Sa facem un exercitiu de imaginatie. Cu nota ca el nu va fi de interes decat cititorilor cu apetente pentru strategie politica si analiza ei. Si cu scuze pentru ceilalti cititori pentru ca ne permitem cu atata usurinta sa fim ispititi de circumstante. Evolutiile recente fac insa prea tentant un astfel de exercitiu. Nu putem rezista tentatiei.
Sa presupunem ca o tara est-europeana trece printr-o criza economica. Criza are origini atat structurale (probleme interne mai vechi, nerezolvate) cat si conjuncturale (probleme determinate de impactul economiei globale in recesiune). Conducerea politica a tarii face tot ce se poate face, mai bine sau mai rau, mai competent sau incompetent, in conditiile date. Trebuie sa ia masuri de austeritate. Nu are grade de control prea mari asupra evolutiei economice. Cel putin pe termen scurt. Poporul e nemultumit. Popularitatea conducerii politice scade vizibil. Dar economia are logica ei si mare lucru nu poate face, dincolo de masurile luate (bune, rele) decat sa astepte.
In acelasi timp, mass media din tara respectiva discuta intens despre criza economica, legand-o sistematic de conducerea politica actuala a tarii, de coruptie si iresponsabilitate si -prin implicatie- de problema clasei politice. Politicienii puterii si in special liderii sai, sunt acuzati si responsabilizati. Zi de zi, sistematic. Astfel incat electoratul nici nu mai percepe criza ca pe altceva decat ca pe un fenomen politic, legat de conducatori, de clasa politica si de coruptia acesteia. Orice perceptie privind dimensiunea economica, europeana sau globala a crizei este estompata in dezbaterea publica, dezbatere setata si dominata de mass-media hotarate sa faca din criza o tema pur politica.
Odata indusa aceasta perceptie, asocierea dintre problemele economice ale cetateanului de rand si ideea de clasa politica abuziva si corupta devine automata. Asadar acum avem acum doua teme legate. Strans legate. Principul vaselor comunicante. Dai intr-una, rezonezeaza celalata. Si invers.
Iata o observatie interesanta: „ Si invers!”
Sa reluam,explicand si facand un mic pas inainte.
Criza economica = nemultumirea populatiei . Poate sa faca conducerea politica ceva bun anti-criza in ochii poporului? Stim ca orice masura economica va lua ea, nu va fi nici prizata, nici inteleasa de majoritatea electoratului. Filtrul mass media pune alte accente. Criza economica este privita acum de populatie ca fiind rezultatul coruptiei clasei politice. In mintea sa, cele doua se asociaza mai mult sau mai putin nebulos. Nu spunem ca e corecta sau incorecta asocierea. Doar ca ea exista in mintile lor si ca a fost serios indusa si intarita de mass media in detrimentul altor prespective, nu neaparat alternative ci complementare.
Indiferent insa cum s-a ajuns aici, fapt e insa ca asocierea, odata observata de un decident politic cu influenta, schimba dinamica politica. Faptul ca problema economica a crizei este comasata in ochiul public cu cea a coruptiei nu este de loc o chestie fara urmari. Multe de mare relevanta strategica.
De pilda: prin asociere, lupta impotriva coruptiei devine un fel de instrument (nebulos dar nu mai putin eficace in mintea publicului) de lupta impotriva crizei. Publicul in sfarsit poate vedea ceva pe intelesul sau. Nu masuri macroeconomice, microeconomice, discutii despre statul social, masuri de austeriate bugetara etc! Toate astea sunt chestii in cel mai bun caz fara relevanta pentru el, in cel mai rau sunt lucruri care il afecteaza negativ si-l deranjeaza. In schimb: Lupta cu clasa politica iresponsabila si corupta, accelararea si intensificarea ei! Prioritatea strategica numarul unu la nivel national! Iata ceva „anti-criza” pe intelesul tuturor.
Acestea sunt beneficiile unei prese libere. Ea potenteaza dezbaterea publica si creaza noi situatii cu potential strategic si politic nebanuit. Fara ea si insistenta ei in a politiza criza, aceasta cale a asocierilor si tangentelor – des utilizata in politica- ar fi fost imposibil de indus de catre putere, in conditiile date. Problema este insa: au ochi liderii puterii sa observe ce s-a intamplat intre timp? Vad ei cum treptat s-a consolidat in public o perceptie cu un potential strategic remarcabil?
Sa continuam deci pe aceasta linie exercitiul de imaginatie.
Ce ar fi daca intr-o zi, un caz de coruptie mai mult sau mai putin banal genereaza o revelatie unor lideri sau unui decident politic cu influenta? Sa zicem ca urmarind mass media si modul in care se seteaza discutia publica, modul in care se reactioneza la problema crizei si la problema coruptiei, cineva are brusc revelatia noii ecuatii strategice ce s-a format prin alaturarea intrinseca a problemei economice cu cea a coruptiei si iresponsabilitatii clasei politice.
Niste sondaje recente poate ca ii focalizeaza si mai clar ideile. Sa zicem ca exista mai multe sondaje in care la intrebarea „credeți că liderul Cutare a avut succes în lupta împotriva corupției sau nu”, raspunsurile sunt: Da: 15%; Nu: 62%; Nu stiu, nu raspund: 23%. Si tot in sondajele respective, acelasi personaj ipotetic vede ca increderea populatiei in el a scazut dramatic pe fundalul masurilor de austeritate economica. Ce ar face personajul respectiv? Avem aici o intrebare interesanta, nu?!
Ne putem pune insa si alte intrebari:
1. Va intelege puterea politica noua ecuatie ce leaga problema economica de problema coruptiei si chiar si mai general, de problema clasei politice? Va intelege ce inseamna practic si concret pentru ea –in bine si in rau- aceasta asociere?
2. Vor fi intelese implicatiile mai largi ale pachetului de masuri anticoruptie si de primenire a clasei politice, dincolo de functia sa conjuncturala de „masura anti-criza”, in contextul in care pe linie de comunicare cu electoratul , canalul perceptiilor economice este blocat, iar timpul lucreaza mult prea incet in transformarea economiei reale?
3. Pe linia de mai sus, vor fi, de pilda, intelese implicatiile sale in jocul putere-opozitie? Cum ar suna de pilda initiativa suspendarii unui lider politic aflat intr-o plina campanie de anti-coruptie si de „asanare a economiei nationale si clasei politice”? Dar a „izolarii politice” a unui partid care isi asuma un astfel de program de masuri?
Toate cele de mai sus sunt insa intrebari retorice, intr-un nevinovat exercitiu de imaginatie. Orice asemanare cu intamplari sau personaje reale este doar o asemanare, nimic mai mult…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
[…] Despre criză, corupție și strategie, scrie Dragoș Paul Aligică. […]
Inteleg ca incercati sa aparati guvernul, dar din pacate lucrurile nu stau chiar asa cum le descrieti. Daca s-ar fi vazut ca guvernul este competent, ia la timp masurile care trebuie pentru redresarea economiei, isi alunga si ancheteaza oamenii corupti din propriul partid, cred ca populatia ar fi putut accepta ca trecem printr-o perioada mai grea.
Dar cel mai rau este sa vezi ca dupa ce ca perioada este grea, cei care ne conduc isi vad numai interesul si in rest fac numai gafe dupa gafe, balbaieli, legi strambe si tot asa. Nu mai luati toti oamenii de prosti, ca nu sunt.
Ca bine zici: daca s-ar vedea.
Gutau si Solomon – nu-i vezi.
Reducerea deficitului bugetar in limita convenita cu FMI – n-o vezi.
Te intreb, cum ai putea tu accepta realitatea, daca vezi numai ce vrei sa vezi?
deci,daca de maine se dau 3 paini gratis zilnic si sapatamanal 500 g de carnati e totul OK? si se mai dau bugetarilor 10% devine totul roz? asta e masura acceptarii guvernului?
Buna ziua,
scotind din ecuatie forma de guvernare (democratie acum, comunism atunci) in acest moment nu exista nici o diferenta intre ceea ce facea presa atunci (propaganda, manipulare, etc) si ce fac trusturile de presa azi (cu acelasi imact si cu aceleasi urmari)
Din pacate ceea ce se spune la Realitatea si Antene are impact foarte mare mai ales in mediul rural, dar si in cel urban (cunoastei categoria sociala). Mi-am dat seama de asta (de impact) stand de vorba cu bunicii mei (oameni la 70 ani). Erau si sunt ferm convinsi ca actuala putere reprezinta raul suprem, iar PSD-ul este salvarea Romaniei. Totul este la extreme, iar argumentele nu isi mai au sensul.
Stau si ma gandesc ce se intampla cand d-voastra de exemplu va intalniti cu Mihai Gadea sau Adrian Ursu (ori altii ca ei) ce discutati ? (evident ma refer aici la teme jurnalistice) sau sa pun altfel intrebarea, ce se intampla cand jurnalisti aflati pe pozitii diferite (manipulare versus logica) se intampla si discuta pe teme jurnalistice ?
Toate cele bune
Presa la care va referiti nu face altceva decat sa aplice la punct si virgula manualul bolsevic privind propaganda si manipularea. Eu sunt prea tanar si nu am trait anii „50 dar sunt convins ca atmosfera creata de mijloacele de propaganda oficiala era asemanatoare. Dusmanii poporului” prezentati drept raul si dusmanul absolut, naparcile care intr-o atmosfera apocaliptica imbibata de ura sugruma tara cu labele lor lacome si sug sangele poporului. Singura solutie fiind exterminarea lor prin orice mijloace. Dupa care raurile de lapte si miere vor fi revarsate asupra poporului de catre destoinicii conducatori ai Partidului ales , iar tara iesita din negura va rade vesela in soare.
Daca ne gandim la cine sunt actorii principali din spatele scenei – Voiculescu, Iliescu – si la acolitii lor mai tineri uniti in cuget si simtiri – Vantu, Patriciu – probabil n-ar trebui sa ne miram ca stapanesc atat de bine aceste mijloace. Operatiunea „sa ne dam arama pe fata ca am mimat destul” este in plina desfasurare
Sunt de acord cu concluziile articolului (desigur, judec scenariul din putinele date pe care eu le detin din mass-media). Oricum, ma astept sa exista si pareri complet contrare (m-as bucura sa fie expuse civilizat, pentru a le lua in considerare).
Mi se pare ca autorul are mintea clara…
:)
foarte pertinenta analiza dle aligica, dar parca ziceati ca nu o sa mai dati sfaturi pdl-ului niciodata dupa ce s-au suparat liderii pe dvoastra.eu am incredere ca se vor gasi totusi cativa de la pdl care sa tina cont de parerile unora ca dumneavostra sau dnul ghinea sau dnul cristian campeanu.
Aveti dreptate. Poate fi vazut ca sfat – printre randuri. Dar intentia e de a descifra o situatie interesanta de strategie politica alaturi de cititori. Nu de a da sfaturi unui partid sau altul. Dar e adevarat, o analiza implica de multe ori corolarii strategice. Vrei, nu vrei… Deci ma voi face implicit vinovat de cate ori voi mai analiza situatii politice sau cu potential politic semnificativ, fie chiar si numai la modul practicat in articolul de mai sus…
ce-ar fi daca le-am lua politicienilor grija cheltuirii banului public? iar acesta sa fie putin… asa politicienii nu ar mai putea fi acuzati de coruptie, iresponsabilitate sau incompetenta, iar indivizii ar (re)invata ca ei sunt responsabili, inclusiv financiar) de tot ceea ce statul a zis ca face in locul lor (si face prost), de la educatia copiilor si sanatatea bolnavilor, pana la drumul din fata casei…
si facem referendum pt. fiecare cismea publica? sau fiecare km de sosea? daca cei din Oltenia vor dori bani pt Craiova-Corabia, dobrogenii vor urla ca Medgidia-Calarasi e mai importanta, in dispretul moldovenilor care vor intreba de ce este ignorat Tg.Frumos. Daca „vulgul” alege reprezentanti care sa negocieze banul public,nu ii transformam in politicieni?
Clicaţi niţel numele meu pentru a găsi una din curelele de transmisie între corupţia dintre privat şi privat, via public. Ne vedem mai tîrziu pentru impresii.
Este adevarat, sistemul de finantare a partidelor este o problema cheie. Nu cred ca este o conditie suficienta dar e una necesara…
Vă mulţumesc pentru validare. Însă nu vreau să rămînem la stadiul de „ar trebui”. Avem datoria să demontăm întreaga sofistică ce stă la baza finanţării partidelor de către persoane juridice. Nu trebuie să lovim frontal. Puţină viclenie nu strică.
Aş vrea să văd acţiunile antipolitice de împresurare. Aş vrea să aud de primul dosar depus la starea civilă, pentru o căsătorie dintre o persoană fizică şi una juridică, apoi întîmpinarea, procesul, excepţia de neconstituţionalitate şi decizia CCR. Aştept prima contestare a desfiinţării judiciare a unei persoane juridice, motivată de interdicţia constituţională asupra pedepsei cu moartea. Ce ziceţi de o cerere de ajutor social depusă de o SRL falimentară la Oficiul pentru Handicapaţi, motivată de art. 50 din Constituţie? Vreau ca CCR să fie bombardată de contestaţii prin analogie, în aşa fel, încît, să rezulte clar că persoana juridică poate avea voinţă, dar nu are conştiinţă. Cu atît mai puţin conştiinţă politică. Pe scurt, prin forţarea logicii, prin citirea Constituţiei unilateral, în litera ei, să evidenţiem prin deciziile justiţiei, la oricare din nivele, ficţiunea juridică referitoare la persoanele juridice. Să-i surpăm legiutorului întregul fundament doctrinar din legea 334/2006, referitor la persoanele juridice şi imorala lor relaţie cu politicul. Iar în planul schiţat, contestarea articolelor neconstituţionale din legea pomenită să vină doar la urmă. Ca lovitură de graţie.
Din toate, din pacate din plin !
Sunt doua chestiuni esentiale cumulate care prabusesc Romania :
1. Incapacitatea liderului politic de a coagula rersursele umane ale tarii, individuale si ale diverselor grupuri ( politice, economice, etnice, etc );
2. Incompetenta manageriala a administratorului tarii ( guvernului ), cu un premier ( administrator sef ) incompetent ( profesoras de drept, nici macar de economie ) si cu ministri incompeteti pe domenii numiti prin cumetrie cu liderul maxim.
Chiar credeti ca o tara – mai ales in plina criza economico/financiara – poate fi administrata eficient de un guvern de incompetenti ? Macar premierul bulgar si-a luat un consultant german…
Cand rezolvati cel putin chestiunea nr. 2, a managementului profesional al Romaniei, fiti sigur ca nu ar fi nici dezastrul actual nici atatea intrebari retorice..
cum coagulezi pe cei 41% care cred ca Soarele se invarte in jurul Pamnatului cu cei din clasa mijlocie din Ardeal? sau pe banateni cu cei 51% care cred ca „comunismul….”??? cum coagulezi pe cei ce traiesc/escrocheaza ajutorul social cu cei 700 000 de patroni de IMM ce muncesc si 80 de ore pe saptamana? pana nu dai o solutie, lasa-ma sa cred ca e doar un bla-bla de tip Iliescu
ca sa fim corecti..referitor la aia 700.000 de patroni de imm, 99% dintre ei fac evaziune la greu.si nu muncesc 80 de ore pe saptamana ..cel putin jumate din ei ..iti dau io scris ca o frecangesc la greu.cine crede ca in privat sunt ingerii si in restul societatii sunt demonii se inseala la greu si doveste ori o naivitate induiosatoare ori o necunoastere a realitatii.
mură-n gură: reformarea cît mai amplă a PDL ar face mai mult decît toate măsurile economice anti-criză posibile la un loc
O analiza foarte bune, mai ales ca explica mecanisme, fara sa implice nume de persoane.
Aceste mecanisme, care sint de fapt tehnici si metode de manipulare a maselor prin intermediul mass-media, in esenta sint antinationale, prin deturnarea atentiei in mod voit de la problemele reale din economie, din justitie si societate.
Nu e normal sa luptam cu tinte false, iar adevarul crud si rece din economie si societate ( deficite bugetare uriase, ajutoare sociale nejustificate, pensii medicale false, etc., etc., etc.,) sint dor folosite ca arme politice si de denigrare, impotriva celor care vor sa aseze economia, justitia, sanatatea, educatia pe baze functionale si adaptate la timpurile actuale (nu zic ca in totalitate o fac si bine si suficient).
De aceea presa a ajuns sa fie trecuta in Strategia de Aparare !
Si cu scuze pentru ceilalti cititori pentru ca ne permitem cu atata usurinta sa fim ispititi de circumstante…
scuzele sunt acceptate
Sper discursul de ieri al lui Ghinea nu a trecut in mare viteza pe langa dumneavoastra. Era o completare foarte buna la articolul de astazi.
Interesant exercitiu de imaginatie … fara imaginatie!
Am avut revelatia ultimului an de gradinita cand incepusem su buchisesc singur Harap Alb. Cam tot asa era! Unul bun-bun-bun de nu se mai poate, iar altu rau-rau-rau de iar nu se mai poate.
Spânu era ala rau!
din articolul de mai sus, am inteles ipotetic,ca trebuie sa anulam istoria,competenta si mediul inconjurator.deci un fel de experienta in vid.ptr asta ar trebui sa avem rachete si cosmonauti.n-avem nici una, nici alta ,dar avem memorie.
ca sa discutam tot la nivel teoretic, incep prin a spune ca nu poti sterge memoria si sa o iei de la zero ca un nou nascut.deci avem deja un mediu de lucru dezechilibrat.pe urma cosmonautii..se pare ca sunt cu capul in nori si n-au competenta necesara dovedita, ca sunt in stare sa zboare cu criza in spatiu,alt factor de dezechilibru in analiza.acum sa luam la bani marunti vehiculul, care in loc sa fie o racheta, e o caruta cu roti asimetrice,care patrata,care ovala,care cica s-ar da rotunda..de aici observam inca un factor perturbator al experientei noastre teoretice,asa ca sansa ca experimentul sa reuseasca, este egala cu cea a orbului de a nimeri braila.adica prin bajbaieli si intr-un timp foarte indelungat,marind probabilitatea ca sa moara orbul pe drum.
sa vorbim de bietul orb, care si-a inceput odiseea intr-o duminica acum 20 de ani.el saracu,batut de soarta,lipsit de educatie,avand parte de sarlatani care l-au dus cu vorba, cand pe un drum cand pe altul si avand auzul dezvoltat, a auzit niste vorbe proaste despre cei care l-au tot plimbat de colo,colo, de la cei care se hilizeau pe marginea drumului .ce sa priceapa el di vorbele alea, decat ca erau adevarate, in privinta celui care acum il purta cu vorba.in mintea lui s-a aprins luminita si a zis ca sa foloseasca batul de care se ajuta in orientare si sa-i traga una pe spinare pacaliciului de serviciu . sperand ca l-a altoit pe respectivul destul de bine pe cocoasa,acesta va fi fugit, orbul a ramas iar singur in mijlocul drumului, asteptand urmatorul trecator.in mintea lui deja are nascuta indoiala, daca si celalalt va fi la fel ca si ceilalti dinaintea lui.neavand carte,orbul nu se poate baza decat pe experienta trecutului, in alegerea pe care va trebui sa o faca si de asta data .
cand eram mai mic,am citit o carte „amintiri din viitor” ,care este plina de intrebari de genul celor de la sfarsitul articolului..ca sa scurtez,fac precizarea ,ca face parte din genul science fiction.
nu cred ca sarlatanii mici si mari care au profitat de nestiinta si credulitatea orbului, au parte de creierul lui broca ci de cel al lui boc..si asta e deajuns ca sa nu se mai oboseasca domnul dpa sa le imagineze scenarii..n-are ptr cine.
s-auzim de bine!
Ai sesizat, ralucat?! In toate cele trei intrebari se pune doar problema „vor intelege?”. Asta e scopul?! Doar sa inteleaga?! Eu zic ca da: balade populare cu incetul cu incetul / se face otetul avem destule!
Din preambulul supradimensionat al domnului DPA ar rezulta ca nu exista alternative, ca masurile luate sunt sigurele posibile, bune ori rele, nu exista altele. si atunci nu poti sa nu adaugi si intrebarea: ceilalti ce ar fi facut? Iar raspuunsul e naucitor de simplu, in ipoteza instituita: acelasi lucru! valabil si pentru fat-frumos si pentru zmau …
da-mi voie sa ma indoiesc ca johannis ar fi facut la fel ca boc in 2009.
Spuneam: „In ipoteza instituita”
da!e ipoteza- vor (intelege), concluzia-osa(faca),demonstratia..frectie.