vineri, martie 29, 2024

Condamnarea lui Dragnea și sfidarea pesedistă

Să ne reamintim că, în preajma anului electoral 2016, toate marile partide politice din România au adoptat Coduri de etică și deontologie.
Electoratul primea astfel toate asigurările din lume că nici măcar o singură persoană asupra căreia ar plana vreo suspciune că ar avea ori ar putea să aibă în viitor probleme cu justiția nu va prinde nici măcar ultimul loc pe listă oricât de multe servicii ar fi adus anterior partidului. Indiferent că era vorba despre alegerile locale sau despre cele legislative.
Sigur, nu a fost vorba decât despre o păcăleală. O simplă și ordinară manevră politicianistă. Inventată fie pentru a pune la adăpost partidul de întrebări incomode care, într-o campanie electorală, s-ar fi putut dovedi fatale, fie spre a pune înzestra șefii, cei în pixul cărora se afla puterea de a întocmi listele de candidaturi, o pârghie. Menită a le fi utilă în operațiunea de înlăturare de pe liste, mimându-se rigoarea și invocându-se sfinte și nenegociabile principii de morală, a celor deveniți indezirabili. Așa par să se fi petrecut lucrurile în cazul compromiterii candidaturii la Primăria Capitalei a actualului șef al PNL, dl. Ludovic Orban.
PSD care a adoptat și el un astfel de Cod pe care nici până astăzi nu l-a denunțat nimeni a făcut abstracție de toate principiile lui ferme atunci când s-a pus problema debarcării din funcție, după condamnarea din Dosarul Referendumul, a președintelui Liviu Nicolae Dragnea.
Fostul președinte al Camerei Deputaților, un oarecare domn pe nume Valeriu Zgonea, de care astăzi nu își mai amintește nimeni, s-a înșelat atunci când a crezut că va putea obține un profit maxim de pe urma năpastei care a dat peste insul care joi, 21 iunie, s-a mai ales cu o condamnare în primă instanță de 3 ani și șase luni. Cu executare. După ziua cu pricina, dl. Zgonea a devenit un simplu particular fără însemnătate, în schimb dl. Liviu Dragnea a continuat să facă mari jocuri politice. Preț de mai bine de un an și jumătate, dl. Dragnea și-a îngăduit orice în România. Doar din dorința de a aranja în așa fel lucrurile, de a schimonosi legile justiției spre a se pune la adăpost de consecințele fărădelegilor domniei-sale care i-au adus, în timp, consistente, amenințătoare dosare penale.
Nimeni, nici o persoană din conducerea PSD nu și-a amintit de joi seara încoace de mai-sus invocatul Cod. Premierul României, d-na Viorica Vasilica Dăncilă, și-a mai dovedit o dată impresionantul ei I.Q. spunând că toți cei care solicită acum demisia d-lui Dragnea ar încălca grav Constituția României, adică prezumția de nevinovăție. Ministrul Muncii, d-na Lia Olguța Vasilescu, și-a amintit că a terminat o Facultate de Litere (e drept, la Universitatea din Craiova) și a devenit brusc metaforică, edictând că, odată condamnarea pronunțată, ar sângera nu doar dl. Dragnea, ci întreg partidul. Ministrul Fondurilor Europene. Doamna Rovana Plumb, s-a grăbit să le adreseze pe facebook câteva vorbe bine simțite celor care și-au exprimat în piețe bucuria zpunând că nu te poți bucura de răul unui om (ei bine, eu mă bucur fiindcă justiția a dovedit că încă este independentă și nu a fost încălecată de mai-marii PSD!), vicepremierul Paul Stănescu și președinte PSD Vaslui, un pitoresc domn Dumitru Buzatu s-au grăbit să denunțe amestecul politicului în justiție.
Ținând cont de toate acestea, nu mi-am pus nici o nădejde în CEX-ul de vineri. Eram mai mult ca sigur că totul se va petrece după formula patentată de Nicolae Ceaușescu la CePex-ul din data de 17 decembrie 1989. Că PSD își va reafirma încă o dată natura comunistoidă.
Condamnatul Dragnea nu doar că l-a citat pe Ceaușescu, ci chiar s-a autocitat. S-a comportat ca în scena dezgustătoare, de fals dialog cu sala, scenă consumată la Congresul Extraordinar al PSD din martie. De altminteri, Statutul PSD nu îi dă dreptul CEX-ului să îl demită pe președintele partidului. O pot face doar toți membrii PSD. În cadrul unui congres, desigur. Pentru moment, nu se pune însă problema convocării acestui forum. Sunt lucruri pe care le știa foarte bine șiretul domn Dragnea care a mai mimat o dată jocul democratic.
Din martie încoace, îndată după vizita la București a d-lui Frans Timmermans, PSD face ce face și le arată partidelor din familia lui politică crunta realitate că pune preț mic pe apartenența la Partidul Socialiștilor Europeni.
Avertismentul la adresa PSD formulat vineri dimineața de europarlamentarul socialist Ana Gomes care nu a ezitat să îl califice pe dl. Dragnea drept „fals socialist condamnat pentru corupție”. Un ins care își pune partidul împotriva justiției a trecut neobservat de membrii CEX. Un indiciu că celor care conduc azi România le pasă din ce în ce mai puțin de semnalele Bruxelles-ului. O veste proastă pentru România. Și nu e singura. Declarațiile de vineri seara ale d-lui Dragnea sunt mai mult decât îngrijorătoare. Nu sunt doar un biet delir verbal al unui om care și-a pierdut uzul rațiunii. Ci vorbele amenințătoare, demente, ale cuiva hotărât să transforme România într-o dictatură.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Pina la urma ce face Dragnea ori ce fac pesedistii in partid, „in familia socialista europeana” nu ma intereseaza, dar Dragnea trebuie sa demisioneze de la sefia Camerei Deputatilor.
    Camera Deputatilor nu este nici membra PSD si nu face parte nici din famelia socialista europeana.
    Demisia, Dragnea, de la sefia Camerei Deputatilor., nu o transforma in Camora deputatilor.

  2. Ce „noroc” are România să-și găsească destul de des cîte un nebun pe care să și-l pună brusc în frunte, pentru ca apoi toți românii cu scaun la cap să-și facă mult timp o preocupare de căpătîi din a se lupta pentru ca să-l dea jos. Cu consumuri imense de forțe, energie fizică și intelectuală, bani și tot felul de alte resurse. Situația se adaugă motivelor pentru care firescul progres pe care l-am aștepta de la o țară membră UE în cecolul XXI este mult încetinit (pus chiar pe invers). Din această perspectivă cred că sunt făptuite niște infracțiuni pe care încă nu s-u gîndit să le șteargă din Codul Penal: înaltă trădare, subminarea ordinii constituționale, acțiuni ostile împotriva statului și a cetățenilor săi și multe altele. Dar cine se mai uită acum la codurile justiției și ce mai e justiția în România, chiar așa atacată și rezistentă cum pare? E într-adevăr unul din ultimele lucruri care a mai rămas de salvat (după cîte s-au pierdut), dar să nu ne așteptăm la minuni pînă nu vom reuși să impunem un sistem legislativ în care infractorilor să le fie indusă o stare de frică de consecințele cu urmări mult mai grave decît avantajele obtenabile (în sistemul actiual iei un an cu suspendare pentru o găinărie și rămîi cu miliuardele furate pentru care nici nu s-a gîndit cineva măcar să te cerceteze). Oare mai rămîne cineva în țară care să facă asta?

  3. Circul va începe când PSD va prevedea în lege condamnarea cu ani grei de închisoare a celor care nesocotesc deciziile Curții Constituționale. E vorba de deciziile Curții de modificare sau de abrogare a unor articole din codul penal. E vorba de decizia Curții care cerere emiterea unui decret de revocare a unui procuror-șef.

  4. Din nefericire potentatii n-au adversar pe masura, societatea civila nu li se poate impotrivi datorita eterogenitatii ce in mod firesc o caracterizeaza. Indeosebi in privinta alternativei la acest model politic dovedit nefunctional in intreaga istorie a statului roman esuat in cicluri dictatoriale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro