joi, martie 28, 2024

Criza globală și răzvrătirea naturii. Ce se câștigă atunci când ceva se pierde?

Now is the winter of our discontent…

Shakespeare, Richard al III-lea, cca 1595

The life of man [is] … poor, nasty, brutish, and short

Thomas Hobbes, Leviathan, 1651

Judecând fie și numai după motto-urile alese, criza globală despre care voiesc a scrie în acest articol nu se referă direct la societatea contemporană. Am împrumutat sintagma respectivă din titlul unui op de referință, publicat în 2014 de profesorul britanic Geoffrey Parker: Global Crisis: War, Climate Change and Catastrophe in the Seventeenth Century.Răzvrătirea naturii” este invocată de jurnalistul german Phillipp Blom într-o carte recent tradusă în engleză (februarie 2019): Nature’ Mutiny: How the Little Ice Age of the Long Seventeenth Century Transformed the West and Shaped the Present (i) . În fine, ultima parte a titlului meu este o răsucire a unei afirmații făcute de H. R. Patapievici în volumul Omul recent – O critică a modernității din perspectiva întrebării „Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?”, (Ed. Humanitas, 2001).

Ce au în comun primele două cărți menționate mai sus? Ele descriu, cu nivele diferite de erudiție, perioada 1300 – 1850, numită de climatologi Little Ice Age (LIA) sau Mica Glaciație, iar de istorici (d. ex., Hugh Trevor-Roper, 1959) – perioada crizei generale, axate pe evenimentele militare, religioase, politice, sociale, economice, culturale ș.a., dominante în secolele al XVI-lea și al XVII-lea.

Mica Glaciație a urmat imediat unei perioade de încălzire globală (Medieval Climatic Optimum), care a durat cca 300 ani (cca. 1000 – cca. 1300), când, de exemplu vikingii au traversat Atlanticul de Nord și au stabilit așezări înfloritoare în Groenlanda, în Anglia creștea viața de vie, iar în vestul și centrul Europei s-au construit cele mai importante catedrale.

Din cauze naturale multiple (diminuarea activității solare, creșterea și intensificarea erupțiilor vulcanice, perturbații în circulația curenților oceanici, influențele ciclurilor Milanković), planeta noastră a suferit o reducere a temperaturilor medii globale cu 2°C începând din anul 1300. Pe măsură ce temperaturile scădeau, curenții oceanici au fost afectați, salinitatea apei marine a fost modificată, tipurile de condensare oceanică s-au schimbat, calotele polare și ghețarii continentali au început să crească rapid și să avanseze către latitudini mici, sistemele climatice din perioada încălzirii medievale (sec. XI – XIV) au fost dereglate. Mica Glaciație a fost un eveniment global, cu manifestări mai evidente în emisfera nordică, unde trăia cca. 99% din populație.

Scăderea temperaturii globale cu 2°C a generat o lungă succesiune de evenimente brutale și extreme: furtuni violente, perioade interminabile de ploi reci, veri cu secete devastatoare, iar pe deasupra, friguri feroce și înghețuri persistente. Perioadele de creștere a recoltelor s-au redus în medie cu trei săptămâni, asta însemnând fie o coacere întârziată, fie lipsa totală a coacerii. La nivelul Europei, s-a instalat o criză alimentară pe termen lung și pe teritorii vaste. Lipsa frecventă a recoltelor (cerealele putrezind pe câmp sau fiind distruse de grindină) și multiple perioade de secetă au produs o diminuare dramatică a resurselor de hrană disponibile. Penuria alimentară a condus la foamete prelungită, căreia i s-au asociat epidemii și, în final, un număr incredibil de victime, de ordinul zecilor sau sutelor de milioane.

În sec. al XVI-lea, când Mica Glaciație începuse să se manifeste cel mai brutal, Europa nu se baza pe comerțul inter-țări și pe industrie, ci doar pe agricultura locală de subzistență, producătoare în special de cereale: grâu, orz, secară și ovăz, la care se mai adăugau vinul, berea (consumând cereale) și măslinele (în regiunile mediteraneene). Fructele proaspete și legumele erau disponibile numai în sezon. Peștele maritim se consuma doar în zonele litorale. Carnea era prea scumpă pentru majoritatea europenilor ca hrană regulată, iar vânătoarea era un privilegiu apărat cu strășnicie de aristocrație.

Despre clima rece a secolului al XVII-lea există documente care descriu colapsul populației din cauza foametei în perioada Ming (China) și iernile criminale din America de Nord, cu numeroase victime printre coloniștii englezi, francezi și spanioli. Recoltele au fost insuficiente și în India. Imperiul Otoman a suferit unele dintre cela mai devastatoare ierni pe care istoricii le-au înregistrat vreodată. Situații similare sunt raportate și despre Japonia, Malaiezia și Imperiul Aztec.

Profesorul Parker deplânge „miopia” istoricilor, care nu au sesizat că, în secolul al XVII-lea, un episod intens de răcire la nivel global a coincis cu un număr neegalat de revoluții și dezmembrări de state din întreaga lume (inclusiv dinastia Ming în China, Commonwealth-ul Polono-Lituanian și Monarhia Spaniolă), în timp ce alte state s-au apropiat de revoluție (d. ex., imperiile rus și otoman în 1648 și imperiul Mughal, Suedia, Danemarca și Republica Olandeză în anii 1650). În plus, Europa a văzut doar trei ani de pace neîntreruptă în întregul secol al XVII-lea, în timp ce imperiul otoman s-a bucurat de doar zece. Imperiile chineze și Mughal au luptat aproape continuu. În toată emisfera nordică, războiul a devenit normă pentru rezolvarea problemelor interne și internaționale.

În 1569, laguna Veneției a rămas înghețată până în martie, iar în iarna 1572 – 1573, lacul Constanța (Bodensee), dintre Germania și Elveția, a fost acoperit cu o gheață groasă până târziu în primăvară.

În toiul iernii 1622, se putea ajunge pe jos, din Asia în Europa, traversând strâmtoarea Bosfor, înghețată bocnă. În iarna și mai grea a anului 1658, armata suedeză a mărșăluit din Jutland la Copenhaga, traversând marea înghețată.

Între 1309 și 1814, râul Tamisa a înghețat de cel puțin 23 ori. În cinci situații din acestea, gheața râului a fost suficient de groasă pentru a suporta bâlciuri pe gheață (frost fairs) de-a lungul mai multor zile. De exemplu, în 1683, locuitorii Londrei au putut circula cu trăsuri pe Tamisa și s-au bucurat de spectacole de patinaj, chioșcuri cu tarabe de cumpărături, taverne și chiar bordeluri (ii) (Fig. 1).

Bariere de gheață, extinse pe mulți kilometri, au încercuit Islanda. Porturile insulei au fost blocate, legăturile cu lumea înconjurătoare au fost tăiate. Culturile de cereale au eșuat, oamenii au trebuit să-și schimbe dieta. Împreună cu erupția vulcanului Laki, din 1783, Mica Glaciație a înjumătățit populația Islandei.

Coloniile din Groenlanda, care înfloriseră timp de 300 ani în Perioada Optimă Medievală, au sucombat din cauza foametei: culturile de cereale și animalele nu au mai putut supraviețui iernilor din ce în ce mai dure. Groenlanda a fost practic izolată de restul lumii prin ghețarii care o înconjurau, între 1410 – 1720.

Regele Henric al IV-lea al Franței (1589 – 1610) s-a trezit cu barba înghețată. Păsările înghețau în aer și cădeau moarte pe pământ. Femei și bărbați mureau de hipotermie. Lemnul, principala sursă de căldură, creștea mult mai greu din cauza frigurilor. Vinul îngheța în butoaie și zăpezi groase acopereau părți ale Spaniei. Europa era o lume înghețată.

Iernile nesfârșite și grele au stimulat însă apariția unei noi categorii de artiști, în special flamanzi și olandezi: Pictorii de peisaje hibernale (Figurile 1, 2 și 3), o temă aproape necunoscută până atunci în arta europeană.

Fig. 1. Abraham Hondius (Danielsz), c. 1684, Un târg de iarnă pe Tamisa la Scările Templului (sursa)


Fig. 2. Hendrick Avercamp, 1608, Peisaj de iarnă cu patinatori (sursă)


Fig. 3. Pieter Bruegel cel Bătrân, 1565, Întoarcerea vânătorilor (Sursa)

Iarna teribilă a anului 1595, pictată magistral de Pieter Bruegel cel Bătrân, a fost probabil sursa de inspirație a lui Shakespeare, care își începe marea sa dramă Richard al III-lea, scrisă în același an, cu faimoasa propoziție pe care am ales-o drept motto:

Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat…

Ce s-a pierdut în timpul Micii Glaciații?

Multe zeci, poate sute de milioane de vieți, s-au pierdut din cauza foametei devastatoare, războaielor nemaipomenit de lungi (30 ani, 100 ani) și frecvente, pandemiilor pustiitoare (numai Moartea Neagră, 1347 – 1351, a produs între 70 și 200 milioane morți), secetelor prelungite, frigurilor năprasnice, inundațiilor catastrofale și altor cauze. Nu este întâmplător că exact în mijlocul secolului al XVII-lea, Thomas Hobbes a deplâns în capodopera sa Leviathan viața omului trăitor în vremea Micii Glaciații ca fiind săracă, urâtă, brutală și scurtă.

Franța a fost lovită rău de iernile neîndurătoare și recoltele proaste într-o vreme când țara era teatru de războaie religioase. Numai între 1562 și 1598 de exemplu, circa patru milioane de bărbați și femei francezi au căzut victime războaielor, războaielor civile, inaniției și epidemiilor. Mica Glaciație, prin evenimente climatice extreme, a contribuit decisiv la exacerbarea suferințelor populației. În 1570, râurile din sudul țării (zonele Provence și Languedoc) au înghețat complet. În 1594, portul Marsilia nu a mai fost navigabil din cauza ghețurilor.

Un episod halucinant, povestit de Blom, exemplifică o tragedie inimaginabilă suferită de locuitorii Parisului. În 1590, în timpul sângerosului război cu Liga Catolică, regele protestant al Franței, Henric al IV-lea (cel căruia i-a înghețat barba în somn!) a asediat orașul pentru a-l recuceri. Tactica aleasă a fost înfometarea. Pe 7 mai, armata sa a înconjurat orașul, a incendiat morile de vânt care produceau făină și a blocat străzile prin care se făcea de regulă aprovizionarea piețelor pariziene.

Locuitorii Parisului, care suferiseră deja de gerurile din timpul iernii, îndurau acum o foame cumplită. La început, au fost mâncați caii și măgarii. Apoi, câinii și pisicile au fost aruncați la fiert în cazane comunale. Disperați, mulți oameni s-au aruncat în Sena.

În luna iunie, supraviețuirea devenise practic imposibilă din cauza foamei. Atunci, Ambasadorul Spaniei, Dom Bernard de Mendoza, a sugerat comitetului de salvare a orașului ca oasele morților din faimosul Cimitière des Innocents să fie dezgropate, sfărâmate și măcinate, iar din făina obținută să fie făcută pâine. Până pe 30 august 1590, când orașul a fost eliberat de trupe catolice, circa 45.000 oameni, reprezentând o cincime din populația Parisului, murise de foame și boli.

În anii 1780, Franța a suferit de pe urma unei serii de recolte compromise. Vicisitudinile extreme îndurate de populație din cauza foametei au contribuit semnificativ la resentimentele și disperarea care au alimentat Revoluția din 1789.

În 1601, după ce o vară rece și umedă a făcut ca recolta, aproape coaptă, să putrezească pe câmpurile pline de apă, foametea a izbucnit și în Rusia. Au urmat alți doi ani de recolte proaste, când temperaturile de vară pe timpul nopții au fost sub limita de îngheț. Climatologii consideră că acest fenomen climatic extrem a fost provocat de erupția vulcanului Huaynaputina din Peru în anul 1600. Foametea pe scară largă a ucis două milioane de ruși, adică o treime din populație. În plus, țara s-a confruntat cu răscoale, război civil și ocupație străină (Polonia) până în 1612. Ceea ce istoricii ruși numesc Смутное время (Vremea necazurilor, 1598 – 1613) a fost o perioadă de teribile încercări pentru poporul rus, alimentate și exacerbate de efectele răcirii globale.

Deși dinastia Ming din China rezistase cu succes 276 ani (1368 – 1644), Mica Glaciație i-a dat o lovitură mortală, provocând recolte slabe, inundații și epidemii. În timpul foametei care a premers prăbușirea dinastiei, cu 2 kg de orez se putea cumpăra doi copii. În haosul care a urmat prăbușirii dinastiei, peste un milion de chinezi au pierit.

Arii întinse ale Europei, afectate de Războiul de 30 ani (1618 – 1648), au pierdut o treime sau mai mult din populația lor. În Franța, războiul civil numit La Fronde(1649 – 1653) a produs un milion de morți. Iar în Britannia, diverse războaie civile, între 1638 – 1660, au fost răspunzătoare pentru moartea a 7% din populație, mult mai mult decât cele 2% victime ale Primului Război Mondial.

Sfârșitul secolului al XVII-lea a consemnat noi perioade de foamete, urmate de pierderi de vieți omenești. În Franța (1693 – 94), Norvegia (1695 – 96) și Suedia (1696 – 97), populația fiecărei țări s-a redus cu aprox. 10%. În Estonia și Finlanda, foametea din anii 1696-97 a produs moartea a 20%, respectiv 33% , din populațiile naționale. (iii)

Mica Glaciație a produs veri reci și ierni foarte geroase și în New England, unde, începând din 1609, au început să se stabilească primii coloniști europeni. Nu se cunoaște cum au rezistat triburile locale, pentru că nu există documente. Dar coloniștii s-au confruntat cu vicisitudinile răcirii globale. În timpul Marii Zăpezi din 1717 și a Vinerii Reci din 1810, o serie de furtuni de zăpadă au îngropat case și oamenii au murit înăuntru când temperaturile au scăzut brusc cu 16°C în mai puțin de o zi. Armata revoluționară americană, condusă de Gen. George Washington, a suferit teribil în iernile 1777 – 1780, ajungându-se la răzmerițe în rândurile soldaților, cărora le lipseau îmbrăcămintea și încălțămintea adecvate.

Furtuni uriașe din Marea Nordului au produs inundații catastrofale în nordul Europei (Olanda, Belgia, Germania), începând aprox. din anul 1300 și continuând în diverse reprize până în sec. al XVIII-lea. Numele furtunilor sunt sugestive: Potopul Sf. Marcellus sau Grote Mandrenke (Marea înecare a oamenilor, în olandeză), Potopul Sf. Lucia, Potopul Sf. Elisabeta ș.a. semnifică dimensiunile biblice ale efectelor răcirii globale. Orașe și sate inundate, poduri și diguri distruse, potopurile din nordul continentului au produs până la 100.000 victime.

Când recoltele au început să fie compromise de la an la an, când prețurile produselor agricole s-au dublat, când apariția soarelui pe cer în lunile de vară era o ocazie rară, o combinație toxică de vreme rea și frică s-a produs. Oamenii au început să creadă că Dumnezeu îi pedepsește pentru ticăloșiilor lor. Iar rezultatul a fost o puternică și larg răspândită suspiciune că evenimentele nefaste, legate în realitate de Mica Glaciație, erau provocate de vrăjitoare.

Rând pe rând, începând din anii 1580, procese ale vrăjitoarelor au avut loc în Germania, Luxemburg, Franța, nordul Italiei și Catalonia. Istoricii afirmă că în timpul Micii Glaciații, circa 110.000 de procese de vrăjitorie și magie neagră au avut loc în Europa și 50.000 din ele s-au încheiat cu condamnări și arderi pe rug.

Efectele nefaste ale Micii Glaciații în vestul Europei s-au manifestat și într-o zonă de mare importanță socială: viticultura. Vinul era o marfă foarte prețuită și, de aceea, cu începere din sec. al XVI-lea, bine documentată: descrierile produselor, prețurile, cantitățile de struguri culese și, cel mai important, datele culesului se cunosc în detaliu.

Până la jumătatea sec. al XIX-lea, vinul a fost mai mult decât un lux, a fost o necesitate, mai ales în orașe, unde era greu de găsit apă curată de băut. Pentru că proprietățile apei fierte de a distruge germeni nu fuseseră încă descoperite, singura soluție era să adaugi alcool în apa de băut, adică să torni pe gât vin sau bere în loc de apă plată și impură. Răcirea globală și reducerea perioadei de creștere și coacere au afectat negativ producțiile viticole, ca și pe cele de cereale.

Ce s-a câștigat în timpul Micii Glaciații?

Mica Glaciație a însemnat, în principiu, o criză agricolă, pe termen lung și cu extindere continentală. Pentru societățile fragile de la începuturile erei moderne, doi ani consecutivi fără recolte, în special de cereale, însemnau foamete. Râurile înghețate nu mai permiteau funcționarea morilor și nici transporturile către orașe, tăindu-le sursele de aprovizionare cu produse alimentare. Recoltele de cereale nu s-au mai reîntors la vechile lor valorile decât după 180 ani.

Dar această criză este, paradoxal, responsabilă pentru ceea ce eu numesc câștiguri din timpul Micii Glaciații. Să mă explic.

Înainte de Mica Glaciație, vreme de aproape un mileniu, sistemul socio-economic european funcționase relativ corect, fiind centrat pe proprietatea feudală și cooperarea strânsă dintre biserică și rege/împărat. Majoritatea populației era alcătuită din țărani și iobagi trudind cu mijloace rudimentare (predominant, pluguri de lemn, care abia zgâriau pământul) pe terenurile stăpânite de nobilimea locală. Foarte puțini lucrători agricoli își permiteau să folosească boi la arat, pentru că întreținerea animalelor pe timp de iarnă era costisitoare. Agricultura practicată era aproape mono-cultură, ceea ce conducea la productivități scăzute.

Situația s-a mai schimbat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Expedițiile lui Columb în America au adus europenilor noi plante: porumb, cartofi, tomate, tutun, bostani. Numai că introducerea acestora în practicile agricole de pe bătrânul continent nu a fost imediată. De exemplu, cartoful a fost la început o curiozitate în grădinile botanice, admirat pentru florile sale. A trebuit să treacă multă vreme până când oamenii de la țară să-și dea seama că tuberculele ascunse în pământ sunt bune de mâncat. În consecință, producția de cereale, majoritatea consumată local, a fost predominantă. Prețul făinii, respectiv al pâinii, a reprezentat standardul de aur al timpului.

Când efectele Micii Glaciații au amenințat acest standard, când țăranii nu mai rămâneau cu un surplus de cereale de la un an la altul care să le asigure supraviețuirea, sistemul socio-economic feudal s-a prăbușit.

Consecința majoră a acestei situații, după părerea lui Blom, a fost o schimbare de paradigmă: acceptarea medievală a vieții economice umane ca fiind ciclică și stabilă a fost respinsă în favoarea ideii unei continui creșteri economice bazate pe exploatare și construită pe o continuă expansiune imperială și industrială. Nu este greu să observăm că era modernă și cea contemporană, pentru care creșterea economică neîntreruptă este o mantra politică, își au rădăcinile în perioada Micii Glaciații.

Reorganizarea modului de folosire și de proprietate a pământului (d. ex., pășunile comunale au fost restrânse/închise) au schimbat relațiile de forță și structurile sociale existente, favorizând creșterea productivității agricole și a disponibilităților pentru schimburi extinse de produse agricole (cereale, în principal). Dezvoltarea comerțului a impus dezvoltarea transporturilor. S-a început construirea de noi drumuri și ambarcațiuni comerciale pentru noile rute maritime stabilite în epoca marilor descoperiri geografice. Dezvoltarea transporturilor înseamnă investiții mari. Abilitatea de a cumpăra sau vinde pe cash sau echivalent a căpătat o importanță tot mai mare. Orașele care erau, în același timp, centre importante de transport și asistență financiară au devenit liderii politici și culturali ai Micii Glaciații. Exemplul cel mai elocvent este Amsterdam, care s-a transformat, dintr-un loc oarecare al Imperiului Habsburgic, într-un centru comercial multi-relațional (un hub, s-ar zice azi), cu o populație care a crescut de zece ori într-un secol. Iar Olanda – până atunci o țară de pescari, fermieri și o mână de negustori – s-a metamorfozat peste noapte în cea mai mare putere navală a timpului și locul unei renașteri economice, artistice și chiar filosofice (Spinoza, Descartes) (iv) .

În Amsterdam s-a înființat în 1602 una dintre primele companii cu activități lucrative externe – Dutch East India Company, specializată pe comercializarea mirodeniilor. În același an a părut o instituție nouă, beurs, adică bursa de valori. În 1621 ia ființă West India Company, care ajută emigranții olandezi să fondeze prima așezare din sudul insulei Manhattan în 1624 – Noul Amsterdam – și să practice comerțul cu blăni de castor. (v) Astăzi, cea mai mare bursă de valori din lume (New York Stock Exchange) se găsește în perimetrul vechii colonii olandeze din Manhattan, pe strada Zidului (Wall Street).

Ideea că piețele și regulile lor joacă un rol important în activitățile economice s-a născut și consolidat din cauza și pe ravagiile produse de Mica Glaciație în Europa.

Transformarea gradată a practicilor agricole, datorită primilor agronomi și primelor cărți de specialitate, apariția comerțului la distanță și a proprietarilor de terenuri interesați de profit, dezvoltarea și profesionalizarea administrațiilor colectoare de taxe, ca și a birocrațiilor statale au creat fundațiile unei noi Europe. Dar asta nu a fost suficient. A mai fost nevoie și de creșterea nivelului de educație. Începând din 1600, în Europa, tot mai mulți copii (majoritatea, băieți) au mers la școală, învățând scrisul cititul, aritmetica, religia și rudimente de geografie și istorie. Reforma protestantă (Martin Luther, John Calvin ș.a.) și Contra-Reforma catolică au folosit școlile (și) pentru ofensive culturale.

Pe un alt palier, perioada Micii Glaciații a fost martora unor manifestări culturale de mare anvergură: Renașterea, urmată de Iluminism, inventarea metodei științifice și a tiparului, activitatea unor titani ai literaturii, picturii, ori filosofiei etc. Trebuie, totuși, să fim precauți când considerăm o prezumție de cauzalitate directă între efectele Micii Glaciații și feed-back-urile culturale. Alte cauze au avut rolul lor. De aceea, nu cred că avem de-a face cu o relație simplu- liniară, iar punerea sub microscopul analitic a acestei interdependențe necesită analize detaliate și un spațiu care nu fac obiectul articolului de față.

Et pour la bonne bouche… V-ați întrebat vreodată de ce viorile Stradivarius, Guarneri sau Amati au un sunet extraordinar de fin, bogat și variat, care produce și prețuri pe măsură? Un posibil răspuns sugerează un alt câștig de pe urma Micii Glaciații.

Vestiții lutieri italieni au beneficiat de lemnul pădurilor de conifere din jurul Cremonei, oraș situat în sudul Alpilor. În 2003, Lloyd Burckle (Columbia University) și Henri D. Grissino-Mayer (University of Tennessee) au publicat un studiu în care sugerează că însușirile extraordinare ale instrumentelor italiene cu coarde din epoca lor de aur ar fi legate de o situație climatică unică în perioada 1645 – 1715, numită Minimul solar Maunder. A fost o perioadă cu activitate solară redusă, care a contribuit la scăderea temperaturilor și, în consecință, a ratelor de creștere a copacilor. Cu alte cuvinte, copacii aveau nevoie de mai mult timp pentru a crește și a se maturiza. În consecință, lemnul de molid, folosit de Antonio Stradivari și ceilalți lutieri faimoși, avea inelele anuale mai apropiate și mai uniforme, formând o structură mai densă, ceea ce favorizează un sunet cu calități superioare și o rezonanță mai intensă. Întrucât lemnul pentru instrumente era uscat și îmbătrânit vreme de o generație, rezultă că copacii folosiți în jurul anului 1700 trebuie să fi fost doborâți nu mai târziu de 1680, adică au crescut și s-au maturizat în perioada Minimului solar Maunder, la apogeul Micii Glaciații.

Combinația unică dintre temperaturile scăzute din timpul Micii Glaciații și proprietățile de mediu (topografie, elevație, condițiile solului) caracteristice pădurilor de molid din zona Cremona nu s-a mai repetat niciodată după perioada de aur Stradivarius. (vi)

Concluzii

Mica Glaciație – o răzvrătire a naturii – și criza globală pe care a generat-o formează un cadru interpretativ unitar, din care se ridică niște întrebări legitime: Schimbările climatice schimbă și societățile umane? Dacă da, în ce mod și cât de profund? Și ce se câștigă, totuși, atunci când ceva se pierde? Există lecții pentru umanitatea secolului la XXI-lea, speriată de o posibilă Apocalipsă climatică cu semn (+) schimbat?

În sec. al XVII-lea, viața omului devenise, potrivit lui Hobbes, scurtă, săracă și brutală. Iar lumea era o confluență de războaie, schimbări de regimuri politice, revolte populare și dezastre climatice fără precedent. Deși sec. al XVII-lea a fost probabil cel mai turbulent (climatic, economic, politic, social, militar etc.) din toată perioada Micii Glaciații, Europa a găsit noi metafore pentru a se re-inventa pe sine însăși – o pasăre Phoenix prin excelență.

Forțată de frig și mizerie, Europa a experimentat modalități de reconceptualizare a naturii și o abordare nouă, realistă, empirică și pragmatică, a societății umane. Hegemonia economică și intelectuală a Europei s-a născut din haosul și vitregiile Micii Glaciații.

Criza climatică, consideră Blom, a accelerat o dinamică socială și economică acționată de o clasă de mijloc în creștere, printr-un comerț mai dezvoltat, mai multe cunoștințe empirice, extinderea cunoașterii, creșterea piețelor, inventarea mecanismelor de piață și reînnoirea intelectuală. Dezastrele economice și tulburările sociale au distrus vechile ierarhii și au recompensat societățile care s-au dovedit cele mai inventive și mai mobile. Mica Glaciație, ca un catalizator, a transformat Vestul și a format prezentul.

Transformarea complexă a societăților din Europa, începută în timpul celor mai severe decenii ale Micii Glaciații, a jucat rolul decisiv în edificarea hegemoniei țărilor vestice drept puterile mondiale dominante în următoarele patru secole. În contrast, se cuvine remarcat că, de-a lungul aceleiași perioade climatice, iernile grele, foametea devastatoare, războaiele și războaiele civile din Rusia, China și Imperiul Otoman nu au condus la schimbări similare celor din Europa în agricultură, economie și cultură. Se poate spune, prin urmare, că Vestul a câștigat dominația globală prin calitățile și ideile intrinseci culturii europene, dezvoltate în timpul și din cauza răcirii globale. (vii)

Istoria Micii Glaciații ne oferă lecții pe care le putem aplica și în vremea noastră de încălzire globală/schimbări climatice/evenimente extreme sau cum se vor mai fi numind ele în viitorul imaginat și controlat de mass media și cei „97% experți climatici” (viii) . Este clar că omenirea, traversând 500 ani de vicisitudini climatice fără precedent, n-a sucombat, n-a disperat și n-a dispărut. În Evul Mediu, societățile inovatoare, orientate către piață, s-au salvat din apocalipsa reală a Micii Glaciații.

Prin ingeniozitate și talent, au fost găsite soluții de adaptare – Mica Glaciație înseamnă cel mai grandios proiect uman de adaptare climatică, un triumf care merită reprodus și astăzi.

NOTE_________________

i Pe lângă sursele menționate, informații utile se pot găsi și în alte cărți similare. De exemplu:

Fagan, B., 2000, The Little Ice Age: How Climate Made History 1300-1850, Basic Books, 288 pp.

McMichael, A. (with Alistair Woodward and Cameron Muir), 2017, Climate change and the health of nations: famines, fevers, and the fate of populations, Oxford University Press, 392 pp.

White, W., 2017, A Cold Welcome: The Little Ice Age and Europe’s Encounter with North America, Harvard University Press, 376 pp.

ii Onion, R., 2016, 18th-Century Souvenirs From Epic Festivals Held on the Frozen River Thames.

iii Ewanu, E., and Nugent, J. (Eds), 2008, Finding the Family in Medieval and Early Modern Scotland, Routledge, 206 pp.

iv Olanda a devenit țara lalelelor datorită unei întâmplări fericite.

Primele lalele din Țările de Jos au ajuns probabil în anul 1562 ca un cadou surpriză de la un comerciant din Constantinopol către un coleg și client din Anvers. Un transport de țesături a ancorat în Anvers în toamna anului 1562 cu un sac de bulbi de lalele. Anonimul din Anvers a văzut că bulbii erau un cadou ciudat, dar arătau în mod evident comestibili, poate ca un fel de ceapă turcească. Însă nu au fost pe gustul lui, așa că bulbii au fost aruncați fără milă la gunoi. Bulbii au supraviețuit iarna și au înflorit în primăvara anului 1563.

În 1593, celebrul naturalist olandez Carolus Clusius a dezvoltat noile flori în Grădina botanică a Universității din Leiden și le-a botezat pe latinește tulipa, folosind o variantă turcească pentru turbanul cu care seamănă lalelele (tülbent). Cu mici variații, tulipa se regăsește astăzi în majoritatea limbilor europene, inclusiv rusa. Limba română folosește însă un cuvânt turcesc diferit (lâle).

v Crânganu, C., 2018, De la New Amsterdam la New York – O poveste cu blănuri și schimbări climatice

vi Burckle, L., and Grissino-Mayer, H. D., 2003, Stradivari, violins, tree rings, and the Maunder Minimum: a hypothesis, Dendrochronologia, vol. 21., no. 1, pp. 41 – 45.

vii O cauză majoră pentru rămânerea în urmă Rusiei și Imperiului Otoman a fost faptul că ambele nu aveau acces direct și ușor la marea deschisă. Geografia, eterna poveste…

viii Să sperăm că practica arderii pe rug a vrăjitoarelor acuzate de toate relele răcirii globale nu se va repeta (simbolic) și în cazul celor 3% experți climatici, care nu cred în încălzirea globală antropogenă (Climate deniers), și care deja au fost asimilați cu cei etichetați drept „Holocaust deniers”. În limba greacă, Holocaust înseamnă „ardere de tot”…

Distribuie acest articol

198 COMENTARII

  1. https://www.eike-klima-energie.eu/2018/08/07/dr-claus-kleber-zdf-heute-journal-3-8-18-sich-die-atmophaere-grundstuerzend-aendert/
    **********************
    In Ge, canalele TV de stat s-au transformat in instrumente propagandiste verzi comuniste. Mai ales un anume moderator Kleber exceleaza prin, cum a scris recent un klimatolog neamt, Prof Dr. Werner Kirstein, prin „Lückenpresse”, (adica o presa care selecteaza numai anumite stiri), un joc de cuvinte care face apropos la „Lügepresse” (presa mincinoasa).
    De ex. Prof Kirstein vorbeste de anul 1540, un an extrem de cald si secetos dar si de anii 79, 1387, 1473. In 1473 Dunarea se putea traversa cu pasul,
    De asemenea de la 1900 au fost 12 veri f. calduroase si 12 f. reci.

    P.S Si anul 1959 poate fi considerat un an extrem, in DDR s-a terminat laptele.
    https://www.wn.de/Muensterland/Kreis-Borken/Gronau/3424232-Wasserleitung-aus-der-Schieferkuhle-war-die-Rettung-Van-Delden-lechzte-nach-Wasser

  2. Un text foarte bun si foarte necesar , pentru a intelege ce insemnatate a avut si are clima , in dezvoltarea umanitatii . Istoria tuturor popoarelor, a avut cuprinsa in evolutia fiecareia, momente de cumpana, datorate fie schimbarilor climaterice, fie catastrofelor naturale si lupta pentru supravietuire a fost atit de puternica, incit ceea ce a urmat unor astfel de situatii ,nu are nimic de a face cu omenescul .Crima , canibalismul , condamnarea fara discernamint ,a unor categorii de oameni facuti si gasiti brusc raspunzatori, pentru necazul generalizat, faceau parte din cotidianul vietii de zi cu zi . Din nefericire, inca exista pe planeta oameni ,care sunt dispusi sa transfere o vina inchipuita , asupra unor semeni ai lor si motiveaza propria neputinta , propria neintelegere si necunoastre, cu un bine oarecare, facut concetatenilor lor . Sunt din nefericire oameni , ce nu au putut depasi barierele propriei lor constiinte si au ramas blocati, la un nivel de intelegere limitat ,fara a putea sa mai inmagazineze noi informatii si sa discearna adevarul de minciuna . Unii dintre noi raman blocati in adevarul propriu al unei virste si nu mai pot evolua mai departe , iar intreaga lor fiinta , se raporteaza , doar la ceea ce cred ca stiu pina la un moment dat . De aici si pina la neputiinta de a intelege cotidianul, este doar un pas . Inca o data textul merita citit de toata lumea si poate si publicat si in alte ziare . Felicitari.

  3. Cu permisinea Domniei Voastre adaug concluziei comprimate-n chiar ultima fraza: solutiile au avut succes in masura-n care au existat conditiile/permisiunile necesare aparitiei si indeosebi implementarii.

  4. Incurajator articol…ma simt mult mai bine dupa atatea articole cu incalzirea globala, penuria de resurse, poluare, razboaie nucleare…specia v-a supravietui prin cei mai puternici reprezentanti!

    …si ce daca de vor muri cateva miliarde vor mai ramane sute de milioane!

      • Marea majoritate a istericilor luptători pt mediu sunt lipsiți de orice cultura. În partidul verzilor nemti, dar și în electoratul lor, e cel mai scazut procent de persoane cu diploma academică.

        • Ce s-ar putea intimpla daca prostii, neinformatii, indoctrinatii si spalatii pe creieri s-ar imputina sub un anumit prag? Cei din spatele scenei, care au abuzat copios de democratia votului universal („credinta ridicola in intelepciunea colectiva a ignorantei individuale”) in ultima suta de ani, intretinind iluzia ca poporul hotaraste cine sint conducatorii, s-ar folosi de toate mijloacele care le stau la indemina – si au cam totul la indemina: scoli de stat, 99% din massmedia, 99% din edituri, 100% din Hollywood + Netflix + altele asemenea, 90-95% din internet, 90% din toti banii aflati in circulatie, de servicii secrete mai bine sa nu mai vorbim – pentru a avertiza BRUSC cit de vicios si periculos e sistemul democratic daca face posibila ascensiunea altor partide decit cele moșite de ei (bineinteles toate acelea fiind extremiste), batind toate tobele pentru a anunta o noua inventie scoasa din palarie care sa inlocuiasca perimata si depasita democratie.

          Pina la reducerea numarului de naivi sub acel prag fatal, al disperarii (pentru oligarhi, desigur) – daca asta se va intimpla vreodata doar cu 5-10% din internet si cu foarte putinii bani disponibili – si la proclamarea falimentului democratiei, acestia vor incerca tot ce inca mai pot face pentru a salva „credinta ridicola in intelepciunea colectiva a ignorantei individuale”:
          – subminarea inca si mai puternica a invatamintului de stat,
          – „nationalizarea” copiilor de la o virsta cit mai mica pentru a-i scoate de sub influenta familiilor,
          – intensificarea propagandei pe toate canalele si atacarea cu toate mijlocele a celor 5-10% de inernet inca liber,
          – scaderea virstei de vot la 16 ani (apoi la 14 etc.),
          – crearea de pe o zi pe alta a unei puzderii de partide diversioniste
          – emigratie masiva din lumea a treia pentru milioane de voturi in plus obtinute prin mita de la noii cetateni cu IQ in jur de 80 si in totala necunostinta de cauza de absolut orice.

        • Nu stiu de unde ai aceste informatii pe le consider gresite si inaceptabile, voit.
          Indivizi cu pregatire mai redusa de regula nu voteaza verzi pt ei necesitatile primare fiind in primplanul intentei de vot.
          Nu doresc sa-i desconsider insa ca sa votezi un program verde este nevoie de mai multa intelegere mai ales pe termen lung a fenomenelor mediului , sociale etc.etc.
          Nu este nevoie de pregatire academica din contra, verzi au reusit sa gaseasca multi votanti in randul celor „normali” care au inteles mesajul acestora.
          La inceptul miscarii verzi , majoritatea au fost cu pregatire academica, acum cand sunt in pragul de a ajunge la 30 % este normal si firesc ca ponderea celor fara acesta pregatire sa fie mai substantiala si unde este problema daca tinerii si femeile sunt cei care ii sustin ? sunt mai prosti fata de cei care doresc sa continue dupa vechiul model ?
          Sunt cele mai importante categorii sociale care reprezinta viitorul si contribuie la perpetuarea speciei, de regula femeile fiind cele care se ocupa cu cresterea copiilor, barbatii fiind ocupati cu altele, printre multe , sa-si sparga capetele.

            • Mda, Oswald Spengler si idolul sau Benito (Adolf a fost probabil un pic prea intr-o ureche;) Iata aici citatul unui alt revolutionar (sic!) conservator: „En pratique, on ne réussira jamais une Révolution, surtout une Révolution conservatrice, une Restauration, un retour à l’Ordre qu’avec le concours de certains éléments administratifs et militaires.” Charles Maurras: Enquête sur la monarchie. S. 509–510

              Domnilor populisti conservatori, stangisti, fascisti, talibani, sau sub orice perdea-ideologica de fum va mai ascundeti: statul (clasa politica, functionarimea, justitia, armata, etc) serveste cetatenii /contribuabilii, nu viceversa. In fine, avand in vedere faptul ca societatea la randul ei este o multitudine de culori (unii au o vena creativa, altii o vena sociala, altii o vena spirituala, samd – membrii speciei noastre nu gandesc la fel, nu suntem roboti) stau si ma intreb cat de „capcaun” trebuie oare sa fii pentru a-ti impune punctul de vedere prin teroare, cu forta!

            • @Florin L.

              Mi-ar fi de folos sa stiu daca ai cu 2-3 ani mai mult sau cu 2-3 ani mai putin decit Greta Thunberg. Fiindca nu am de unde sa stiu, o sa-ti vorbesc ca unui baiat mare. Pe puncte.

              1. Inainte sa mai aduci vreodata vorba de fascism, ar fi bine sa te interesezi ce este, de fapt, fascismul. Dl Bogdan Glăvan, profesor universitar de economie, director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (București), te poate ajuta. Are un site foarte bun, iar pe site un articol cu titlul Ce este fascismul?. E scurt si clar ca lumina zilei. Poti sa-l citesti chiar si tu.

              2. Uite ce scrie Paul Rosenberg despre „idolul lor, Benito” in „How I Discovered The Hidden Side of History” (FREEMANSPERSPECTIVE Apr 30th, 2013):

              „1981: I was looking through some old books that somehow ended up at my parents’ house. Among them, I found a set of history books from the 1930s. With an innate interest in the topic, I began reading them, and was absolutely shocked by what I found.

              The last book of the series covered what were then modern times, and to my horror, I found lavish praise for – of all people – Benito Mussolini.

              These were American books, by the way, beautifully produced by a respected publisher. And there, in authoritative tones, was the story of the great Mussolini, the savior of Italy. Given that I was taught precisely the opposite, a mere 30-odd years later, you can imagine my surprise.

              Just to establish my point, here are a few quotes from that time about Mussolini:

              What a man! I have lost my heart!
              – Winston Churchill

              The greatest genius of the modern age.
              – Thomas Edison

              I am much interested and deeply impressed by what he has accomplished and by his evidenced honest purpose of restoring Italy.
              – Franklin Roosevelt

              Obviously, these quotes are no longer mentioned in ‘respectable’ circles. And that’s my point: What is inconvenient to the current ruling establishment is dropped from the books.”

              3. Faptul ca FDR a fost impresionat si a copiat din ideile lui Mussolini il confirma si ANDREW P. NAPOLITANO in articolul „Taxation Is Theft”:

              Cind, in 1935, Social Security a fost creat in Statele Unite, acest sistem de pensii de stat a fost gindit sa ofere o asistenta financiara minimala celor prea batrini ca sa mai munceasca. Un alt scop a fost acela de a-i aduce pe alegatori in stare de dependenta de democratii lui Franklin Delano Roosevelt. FDR a copiat ideea dupa un sistem stabilit in Italia de Mussolini. Planul era sa impui muncitorilor si patronilor lor sa faca mici contributii la un fond care va fi gestionat de guvern in numele muncitorilor. In vremea aceea, speranta de viata a americanilor era de 61 de ani, dar Social Security nu se punea in miscare decit la 65 de ani. Prin urmare, sistemul era conceput astfel incit sa ia bani de la muncitorul american mediu, bani pe care el nu ii va mai vedea niciodata returnati.

              Cu timpul, speranta de viata a crescut si a depasit 65 de ani, asa numitul „trust fund” a fost luat cu asalt si cheltuit, iar sistemul platea mai multi bani decit incasa – exact ca o schema Ponzi. FDR a numit Social Security o polita de asigurare. In realitate, a devenit economisire fortata. Mai mult, gestionarul fondului – Congress-ul – a furat economiile si le-a cheltuit. Iar valoarea economiilor a fost diminuata de inflatie.

              Azi, maximul pe care cineva poate spera il obtina de la Social Security sint dolari cu puterea de cumparare de 75 de centi pentru fiecare dolar contribuit. Ceea ce face ca Social Security sa fie mai rau decit o schema Ponzi. Dintr-o investitie de tip Ponzi poti sa te retragi. Din Social Security nu poti sa te retragi. Cine si-ar economisi banii tinindu-i intr-o banca care promite sa-i restituie doar 75% din banii depusi?

              Constitutia nu ii permite guvernului federal sa fure banii oamenilor. Totusi, guvernul federal fura.

              4. Eu sint mai anti-fascist decit toti anti-fascistii de opereta din The Antifa movement fiindca, spre deosebire de ei, eu stiu ce e fascismul.

              5. E o pierdere de vreme sa alerge cineva dupa tine pe aratura ca sa incerce sa iti explice ca bati cimpii. Azi am facut o exceptie doar fiindca de termenul „fascism” se abuzeaza de 70 de ani chiar de catre cei carora ideile fasciste le ies pe gura, nas, urechi etc. de dimineata pina seara.

      • :) Nu v-ati putut abtine sa nu imi comentati greseala de gramatica, greseala care poate spune ceva despre gramatica pe care o stiu, dar spune multe despre omul care sunteti!

        Mai multa atentie la virgulele care le folositi in mod excesiv!

        • Mai multa atentie la virgulele care le folositi in mod excesiv!

          Săraca limbă română, de ce o maltratați în halul ăsta?!

          Nu sunt profesor de limba română, dar încă mi-amintesc din anii de școală (comunistă) regula gramaticală obligatorie:

          Când pronumele care este complement direct, în cazul acuzativ (adică răspunde la întrebările pe cine?, ce?), trebuie folosită prepoziția pe: virgulele pe care le folosiți…

          Când pronumele care este în cazul nominativ, subiect (adică răspunde la întrebarea cine?), nu trebuie folosită prepoziția pe: virgulele care vă obsedează…

          • Dle Crânganu,
            Anterior alin a scris „greseala care poate spune ceva despre gramatica pe care o stiu”. Sublinierile îmi aparțin și arată că alin a folosit corect pronumele relativ în cele două cazuri gramaticale, așa că, în exemplul oferit de dumneavoastră, este, foarte probabil, vorba de o scăpare. Asta i se poate întâmpla oricui, așa că nu pot fi de acord cu acuzația de maltratare a limbii române.
            Nu sunt însă de acord nici cu @alin când scrie că folosiți virgulele în mod excesiv.

  5. Multe de spus despre acest text exemplar pentru ilustrarea ideii ca istoria nu se repeta identic. Destul sa spunem ca in timpul micii glaciatiuni nu existau arme nucleare.

    • Rolul armelor nucleare nu este acela de a fi folosite. Războaiele medievale aveau de-obicei drept scop acapararea resurselor taberei adverse, nu ștergerea ei de pe fața pământului.

      Lecția pe care s-ar putea să ne-o servească planeta (sau Soarele, cel mai probabil) în următorii 30 de ani va fi foarte potrivită în privința isteriei cu încălzirea globală: frigul este o problemă mult mai gravă pentru civilizația umană, exact ce demonstrează din plin și articolul de față.

      Însă de data asta, spre deosebire de Evul Mediu, avem la dispoziție tehnologia nucleară de uz civil. Câteva noi centrale nucleare vor echilibra rapid scorul, în meciul nostru permanent cu natura. Iar asta fără emisii suplimentare de CO2, astfel încât toată lumea poate să fie fericită :)

      • Da intradevar , cateva centrale atomice aruncate in aer si ceva bombite nucleare vor reechilbra simtitor mediul inconjurator, sigurul aspect pozitiv, scapam atat de o parte cat si de cealalta, de fundamentalisti.

  6. Poate ar trebui adaugat ca, cel puțin în Ge, isteria codoiului a apărut prin 70 si ceva, fiind rodul luptei unor lobbisti pt energia nucleară și care aveau tot interesul să compromită fosilele. Mai apoi a apărut Cernobîl si lupta lor s-a întors împotriva lor.
    ***
    Poate insa ar merita discutat si un alt aspect, faptul că, cel puțin matematic, creșterea emisiilor codoi nu-nseamna automat creșterea concentrație!? Este f posibil ca anumite alte gaze din atmosfera, fie azot, fie oxigen sa scadă, din diferite motive si procentul de codoi sa creasca, chiar daca emisiilor scad, si invers.

    • Ponderea CO2 e cu peste două ordine de mărime inferioară ponderii azotului sau oxigenului în atmosferă. Chiar dacă ar crește concentrația de CO2 de 20 de ori, tot sub 1% ar rămâne.

  7. Nevoia îl învață pe om, sau și mai bine spus, doar nevoia îl învață! Fie prea cald, fie prea rece, experiențe de acest fel ne pregătesc pentru viitor. Iar asta e bine!
    În decursul timpului emisia energetică a soarelui a variat infim pe timp scurt, sub 0,1%, chiar dacă în sute de milioane de ani ea a crescut constant. Soarele nostru nu e un pulsar.
    6Dacă vine frigul, trec Bodensee cu piciorul până în Elveția. Dacă nu vine frigul, vom citi peste treizeci de ani că proorocii ecologiști de la finele deceniului 2 al mileniului 3 au greșit din nou.

    https://iopscience.iop.org/article/10.3847/2041-8213/aaa124

    https://www.climatedepot.com/2017/12/28/7-new-2017-papers-forecast-global-cooling-another-little-ice-age-will-begin-soon/

    • În urmă cu vreo 50 de ani sau poate mai mult, înainte de isteria încălzirii globale, variația cantității de energie primite de Pământ de la Soare era evaluată la ±2%

      După ce încălziriștii au pus mâna pe sistemele de învățământ din diverse țări, ei insistă pe variația emisiei energetice a Soarelui, evaluată la 0,1%, de parcă planeta ar capta toată energia emisă de Soare. Iar @Hantzy răstălmăcește totul de câte ori e nevoie, astfel încât în final să rezulte că el a avut întotdeauna dreptate :)

      Un alt exemplu de distorsionare a datelor, ceva mai trivial, dar tot din epoca Merkel: la trenurile din Germania, numărul de pasageri scăzuse cu 6% între 2000 și 2015. Așa că s-a trecut la un nou indicator, pasageri-km, astfel încât să rezulte totuși creștere.

      • Indiferent că ar fi 0,1 sau +/-2%, variația energiei solare care ajunge la planeta noastră este egală cu cea a activității solare. Considerând că Soarele emite energie uniform în toate direcțiile, poți să integrezi cât vrei variația energiei emise în conul cu înălțimea de 150 milioane de km și raza bazei de 6400 km, că tot atât îți dă. Așa că „de parcă planeta ar capta toată energia emisă de Soare” este, pur și simplu, o prostie ce ar fi trebuit evitată.
        Așa cum prostie este și teoria conspirației privind manipularea informației în sistemele de învățământ acaparate, cică, de încălziristi. Nici măcar Wikipedia nu tratează cu bunăvoință astfel de teorii: „Conspiracy theories resist falsification and are reinforced by circular reasoning: both evidence against the conspiracy and an absence of evidence for it, are re-interpreted as evidence of its truth (…)”

        Fără a minimaliza rolul Soarelui, clima pământului este rezultatul interferențelor între mai mulți factori, dintre care cel mai important pare a fi compoziția atmosferică. Fie azot, vapori de apă, catastrofa oxigenului, cenușa vulcanismului sau praful meteoric, ele au influențat mult mai dramatic vârstele pământului decât variațiile activității solare. Nu neg rolul acesteia din urmă în inițierea unor ușoare variații climatice în decursul unei ere geologice, mai ales ca urmare a heliomagnetismului, dar ultimele măsurători efectuate de pe sateliții tot mai performanți și plurispecializati (care nu existau acum câteva zeci de ani) confirmă acel 0,1%, ca valoare relativă a variației activității solare.

        P.S. Actualizarea unor indicatori pentru interpretarea mai corectă a unor fenomene este o necesitate obiectivă, iar nu o măsură conspirativă. Odată cu traficul tot mai intens de pe autostrăzi, tot mai mulți călători preferă trenul pentru distanțe medii și mari. Fie în interes de serviciu sau personal, în timpul călătoriei pasagerii pot face orice altceva decât să înjure ambuteiajele și să obosească scrutând șoseaua. În schimb pentru distanțe scurte, tot mai preferate sunt autoturismele personale sau închiriate (trendul e relativ nou în Germania), pentru că oferă mai multă flexibilitate. Ca urmare a renunțării la timpi de lucru ficși și a reducerilor de personal din multe companii medii, garniturile de tren pe distanțe scurte circulau mai mult goale. Tot mai mulți navetiști, care în trecut mergeau la scârbiciu cu trenul, folosesc acum autoturismul propriu.
        Așa că, pentru a putea aprecia mai exact gradul de ocupare și numărul locurilor necesare pentru o anumită garnitură de tren, este mult mai folositor noul indicator. Nu e nicio manipulare aici.

        • @Hantzy – Soarele NU emite energie uniform în toate direcțiile, avem discuția asta de ani întregi, domnu’ olimpic. Ce crezi tu că e o pată solară, în realitate? Ce unghi ocupă Pământul, în ”câmpul vizual” al Soarelui?

          Am folosit inclusiv exemplul ceaunului cu gem, ca să înțelegi cum funcționează Soarele în realitate, dar tu îi dai înainte cu propaganda încălziristă. Du-te undeva la țară în România, stai lângă un ceaun de gem care fierbe și vezi cum sar stropii din el. Iar dacă îți sare vreun strop și pe mână, atunci chiar ai să ocazia să reflectezi dacă Soarele emite energie uniform în toate direcțiile :)

          • Eu știu ce sunt petele solare. Se pare că tu nu știi.

            Modelul ceaunului este neconform. Supus atracției gravitaționale, încălzit din exterior, cvasipunctual în partea de dedesubt, semisferic în cel mai bun caz, având cam aceeași presiune în orice punct al amestecului pe care-l contine, nu are de-a face nimic cu un astru sferic, care produce căldură prin fuziunea nucleară a hidrogenului în centrul său, supus unor presiuni extreme.
            În decursul unui interval de timp dt, într-adevăr, emisia energetică poate fi neuniforma, datorită protuberantelor și turbioanelor solare, dar relevant pentru clima terestră sunt doar intervalele de timp mari. Însumând deci cantitățile de energie momentane, adică integrând cum spuneam după variabila timp, obții o distribuție uniformă de radiație solară, care se transmite aproape rectiliniu în toate direcțiile prin spațiu. În schimb, din ceaunul tău sar stropi, care apoi îți cad pe mână. Dacă stai aproape! Cele mai înalte protuberante solare sunt sub 100 mii km înălțime. Față de distanța până la pământ sunt insignifiante, așa că efectul lor este tot uniform. Nici măcar ceaunul tău, scanat termal de la o distanță corespunzătoare, nu mai releva neuniformitati punctuale.
            Așa că, oricum ai suci lucrurile, iar nu ai dreptate. Mai încearcă!

        • @Hantzy – relevant pentru clima terestră sunt doar intervalele de timp mari

          Cam cât de mari, cam cât Maunder Minimum? Yippee ki-yay, tocmai ai să vezi cum arată așa ceva în realitate :)

          Dacă interiorul Soarelui sau al ceaunului cu gem ar fi uniform, n-ar sări niciodată vreun strop. Nici din unul, nici din celălalt.

        • @Hantzy – relevant pentru clima terestră sunt doar intervalele de timp mari

          Vântul solar are cam 400 km/s, iar o rafală violentă poate ajunge și la 800 km/s, deci ultima ajunge pe Pământ cam în două zile. N-ai nicio urmă de rușine, ”obraznicul mănâncă praznicul”, spunea bunică-mea.

          • Harald, habar nu ai! Amesteci informații, multe fără însemnătate pentru tema tratată, nu reușești niciodată să duci un raționament până la capăt și, drept urmare, sugerezi concluzii aberante.
            Chiar și analogia între un Zeppelin și tubul tehnic de hidrogen, pe care o sugerezi mai jos, este aiuritoare. Dialogul cu astfel de persoane este inutil.

            • @Hantzy – H2 difuzează atât de repede în mediul înconjurător, încât nu explodează și nici măcar nu poate fi aprins.

              I rest my case :)

            • Un milițian oprește un șofer pentru un control de rutină. Citind actele acestuia, îi remarcă numele:
              _ Rosenberg, ‘ai?!
              _ Da!
              _ Evreu, ‘ai?
              _ Da, dar nu văd ce legătură…
              _ Voi ați scufundat Titanicul, ‘ai?!
              _ Cum puteți afirma așa ceva?!
              _ Lasă, nu-mi spune tu mie! Ce, Eisberg nu era evreu?!

              Sinapsele le joacă unora feste. Ca urmare, conexiunile pe care le fac sunt deplorabile.

              Eu îmi mențin afirmația: hidrogenul nu este greu de manipulat. Exemplul Hindenburg este irelevant sub acest aspect.
              Baloane cu hidrogen deasupra autobuzelor, definitiv, nu vor apărea niciodată. În plus, un vehicul cu H2 nu mai are azi nevoie de motorină ca în 1937. Atunci, ca întotdeauna în astfel de cazuri, se pare că o serie de decizii greșite a condus la tragedie: datorită numărului mic de pasageri, nerăbdători să aterizeze după furtuna ce a dominat NY, căpitanul a eliberat brusc o cantitate mare de hidrogen. În același timp au fist aruncate parâmele ude pentru andocare, iar cum aerul era încă puternic electrizat, descărcarea electrică a aprins cantitatea mare de hidrogen. Vorbim de un aparat cu peste 200 m lungime și 40 m în diametru totuși. Dar chiar și așa, hidrogenul nu a explodat, iar 2/3 dintre pasageri au supraviețuit.
              Astăzi, în interiorul unui recipient presurizat cu doar 5 kg hidrogen, în lipsa oxigenului, acest lucru devine imposibil. Eventualele neetanseitati nu sunt periculoase: jetul de H2, care s-ar scurge astfel, difuzează mult prea repede pentru a menține arderea. Un oarecare pericol ar putea apare în cazul unor scurgeri masive, dar acestea sunt improbabile. Chiar și în cazul unui accident soldat cu deteriorarea rezervoarelor presurizate, hidrogenul nu se autoaprinde la temperaturi normale precum hidrocarburile și nici nu rămâne pe șosea, expus riscurilor. Pur și simplu, se risipește în aer, chiar fără a murdări mediul.
              Un inginer, chiar și mediocru, știe toate astea și nu ar specula pe o problematică inexistentă.

    • Hantzy, am citit, in ultimul timp, (pe aici a plouat) si ce zic unii si ce zic ceilalti. Mi s-a parut ca ambii au dreptate, desi ambii spun ca nu se pot face prognoze. Drept urmare cred ca s-ar putea sa se incalzeasca, lucru care mie, in egoismul meu, mi-ar place, sau sa se raceasca.
      In caz extrem s-ar putea sa nu se schimbe nimic, dar ar fi plictisitor.

      PS M-a intristat cind am auzit ca doua girafe au cazut victime incalzirii globale, desigur in tara lui Trump, care nici nu a observat. Cele doua au fost traznite, deoarece au mers cu capul sus prin furtuna. Uneori capul plecat traznetul nu-l bate, de exemplu nu am auzit de soricei trazniti decit in filme. Poate nu ar strica sa se doteze girafele cu Franklin.

      • E ca în bancul cu rabinul: și tu ai dreptate. :)
        Mie mi-ar place ca vara să fie cald, iar iarna să fie frig, să mă răcoresc cu vin fiert de căldura verii. De-o bucată de vreme parcă e tot mai cald în decembrie, de-ți vine să-l rescrii pe Bacovia, și tot mai rece vara, că-ți vine să mergi la schiat în Dubai.

        Nu doar girafele sunt martire ale bulversarilor atmosferice, ci și plantele. Pe moșia lui Trump, cică s-ar fi uscat stejarul lui Macron. N-a avut Melania stropitoare.

        • @Hantzy
          Uite aici !!!
          https://m.digi24.ro/stiri/sci-tech/auto/autobuzul-revolutionar-care-a-circulat-timp-de-doua-zile-prin-bucuresti-1147080#ziarecom
          Până și la București pot avea succes realizările supușilor incălziristi ai Macron&Merkel.
          Dar am mai vorbit noi despre asta. „Prietenii” de pe aici (contributors) sunt extrem de deranjați de aceste alternative și mai ales de finanțarea cercetărilor ptr.aceste alternative…..: risipă de bani, tâlhărirea (in formă agravată a lui) Absurdy de către fanaticii ideologiei climate change/global warming, etc.
          p.s. vezi că eu am ridicat deja năimirea (substanțială), de incălzirist 1 – categoria propagandist, de la Macron&Merkel, reaua de UE, neo-marxisti, etc. Ești așteptat cu viu interes. :-))
          La ghișeu m-am întâlnit cu Greta!!! Happiness all over.

          • Cei de la Digi24 au înțeles probabil greșit textul de unde au tradus. Hidrogenul nu este greu de manipulat. Dimpotrivă, este mai puțin periculos decât un tub de oxigen sau de propan. H2 difuzează atât de repede în mediul înconjurător, încât nu explodează și nici măcar nu poate fi aprins. Nu este coroziv, nici otrăvitor. Actual este transportat în butelii standard de 350 bar, dar nu e o problemă să fie presurizat până la 800 bar, dublând astfel rezerva aflată la dispoziție.
            Orice nouă tehnologie s-a lovit la început de conservatorismul și neîncrederea unora. Doar perseverența susținătorilor a permis perfecționarea continuă a tehnologiei și, în cele din urmă, integrarea ei. Pentru cele actuale este cu atât mai dificil, întrucât multe își propun înlocuirea celor existente și modificarea paradigmelor relaționate, lucru cu care cele vechi nu trebuiau să lupte.

            • @Hantzy – despre un dirijabil numit Hindenburg și umplut cu hidrogen, ai auzit vreodată? :)

            • @Harald
              ceva ce nu a fost definit in ipoteza teoretica, de exemplu o camila, nu poate sa existe
              deocamdata sa ne multumim cu reflexia pisicii in oglinda

        • ” Pe moșia lui Trump, cică s-ar fi uscat stejarul lui Macron. ”
          Daca te findesti ca-n vremurile marete Grand Nation a daruit o statuie mare de tot cu o muiere, iar acum Micron vine cu niste crengi.. si, si alea trebuie sa stea in garantie deoarece aveau rime si melci frantuzesti.

  8. Clima ca un factor de risc pentru conflictele armate

    O coincidență neașteptată a făcut ca, în aceeași zi când am terminat articolul și l-am trimis la Contributors.ro, revista Nature să publice Climate as a risk factor for armed conflict.

    Cei 14 autori, experți în diverse domenii (economie, geografie, științe politice etc, DAR fără nici un climatolog printre ei!!!) au evaluat înțelegerea actuală a relației dintre climă și conflicte militare, pe baza judecăților structurate pe care le-au exprimat prin intervievări reciproce.

    Experții au căzut de acord că clima a afectat conflictele armate din interiorul țărilor. Adică, războaie civile de tipul celui din Siria (a se vedea și articolul meu din 2016 – Siria, războiul civil și schimbările climatice: O posibilă conexiune? Portretul geopolitic al unui stat fragil și vulnerabil).

    Totuși, afirmă autorii articolului din Nature, clima nu este singurul factor important în declanșarea unor conflicte armate civile. Alți factori de decizie, cum ar fi dezvoltarea socio-economică scăzută și capacitățile administrative scăzute ale statului, sunt considerați a fi substanțial mai influenți.

    In final, intensificarea schimbărilor climatice este estimată ca fiind un factor de risc crescut pentru viitoarele conflicte militare.

    • Primul gând când v-am citit articolul a fost: „după ce că era greu, frig, foamete, oamenii se mai și băteau/luptau că prostii”.
      E adevărat că o climă dificilă face oamenii irascibili. Dar, in loc sa se mobilizeze să depășească cu bine perioadele dificile climatic, ei se omorau intre ei.
      Thx si eu pentru articol. Chiar plăcut!

      • Multă vreme, gândirea filosofică europeană a fost dominată de ideile lui Hegel, conform cărora clima influențează numai cultura unui popor – spiritul acelei culturi seamănă cu peisajul țării respective și cu climatul în care se dezvoltă. De aceea, el credea că numai peisajul Germaniei, cu pădurile și temperaturile sale temperate, sunt potrivite pentru „adevărata scenă a istoriei lumii”, pentru că numai așa se putea crea adevărata profunzime spirituală. Hegel a insistat, de asemenea, că indienii americani și africanii nu au fost capabili să construiască o mare cultură pentru că „acolo, frigul și căldura sunt prea puternice ca să permită minții să construiască o lume pentru ea însăși”.

        Este meritul vestitei L’École des Annales, care, la sfârșitul anilor 1920, a schimbat paradigma climă-societate: Clima este un factor determinant pentru TOATE civilizațiile.

        Studiile fundamentale ale lui Fernand Braudel, descriind societățile și conexiunile lor comerciale în bazinul mediteraneean, și cele ale lui Emmanuel Le Roy Ladurie, descriind viața țăranilor medievali din Languedoc (sud-vestul Franței), au demonstrat clar că speculațiile hegeliene despre efectele climei asupra culturii trebuie înlocuite cu o metodă mult mai pertinentă, în care datele istorice concrete permit analize aprofundate, fin calibrate pe evenimente și circumstanțe locale. Aici, evident, se includ și numeroasele războaie din perioada Micii Glaciații.

        • Mmm, clima pentru starea de spirit, dar „închiderea” pentru nedevoltare. Perioada de pauza tehnologică a Chinei pare că s-a datorat închierii ei, nu neapărat climei. E o tema interesanta, mulțumesc!

  9. Concluzia. Frigul omoara 10 oameni, caldura 1. Incalzirea globala, sau Schimbarile climatice cum au cotit-o acum, sunt benefice. Mai multa caldura inseamna recolte mai bune, ierni mai blande , mai multi oameni in viata.

  10. cu alte cuvinte, cand s-a racorit unii au pus capul in miscare si au inventat ceva, au adus de peste mari, s-au reorganizat

    cred ca noi am cam stagnat in ultimul timp, stam pe facebook si ne uitam unu la altul, in loc sa inventam ceva util, sa mai vedem ce mai e pe alte planete

    • Pentru alte planete ne-ar cam trebui niște roboți, pe care deocamdată nu-i prea avem. Pe vremea Războiului Rece exista o miză propagandistică pentru a trimite oameni pe Lună, iar Luna e oricum foarte aproape. Doar de vreo 10 ori mai departe decât sateliții geostaționari care transmit programe TV.

      Marte e mult mai departe, zborul durează luni întregi și programarea lui nu e rezonabilă decât din 2 în 2 ani, când cele două planete trec una pe lângă alta. De asta sunt trimise doar rovere pe Marte, iar în următoarele câteva zeci de ani nu prea e nimic altceva de făcut. Indiferent ce zice Elon Musk.

        • Nu, nu! :) Mai stăm și pe Contributors cu zilele, dar mai muncim la acei roboți, chiar dacă ar mai putea dura încă 20 de ani până să iasă ceva cu-adevărat funcțional, ”care să rupă gura târgului”. Al dvs. sincer :)

          • …….unde intalnim comentatori care NU practica ingineria, ci doar angajeaza ingineri dar sunt foarte prolifici in probleme ingineresti (pe facebook, contributors si alte site-uri); canda acesti erau numiti „ingineri cu gura” sau activisti (dupa functia pe care o ocupau).

      • @dinu b – da, stimate domn, nu ai idee câți din inginerii pe care i-am avut angajați în decursul timpului, atât aici, cât și în RO, nu-și înțeleg de fapt activitatea. Iar cei mai mulți dintre ei (chiar și cei tineri) știu doar lucrurile care erau importante în urmă cu 20-30 de ani și vor să fie plătitți pentru asta, nu pentru ce li se cere azi. ”Bine, dar am totuși o diplomă”, asta e formula care mă enervează instantaneu la ingineri, când la interviu rezultă că nu știe lucrurile pe care ar trebui să le știe sau lucrurile pe care aș avea eu nevoie să le știe.

        Am avut recent o dispută cu Dl.Cristian Presură la un articol alăturat, acolo poți să vezi care e problema cu inginerii, pentru că abordarea lui cam așa a fost, ”inginerească”. Știu că e fizician, i-am spus-o și lui direct, așa că nu veni cu precizări din astea.

          • @ Harald (15/06/2019 la 11:57)

            Incerc sa aduc clarificari:

            1. Aprecierea activitatii unui inginer este bazata pe proiectele si domeniile ingineresti (industriile) la care a participat activ, in Romania sau strainatate care nu prezentate intr-un resume (CV) care include si “Education” adica facultatea absolvita si evaluarea facuta de o universitate acreditata (pentru absolventii din alta tara), precum si alte cursuri/calificari/scolarizari care ar fi un “asset” pentru pozitia scoasa la concurs.

            2. Cateva recomandari facute candidatilor de specialisti in “human resources”:

            – in resume(CV) include toate cerintele pozitiei scoase la concurs; daca nu ai cel putin 80%
            din ele nu-ti pierde timpul, resume-ul tau va merge direct la cosul de gunoi sau “recycle
            bin”
            – la intrebarile tipice de “human resources” raspunde conform tipicului recomandat, cu alte
            cuvinte recita raspunsurile standard la intrebarile standard,
            – raspunde scurt si concis la intrebarile profesionale care ti se pun de catre viitorul sef
            pentru ca acesta este informat din resume-ul tau despre abilitatile tale dar doreste
            informatii suplimentare pentru a lua o decizie in favoarea/defavoarea ta,
            – nu vorbi neintrebat despre alte abilitatati: reparatii de TV, computere etc. cand esti
            candidat la o pozitie de inginer pentru proiectare de transformatoare electrice, sau
            “controllers”(este doar un exemplu de „asa nu”),
            – nu scrie in resume (CV) si nu vorbi de “university degree” si “licenced as professional
            member of association…” daca acestea nu sunt specificate in „job requirements”; “Human
            Resources” face pre-selectie si vei fi rejectat din start,

            3. Apoi urmeaza, daca e cazul, interviuri in persoana, la telefon sau video si abia dupa aceea
            celelte formalitati de angajare duse la indeplinire de Personal/Human Resources.

            4. Am ceva experienta in interviuri in calitate de candidat si am remarcat ca INTOTDEUNA
            cand am fost angajat, primul interviu in persoana , a fost cu viitorul sef direct. Cand acest
            interviu a fost cu cei de la “human rescources” raspunsurile mele la intrebarile lor nu au
            condus la trecerea in faza urmatoare, aceea cu viitorul sef . De ce ? Pentru ca n-am reusit
            sa recit ca un actor raspunsurile pe care le asteptau.

            5. Cu oarece timp in urma, pe aceast platforma, ati scris ca ati reparat peste 2000 (doua mii)
            de televizoare in Romania. Este o cifra impresionanta si asta se intampla inainte de
            Rrevolutie (aprope 30 de ani) si cred ca a durat cel putin 5 ani in cadenta de un televizor
            pe zi (5 ani x 365 zile = 1725). Probabil mai multi daca cifra de 2000 este corecta.
            Cu aceasta indeletnicire ati castigat ceva experienta dar nu inginereasca ci la nivel de
            technician; in plus era o sursa buna de venituri pentru ca nu-mi inchipui c-o faceati din
            spirit de caritate.

            6. “Am avut recent o dispută cu Dl.Cristian Presură la un articol alăturat, acolo poți să vezi
            care e problema cu inginerii, pentru că abordarea lui cam așa a fost, ”inginerească”.
            Știu că e fizician, i-am spus-o și lui direct, așa că nu veni cu precizări din astea.”

            Nu cred ca ati putea avea “o dispută cu Dl.Cristian Presură” pentru ca domnia sa – daca a
            facut angajari – le-a facut criterii “ingineresti” si nu de “Human Resources”.

            Aroganta si “self esteem” in actiune : “așa că nu veni cu precizări din astea.”.

            Cat despre disputele dvs. pe aceasta platforma inginereste vorbind creda ca-i mult mai
            practic/simplu sa numaram pe cei cu care n-ati avut dispute.

            7. Ramane asa cum am presupus: v-ati ocupat de angajat ingineri din punct de vedere
            “Human Resources” si bruma de terminologie inginereasca pe care ati acumulat-o va pune
            cel mult pe acelasi taler, in acest moment, cu cei pe care ii blamati cand afirma ca au o
            “diploma”. Ei inca mai au o sansa – daca persevereaza – sa ajunga ingineri.

            Referirea la “Facebook” era legata de precedentul comentariu (@Ion).
            Nu cred ca v-ati deschide un cont pe Facebook.

            In final, va amintesc (tot din marturisirile dvs.) ca la un moment v-ati suparat pe dl. C. Cranganu si ati renuntat sa mai comentati la articole domniei sale.

            In spiritual de “fair play” al acestei platforme cred ca acest comentariu va fi publicat; recunosc ca este o deviere de la subiectul principal dar am facut-o pentru clarificarea deviatorului initial (@Harald).

            • e greu cu @Harald …

              Eu am angajat si am fost angajat, ce pot sa spun, fiecare angajator are nevoile lui. Sa faci afirmatii ca doar un anumit mod functioneaza e foarte incorect.

              Apropos, despre human resources si angajatori smecheri, cand produsul nostru era abia la inceput, am vazut anunturi unde se cerea 5 ani de experienta.

              Sunt multe probleme si cu interviurile, de exemplu nu e chiar corect sa povestesti despre produsul la care lucrezi, fiindca ai un contract de confidentialitate, nu este intotdeauna posibil. Sunt multe chestii despre care putem vorbi ore intregi. In primul rand conteaza abordarea, dupa abordare poti sa intelegi cine si ce e omul, in rest ca nu stie acolo poate fi si maruntis, pe care il invata.

      • @dinu b – dacă ai impresia că înainte de 1989 puteai să lucrezi într-un atelier de reparații TV și să-ți realizezi salariul de bază, plus 40% depășire, plus televizoarele reparate acasă pe la clienți, rezumându-te la a repara 1 televizor pe zi, poți să crezi și pe mai departe tot așa. Dar eu în urma uni interviu nu te-aș angaja niciodată. Trebuie să poți faci niște estimări realiste chiar și chestiuni despre care știi foarte puține detalii, iar asta indiferent de profesie.

        Cu Dl.Crânganu am avut ocazional dispute, când se depășește limita încetez temporar să mai comentez la articolele sale, dar @Hantzy ajunsese să domine psihologic niște dispute pe-aici, de asta a fost nevoie să revin. Mulțumit?

      • @dinu b – disputa cu Dl.Cristian Presură a avut la bază modul domniei-sale de a înțelege realitatea. La fel ca și celelalte dispute pe care le am pe-aici, indiferent cu cine.

        Ce-ar fi să citești articolul Dl.Presură și comentariile aferente, ca să vezi cam cât de ”inginerește” înțelege domnia-sa realitatea? Poate ar ajuta :)

        • @ Harald (15/06/2019 la 18:45)

          1. QED: ingineria in definitia ta este depanare TV.
          2. Vise cu privire la angajarea mea la firmele tale.

          Acum zece ani mi-am infiintat firma mea si am lucrat la cateva proiecte mari de aviatie: EPGDS Test Rig pentru un elicopter si pentru avioane commerciale/business cat si pentru “wayside signalling and VOBC” pentru mass transportation (metro, LRT) inclusiv pentru proiectul“4LM” (London, UK).
          Pentru toate aceste proiecte este „highly recommended professional engineer licence” pe care o detin de 20 de ani.
          Google te ajuta la imbunatirea cunostintelor tale ingineresti pentru a obtine aceasta licenta (Canada si USA).

          3. Imi pare rau sa-mi pierd timpul sa-ti citesc toate opiniile/disputele tale, majoritatea folosind tehnica schimbarii subiectului in discutie iar altele folosesc clasficarea in : neo-marxist, progresist, ne-crestin s.c.l precum un raposat politician roman

          • @dinu b – păi, nu te roagă nimeni să-ți pierzi timpul contabilizându-mi comentariile și încercând să extragi potențiale acuzații din ele. Ți-am spus de la începutul începutului că nu practic inginerie, care parte n-ai înțeles-o? :)

            Adesea, inginerii au un mod fundamental greșit de a vedea lumea, ei au impresia că tot ce e realizabil dpdv tehnic e și acceptabil dpdv moral, dpdv social sau dpdv juridic. Au obiceiul să cadă în admirația propriei inteligențe și să se rezume la lucrurile pe care ei le știu, fără să conștientizeze imensitatea celorlalte lucruri, pe care ei nu le știu. De ce crezi că imensa majoritate a inginerilor sunt atei? Exact din cauza complexului mefistofelic :)

            Ai impresia că a fi creștin (sau a fi religios, la modul general) e ceva nedemn? Între un om religios și un inginer ateist, aleg întotdeauna un om religios. Pentru că omul religios poate fi învățat inginerie, dar inginerul nu poate fi dezvățat de resentimentele tipic ateiste la adresa celor din jur sau la adresa întregii societăți. E suficient să-ți citești comentariile și te convingi singur :)

            P.S. – a fi ateu e o credință personală, perfect acceptabilă. A fi ateist înseamnă a fi promotorul unei ideologii, iar asta nu mai e acceptabil. Libertatea religioasă nu înseamnă și libertatea de a fi anti-religie, asta e de-acum militantism, activism politic.

            • @ Harald (15/06/2019 la 22:32)

              Nu m-a rugat nimeni sa-mi pierd timpul cu contabilitatea postarilor tale. Era o doar o remarca care-ti sare in ochi (at glance) daca incepi sa citesti comentariile.

              Cine stabileste ca inginerii au mod fundamental gresit si cad in admiratia propriei inteligente si care-s criteriile ? Axiomele sau judecatile de valoare ale lui Harald ?
              N-am spus si nici n-am impresia despre a fi crestin ca bla, bla….ci m-am referit la teza ta cine nu-i de acord cu ideile tale este impotriva poporului ortodox roman, culturii si obiceiurilor stramosesti etc.……
              Eu ca si multi alti romani sunt religios si familist dar spre deosebire de altii care chiar fac parada de acestea nu ma intereseaza alegerile lor. Exista legi si norme care impun anumite limite.
              Divagatiile din P.S. pornesc de la ipoteze false ca sa-ti confirme concluziile.

              Lasa frustarile. Relaxeaza-te (asa cum recomanda atat doctorii cat si religia) si o zi mai buna!

          • @dinu b – m-am referit la teza ta cine nu-i de acord cu ideile tale este impotriva poporului ortodox roman, culturii si obiceiurilor stramosesti etc.…

            Te rog să citezi comentariul unde am scris eu așa ceva, oricând în ultimii 6 ani pe forumul ăsta sau oricând în ultimii 15 ani pe oricare forum.

            Cine stabileste ca inginerii au mod fundamental gresit si cad in admiratia propriei inteligente si care-s criteriile

            când începi să enumeri proiectele la care ai lucrat, ăsta e criteriul de bază :) Exact asta scriam mai sus, că inginerii se rezumă la ce știu ei.

            • @ Harald
              Fiecare profesionist/meserias (inginer, doctor, fizician, matematician, IT-ist, profesor, electrician, instalator, zidar etc.) se mandreste cu realizarile lui si le prezinte asa cum considera el /ea. ca-i mai bine.

              La fel si dvs. ca „angajator de ingineri ” aveti acelasi drept si chiar ati facut-o:
              ====================================
              „Harald spune:
              15/06/2019 la 11:56
              @dinu b – da, stimate domn, nu ai idee câți din inginerii pe care i-am avut angajați în decursul timpului, atât aici, cât și în RO, nu-și înțeleg de fapt activitatea. Iar cei mai mulți dintre ei (chiar și cei tineri) știu doar lucrurile care erau importante în urmă cu 20-30 de ani și vor să fie plătitți pentru asta, nu pentru ce li se cere azi. ”Bine, dar am totuși o diplomă”, asta e formula care mă enervează instantaneu la ingineri, când la interviu rezultă că nu știe lucrurile pe care ar trebui să le știe sau lucrurile pe care aș avea eu nevoie să le știe.”
              ===================================
              In cazul angajatilor din RO puteti blama – ca tot romanul – greaua mostenire, nu-i asa? Dar in cazul celor angajati in UK?

              Despre ingineri spuneti ca „au impresia că tot ce e realizabil dpdv tehnic e și acceptabil dpdv moral, dpdv social sau dpdv juridic. „.

              Iata doua exemple: Wordprocessoarele au inlocuit masina de scris si munca dactilografelor. Similar software pentru engineering design si drafting (CATIA, Autocad, Inventor, Solid Edge etc.) au usurat munca proiectantilor si inlocuit munca desenatoarelor.

              Puteti fi mai explicit in aceste doua exemple cu referire la moral, social si juridic?

              Spre deosebire de dvs. nu dau „indicatii pretioase” sau fac „evaluari” asupra nici unei categorii de profesionisti/meseriasi sau cum sa-si prezinte realizarile. Atata vreme cate societatea o cere exista profesii/meserii exista:eu si multi ca si mine ii aprecieaza pe cei care o exercita.
              Daca, la un moment dat exista alte cerinte unele profesii/meserii dispar si apar altele noi.

            • @dinu b – ai inventat tu procesoarele de text sau ce încerci să spui? :)

              E nevoie de ingineri pe lumea asta, dar munca lor trebuie coordonată de la alt nivel, nu de la nivelul lor, asta e ideea.

            • @ Harald (16/06/2019 la 15:26)

              N-am spus ca am inventat eu procesoarele de text. Citeste inca odata, poate acum intelegi intrebarea din finalul paragrafului.

              „Despre ingineri spuneti ca “au impresia că tot ce e realizabil dpdv tehnic e și acceptabil dpdv moral, dpdv social sau dpdv juridic. “.

              Iata doua exemple: Wordprocessoarele au inlocuit masina de scris si munca dactilografelor. Similar software pentru engineering design si drafting (CATIA, Autocad, Inventor, Solid Edge etc.) au usurat munca proiectantilor si inlocuit munca desenatoarelor.

              Puteti fi mai explicit in aceste doua exemple cu referire la moral, social si juridic?”

              Nevoia de ingineri difera de la tara la tara si este stabilita de cererea de ramurile industriale existente sau care urmeaza sa se dezvolte.

              Activitatile de R & D cat si cele de proiectare de prototipuri si produse noi precum si testare si certificare, in companiile in care am lucrat sunt coordonate de VP/Seniori VP, Manageri/Senior Manageri (ingineri cu multa experienta in domeniu si in engineering management). Astea sunt realitati care le cunosc de ani de zile nu sunt o noutate pentru mine !

            • @dinu b – de ce ar trebui să comentez eu subiecte alese de tine? Cine (sau ce) te consideri? Când o să mă vezi că îți stabilesc eu tema pe care să o comentezi, atunci să faci și tu la fel.

              Evident că există și realizări tehnice fără impact negativ, nu a pretins nimeni că orice realizare inginerească este inacceptabilă dpdv moral sau social. Însă inginerul nu își stabilește singur tema de lucru, aceasta îi este atribuită.

            • @ Harald 9(17/06/2019 la 0:41)

              TU ai facut o afirmatie si EU am cerut niste clarificari.

              Asta-i tot.

              Daca esti in stare sa formulezi un raspuns bine daca nu asta e. N-are rost sa continui discutia.

  11. 1) Din moment ce suntem aici, înseamnă că ne-am adaptat.
    2) Inclusiv la efectele mega-erupțiilor vulcanice.
    3) Între Mica Glaciațiune și ceea ce trăim astăzi există o mică deosebire: una a avut o cauză naturală, cealaltă are o componentă antropică evidentă.
    4) Mica Glaciațiune n-a fost amplificată antropic prin feed-back pozitiv.
    5) Nu se poate demonstra matematic că șansele de supraviețuire ale unei specii care a trecut prin numeroase bottlenecks sunt strict mai mari decât zero.
    6) Sapiens nu se traduce cowboy.

    • Cu toate că și celelalte argumente sunt mai mult sau puțin paralele cu realitatea factuală, voi demonta doar unul:

      4) Mica Glaciațiune n-a fost amplificată antropic prin feed-back pozitiv.

      Este bine-cunoscut în lumea istoricilor (v. Alfred W. Crosby) așa-numitul „Schimb columbian”, care a avut loc după expedițiile conduse de Columb și urmașii săi în cele două Americi. Voit sau întâmplător, între coloniști și băștinași s-au schimbat multe materiale biologice, de la viruși la plante și animale domestice.

      Pentru populațiile indigene, „Schimbul columbian” a însemnat nu doar introducerea câinilor, porcilor și cailor, ci și declanșarea unor epidemii pentru care nu erau pregătiți imunitar: variola, tuberculoza, ciuma bubonică și holera. Aceste epidemii au omorât aproape complet populațiile locale. Mai mult, există ipoteză că, dispariția acestor populații a favorizat înțelenirea și împădurirea pământurilor pe care le lucraseră, adică au contribuit la scăderea concentrației de CO2, deci la creșterea răcirii globale prin feed-back antropic pozitiv.

      În luna martie 2019,un grip de profesori britanici a publicat articolul Earth system impacts of the European arrival and Great Dying in the Americas after 1492 ale cărui concluzii le reproduc mai jos:

      • Estimates European arrival in 1492 lead to 56 million deaths by 1600.

      • Large population reduction led to reforestation of 55.8 Mha and 7.4 Pg C uptake.

      • 1610 atmospheric CO2 drop partly caused by indigenous depopulation of the Americas.

      • Humans contributed to Earth System changes before the Industrial Revolution.

      • Citeam pe undeva ca in America nu prea exista rime!? Sau mai bine spus, nu ar trebui sa existe, deoarece flora americana nu e pregatita pt acestea!
        Ciudat, nu?

        • Multe specii native de râme americane au devenit extincte după ultima glaciație, care a acoperit teritorii extinse. Multe râme care trăiesc acum (inclusiv cele din grădina mea, care ies după fiecare ploaie) au fost „emigrante” din Europa și Asia, venite cu apa de balast sau pe rădăcinile plantelor importate.

          • Rimele au sosit cu acte in regula, cu un „green card” pentru ca sint parte din natura, din sistemul ecologic.

            (-:

      • Ca să păstrez imparțialitatea, trebuie să menționez și ce au primit europenii din partea indigenilor americani: cartofii, porumbul, tomatele, bostanii, curcanii, dar și sifilisul.

        Dintre toate importurile americane, aș menționa în primul rând porumbul și cartofii.

        Porumbul, cu cele 80-100 boabe mari pe un singur cocean, față de cele 12 boabe mici într-un spic de grâu, a oferit o sursă de hrană fundamentală, mai abundentă și mai ieftină, pentru oamenii de la țară și mulți orășeni.

        Cartofii s-au impus ca o consecință a războaielor lungi, precum cel de 30 ani. Majoritatea armatelor aveau resurse limitate de hrană și trebuiau să se descurce cum puteau. Asta însemna jefuirea populațiilor locale și, în special, rechiziționarea alimentelor lor. Pentru a îngreuna avansul armatelor inamice, majoritatea comandaților recurgeau la tactica pământului pârjolit (și otrăvirea fântânilor). Câmpuri întregi cu cereale coapte puteau fi arse rapid, dar era mult mai dificil să incendiezi culturile de cartofi. Plantele de cartof nu ard ușor, ca să le distrugi, trebuiau smulse individual din pământ. Prin urmare, cultivatorii de cartofi aveau o siguranță alimentară mai mare decât cei care se bazau numai pe cereale.

        • D-le Cranganu,
          Nu știu de unde v-a rezultat dvs.ca sifilisul sau SIDA ar fi fost „salutate” de către bisericile creștine. Despre restul nu știu cum au primit aceste lucruri. Cele creștine au susținut că aceste boli sunt pedepse divine, dar în niciun caz nu le-au „salutat”. Că un predicator sau un preot X au spus o prostie nu putem exclude, dar până la a le considera, cumva, binevenite e distanță f.lungă.

      • Nu prea e clar cum contactul cu europenii a omorât aproape complet populațiile locale. E destul să ne uităm la aplaudacii lui Hugo Chavez (*) și Evo Morales (Bolivia) și o să constatăm imediat că nu prea au fețe de europeni.

        (*) sau succesorul lui, Maduro. Nu asta e relevant.

        • O armă fatală de exterminare a triburilor locale, pe lângă bolile menționate deja, a fost alcoolul. Indigenii din cele două Americi au o „defecțiune” genetică, pe care europenii nu o posedă: lipsa din ficat a două gene protectoare contra îmbătării rapide și a deceselor rapide cauzate de alcoolemie. Până la venirea europenilor, localnicii nu gustaseră și nu știau cum se distilează fructele și cerealele pentru a fabrica „tării” gen whisky. Dar după ce au gustat din „lichidul” oprit, nu s-au mai putut dezbăra :)

          Și în prezent, alcoolul produce cele mai multe decese printre Native Americans și Alaska Natives (11,7%).

          Native Americans au și în prezent una dintre cele mai mari rate de Sindrom Alcoolic Fatal (SAF). Potrivit Centrelor de Prevenție și Controlul Bolilor, între 1981 și 1991, rata cazurilor SAF în întreaga populație a SUA a fost de 2,1/10.000 nașteri. În rândurile indigenilor americani, cazurile de SAF au fost 31/10.000 nașteri, de aproape 15 ori mai multe.

          Detalii, Genetic Influences on Alcohol Drinking and Alcoholism

          • Și e asta vina europenilor? Îi obligă pe nativi să bea sub amenințarea armei? Biology isn’t fair, life isn’t fair.

            Europenii sunt rezistenți la alcool pentru că selecția naturală i-a decimat pe strămoșii lor în Evul Mediu. Care nu bea alcool, murea de holeră și nu mai lăsa urmași, de asta europenii au devenit rezistenți la alcool.

            • Am scris în articol despre consumul curent de vin amestecat cu apă ca o metodă profilaxică, pentru că însușirile curative ale apei fierte nu fuseseră încă descoperite.

              Obiceiul de a bea regulat apă cu alcool a însemnat, de asemenea, că locuitorii orașelor – bărbați, femei și copii – erau rareori complet trezi (a bea vin la masă cu copiii se practică și acum în Franța). Muncitorii cu ziua, servitoarele, soldații, chiar și mulți prizonieri aveau dreptul la o anumită cantitate de vin zilnică.

              Când prețul vinului a crescut, din cauza frigului, s-a declanșat o criză socială aproape la fel de mare ca atunci când s-a scumpit pâinea. De aceea, documentele păstrate au notații detaliate despre situația recoltelor de struguri: dacă s-au făcut sau nu, dacă au fost stricate de grindină sau de frig, dacă nu s-au copt, timpul culesului etc.

              Poate că și cele două Americi, dacă ar fi avut culturi de viță de vie precum Europa, ar fi oferit posibilitatea unei „antrenări” a ficaților locuitorilor, cărora le lipseau/lipsesc genele protectoare anti-alcool.

            • Vikingii ziceau că au găsit viță-de-vie sălbatică în America (sau cel puțin Snorri Sturluson zicea asta despre ei, pe la 1200, pe vremea lui Robin Hood și a lui Richard Inimă-de-Leu).

              Poate că nativii nu au avut nevoie să producă alcool, aveau ei alte experiențe mistice mult mai adevărate :)

            • a bea vin la masă cu copiii se practică și acum în Franța

              Prin anii ’80, niste colegi de-ai mei care se bucurau de mai multa incredere decit mine din partea organelor (inginerul sef a zis-o direct si cu scirba maxima cind s-a facut lista si cineva a pronuntat numele meu: „asta nu se mai intoarce”) au fost trimisi la Paris pentru un fel de schimb de experienta. La intoarcere mi-au povestit printre altele (altele fiind, de ex., aberatii greu de descris din cinematografele din Place Pigalle etc.) cum era la cantina muncitoreasca a fabricii pe care o vizitasera. Impingeau tava, se autoserveau, era o mare diversitate de mincaruri la preturi ridicol de mici, dar romanii au fost impresionati mai ales de tavile cu zeci de mici compartimente pline cu tot felul de brinzeturi (frantuzesti, evident) din care proletariatul parizian gusta de ici-colo si 90% se ducea la pubela. In plus, consecinta a luptei sindicale se pare, fiecare proletar avea dreptul la o jumatate de litru de vin (frantuzesc) la masa de la ora 12. :-)

              Voila!

            • Nu vreau sa deturnez discutiile pe marginea acestui articol (ca de obicei mult peste tot ce se publica pe internetul romanesc), insa admiratia mea pentru talentul de povestitori si umoristi al moldovenilor, cu totul iesit din comun si comparabil doar cu nebunul umor englezesc de pe vremea lui Jerome K. Jerome, ma impinge din spate sa nu tac si sa va semnalez doua texte pe teme… „alcoolice”, daca tot veni vorba, de fapt literatura de cea mai buna calitate; primul: scurt, asa, de incalzire, iar al doilea, cel al lui Viorel Ilișoi… EPIC… O sa vedeti!

              Primul:
              Emil Brumaru:
              „Productiv si navalnic am devenit dupa o vizita facuta in Barasabia, in satul natal al tatalui meu, Fundurii Vechi, judetul Balti. Dumnezeule, ce experienta! Fratele lui tata pazea bostani pe camp – bostani uriasi, pantecosi, fara masura, asa cum apar ei in pictura naiva. In sat, toti erau beti – si femeile, si pasarile si tractorul, fara nici o exceptie. Parca eram in Gogol. Traiam in plina literatura. Acolo am scris 3-4 caiete de versuri – poate cele mai bune ale mele. M-a inspirat lumina speciala a acelui loc si, mai ales, lenea uriasa, cosmica, a oamenilor, mersul lor pe ulita, clatinat si fara nici o grija, painile gigantice care ii asteptau pe masa, in timp ce femeile dadeau pe gat stacane intregi de samahoanca facuta din sfecla. Apoi (lucru cu totul uimitor pentru mine) mancau prune cu furculita, mimand vag gesturi aristocratice, pline de eleganta. Era imaginea perfecta a comunismului – o lume anesteziata de alcool, pe de o parte, si unchiul meu pe de alta, pazind noaptea niste dovleci colosali, care oricum se furau ziua in amiaza mare.”.

              Al doilea text (am tot cautat o formulare simpla care sa indemne lumea la lectura, insa mai mult decit EPIC nu reusesc sa gasesc):
              http://www.viorelilisoi.ro/stralucitor/

            • Lucram atunci la „Timpul“. Tipăream revista la Chișinău, că era mai ieftin. Aveam colegi care se duceau săptămânal la Chișinău, la tipografie. De la ei am aflat că frații noștri moldoveni nu obișnuiesc să-ți dea demâncare. Te întâmpină bucuroși, te strâng la piept cu o sută de brațe, strigă lăcrimând: „Noi vrem să unim cu Țara“, apoi te înhamă la băut.

              Am lucrat și eu pentru ziarul Timpul. Am publicat peste 65 articole, până la plecarea mea la University of Oklahoma. Și confirm că revista se trimitea pe o dischetă la Chișinău, unde se tipărea, și apoi teancurile de reviste veneau la Iași cu o mașină.

              Confirm și partea a doua a declarației scriitorului Viorel Ilișoi. Când am ajuns prima dată la Chișinău, gazda mea, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Republicii Moldova, m-a invitat la casa lui de vacanță, numită fazenda după serialul brazilian de succes, și m-a poftit să beau vin nu cu paharul, ci cu borcanul de 1 litru! Pe nemâncate…

  12. Un articol informativ care incearca sa explice efecte climatice asupra populatiei unei perioade in care numarul indivizilor de pe pamant era cu mult sub un miliard de oameni, mediul inconjurator intact si mai mult de jumatate a pamantului neexplorat, cu alte cuvinte, conditii dintre cele mai bune pt dezvoltare, impactul fenomenelor climatice fiind doar un aspect printre multe altele.
    Mii de ani preocuparile omenirii au fost legate de trei aspecte iniferent de zona , civilizatie, perioada istorica si religie ele fiind, foamete, boli si razboi.
    Din aceste framantari in ultima parte a sec. 20 a luat amploare dezvoltarea economica sub impactul marilor descoperiri si unei orinduri economico/sociiale numita capitalism, clima fiind doar intr-o anumita masura si in zone delimitate raspunzatoare de unele aspecte legate direct direct de ea.
    Astazi lumea arata cu totul altfel, suntem ca. 7 miliarde de oameni pe pamant, rascolim pamantul in cele mai intestine zone ale lui , mediul inconjurator este in multe zone supus efectelor negative al dezvoltarii economice iar clima in curs de schimbare catre o perioada de incalzire, incalzire pt unii datorata activitatii economice intense ale omului, pt altii ceva normal si firesc.
    Ar fi fatal sa ne aplecam numai asupra aspectului climatic pe care incercam sa-l controlam pana acum doar cu efecte locale reduse, pe plan global clima actionand dupa cu totul alte tipare extrem de complexe pe care incercam sa le intelegem.
    Daca plecam de aspectul incalzirii globale care sunt efectele ? cele pana acum cunoscute si empiric demonstrate, temperatura medie s-a ridicat, ghetarii din munti si de la poli se topesc, fenomene meteo extreme sunt din ce in ce mai numeroase, in unele zone desertificarea a luat amploare, apar vietuitoare din zone exotice in cele temperate, primele fiind virusi si bacterii daunatoare, vedem o migratie a populatiei din Africa catre Europa, in Siberia se dezheata pamantul vesnic inghetat.
    Sunt doat cateva aspecte legate de clima si incalzirea globala.
    Care pot fi solutiile si cum poate fi folosita ingeniozitatea omului in depasirea acestor fenomene si cum poate fi organizata activitatea umana in continuare pe pamant ?
    Foametea, bolile si razboiul continuu sunt depasite, astazi mai mult de jumatate a populatiei pamantului fiind obeza, mortalitatea datorita acesteia fiind cu mult mai mare decat a urmarii foametei, a bolilor sau a conflctelor militare. Este un aspect insa care spune mult despre starea omenirii.
    Se poate concluziona, datorita incalzirii globale putem mari simtitor productia de alimente cu efectul sus numit, sa fie chiar atat de simplu ?
    Oameni obezi pot cu greu participa la conflicte inarmate pt resurse.
    Solutia, obezii stau in fotolii confortabile si cu ajutorul dronelor si a altor echipamente sofistificate ii vaneaza pe cei slabi apti de lupta la sol pt aceleasi obiective, resurse.
    Si totusi care pot efectele acestei atat de controversate incalziri globale, articolul fiind de fapt un indem sa purtam discutia in acest sens al viitorului si mai putin orientata catre trecut.
    Sa fie omul considerat coroana creatiei si al dezvoltarii cosmarul mediului inconjurator ?

    • @Ursul Bruno – mai bine spune-o direct, ”oamenii sunt doar niște paraziți care distrug planeta”. Despre fanteziile cu bombe atomice ai scris deja și la articolul ăsta, deși ți-am mai spus și altădată că discuția asta trebui să continue într-un cabinet de specialitate.

      • Ti-am raspuns la ce consideri a fi util fara sa spui nimic de deseuri. Daca esti chiar atat de convins de binefacerile exploatarii acestei modalitati de a produce energie n-ai decat sa-ti stochezi cateva containere cu deseuri radioactive in propria curte sau gradina.
        N-am spus nicaieri ca oameni ar fi parazti cu toate ca sunt destui care ar merita acest epitet, din contra, sunt extrem de productivi, chiar prea productivi.
        Din punct de vedere economic ne „inchinam” in fata cresterii economice fara decare dupa parerile multora din mediul economic, sistemul va claca.
        Pana acum sistemul si-a revenit intotdeauna, daca se va intampla si in viitor vom afla daca mai apucam si nu cumva se gasesc niste tembeli care sa arunce lumea in aer, avem cateva specimene care stau cu degetul pe buton.
        Daca doresti sa continuam discutia intr-un cabinet de specialitate, foarte bine, depinde insa de cine va fi doctorul, unul ca tine ma va declara pe mine nebun, altul te va lega direct fara sa te lase mai pleci acasa.

        • @Ursul Bruno – aici se cam aplică bancul cu Nixon și Ceaușescu: ”în direcția în care te îndrepți tu, îți trebuie frâne, nu motor” :) Problemele reale, atâtea câte sunt, nu se rezolvă nici cu lamentări, nici cu resentimente și fantezii ucigașe la adresa societății și civilizației umane.

          • Asa mai putem discuta. Stai linistit , sunt destui care au fantezii ucigase, cum ii oprim ? si care pot fi solutiile, eu unul nu ma lamentez doar constat, lamentarile sunt de partea celor care inchid ochii in fata realitatii, ii acuza ca fiind nebuni pe cei care nu sunt de partea lor.
            Nu cred ca sa fie oameni cu „scaun la cap” care prefara sa umble cu masca de gaze pe figura datorita poluarii in loc sa respire aer curat asa cum nu cred sa fie multi turisti care prefara o baie intr-o mare plina cu deseuri de plastic in loc de una curata si intacta.
            Toate se leaga una de alta, activitatile economice bazate numai pe crestere economica fara a se tine cont de mediul inconjurator vor fi condamnate din ce in ce mai mult.
            Industria se misca numai datorita unor presiuni venite din afara, orice investitie in plus fiind taxata negativ. Numai sub presiunea si impactul protestelor, a actiunilor impotriva distrugerii mediului vor apare investitii noi in technologii moderene. Pastrarea mediului costa bani , costuri care nu sunt luate in calcul de burse si actionari pt ei numai profitul fiind important.
            Sunt curios cand va aparea prima bursa eminamente verde, bursa la care isi vor avea locul numai firme cu activitati economice ecologice.
            Ce poate fi rau daca vom reusi sa gasim datorita unor technologii avansate sa oprim degradarea mediului ? avem o sursa de energie „infinita” soarele, resursa care pana acum nu este folosita la potentialul ei din motive contabile , nu merita, investitiile fiind scumpe atata timp cat exista alternaive mai ieftine.
            Este similar frackingului, o technologie toxica insa folosita, din punct de vedere economic justificabil daca barilul de petrol nu scade sub o anumita valoare altfel devine prea scumpa.
            Cat de bolnavi pot fi unii pt care numai asemnea considerente contabile conteaza, mediul si santatea omului fiind egale cu zero dar asta poate fi o alta tema de discutie care cu siguranta va incinege spiritele.

            • @Ursul Bruno – cei mai mari adversari ai măsurilor cu-adevărat ecologiste sunt tocmai ecologiștii militanți. În Germania ai cel mai bun exemplu, se arde lignit în neștire, pentru a compensa variabilitatea producției de energie electrică din surse eoliene.

              Dacă definești un obiectiv ecologic (nu ecologist!) se poate evalua fezabilitatea lui, prin comparație cu alternativele. Dar tu nu definești obiective concrete, tu vii doar cu lamentări de ordin general. Dacă vrei o lume mai curată, îți trebuie mai multă energie, nu mai puțină. Tu încă nu înțelegi adevărul ăsta simplu, tu vrei restricții economice și limitări ale consumului.

            • Cele afirmate de tine nu corespund celor spuse de mine, n-am facut nici o precizare despre restrictii iar pentru teza pe care o sustii , pt o lume mai curata ai nevoie de mai multa energie inca n-am gasit pe nimeni care s-o argumenteze, din contra , daca ma uit la toate electrocasnicele trendul este exact invers, reducerea consumului.
              Toate technologiile noi pe care le-am descoperit si le vom descoprii in continuare vor fi axate pe reducerea consumurilor si nu pe cresterea lor, ar fi absurd daca s-ar proceda conform celor afirmate de tine.
              Avem la indemana multe surse de producere a energiei incepand de la cele traditionale pana la cele avansate, eficienta lor trebuind analizata din toate punctele de vedere nu numai economic.
              Pt. inbunatatirea situatiei ecologice multe tari vor trebui sa ia masuri care nu vor fi pe placul economiei, a clasei politice si nici a unei parti a electoratului.
              Astazi decizile intre crestera economica si stabilitateta ecologica sunt luate de politicieni , mediul economic si alegatori in favoarea cresterii economice.
              In sec. 21 aceste tipare trebuie schimbate daca dorim sa evitam catastrofele care vor fi urmarea acestor politici.
              Verzi din Germania au facut inceputul acestei miscari incepand cu anii 70, o buna parte a electoratului german intelegand necesitatile acestor actiuni, apropae 30 % dintre optiuni pt verzi fiind un argument.
              Dupa cum decurg lucrurile probabil va trebui sa te aranjezi cu un viitor cancelar din partea verzilor si politica sub impactul acestora in Germania iar daca nu poti fi de acord va trebui sa emigrezi unde vrei si crezi ca alte poltici indreptate impotriva mediului sunt cele porivite.
              Intre timp marile concerne precum Google si altele au inteles mesajul, insasi centrala lor din Mountain View, California fiind un exemplu de cum va putea functiona viitorul in sens ecologic.
              Statul California are cele mai severe legi privind emantia noxelor incepand de la masini si pana la produse industriale, acest stat fiind dupa puterea economica printre primele 10 din lume.
              Miscare ecologica inceputa nu va putea fi oprita chiar daca unii incearca prin toate mijloacele s-o faca. Va dura probail inca 50 de ani pana economia ecologica se va impune si sper ca pana atunci sa avem puterea sa pastram cat de cat mediul intact, nu pentru mine, pt cei care vor urma dupa mine.

            • @ Ursul Bruno,
              ce-i al tau e al tau, ai un mic talent: de a bate apa in piua.
              Dar te feresti, ca Aia de tamiie, sa comentezi ce se spune in articol.

        • @Ursul Bruno – n-ai decat sa-ti stochezi cateva containere cu deseuri radioactive in propria curte sau gradina.

          Tu stochezi gunoiul menajer în propria curte sau grădină? Exact genul ăsta de afirmații trebuie discutate cu un psihoterapeut. Lucrurile astea nu trec de la sine, ele degenerează în timp.

          • Stimate Victor, cum am afirmat mai sus , articolul este interesant si informativ insa nu pot concluziona prea multe pt viitor si il consider ca punct de discutie despre ce va fi si nu despre ce a fost.

    • @Ursul Bruno – daca ma uit la toate electrocasnicele trendul este exact invers, reducerea consumului.

      Fă câțiva pași înapoi. că tu nu mai vezi pădurea din cauza copacilor. Odată ce ai frigiderul și mașina de spălat, sigur că reducerea consumului e un obiectiv perfect legitim: crește eficiența, scad costurile etc.

      Dar pe vremea când femeile spălau la mână și țineau mâncarea în pivniță (”la beci”) sau în cămara din spatele casei (acela era peretele dinspre nord) se consuma mult mai puțină energie, iar lumea era mult mai puțin curată. Cifrele privind mortalitatea infantilă de pe vremea aceea îți zbârlesc părul pe ceafă, iar cele privind mortalitatea feminină, la fel. Bărbații mureau în războaie, măcar exista o justificare, dar femeile și copiii mureau în gospodărie, de la lipsa de igienă.

      • Am facut cativa pasi inapoi si vad din ce in ce mai putini copaci, mai ales in zonele tropicale unde cad prada derisarilor cat si a plantatilor de palmieri, dar asta e alta poveste care nu tine de mediu, nu-i asa ?
        Ti-ai pus palaria de cowboy in cap si pistoalele la brau cand ai scis cele privitoare la California si Texas ?
        Ai o problema cu viitorul pt ca il privesti cu ocelarii trecutului, este problema ta si mai putin a mea.

        • @Ursul Bruno – eu n-am nicio problemă cu viitorul, lumea va scăpa și de neo-marxism, la fel cum a scăpat și de marxism.

          Există țări care degenerează, de exemplu UK face asta de vreo 100 de ani și nu dă semne să-și revină, dar societatea umană pe ansamblu se regenerează de la sine. E ca o scară rulantă, ”elitele” de pe treapta cea mai de sus nu mai unde să se ducă. Ele dispar și lasă locul altora, aflate mai în contact cu realitatea.

          • Lumea n-a scpat de marxism si nici de neo-marxism, capitalistii au citit si ei operele lui Marx gasind solutii si adaptandu-se fiecare dupa nevoi si linistea proprie.
            Istoricii despre care se spune ca se ocupa cu trecutul nu vor sub nici o forma repetarea acesteia, ei cauta cai si drumuri care pot arata cum ne putem descatusa de ea, libertatea obtinuta fiind extrem de importanta pt a putea merge catre viitor.
            Am citit intr-o carte foarte interesanta o poveste care suna asa.
            Majoritatea celor care au posibilitateta sa.si construiasca o casa proprie opteza in loc de gradina pt un gazon ? oare de ce ? este simbolul bunastarii care in trecut numai regii si cei bogati putand sa si.l permita. Si astazi se mai vorbeste de gazonul din fata Casei Albe, politicienii britanci dau interviuri numai pe gazonul din fata parlamentului iar de gazonul „sfant” al fotbalului nu este cazul sa mai discutam. Starea gazonului este un „barometru” perfect care spune multe despre cel care il ingijeste sau nu se ocupa indeajuns de el.
            Astazi multi isi pot permite un gazon in fata casei si este obtiunea fiecaruia daca prefera acest simbol al culturii, civilizatiei trecute sau prefera o alta forma, o gradina japoneza de piatra sau altceva astfel el reusind sa se elibereze de traditii si trecut gasind libertatea, chiar daca e mica dar mai biuna decat nimic.

            • Scuze, m.am grabit , am facut dezacorduri care sper ca pot fi trecute cu vederea.

            • Mai neplacute decit dezacordurile de care te scuzi, sint dezacordurile de idei:
              „Istoricii despre care se spune ca se ocupa cu trecutul nu vor sub nici o forma repetarea acesteia, ei cauta cai si drumuri care pot arata cum ne putem descatusa de ea, libertatea obtinuta fiind extrem de importanta pt a putea merge catre viitor.”
              – „politicienii britanci dau interviuri numai pe gazonul din fata parlamentului”.
              Ai vazut tu gazon in fata resedintei prim ministrului britanic din Downing Street, 10?
              – „Astazi multi isi pot permite un gazon in fata casei si este obtiunea fiecaruia daca prefera acest simbol al culturii, civilizatiei trecute sau prefera o alta forma, o gradina japoneza de piatra sau altceva astfel el reusind sa se elibereze de traditii si trecut gasind libertatea, chiar daca e mica dar mai biuna decat nimic.”
              Foarte „interesanta carte” Cum se numeste si cine-i autorele?
              Asta e tot din carte sau idee proprie?
              „Lumea n-a scpat de marxism si nici de neo-marxism, capitalistii au citit si ei operele lui Marx gasind solutii si adaptandu-se fiecare dupa nevoi si linistea proprie.”
              Ai dreaqului capitalisti :D cum se adapteaza ei pentru linistea proprie si le strica altora siesta.

            • @victor L – de data asta le-ai cam amestecat și tu :) Parlamentul e la palatul Westminster, la sud de podul Westminster, în timp ce reședința primului ministru e la nord la pod. Sunt vreo 600 sau 700 de metri distanță de la una la alta, iar în jurul statuii lui Cromwell e și ceva gazon, probabil acolo a văzut membrii parlamentului dând interviuri.

            • @victor L – mea culpa, am încurcat statuile :) Statuia lui George al V-lea e cea cu gazon în jur.

            • @ Harald,
              era vorba despre politicieni, iar prim ministrul UK este politician sau nu? caci nu poti afirma ca toti, dar toti politicienii britanici dau interviuri doar de pe gazonul din fata Parlamentului. Asa ca am dat exemplul cu Downing Street.
              Scuze, dar despre cine s-a incurcat, altadata.

            • V,am bagat in ceata si totul din cauza unui cuvant !! asa se intampla daca te focusezi pt lucruri mai putin importante, pierzi vederea de ansamblu, povestioara mea dintr-o carte cu un tiraj foarte mare pare-se ca nefiind inteleasa.
              Poate data viitoare iar treaba cu capitalistii ramane valabila, Marx a avut si mai are influenta insemnata supra lor .
              In tari precum GB , Franta si nu numai capitalistii ai avut tot intereseul sa inbunatateasca situatia muncitorilor , intarirea simtului national si integrarera lor in sistemul politic.
              O data cu dreptul de vot universal si aparitia partidelor populare in politica , capitalistii si-au atins scopul, pot dormi in liniste, „proletariatul” are toate conditiile incat sa poata muncii „cu drag si spor” pt dansii fara eforturi suplimentare, vezi inabusirea demostratiilor, controlul excesiv al muncitorilor etc.etc.
              Pentru un stat gestionarea violentei, reprimarea cetatenilor este cel mai scump lucru care nu poate fi sustinut economic timp indelungat.

            • @ Ursul Bruno,
              ca bine zici:
              „V,am bagat in ceata si totul din cauza unui cuvant !!”
              In traducere: „unul” arunca o piatra in balta si „altii” nu reusesc s-o scoata :D

    • @Ursul Bruno – Statul California are cele mai severe legi privind emantia noxelor incepand de la masini si pana la produse industriale, acest stat fiind dupa puterea economica printre primele 10 din lume.

      Înainte de a avea acele legi, statul tău California era pe locul 7, dacă te întreabă cineva :) Iar prin 1985 se pare că a fost și pe locul 5 :)

      Statul California ar fi anexat de China în secunda doi, în lipsa texanilor și a celorlalți sudiști care luptă în armata Statelor Unite. Statul California e exact ca statele scandinave din Europa: sunt protejate de conflicte armate, de asta își permit aventuri ecologiste, au prea mulți bani pentru binele lor.

  13. Foarte interesant . Omul si vremea .
    Vremea si influenta ei asupra istoriei Europei ….
    Unde era , cu ce se ocupa Dumnezeu ,
    in toata aceasta perioada de cumplite suferinte ,
    de moarte , de boli , de foamete , de molimi , de razboaie in numele Lui ?

  14. OFF TOPIC

    Cea mai mare mină de cărbuni din lume va funcționa în Australia și va exporta produsele în India

    În ciuda corectitudinii politice, a prevederilor Acordului climatic de la Paris, a demonstrațiilor și protestelor ecologiste, guvernul Australiei a dat aprobare companiei indiene Adani să înceapă exploatarea cărbunilor din bazinul Galilee, statul Queensland. Noua exploatare va fi cea mai mare mină de cărbuni din lume. India, care este deja al doilea producător mondial de CO2, va importa cărbunele australian din Galilee, urmând probabil ca alte șase noi mine să fie deschise în viitor.

    Cele aprox. 28 milioane tone de cărbuni extrase anual vor fi transportate cale de 320 km până la ocean, după care vor lua calea Indiei.

    Detalii, Adani mine: Australia approves controversial coal project

    • Bravo Australiei. In general dreapta construieste, progresistii miorlaie, sughita, smecheresc, merkelesc, distrug si se dau idealisti.

      Un alt exemplu recent este cretinul presedinte progresisto-liberal al Mexicului, care a hotarit sa distruga un aeroport pe jumatate construit (si de care tara are imensa nevoie) doar asa, ca sa satisfaca setea de distrugere a lumpen-proletariatului pe care il reprezinta.

      Acum promite ca va incepe alt aeroport care va fi gata (haha) in 2021.

      https://www.bloomberg.com/news/articles/2018-10-29/mexico-votes-to-scrap-13-billion-airport-in-amlo-s-first-test

    • India o a tara cu milioane de programatori sustine technologii demne de sec.18 .
      Este un exemplu cum sistemul actual capitalist nu tine cont de mediu, technologiile de varf in acest sens fiind ignorate.
      Atat India cat si China tari care impreuna reprezinta aproape 50 % din populatia pamantului pun accent pe technologii invechite, pastrarea unui mediul intact nefiind semnificativ.
      Este efectul occidentului care reloca industrii intregi poluante si consumatoare de energie catre aceste tari in care individidul nu conteaza, socoteala occidentul este gresita si consecintele vor apare.

  15. Razvratirea climei, razbunarea geografica si alte asemenea formulari (cea de-a doua apartine unui coleg ideologic al domniei voastre, Robert D. Kaplan) sunt abordari si conceptualizari politice. Clima si geografia nu se “razvratesc” si nu se “razbuna”, nu au subiectivitatea izvoratoare. Motivul este simplu, ele se supun unor legi cosmice inexorabile, care nu pot fi manipulate de catre om, generic vorbind, dar pot fi incalcate de catre acesta, atragand asupra sa consecinte deterministe, de tip cauza-efect.

    Sunt indignat ca politica globalista incurajeaza incalcarea liniilor rosii ale legilor naturale. Dar nu si surprins. Indignat, deoarece efectele catastrofale ale incalzirii climatice vor lovi in mase mari de oameni nevinovati si neajutorati. Nesurprins, pentru ca vinovatii, superbogatii globalisti au noraduri, case albe si toweruri in care sa se puna la adapost. Totusi, cel mai mare motiv de ingrijorare este faptul ca politica si corporatismul pot sa cumpere stiinta, dupa cum le dicteaza interesele de putere, comerciale si de profit.

    Dar deasupra acestor mai treaca-mearga motive, sa le spunem comerciale sau capitaliste, exista unul absolut incriminabil, sa-i zicem globalist, prin tentativa de control global, eugenism sau malthusianism, la scara globala. Pentru cei care nu uita partea neagra a istoriei si nu-i uita pe manipulatorii din umbra ai acesteia, marsul politic spre incalzirea globala si, inevitabil, catre efectele ei selectiv extinctive, selectie pe care o vor face puterea si banii, legatura sa cu malthusianismul este evidenta si de neescamotat.

    Globalistii pe stil nou si vechi au preocupari rasiste extreme, de genocid asupra raselor “inferioare”, prin care sa-si conserve puritatea genetica a rasei globaliste si sa-si asigure prosperitatea, fara concurenta consumatorilor “inutili”. Preotul anglican Thomas Malthus, ultraadmirat de Adolf Hitler si, mai tarziu chiar de Henry Kissinger, mai moderat, comparativ cu Keynes, care il considera un geniu, ori cu Darwin care il supranumea un maestru al logicii, sustinea ca proliferarea bolilor si sublimitarea la conditii de viata inumane pentru mari mase de populatie erau imperios necesare pentru a opri cresterea populatiei.

    Noii globalisti, din secolul nostru, sunt la fel de malhusianisti in esenta cu cei clasici, dar diferiti ca metode. Drepturile omului si revoltele sociale le-au impus cautarea unor factori extinctivi naturali, ale caror legaturi cu politica de a refuza asistenta sociala pentru saraci, cum cerea Malthus, sa nu mai fie atat de batatoare la ochi. Acest factor natural extinctiv selectiv, dupa criterii economice si sociale, a fost gasit in catastrofele climatice, provocate prin acumularea antropogena de gaze de sera in atmosfera. Incalzirea climatica a devenit astfel noua arma malthusianista a globalistilor. Nu exista alta explicatie.

    • Curat conspiratie.

      Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia din fandacsie cade în ipohondrie.

      Pe urmă, firește, și nimica mișcă.

  16. Mica Glaciație în teritoriile românești

    În masiva carte (844 pagini) a profesorului Geoffrey Parker, de la care am preluat sintagma „Criza globală”, se găsesc mai multe informații despre silniciile Micii Glaciații în Moldova și Translivania. Este citat, de exemplu, cronicarul Miron Costin (în traducerea profesorului ieșean Mircea Platon), care descrie invaziile devastatoare de șoareci și lăcuste.

    Redau, fără traducere, două citate despre climaxul Micii Glaciații la aprox.mijlocul sec. al XVII-lea:

    Because of the dearth sent to us by God, we wanted to sell our property to our relatives, but they refused, and left us to die from hunger

    Gavril Niță, Moldavian peasant, 1660

    Transylvania never knew such misery as this last year.

    Mihail Teleki, Chancellor of Transylvania, Journal, 1661

  17. Don Quijote și Mica Glaciație

    Capodopera lui Cervantes a apărut în 1605 (partea a doua după zece ani) și se poate specula că scriitorul a incorporat printre numeroasele aventuri ale Cavalerului de la Mancha și realități ale timpului legate de Mica Glaciație.

    De exemplu, când ordinea naturală părea pusă la încercare de vicisitudinile climatice, mulți oameni au început să vorbească despre o iminentă Judecată de Apoi. Orice tunet mai puternic era tălmăcit ca fiind primul vestitor al Apocalipsei – tropotul copitelor celor patru călăreți care urmau să aducă foametea, bolile, moartea și distrugerea oamenilor păcătoși. Urmând această logică, pocăința și alte forme de pietate personală au devenit tot mai populare în Spania, Franța, sudul Italiei și zona Alpilor. Procesiuni religioase, în care erau purtate moaște sfinte și alte obiecte de cult, urmate de flagelanți care se biciuiau până la sânge, erau spectacole pe care și Cervantes probabil le-a urmărit.

    Procesiunile pentru invocarea ploii erau frecvente în Spania, pentru că secetele prelungite și devastatoare erau un calvar pentru oamenii aflați sub vremuri, mai ales țăranii. Chiar și în Barcelona, oraș pe malul mării, două sau trei procesiuni de aducere a ploii se desfășurau anual în jurul lui 1600.

    În Don Quijote este descrisă o astfel de procesiune, ai cărei participanți sunt acostați de Cavalerul Tristei Figuri. El tocmai confundase o statuie a Sfintei Fecioare, purtată de credincioși, cu o domnișoară nobilă, sechestrată contra voinței ei și, de aceea, disperată să fie salvată de un cavaler puternic. Dar, după cum știm, încercarea de salvare se termină prost pentru nobilul și inimosul cavaler.

  18. Mica Glaciație, primele fake-news și primele titluri clickbait

    În timpul Micii Glaciații, Amsterdamul a fost nu doar un centru internațional, comercial și cultural, de primă mărime, ci și unul al publicațiilor și tipăriturilor. Până în sec. al XVIII-lea, o intensă activitate lucrativă a fost legată de publicarea cărților cenzurate, venite clandestin din Franța și alte țări europene.

    Oamenii citeau nu doar Biblia, ci și romane populare, precum Mariken van Nieumeghen, Till Eulenspiegel, Amadis de Gaula ori Floris and Blancheflour. Au apărut apoi cărți despre piratul olandez Claes Compaen și despre căpitanul și neguțătorul Willem Ijsbrantszoon Bontekoe din cadrul Dutch East India Company.

    Știrile „pe surse” din întreaga lume erau și ele apreciate și populare în Amsterdam, un port cu legături internaționale, unde puteau ajunge relativ ușor. Pe vreme de război, știrile erau esențiale, iar valoarea lor informațională, critică. De multe ori însă, știrile erau controversate. Iar distorsionarea adevărului și fabricarea de fake news nu sunt o invenție din era Trump.

    De exemplu, abatele Wouter Jacobszoon, care se refugiase în Amsterdam în 1572, s-a plâns că știrile despre război care se puteau citi în pamfletele de o pagină, vândute foarte ieftine pe străzile orașului, nu erau decât vorbe goale și fabricații pentru a răspândi minciuni despre Spania catolică. Abatele a decis să nu mai citească astfel de știri, care nu făceau decât să răspândească știri senzaționaliste, frică și scârbă în inimile bunilor catolici.

    Pentru că publicul cititor dorea istorii senzaționale, piața s-a adaptat cererii. La mijlocul sec. al XVII-lea, în Amsterdam activau patru sute de librari, care, de cele mai multe ori, erau și editori. Publicarea, cu litere mari și multe ilustrații, era ieftină, exceptând coperțile. De aceea, cărțile se vindeau sub formă de teancuri de pagini nelegate și li se făcea reclamă direct pe stradă, de către băieții-vânzători: Un miracol! Știri șocante!

    Unele ziare-pamflet care se vindeau pe străzile Amsterdamului, supraviețuiesc în arhivele orașului. Jurnalistul Phillipp Blom a găsit titluri multe clickbait, similare celor din presa secolului actual:

    O crimă teribilă în Delft! Focul îngrozitor din Wilda! O fantomă uimitoare în Bruxelles! Vino și vezi, cum trei studenți din Kloppenburg au violat două fete și au omorât patru! Vezi cum 64 vrăjitoare au omorât peste o mie de oameni și șase mii de vaci!

    Nu știu exact unde să încadrez aceste contribuții olandeze – la pierderi sau la câștiguri din timpul Micii Glaciații.

  19. Nu pot decat sa privesc cu condescendenta la eforturile de a “explica” turbioanele climatice antropogene prin continuturi ale productiilor mediatice, de ieri si de azi. Este total nerealist sa credem ca adevaruri nerelevate si nerevelabile ale universului climatic si nu numai le putem afla in productiile mediatice, care isi primesc inputurile de la puterea politica sau, in cel mai bun caz, exprima perceptii individuale, atat de subiective si de limitate, ale “creatorului” de stiri.

    Mass-media din trecut a fost la fel ca cea din prezent, plina de fake news-uri si de manipulare, care abat atentia de la cunoasterea autentica, rezervata elitei globaliste. S-a ajuns pana acolo incat pana si multe stiri medicale sunt falsuri platite, ceea ce reprezinta un pericol public, prin cultivarea ignorantei si riscurilor pentru sanatate.

    De fapt, acesta a fost si unul dintre scopurile infiintarii Societatii Regale Britanice, in 1662, de a provoca o prapastie de netrecut intre stiinta reala, rezervata Elitei si Imperiului, si stiinta “oficiala”, pentru consumul de masa. A fost pariul castigat, pentru cateva secole, de nastere si expansiune cvasiglobala a Imperiului. Unul dintre cele mai celebre fake news-uri a fost cel al lui Charles Darwin, care a impus in societatea omeneasca pentru o lunga vreme o lege din lumea animalelor, privind selectia naturala a celui mai puternic.

    Stiinta “oficiala” raspandita de globalism afirma ca lumea vizibila este singura care exista si ca dincolo de moarte nu mai este nimic, ca totul este trait si jucat aici si acum, de unde si viermuiala pentru suprematie, desi constiinta inseamna energie eternal si infinita, care nu moare, ci se transforma dupa moartea invelisului fizic, luand o alta forma sau infatisare. Daca omul si-ar da seama de acest lucru, viziunea si potentialul sau s-ar amplifica nelimitate, lucru de care globalistii se tem cel mai mult si motiv pentru care au infiintat “stiinta manipularii”, de abatere a atentiei de la stiinta reala spre stiinta “oficiala”.

    Tot acest logos actual despre pretinsa inexistenta a pericolelor cataclismice ale incalzirii globale, din fericire unilaterala, nicidecum multilaterala, de unde vedem si beneficiile clarvazatoare si de securitate globale ale multilateralismului, se inscrie perfect intr-o stiinta “oficiala”, care nu are nimic de-a face cu realitatea si cu stiinta reala, ci cu propaganda globalista si interesele de putere asociate acesteia.

    Nu sunt un critic absurd al slujitorilor globalismului, trebuie si ei sa traiasca, iar pactizarea cu globalismul le aduce multiple beneficii, ca pentru toti “nomenclaturistii” din toate timpurile. Insa drumul invers celui fals pe care Darwin si altii ca el au inscris umanitatea a inceput sa fie parcurs, spre adevar. Faptul ca popoarele au inceput sa se diferentieze dupa inteligenta si munca lor efective, nu presupuse sau prin manipulare, este cea mai buna dovada.

    Cand popoare de miliarde de oameni au iesit din somnolenta si au inceput sa urce vertiginos in clasamentul Lumii, e un semn ca drumul pe care merg este cel drept si ca liderii care le calauzesc sunt cei de care au nevoie. Noua ordine mondiala, spre care popoarele au inceput sa mearga ordonat si in solidaritate, va fi o garantie ca domnia majoritatii va fi refacuta si in relatiile internationale. Am zis!

    • stiinta “oficiala”, care nu are nimic de-a face cu realitatea si cu stiinta real
      *******
      Ai scris f frumos, cu patos, ai deconspirat intențiile imperialistilor viclieni si lacomi. Inteleg ca tu, în marea ta înțelepciune, stii sa deosebesti știința reală de cea oficială, demontezi cu indignare minciunile despre istoria climei din ultimii o mie de ani.
      Astept cu nerăbdare să ne împărtășești, în continuare, din marea ta cunoaștere a lumii, impresionante fiind, mai ales, datele concrete pe care te sprijini ca un adevărat om de știință real.

    • Ce inseamna globalism ? fenomenul de care tot vorbim in termeni negativi a inceput sa se manifeste cu mii si sute de ani in urma, dupa opinia mea, drumul firesc catre o dezvoltarea prufunda si substantila a omenirii.

      • @Ursul Bruno – fenomenul despre care scrii tu e globalizarea și e legitimă. Globalismul e ideologia și asta nu mai e legitimă.

        • Nu exista nici o ideologie a globalizarii, termenul fiind folosit eronat in polemci ca sinonim pt ideologia pietelor. Este similar termenului de „sorosim” , Soros fiind facut vinovat pt toate relele de pe pamant iar capitalism fara piete nu poate exista. Ce poate fi mai legitim decat o piata pt actorii economici, cu sau fara „ideologie”.

          • @Ursul Bruno – asta dovedește o dată în plus că, dincolo de problemele tale personale, ai și o misiune propagandistică post-modernistă. Egal dacă ți-ai atribuit-o singur sau ți-a atribuit-o cineva, ești cam nepregătit pentru misiunea asta :)

            Wikipedia e o sursă de toată jena, dar dacă există un articol despre Globalism și altul despre Globalization, ce zici, o fi existând globalismul sau nu?

            https://en.wikipedia.org/wiki/Globalism
            https://en.wikipedia.org/wiki/Globalization

            În altă ordine de idei, refuzi să admiți că Soros finanțează ONG-uri care trimit activiști pe forumuri? Cum îți explici că o frază ca asta nu trece de moderare pe Hotnews? :)

          • Ursul Bruno, orice proces sau activitate presupune existența unei voințe care îl sau o inițiază și menține, dezvoltând concepte si strategii relaționate. Exista deci globalism, ca precursor ideologic pentru globalizare, așa cum comunismul este pentru comunizare sau liberalismul pentru liberalizare.
            Din dex-online:

            GLOBALÍSM s. n. 3. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale. (< fr. globalisme)

            globalizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: globaliza] Fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.

            Specific însă oponenților ideologiei respective este că, deși ei se declară favorabili unei lumi deschise, bazată pe concurență economică și lipsită de reglementări discriminatorii, deci pentru o lume globalizată, încearcă în același să delegitimeze, amalgamând definițiile, tocmai voința care conduce spre acest fapt, adică globalismul, dându-i o conotație conspirativă. În fapt, respectivii nu doresc de fapt o lume cu legi și reguli universale, dar le e rușine să recunoască asta. Iar asta nu se tratează nici cu ceai, nici cu aspirină.

            • @Hantzy – dacă lucrurile ar fi așa cum le descrii tu, ele ar merge incontestabil mai bine. Însă în lumea reală, ”cine împarte, parte își face”. De asta Germania are un cuvânt mult mai important de spus la Bruxelles decât România, în timp ce românii muncesc (și) pentru bunăstarea Germaniei, însă nu și invers. Și tot de asta cehii spun în glumă că țara lor a devenit al 17-lea land german, însă euroscepticismul ceh nu mai e deloc în glumă.

              Orice ideologie e mai mult sau mai puțin decuplată de realitate, iar globalismul nu face excepție. Pentru viitorul previzibil, să zicem următoarele 2-3 generații, lucrurile ar merge mult mai bine dacă am mai păstra suveranitatea westfalică. Și-a demonstrat funcționalitatea timp de 350 de ani, încă nu e de aruncat la coș.

              Pe lângă asta, întoarcerea la religie e incontestabilă, iar oamenii au religii diferite, nu e ceva ce să poată fi pus în comun. Multiculturalismul funcționează doar în forma din Statele Unite, nu în forma din UK sau din Germania. Așa că globalismul mai trebuie să-și revizuiască ideile, pe ici-pe colo, în părțile esențiale.

            • Ai dreptate, nu am citit nicaieri ” un manifest”al globalismului in care sunt specificate clar obiectivele acestuia precum au facut-o comunisti.
              Daca tot vorbim de ideologii , globalismul nu este „ideologia” capitatlismului si una de dreapta ?
              Raman la idea mea , globalismul este doar un termen folosit in sens negativ al oponentilor globalizarii.

            • Harald, ca de obicei, intervențiile tale sunt exact pe dos. Germanii au, raportat la numărul de locuitori, mai puțini europarlamentari decât România, mai exact europarlamentarul german reprezintă 84 mii de cetățeni, în vreme ce românul reprezintă doar 64 mii, dar voturile celor doi au aceeași putere în PE. Germania nu împarte deci nimic, nefăcându-și nicidecum parte. Contractele comerciale existente între companiile din cele două țări sunt încheiate cu consimțământul liber al ambelor părți, în baza unui avantaj reciproc. Legile obiective economice sunt singurele care determină condițiile contractuale.
              Globalismul nu a izvorât nici în NRW, nici în Hessen, nici în Pommern, ci în Statele Unite, acolo unde s-au dezvoltat companii și concerne a căror putere economică le conferea statutul de global player. Așadar, dezvoltarea ideologiei a avut la bază exclusiv obiective economice, perfect legitime, iar nu ședințe de partid prin subsolurile clădirilor, cu parole și manifeste din tipografii ilegale. General Electric, Ford, IBM, Hewlett-Packard, Walmart, Google, Microsoft sunt primii interesați în globalizare, susținători fiind ai tuturor strategiilor de eliminare a discriminării rasiale, etnice, sexuale sau culturale. Iar dacă la nivel global calitatea aceasta le conferă anumite privilegii, exclusiv concurențiale, de ce atunci, particularizând la nivel continental sau regional, alții sunt vinovații?! Pentru că lucrurile nu merg bine?! Dar cine susține asta?! Păi tocmai cei care sunt împotriva globalizării, motivându-și astfel falacios punctul de vedere și care apelează la artificii lexicale pentru a decupla definiții ale aceluiași concept. Orice schimbare de paradigmă survine cu convulsii, dar astea sunt inerente și peste cele 2-3 generații de care vorbești. Iar dacă ăsta este trendul acum, interventionismul ilegitim ar însemna tocmai amânarea lui.

              Ursul Bruno, nu are importanță dacă e de stânga sau de dreapta. Dpdv economic, occidentul căruia îi aparținem nu mai mizează niciunde pe planificare și centralism. Dpdv al politicilor sociale, există încă dreapta și stanga, dar așa cum în toată istoria sa, omenirea a oscilat permanent intre individualitate și comunitate, cele două perspective sunt în primul rând complementare. Cert e însă că globalizarea, ca fenomen, și globalismul, ca idee, au apărut ca necesitate obiectivă, determinată, așa cum îi scriam lui Harald, de scopuri economice, deci perfect legitime.
              Cei care folosesc termenul globalism în mod peiorativ sunt cei ce altădată condamnau cu înverșunare „amestecul în treburile interne”.

            • Pe zi ce trece afli cit de infailibili sint nemtii, si ca nu iau pentru ei nimic, ci dau la altii: „Germania nu împarte deci nimic, nefăcându-și nicidecum parte. ”

              https://www.hotnews.ro/stiri-international-23213938-incep-negocierile-pentru-posturile-cheie-uniunea-europeana-candidatii-marile-dispute-intre-puterile-blocului-comunitar-prea-devreme-oamenii-dea-cartile-fata.htm
              Poate n-ai aflat, dar Brezit-ul are o componenta cheie in hegemonia franco–germana.
              UE este vehicolul adecvat pentru cei doi soferi ca sa fie bagati in seama pe autostrazile politicii internationale.
              Pina in 2040 vor avea si avionul „invizibil” :D

            • Pe zi ce trece afli ce infailibili se cred unii. Dacă Germania nu împarte nimic, rezultă logic ca nici nu „dă la alții”. Greu pentru „infailibili”!

              UE e mai ales o șansă pentru codașele Europei de a sta la aceeași masă cu fruntașii continentului.

        • @Hantzy – afinitatea de valori dintre cancelarul german și persoana domniei-tale se bazează pe aceeași educație dobândită în vremuri comuniste, pe ideea că agenda politică trebuie impusă de sus în jos. Numai că asta mergea doar în vremea regimurilor impuse de tancurile sovietice.

          În zilele noastre, chiar dacă în 2012 a devenit evident că Putin a schimbat foaia (atunci când a fost înlocuit și președintele Germaniei, nu doar suspendat cel al României) societatea are deja anticorpi. Într-o democrație autentică, AfD n-ar fi avut niciun motiv să apară. Dar când Merkel a deturnat complet CDU, reacția societății germane nu s-a lăsat așteptată. Ca dovadă că până și societatea germană se însănătoșește, în ciuda ideologiilor totalitare pe care le-a cultivat de-a lungul timpului, începând cu Bismarck.

          Asta e adevărata problemă cu globalismul, ideea de conducere unică și mentalitatea totalitară. Nu fenomenul economic al globalizării, care e perfect legitim, așa cum am scris deja mai sus.

          • Harald, ești ilogic!
            Generalizările, mai ales în acest caz, sunt neavenite. Și mai ales în Europa este imposibilă instaurarea vreunei dictaturi. Iar apariția AfD nu constituie vreo dovadă în sprijinul afirmației dumitale. Dimpotrivă, exact la acest partid se remarcă o înclinație spre ideologiile totalitare. Globalismul nu crede în conducere unică sau în alte bazaconii pe care le tot îndrugi pe aici, ci mizează pe autoreglare și universalitate. Însă întotdeauna cei ce nu înțeleg fenomenele, tind să le considere malefice, iar în ziua de azi se erijează și în inchizitori pe diverse platforme de dezbatere.

            • @Hantzy – dacă aș fi într-adevăr ilogic, nu te-ai strădui permanent să-mi discreditezi comentariile. Logic, nu? :)

              Când și dacă va ajunge AfD la guvernare, se va vedea ce mentalitate au. Deocamdată, cancelarului cu 4 mandate la activ i se organizează mereu ”standing ovations” de câte 10 minute. Pe care ea însă le detestă, o să ne spună @Hantzy :)

            • Comentariile dumitale sunt cele care te discreditează, nu eu. Eu ti-am arătat doar carentele. De exemplu, la acest thread, ai început cu o aberație, susținând că procesul e legitim în vreme ce inițiativa nu. Apoi ai spus că ar fi prea devreme și ar trebui așteptat încă 2-3 generatii, pentru ca în final să spui că problema ar fi de fapt mentalitatea totalitara. Pentru oricine asta înseamnă nesiguranță, necunoaștere, dublate de suficiență și arbitrariu.

            • @Hantzy – globalizarea există de la sine, nu are nevoie de nicio inițiativă. Iar globalismul nu se rezumă la inițiativă, globalismul e preocupat de controlul asupra fenomenului globalizării și de controlul asupra societății umane în general.

              Ar fi fost de mirare să ai tu vreun dezacord cu regimul Merkel :)

            • Harald, acum e „controlul” argumentul dumitale suprem?! Păi nu erai dumneata cel care mai devreme spuneai să mai așteptăm 2-3 generații pentru a permite un fenomen care „se dezvoltă de la sine”, după cum susții acum?! Tu ești deci cel ce-și dă cu stângu’n dreptu’, așa cum scrisesem.
              Și bine spunea cineva mai sus, cum că răspunzi mai prin șanț, mai pe lângă drum. Ce caută Merkel aici?! Am scris eu vreun cuvânt despre asta?! Strawman!
              Dacă orice ideologie e ruptă de realitate (afirmația îți aparține), atunci nu există niciuna mai (i)legitimă decât alta.

        • @Hantzy – ce-ar fi să nu-mi mai trollezi comentariile? Am scris tot ce era de scris pe tema distincției globalism / globalizare, poți reciti comentariile dacă ai nelămuriri.

          • Harald, pe thread-ul ăsta, ca de altfel și pe majoritatea celorlalte, tu ești cel care m-a interpelat. Iar dacă scrii prostii și te contrazici singur, nu înseamnă ca eu sunt cel care are nelămuriri.
            Ce-ar fi sa nu îmi “trollezi” TU mie comentariile, ce zici?

            • @Hantzy – ce să zic, știam eu că imitația e dovadă de admirație, dar am început să pierd șirul exprimărilor pe care le-ai copiat de la mine :)

              După cum probabil ții minte, te-am lăsat luni întregi să faci ce vrei tu pe-aici. Asta până când ai sărit calul cu panourile tale solare. Dacă ți-ai stabili singur niște limite, ți-ar merge mult mai bine.

            • (…) dar @Hantzy ajunsese să domine psihologic niște dispute pe-aici, de asta a fost nevoie să revin.

              Ha, ai vrut să revii, și te-ai înfundat singur! Încă țin minte calculul penibil de simplu, cu care sperai să mă dai gata. E de altfel puțin comic cum îți acuzi în mod repetat cam toți interlocutorii tocmai de lipsurile proprii.
              Nu te supraestima, Harald: nu am ce copia de la tine, căci nu eu mă contrazic de la un comment la altul. Nu am o problemă să te ignor, dar când îți propui să șicanezi, pentru ca apoi să te plângi că nu ești lăsat în pace, parcă meriți o lecție. Nu îmi place să înjosesc și nu pot nici măcar să disprețuiesc pe nimeni, dar nici nu-i pot stima pe cei care nu merită. Nu mă deranjează intervențiile dumitale, nu mă stresează și nici nu reprezintă provocări deosebite, sunt chiar stereotipe și oarecum previzibile așa că ți-ai face un bine să renunți la a-mi mai scrie, dacă nu ești sincer. Te asigur, îți voi răspunde la fel de sincer și la obiect, așa cum am făcut-o întotdeauna, fără a căuta cuvințele de care să mă agăț precum tu de paie. Dar cel mai bine ar fi să nu mă obligi a-ți răspunde. Hai noroc și weekend plăcut!

        • @Hantzy – dacă ești lăsat în banii tăi, nu prea mai ai limite în materie de mistificări, așa ajungi să domini psihologic diverse dispute pe-aici. Însă în spatele acelor mistificări nu se află decât foarte mult chutzpah.

          • Harald,
            Cum spuneam, tu acuzi pe alții de propriile defecte. Măcar de ai putea să și susții cu ceva dovezi cele afirmate: chutzpah și mistificari. N-ai reușit, deși promisesei, deja de luni bune, că o vei face. Și atunci oare cine dintre noi doi recurge la obrăznicie, ca metodă de argumentare?!
            Îți spusesem doar să nu mă obligi a-ți răspunde. Nu doresc însă să pun la încercare, din cauza dumitale, răbdarea administratorilor platformei, așa că, în cazul nefericit al unui nou comment în afara temei, îl voi ignora cu desăvârșire.

        • @Hantzy – jocul psihologic din ultimele tale două comentarii a fost descris de Eric Berne sub denumirea ”Look What You Made Me Do”. Acum te las să spui singur ce fel de persoane practică genul ăsta de jocuri psihologice. Pentru că nu e singurul, ai un pachet întreg în repertoriu.

          Oamenii civilizați și corect educați își dau seama instinctiv că sunt ”duși cu preșul” în jocurile psihologice practicate de tine. Dar pentru că nu pot să definească exact ce se întâmplă, pentru că le este teamă să nu fie ridiculizați și (nu în ultimul rând) tocmai pentru că sunt civilizați, evită să riposteze așa cum ai merita. Eu n-am astfel de rețineri.

  20. OFF TOPIC

    SUA vor deveni cel mai mare exportator de Gaz Natural Lichefiat (GNL) în următorii 5 ani

    Un recent raport, publicat de International Energy Agency (IEA) din Paris prevede că în 2024, SUA vor fi cel mai mare exportator de GNL.

    În 2013, SUA au exportat 45 miliarde m^3 gaze naturale.

    În 2018, cantitatea exportată a fost mai mult decât dublă: 102 miliarde m^3, din care aproape o treime au fost GNL, produse prin fracturarea hidraulică a argilelor.

    Iar în 2024, conform prognozelor IEA, SUA vor exporta 113 miliarde m^3 GNL, depășind Australia și Qatarul.

    În 2003, Statele Unite produceau cca 85% gaze naturale și mai importau aproape 18% pentru a satisface consumul total intern. Triumful revoluției argilelor a marcat o schimbare de paradigmă: dintr-o țară deficitară în resurse energetice, Statele Unite s-au transformat nu doar într-o putere energetică autosuficientă, ci și într-un exportator de top al acestui produs extrem de căutat pe piețele energetice și petrochimice.

    Primele exporturi americane de NGL au început în 2016, după ce Congresul a anulat embargoul din anii 1970. Din 2016 până în 2018, exporturile americane de GNL au crescut de 5 ori, ajungând anul trecut la peste 31 miliarde m^3.

    Oare ce mai fac astăzi fracktiviștii trași pe sfoară de Gasland?…Unul dintre cei mai faimoși, devenit o icoană la care se închinau și fracktiviștii români, a fost Anthony Ingraffea, azi pensionar de la Cornell University. Despre el, am știri interesante: a trecut din tabăra fracktiviștilor în cea a încălziriștilor – poate, poate va mai speria lumea cum a făcut-o și pe timpul lui Gasland. Mișcarea aceasta au făcut-o și alții, nomina odiosa.

  21. D-le Cranganu,
    OFF topic, dar relevant…..
    Imi permit sa va citez „2 februarie 2016: Pe măsură ce Statele Unite se apropie tot mai mult de independența energetică, costurile masive, asociate cu menținerea tratatului Bretton Woods în stare de funcționare, sunt tot mai greu de justificat. Statele Unite nu mai au acum nevoie să patruleze la fel de intens liniile maritime din Golful Persic pentru a asigura transportul sigur al petrolului din Arabia Saudită către China, Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan.

    Iar pe măsură ce lumea devine tot mai complicată, există tot mai puține motive serioase ca Statele Unite să plătească cu sânge și bani stabilitatea planetară. Pentru că America nu mai are o nevoie strategică pentru menținerea tratatului Bretton Woods, îl va abandona probabil. Consecințele pentru restul lumii vor fi numeroase și aproape toate vor fi semnificative”.

    „Statele Unite sunt singura super-forță de pe pământ care posedă atât putere globală, cât și rază de acțiune globală. Doar că, încet-încet, Statele Unite tranzitează către o super-putere fără interese globale. Americanii și-au pierdut interesul în menținerea ordinii globale. Singura întrebare este dacă absența Americii va fi deliberată sau incidentală.”
    Absenteismul american nu coincide cu triumful revoluției argilelor – retragerea a început de fapt în ziua când a căzut zidul Berlinului.

    21 ianuarie 2017
    La scară globală, impactul unei super-putere singulare se va simți în principal prin absența ei, mai mult sau mai puțin motivată.

    Alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite reprezintă un sumbru avertisment că guvernul american își va reduce semnificativ eforturile de stabilizare a întregii lumii, prin deplasarea accentului pe interesele și nevoile națiunii americane (America First!).

    – Țara care controlează oceanul planetar, comerțul planetar și energia globală nu mai este interesată de securitatea globală.”

    Ca si concluzie personala un titlul al unui art ce va apartine „America – O super-putere singulară pe cale de a deveni o super-putere absentă”…….
    Au trecut 2 ani…. Recitind cele de mai sus cum le vedeti dintr-o scurta dar relevanta persepectiva istorica?!?
    Predictiile dvs au vreo sansa sa se confirme, pe termen scurt si mediu ?!? Dar raportarea lor la Bretton-Woods e corecta?!? Se sustin?!?
    Daca observam doar situatiile din: Turcia, Golful Persic si (de ce nu) R.Moldova ne indreptam catre statutul de „super-putere absenta”?!? Lasam la o parte Marea Chinei de sud, Ukraina, etc…

    Un fragment dintr-un comentariu al meu din 11.06.2018 JB: US vor face ce vor crede de cuviință. Niciodată nu a fost altfel. Deciziile de asigurare a protecției militare, a libertății comerțului internațional, a căilor maritime au fost si sunt dictate de necesitate/interes. Nu e vorba de altruism…… QOD

    Merci

      • :-) da, aveți dreptate….. Dar se aplică perfect și predicțiilor dvs.. Evident, in raport de realitățile pe care le putem constata, cotidian, cu mare ușurință.
        Merci

        • Se pare că analogia mea climă-vreme nu v-a lămurit pe deplin. Mai încerc o singură dată:

          Citatele pe care le-ați extras din articolele mele nu sunt meteorologie geopolitică, cu schimbări +/- de la un an la altul. Ce am scris în ultimii trei ani trebuie considerat climatologie geopolitică, unde trendul pe termen lung este important.

          De aceea, opresc aici ping-pongul citatelor și propun să ne dăm întâlnire peste 10 ani. Vom vedea atunci dacă predicțiile mele vor fi găsite pe partea realității sau ficțiunii.

          • Va multumesc. E o buna idee, dar nu puteti sa nu observati ca „absenta”/neimplicarea prezise au inceput cu niste furtuni pe cinste…..global scale. Interesant.

        • „Evident, in raport de realitățile pe care le putem constata, cotidian, cu mare ușurință.”
          ************************
          Inca unul care are certitudini, constatataru cotidian..

          • Raportat le cele scrise de mine in postarea inițială dvs.nu aveți aceeași impresie?!?
            Da, cotidian: citind ziarele, urmărind evoluțiile rel. internaționale asa cum sunt ele reflectate sursele disponibile imediat (mass-media).
            Eu am spus ce aveam de spus. Am postat fragmente relevante ptr.chestiunile in discuție. Nu sunteți de acord?!? Ok, aștept argumentele dvs…..

  22. Cartofii și europenii

    Unul dintre marile câștiguri din timpul Micii Glaciației a fost aducerea cartofilor (Papas peruanorum) din Peru în Europa de către conchistadorii spanioli. După cum am scris undeva mai sus, introducerea cartofilor în dieta europenilor a oferit o siguranță alimentară mai mare decât cea bazată exclusiv pe consumul de cereale.

    Noua plantă a fost botezată inițial în Italia cu numele tartuffo, „care crește în pământ”. În Franța, s-a încercat folosirea cuvântului cartoufle, dar n-a prins. Francezilor le-a plăcut mai mult varianta „mere de pământ” – pommes de terre, tot așa cum o altă plantă recent importantă, roșia, a fost botezată mărul dragostei, „pomme d’amour”.

    Deși francezii au abandonat cartoufle, numele a intrat în germană, Kartoffel, după ce a început cultivarea în Prusia. Kartoffel a fost apoi folosit în rusă, bulgară și română.

    Cartofii s-au adaptat bine și în solurile nisipoase din Brandenburg, de unde s-au răspândit în Cehia sub numele brambor (de la Brandenburg). Într-o teză de doctorat, publicată la Leipzig în 1903, autorul scrie că în nordul Moldovei (Bucovina ?), pentru cartof se folosea numele bandraburcă, cu variantele hadaburcă și bandrabură. Probabil de aici a apărut și varianta barabule, pe care o foloseau bunicii mei de lângă Bârlad.

    Bun, dar cine a inventat cartofii-pai, faimoșii French fries ori frites? Ziariști de la The Atlantic au publicat ieri un articol interesant. Ei afirmă că, deși spaniolii au prăjit probabil cartofii în ulei de măsline, cartofii-pai necesită prăjire intensă (deep frying) în grăsime animală, o tehnică inventată nu în Franța, cum sugerează numele, ci în Belgia. Documentarea ziariștilor a avut loc în două muzee dedicate catofilor-pai, Frietmuseum, în Bruges, și Home Frit’ Home micro museum, în Bruxelles.

    Detalii, Will Food Delivery Ruin the Perfect French Fry?

  23. Cam putine reactii la fondul articolului domnului Cranganu. Printre cele mai notabile se numara si al lui ‘Anti-Neo-Malthus`, chiar daca nu sunt decat partial de acord cu autorul lui.
    Pozitia mea fata de materialul bine documentat al d-lui Cranganu (in nota obisnuita, pentru care ii multumim si il felicitam) este urmatoarea: sunt demne de luat in considerare influentele climei asupra istoriei, insa nu in maniera determinista. De altfel, si dl. Cranganu specifica faptul ca nu exista o conexiune liniara intre aceste doua categorii de realitati.

    De pilda, iernile grele din nord-vestul Europei care au precedat Revolutia Franceza, care au determinat recolte proaste, ar putea „explica” niste razmerite,rascoale,revolte sau conflicte pentru resurse de hrana, insa nu pot explica o revolutie, caracterizata printr-un program politic gandit de un grup de intelectuali proveniti dintr-un anumit mediu, conditii care au in spate o anumita evolutie sociala, economica etc.

    Semnalez aici o greseala referitoare la marsul trupelor suedeze in iarna grea a anului 1658: nu se poate ajunge din Jutland la Copenhaga traversand stramtoarea Oresund. Ea desparte coasta Suediei de insula Seeland (unde se afla Copenhaga), nu de peninsula Jutlanda.

    In alta ordine de idei, ma suprinde faptul ca dl Cranganu nu a mentionat unul dintre probabilele castiguri ale Micii Glaciatii, si anume , extinderea exploatarilor de carbune pentru a face fata iernilor reci. Poate ca – avansez o simpla supozitie – ideea motorului cu aburi s-a nascut din reveria lui Watt sau a precursorilor lui in fata unui ceainic pus pe foc…

    In concluzie, dl Cranganu ne-a propus un material interesant, dens in informatie, sursa de reflectii in multiple directii.

    • Mulțumesc pentru semnalarea erorii geografice. Am verificat sursa folosită și e vorba de strâmtoarea Little Belt.

      După ce a intrat în Jutland, o armată suedeză de 7.000 veterani a mărșăluit peste strâmtoarea înghețată, ajungând pe insula daneză Funen pe 30 ianuarie 1658. De acolo, suedezii, folosind elementul surpriză al traversării mării înghețate, au continuat atacul lor ocupând insulele Langeland, Lolland și Falster și ajungând până la Zealand, amenințând capitala daneză Copenhaga.

      Remarca dvs. despre extinderea exploatărilor de cărbuni este binevenită și, da, reprezintă un câștig al Micii Glaciații. Pentru că principala sursă de căldură, lemnul de foc, creștea mai greu și se consuma mai rapede din cauza gerurilor, exploatarea cărbunelui – o sursă de căldură mult mai generoasă decât lemnul și care se putea găsi și în locurile unde nu mai erau păduri – a devenit o preocupare majoră în timpul Micii Glaciații.

      Marea Britanie are meritul de a fi fost liderul mondial în mineritul și exploatarea cărbunilor. Iar Revoluția Industrială, declanșată în UK de invenția motorului cu aburi nu este, după părerea mea, o întâmplare norocoasă (serendipity), ci consecința logică a dezvoltării și creșterii eficienției extragerii cărbunilor. Primele motoare cu aburi urmăreau să scoată mai multă și mai repede apa din galeriile minelor de cărbuni.

    • Povestea cărbunilor în Anglia e mult mai veche decât epoca industrială. În Black Country, o regiune aflată imediat la vest de Birmingham (astăzi urbanizată) cărbunele ieșea efectiv din pământ, așa a ajuns să fie folosit pentru încălzire. Pe la 1306, Edward I a încercat (fără succes) să interzică încălzirea cu cărbuni în Londra, smog-ul fiind încă de-atunci o problemă.

      După 1700, Anglia a început să se umple de canale navigabile, cam cu 100 de ani înainte de apariția căilor ferate moderne. Aceste canale navigabile erau adesea destinate tocmai transportului de cărbune, înainte de orice motor cu abur.

      După ce au apărut și trenurile, transportul de cărbune a ajuns pe noi culmi, așa că realizările epice nu au întârziat să apară: Anglia e și azi singura țară în care un tren cu cărbuni a scufundat o navă :)

    • Cam putine reactii la fondul articolului domnului Cranganu.

      Ce reactii sa ai cind esti intrutotul de acord cu un articol pe teme stiintifice scris de un expert in care ai incredere si la care, ca de obicei, nu ai nici o obiectiune?!

      Nu sintem la teatru sa aplaudam. Nu sintem pe facebook sa dam LIKE. Nu sintem la congrese politice sa ne exprimam adeziunea scandind si sarind in sus si nici la congrese climatice sa votam (!) pe teme stiintifice.

      Eu unul intru in vorba pe acest site doar cind sint in dezacord cu autorii sau cu comentatorii. Cind dezacordul e prea mare nu-mi mai pierd vremea scriind comentarii fiindca stiu, din experienta, ca intervine cenzura corecta politic si ma pomenesc cu un pumn in gura (nu ma refer la articolele prof. Cranganu, unde libertatea de exprimare e conform Constitutiei USA; a propos, nu stiu citi inteleg serviciul IMENS oferit – GRATUIT – comunitatii de prof. Cranganu pe acest site in privinta libertatii de exprimare).

      In chestiunea libertatii de exprimare a l’americaine cultivata de prof. Cranganu AICI parca as mai zice ceva… Dar ma abtin, fiindca n-as vrea sa cobesc… Mai bine bat in lemn si sa speram ca vom fi aici si peste un an, si peste doi ani…

    • c. florea
      Prin ce informații anume este comentariul lui Anti-Neo-Malthus unul la tema articolului? Nu sesizez (mai) nimic notabil acolo. Puteți fi mai explicit?

  24. Binevenite precizarile dvs. si ale d-lui Harald. Multumesc! Insa nu cunosc povestea cu nava scufundata de un tren de carbune. Cum s-a intamplat?

    • Cărbunele era încărcat pe nave, iar vagoanele de tren coborau pe o linie foarte înclinată ca să ajungă la navă, controlate prin intermediul unui cablu. În cel puțin două incidente separate s-a rupt cablul (la diferență de câțiva ani). Într-unul din acele incidente șirul de vagoane încă era destul de sus pe planul înclinat când s-a rupt cablul, încât impactul vagoanelor cu nava a scufundat-o.

    • Coals from Newcastle

      A notable incident involving a collier occurred not long after the opening (1842) of the Victoria Tunnel in Newcastle.

      The hemp rope which controlled the speed of wagons descending the tunnel to the river from Spital Tongues Colliery snapped, and the wagons landed in the Tyne. The wagons were recovered at low tide, the rope was repaired, and the papers of the day treated the whole incident as something of a joke.

      Six months later, the rope snapped again, and the wagons landed in the hold of a waiting collier and sank it. After this, it was decided a wire rope would be a better option. This is probably the only recorded incident of a train having sunk a ship.

    • Printre curiozitatile marii exista si cazul cind 8.000 de berbecuti au scufundat o nava militara ruseasca; acum citiva ani, in Marea Neagra.
      E drept, berbecutii erau pe un vapor :D

  25. NASA prevede o nouă perioadă de minimă activitate solară începând din 2020 – Vom avea și o nouă Mică Glaciație?

    Predicțiile făcute de NASA pentru următorul ciclu solar (25) sugerează că va fi cel mai puțin intens din ultimii 200 ani.

    Maximul acestui ciclu – măsurat în termenii numărului de pete solare – ar putea fi mai mic cu 30% – 50% față de cel mai recent ciclu solar.

    Rezultatele agenției NASA arată că noul ciclu solar va începe în 2020 și va culmina în 2025.

    În comunicatul oficial făcut de NASA nu se găsește niciun cuvânt despre implicațiile climatice ale noului minim solar – sunt menționate doar avantajele legate de misiunile spațiale, care vor suferi mai puțin de pe urma scăderii activității solare. Acest tip de mesaj este un exemplu perfect de PC (jumătăți de adevături): nu vorbim de global cooling când restul lumii vorbește de global warming.

    Cititorii articolelor mele, inclusiv al celui de față, cunosc însă o serie de detalii de altă natură:

    Anunțul făcut de NASA sugerează o reîntoarcere a minimului Dalton (1790 – 1830), dar nu menționează frigurile atroce, pierderea de recolte, foametea, războiul și erupțiile vulcanice catastrofale asociate cu acel minim solar.

    Temperaturile măsurate în emisfera nordică au scăzut atunci cu 2 grade C în decurs de 20 ani, provocând dezastre agricole.

    Anul fără vară, 1816, a apărut de asemenea, în timpul minimului Dalton. Cauza principală a fost mega erupția VEI 7 a vulcanului Tambora (Indonezia) pe 10 aprilie 1815. A fost a doua cea mai puternică erupție din ultimii 2000 ani. Cutremurul și tsunami-ul care au urmat au omorât mii de oameni din arhipelagul indonezian.

    Dezastrele agricole și revoltele provocate de foamete s-au ținut lanț – o scurtă listă și alte detalii importante am prezentat în articolul La două secole după „anul fără vară” O lecție de geologie pentru prezent și viitor (updated).

    În articolul de față am menționat o altă perioadă de activitate solară redusă – perioada 1645 – 1715 ori Minimul Maunder, pe care mulți specialiști îl consideră factorul major care a contribuit la apogeul Micii Glaciații, cu toate consecințele care au urmat.

    Un alt minim solar, numit Spörer, a avut loc în perioada 1460 – 1550. Acesta a fost precedat de minimul Wolf, 1280 – 1350, marcând începuturile Micii Glaciației.

    A bon entendeur, salut!…

    Anunțul NASA, Solar Activity Forecast for Next Decade Favorable for Exploration

    • „Acest tip de mesaj este un exemplu perfect de PC (jumătăți de adevături): nu vorbim de global cooling când restul lumii vorbește de global warming.”

      în ianuarie 2013, NASA spunea, cu o justificată precautie:
      Because the mechanisms for the sun’s influence on climate are complicated, researchers from many fields will have to work together to successfully model them and compare competing results. Continued and improved collaboration between NASA, NOAA and the NSF are keys to this process.
      https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2013/08jan_sunclimate
      Nu e de mirare, căci tot NASA publicase deja un material pe aceeași temă, din care nu rezulta că variabilitatea activității solare ar influența în mod atât de dramatic clima terestră pe cât se opinează uneori.
      https://www.giss.nasa.gov/research/briefs/rind_03/

      NASA nu poate fi profet, deci nu poate face predicții despre ceva incert. Legătura dintre petele solare și Mica Glaciatie din minimul Maunder a fost perturbată și de alți factori, precum activitatea vulcanica deosebit de intensă din decadele respective. National Weather Service conchide într-un articol:
      „But overall when examining Earth on a global scale, and over long periods of time, it is certain that the solar energy output does have an affect on Earth’s climate. However there will always be a question to the degree of affect due to terrestrial and oceanic interactions on Earth.”
      https://www.weather.gov/fsd/sunspots

      Ca să inchei, NASA își menține, se pare, punctul de vedere că încălzirea globală modernă nu s-ar datora în principal activității solare. Rezultă deci că nici o eventuală răcire a climei în perioada imediat următoare nu poate fi presupusă ca fiind datorată activității aceluiași soare și nu poate fi prezisă, cel puțin nu atât timp cât nu există suficiente dovezi pentru a afirma cealaltă jumătate, suspectată a fi o trunchiere nejustificată a adevărului.
      Însă cum hoc, ergo propter hoc este o eroare logică și, prin urmare, previziunile climatice în baza unor posibile coincidențe ar putea fi afectate în corectitudinea lor. Cred deci că NASA a procedat corect, evitând orice fel de speculații. Materialul următor a fost actualizat în 20 iunie 2019:
      https://climate.nasa.gov/faq/14/is-the-sun-causing-global-warming/

      • @Hantzy – doar o frază din articolul citat de tine: The Sun is a giver of life; it helps keep the planet warm enough for us to survive.

        O astfel de exprimare ți se pare cumva o dovadă de probitate științifică? E propagandă la nivel de școală generală, nimic mai mult.

        Până și comentariile tale sunt mai credibile și mai documentate decât aiurelile de la NASA :)

        • Fiind o agenție guvernamentală, NASA trebuie să comunice, să informeze contribuabilii asupra cercetărilor proprii. Și trebuie să le vorbească la nivelul lor. De exemplu celor ce argumentează adesea cu „în lumea reală nu funcționează așa”, neputând să adauge nimic aici, ar trebui să le fie suficient.

          • @Hantzy – OK, atunci uită-te în ce regiuni ale planetei trăiesc în mod natural cimpanzeii și gorilele, iar cu ocazia asta ai să vezi unde e de fapt temperatura optimă naturală pentru specia umană.

            Numai inepțiile de la NASA nu le justificasei până acum, te pomenești că Soarele are o misiune pe lumea asta, să țină planeta la temperatura minim necesară pentru supraviețuirea speciei umane.

            • Oamenii au ales sa plece din acele locuri, asa ca argumentul nu se sustine.
              In spiritul articolului, s-a castigat mai mult pentru omenire in locurile unde clima e mai rece, decat in tarile asa numite „bananiere”.

              De ce ar fi studiile NASA mai ineptii decat afirmatiile tale?! Observ doar o mice evolutie la tine: nu te mai afgati de un cuvant, reusesti sa citesti o fraza :) In rest aceeasi limitare.

            • @Hantzy – De ce ar fi studiile NASA mai ineptii decat afirmatiile tale

              Pentru că eu nu mă aflu în conflict de interese, nu obțin nimic din afirmațiile mele. Cei de la NASA din asta își câștigă traiul, din profeții amenințătoare făcute pe bani publici.

    • Recunosc sincer că am exagerat mai sus, când l-am amenințat pe @Hantzy cu un Maunder Minimum :) Statistic, un Dalton Minimum pare mai realist la momentul de față.

      Despre lucrurile astea se discută cel puțin din 2015, iar dacă cei de la NASA ar fi fost de bună credință, ar fi avut destule ocazii să menționeze fenomenul. Însă ce farmec ar mai fi avut manifestările de stradă ale elevilor de liceu, dacă NASA ar fi spus că se face frig? :)

  26. „Plăcerea” de a merge cu o mașină electrică în SUA: 8 ore condus, peste 5 ore pierdute cu re-încărcarea bateriei

    The New York Times a publicat ieri un articol ca un duș rece pentru amatorii de mașini electrice.

    Problema bateriilor scumpe, cu capacitate redusă de a genera electricitatea necesară, numărul limitat al stațiilor de re-încărcare, transformă orice călătorie mai lungă într-o aventură turistică: Până unde mă ține bateria, voi găsi un încărcător liber la nevoie sau va trebuie, pe lângă orele de încărcare propriu-zisă să mai pierd ore bune așteptând la coadă pentru a prinde o priză liberă?

    Din articol mai aflăm că procentajul de mașini electrice înregistrate în SUA este de numai 0,4%, că electricitatea folosită este predominant produsă de arderea combustibililor fosili, că numărul stațiilor de încărcare cu mai puțin de 3 prize este de 24.000, în timp ce numărul stațiilor de benzină, unele cu zeci de pompe. este de 150.000, că TESLA folosește prize unicat pentru a șunta competitorii etc.

    Repet ceea ce am mai scris de multe ori: dacă se dorește cu adevărat eliminarea de pe piață a transporturilor bazate pe combustibilii fosili și înlocuirea lor cu altele, electrice, soluția nu este ucazul administrativ gen Green New Deal, demonstrațiile climatice cu copii de 16 ani, subvenționarea fără limită de timp a unor energii intermitente, scumpe, ne-scalabile, puțin abundente etc. Ci trebuie impulsionată și sprijinită cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii care vor produce noi baterii cu capacități de înmagazinare mai bune decât ale unui rezervor plin cu benzină/motorină, iar energiile regenerabile să fie, în primul rând, mai ieftine decât cele fosile. Atunci, nu va mai nevoie să argumentăm la infinit despre reducerea emisiilor de CO2. Oamenii întregi la minte vor schimba imediat mașinile cu ardere internă cu cele electrice. Este chiar așa greu de priceput?!

    Parafrazându-l pe Wittgenstein, aș zice: Despre ceea ce nu se poate înțelege, trebuie să se tacă.

    Detalii, L.A. to Vegas and Back by Electric Car: 8 Hours Driving; 5 More Plugged In

    • Ci trebuie impulsionată și sprijinită cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii care vor produce noi baterii cu capacități de înmagazinare mai bune decât ale unui rezervor plin cu benzină/motorină, iar energiile regenerabile să fie, în primul rând, mai ieftine decât cele fosile.

      Scopul final e definit corect. Dar pentru a-l atinge e nevoie de încercări, de optimizări, de fonduri de care niciun institut de cercetare nu dispune. E imposibil de inventat un acumulator și un convertor energetic mai bune din toate punctele de vedere, practic peste noapte. Sunt mai multe căi care duc spre culme. Politica pașilor mici e, poate, cea mai lungă, dar și cea mai sigură. Numai vânzând produsele actuale se pot pune la dispoziție fondurile necesare pentru descoperirea altora tot mai bune și va exista cu adevărat interes pentru cercetare în domeniu. Atâta vreme cât și în cerecetare se urmărește scopul lucrativ, nu va fi altfel: nu există romantici care inventează totul în secret și aruncă pe piață un produs perfect. Un TV standard de azi este mult mai performant, deși mai ieftin, decât cel de acum 10 ani. Aceeași îmbunătățire este de așteptat și în cazul autovehiculelor. Dar datorită complexității mari, puțini si le-ar permite acum. Și atunci apare ca posibilitate susținerea temporară a vehiculelor electrice, astfel încât acestea, prin optimizări succesive, să poată concura în cele din urmă cu cele clasice.

        • Când știi tu să fi costat un televizor cât 10 salarii?
          Dacă reușești să mai buchisesti o dată textul, ai să vezi că analogia se referă la altceva. Dar numai dacă vrei sa vezi pădurea, nu crengile uscate.

          • @Hantzy – nu analogia se vede, propaganda regimului Merkel e cea care se vede. Prin asta se caracterizează, de altfel, propaganda: prin jumătăți de adevăr pe care le deturnează spre scopuri incorecte. Iar comparația cu nivelul salariului e superfluă.

            Nu e treaba guvernului să cheltuie bani publici în beneficiul unor persoane și al unor entități economice private, iar subvențiile exact asta sunt. Una e să finanțezi din bani publici programe de cercetare în scopul obținerii de baterii performante și cu totul altceva e să-i faci cadou acei bani publici lui Elon Musk sau altora ca el.

            Poți să subvenționezi cheltuielile de transport ale unor persoane care nu și le permit din banii proprii, dar e profund incorect să subvenționezi achiziționarea mijlocului de transport de către persoane care oricum și-l permit.

            • Sa facem unreferendum: sustinerea cererii de e-Autos versus inarmare cu 2% din PIB!

            • @Hantzy – când armata germană montează cozi de mătură ca să ascundă lipsa mitralierelor de pe blindate sau când o bază aeriană are toate avioanele reținute la sol timp de o săptămână din cauza motoarelor năclăite cu biodiesel, ar fi mai bine să nu vorbești de funie :)

              Ți-a plăcut în aprilie 2018, când Trump a readus la Grafenwöhr tancurile M1 Abrams retrase de Obama? Ți-a plăcut când bavarezii au ieșit pe stradă fluturând steaguri americane în întâmpinarea acelor tancuri? :) N-ai nevoie de 2% cheltuieli militare, Germania a dat-o de mult la pace cu Rusia lui Elțîn și Putin, încă de pe vremea când Merkel i-a fost plasată drept succesoare lui Kohl. Dar tancurile americane or să stea la Grafenwöhr mult după ce Putin și Merkel vor fi mers la loc cu verdeață. Have fun! :)

      • @ Hantzy,
        cum nici nu gindesti, tu, ca lumea observa ca repeti ce spune dl profesor Cranganu
        „. Ci trebuie impulsionată și sprijinită cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii care vor produce noi baterii cu capacități de înmagazinare mai bune decât ale unui rezervor plin cu benzină/motorină, iar energiile regenerabile să fie, în primul rând, mai ieftine decât cele fosile.”

        @ vHarald: „Dar pentru a-l atinge e nevoie de încercări, de optimizări, de fonduri de care niciun institut de cercetare nu dispune.”
        Vrei tu sa ai ultimul cuvint rastalmacind vorbele altuia.
        Dar uite si un exemplu de batut apa ca sa iasa unt: „Numai vânzând produsele actuale se pot pune la dispoziție fondurile necesare pentru descoperirea altora tot mai bune și va exista cu adevărat interes pentru cercetare în domeniu.”
        Ce sa vinzi? sa vinzi tarita mai scump acuma ca sa poti face cercetare ca sa vinzi faina mai ieftin?

  27. Nici protestele nu mai sint ce-au fost odata:
    „Sute de activiști pentru mediu au renunțat la protestul de duminică, ținut în una dintre cele mai mari mine deschise din Germania, după mai multe ciocniri violente cu forțele de ordine”
    „Protestul a început vineri, la câteva ore după ce liderii Uniunii Europene nu au reușit să ajungă, în cadrul unui summit, la un acord legat de planul de a transforma UE într-un teritoriu carbon zero până în 2050.”
    https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-23219457-germania-sute-activisti-abandoneaza-protestul-tinut-mina-carbune-garzweiler.htm

    • @victor L – protestele ecologiste din Germania se organizează numai cu binecuvântare de la stăpânire. Când stăpânirea are altceva în program, protestele ecologiste dispar imediat și ele.

  28. VictorL, am spus eu altceva?! Dimpotrivă, am scris că scopul e corect definit. Dar cum ajungi la el? Dl Crânganu scrie în continuare „Oamenii întregi la minte vor schimba imediat mașinile cu ardere internă cu cele electrice.” IMEDIAT deci! Se așteaptă cineva să se înmulțească stațiile de încărcare peste noapte?! Sau să fabrice vreun producător 2 milioane de autoturisme electrice într-o lună? Nu e realist. Costurile de producție și interesul pentru cercetare poate fistimulat cel mai bine ajutând cererea. Dacă cel ce intenționează să cumpere bibiu mai primește de la stat o scutire de impozit și un premiu gen „rabla” pentru mașina veche, atunci poate el va cumpăra un autoturism electric, nu unul clasic. Iar dacă tot mai mulți vor face asta, se va îmbunătăți toată logistica. Dar de undeva trebuie început.
    Și atunci poate vor apărea stații de schimbat bateriile standardizate, reducând timpii de încărcare la câteva minute, se vor reduce costurile de producție când vor fi fabricate câteva sute de mii de e-auto pe an, se vor optimiza și funcțiile autoturismului, șamd.
    E bine să poți vinde făina de calitate joasă cât de cât, pentru a putea râșni alta mai bună și mai albă cât mai curând.

    • @Hantzy – când scopul e deturnarea economiei, nu e în niciun caz un scop corect definit. Ăsta e visul majorității funcționarilor publici, iar fosta șefă de la Departamentul Agitație și Propagandă nu putea face excepție: vor să fie plătiți din bani publici toată viața, dar să fie ei mari strategi economici pe banii altora.

      • Scopul nu e deturnarea economiei, ci impulsionarea ei. Tu spui doar ce-ai face tu daca ai fi functionar public. Dar nu toti sunt ca tine.

        • @Hantzy – era inevitabil să ajungi iar la un perpetuum mobile în economie, ca de-obicei. Păi, domnu’ olimpic la matematică, dacă iei taxe din economia reală pe care le folosești ”ca să impulsionezi” aceeași economie, crezi că rezultatul final o să fie cu plus? Asta e justificarea eternă a socialiștilor, ”impulsionarea economiei”, când ei nu sunt în stare să-și producă nici lor înșile cele necesare traiului, altfel decât din bani publici.

          • Vehemența și obsesiile privind conspirațiile și socialismul nu relevă decât neștiință și inexactitate în privința celui ce folosește astfel de argumente. Este evident că, neputând explica anumite fenomene, recurge la astfel de „umpluturi” în speranța că ele nu vor fi amendate, mizând pe aceeași lipsă de pregătire a interlocutorului.
            Dacă tot vrei analogii fizice, e vorba de inițiere, de amorsare a unui proces, tocmai pentru a-l ajuta să atingă parametrii care să îi permită a se susține singur. Orice proces consumă și produce energie sau lucru mecanic, în diferite etape ale desfășurării sale. Bilanțul final este cel ce trebuie analizat, mai ales sub aspectul utilității sale, incluzând deci și o componentă uman-subiectiva. Cotidian te întâlnești mult mai des decât crezi cu astfel de exempke, începând cu descărcarea luminoasă prin gaze, electromotorul autoturismului personal, șamd. Dacă înțelegi, bine! Dacă nu, asta este.

            • @Hantzy – nu e rolul statului să se ocupe de astfel de ”amorsări de procese”, iar statul care o face e un stat socialist. În esență, la asta se reduce totul, la funcționari care știu ei mai bine ce trebuie în economie, indiferent cât costă.

              Iar peste 10-15 ani, când o să fie evident că nu bateriile sunt soluția pentru un transport ecologic, tot unul ca tine o să proreze pe froum despre ”greșelile trecutului”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro