Home » Fără categorie » Citesti:

Conciliabulele ideologiei

Remus Tanasa ianuarie 15, 2017 Fără categorie
6 comentarii 1,092 Vizualizari

Evenimentele politice din 2016 induc într-o stare de neliniște pe o mare parte dintre observatori. Nu sunt una dintre persoanele care consideră că evenimentele politice majore de anul trecut sunt într-atât de perfide încât să ne dea peste cap viețile de la o zi la alta, deoarece, după cum nu cred în salvaționismul demagogic, nu cred nici în alarmismul discursiv.

Ceea ce totuși mă preocupă pentru anii viitori este gradul ridicat de narațiuni prefabricate în anticamera conspirației, adică de idei, concepte și rețete relevate de acea parte a minții umane mai puțin obișnuită cu predispoziția analitică, toleranța dialogală, cotidianitatea și mondenitatea non-adversative.

Anticamera conspirației înfățișează alteritatea în termeni oculți și neapărat maniheiști, istoria devenind doar o poveste iscălită de învingători, de „sistem” sau de vreun potentat suspect din cine știe ce motiv.

Dificultățile pe care le întâlnim în viață parcă sunt mai ușor de „înfruntat” atunci când avem siguranța că cineva, undeva, cândva, a conspirat împotriva noastră, astfel că nu contează cine, unde și când a făcut-o, important este că noi suntem siguri că s-a întâmplat, chiar dacă nu există documente, mărturii sau altfel de probe care ar putea atesta fapta. Unele evenimente ar putea fi determinate printr-o astfel de modalitate, însă pentru a le generaliza și a le transforma într-o meta-narațiune atotputernică ar fi fost nevoie de ceva mai multă capacitate de informare și de coordonare a minții umane.

După cum concluziona Sever Voinescu într-un articol din 30 noiembrie 2016, „încrederea în teoriile conspiraţioniste, oricare ar fi ele, numai pentru că sînt conspiraţioniste, este o formă gravă de manifestare a unei neîncrederi cronice în lumea din jur, în propria capacitate de gîndire şi acţiune şi, mai ales, în propria minte” („Conspiraționsim, conspirații, conspiratori…” în Evenimentul Zilei online).

Neîncrezătorii de astăzi sunt pesimiștii de mâine, pesimismul nefiind altceva decât starea de fond care a declanșat nihilismul modern, adică acel fenomen responsabil pentru nenorocirile provocate de ghilotină și continuate prin lagărele/gulagurile de recentă amintire. Ghilotina și gulagul, două nuanțe ale aceleiași culori, două fețe ale aceleiași medalii – ideologia.

Și ce este ideologia dacă nu acea formulă magică, însoțită de principii moniste și de aproximări reducționiste, care prin concepte abstracte și inginerii sociale, este folosită de ideologi pentru a impune cetății o viziune societală nearticulabilă și nenegociabilă. Barbariile comise în secolul trecut de fascism sau de comunism stau mărturie în acest sens.

De ce ne-ar interesa posibilitatea revenirii ideologiei pe scena publică românească/europeană/mondială? Pentru că civilizația noastră ar fi subminată ireversibil de încă un episod ideologic pluridecenal precum cel din secolul al XX-lea. Realitatea din jurul nostru, cea pe care o simțim și trăim ca români și ca europeni, a fost construită punându-se cărămidă peste cărămidă de către generațiile anterioare. Nu toate cărămizile au fost la fel de temeinice, însă au fost ranforsate cu ajutorul cu ajutorul acelei sursă de inspirație pe care Edmund Burke a numit-o „imaginație morală”. Aceasta nu este altceva decât diversitatea ideilor în acțiune, o diversitate care a prins formă prin intermediul cunoașterii și a experienței și care ar imposibilă într-o realitate definită ideologic. O civilizație durabilă este posibilă doar când multitudinea de manifestări ale naturii umane este înțeleasă ca expresie a necesității de armonizare a instinctului individual de autonomie și a imperativelor conviețuirii sociale.

Încrederea în fel de fel de consfături, mai mult sau mai puțin oculte, constituie un simptom al unei societăți care pare a nu fi deranjată de întoarcerea ideologiilor. De ce să dăm apă la moară conciliabulelor ideologiei când întoarecerea acesteia ar putea fi cântecul de lebădă al civilizației europene în care noi românii ne-am consacrat ca indivizi și ca națiune?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Ion Serbanescu spune:

    Fara ghilotina aceea, domnule, erati si acum la sapa pe mosia vreunui boier, asta daca nu erati chiar dumneavoastra boierul. Nu va faceti iluzii, in Europa vechiul regim n-a fost zguduit de capitalul si utilitarismul englez, ci de ideile si baionetele franceze.

    • Cinicul spune:

      Capitalul și utilitarianismul englez a încercat sa sprijine vechiul regim. Englezii au debarcat la Toulon sa readucă l’ancien regime, dar un tânăr locotenent numit Bonaparte i-a făcut de rușine. Istoriografia britanica nu admite ca razboaile napoleoniene au fost începute si continuate cu asarnare de englezi.

  2. Gica Scai spune:

    Daaa, au urmat milioane de francezi morti in razboaiele napoleoniene si apoi Restauratia….si inca vreo 5, 6 rascoale….si morti nenumarati….pentru ca ghilotina a omorit mai multi nevinovati decit vinovati….pentru ca iacobinii si apoi comunistii au fost niste criminali psihopati.
    Mai bine pe mosia boierului, decit in iadul comunist…
    Cind vad postari ca ale lui serbanescu, imi aduc aminte de Umberto Eco…” Facebook-ul inseamna invazia imbecililor.”.

    • Cinicul spune:

      Înainte de a face pe cineva imbecil, ceea ce nu e un semn de educație, ci de lipsa ei, e bine sa va priviți în oglinda.

    • Ion Serbanescu spune:

      A spus cineva ceva de comunism, domnul Gica? Cat despre “mai bine pe mosia boierului”, cred ca in ciuda numelui cu rezonante rurale, nu ati experimentat niciodata muncile agricole, nu doar pentru altul dar nici pentru dumneavoastra. Alaturi de multa sanatate, va doresc urmatoarele: trei zile de sapa la porumb la vara, totul in beneficiul altuia; daca doriti sa experimentati in mic ce facea cineva pe mosia boierului cate trei zile in fiecare saptamana din fiecare an trebuie sa indepliniti si urmatoarele conditii: sa va deplasati singur in brazda, cu uneltele proprii, sa va asigurati mancarea si apa (sfatul unuia care a fost la sapa e sa va hidratati bine si sa evitati totusi orele pranzului) si sa rugati pe cineva sa faca pe vechilul si sa vegheze, eventual cu un garbaci, la productivitatea dumneavoastra. Inutil de spus, nu veti fi platit pentru activitate. In rest, numai bine. Poate vorbim dupa despre traiul pe mosie.

  3. baraka spune:

    Argumentul e aici cumva “Unele evenimente ar putea fi determinate printr-o astfel de modalitate, însă pentru a le generaliza și a le transforma într-o meta-narațiune atotputernică ar fi fost nevoie de ceva mai multă capacitate de informare și de coordonare a minții umane”? Aproape ca nu e pe romaneste.
    Nu inteleg cum devine pesimismul temelie pt ideologie. Prin urmare, un nazist sadea era mai predispus sa fie pesimist? Dar chestia asta l-ar contrazice pe Walter Sobchak
    Nihilists!??? I mean, say what you want about the tenets of National Socialism, Dude, at least it’s an ethos.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Remus Tanasa


Remus Tanasa

Doctorand (frecvenţă), Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011-2013 – studii de master, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare ... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Reforma educatiei din China a cunoscut 2 etape succesive: a) selectia celor capabili pentru a mer...

de: Dedalus

la "Bule, scriitori vii şi bucurii pentru copii"

Cauta articole

iulie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)