anumite lucruri spuse de mine intr-un mod intuitiv, domnia voastra le confirmati de o factura mult mai tehnica.
            Toate cele bune si un Craciun fericit!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro