marți, martie 19, 2024

Din prea multa dragoste

A inceput oficial campania de eutanasiere a maidanezilor in Bucuresti, a anuntat dl Bancescu. Au fost eutanasiati deja 187 miercuri si joi si au pe rol 1000 de caini  mai vechi de doua saptamani (aici). Campania asta altminteri e mai veche, au fost caini stransi si omorati sub diferite justificari cu mult inainte de adoptarea normelor metodologice din decembrie anul trecut, in orice caz eu insumi am prieteni care si-au vazut cainii luati de pe strada, iar la adapost unii au fost gasiti cu maxilarul rupt, paralizat sau pur si simplu n-au mai fost gasiti deloc. Mizeria, infometarea, incaierarea libera, ca sa nu mai vorbesc de cazurile spontane de cruzime –retelele de socializare abunda de exemple-, isi gasesc locul in intentia generala de a degaja viata citadina de intreaga suflare maidaneza rapid si preferabil cu cat mai putina galagie. Spun galagie, se intelege, pentru ca daca e sa-l credem pe cuvant pe dl Bancescu, medicii veterinari nu vor mai steriliza animalele fara stapan gratuit. Or conjugat cu ceea ce face Legea Ionut, unde ecarisajul selectiv orientat spre animalele agresive si bolnave e abandonat in favoarea ecarisajului la gramada (aici), rezultatul e eliminarea sterilizarii si limitarea la solutia eutanasierii. Dispar atunci cei care sterilizau din oficiu, situatia sterilizarilor animalelor adoptate din adaposturi devine brusc incontrolabila, in sfarsit dispar discutiile despre solutiile alternative si ‘competitia’, dispar cei care azi inca mai semnaleaza abuzurile impotriva animalelor (inclusiv ale celor de la ASPA) etc. Sa ne miram? Puteti incerca. Doar anul trecut dlui Bancescu i-a dat prin cap sa transeze chestiunea maidaneza prin infometarea in masa (a avut la dispozitie un buget de 3,2 mil euro). De mai bine de doi ani imparte in sectorul 4 printre posesorii de animale teroare si amenzi precum baba colaci la biserica. Acum anunta ca vrea sa ridice stacheta de ecarisaj la 3000 pe luna. Nu mai insist, campania asta e mai veche, miza principala e de a opera adanc si eficient nu doar in strada, unde animalul odata sterilizat dar intors si la vedere ne retrezeste adancurile obscure ale fiintei, ci asupra galagiei ONG-iste (Legea Ionut il ajuta teribil).

Ce va propun e cat de eficienta poate fi eutanasierea (in masa) si ce alternative avem. Am mai discutat, dar n-a avut prea mult efect atunci. Cand practici o degajare in masa pe strazi, esti constrans sa omori in masa. Nu ai alta optiune. Nu exista adaposturi destule, in ele sunt deja o multime de probleme, adica infometare, agresivitate, mizerie, cruzimea spontana a paznicilor -toate inerente, se intelege, marilor aglomerari; mai rau, vine sezonul femelelor gestante, or tanara generatie n-are nicio sansa de a supravietui acolo. Cele 7-14 zile in care un cainele poate fi intors la stapan (nu-l anunta nimeni, si daca stapanul e un bun detectiv si ajunge la caine dar dincolo de termen, trebuie sa aduca justificari) sau replasat nu conteaza prea mult, de exemplu cine sa-l preia ca sa ii caute un nou stapan si cum cand trebuie sa fii proprietar si sa aduci dovezi in m2 ca ai conditii (de exemplu flotantii oraselor, oamenii cu venituri si locuinte mai mici sunt scosi pur si simplu din calcul, pot creste plante daca doresc). Cele 7-14 zile functioneaza excelent in schimb ca scuza pentru masacrele din Bucuresti sau de aiurea. Politicienii au adoptat legea asta anul trecut ca niste orbi, iar CCR a procedat de parca si-ar fi facut instructia in echipele de contorsionisti de circ: mi se pare incredibil ca poti sa gasesti doua legi, una care exclude eutanasierea animalelor sanatoase (neagresive) iar cealalta care o face legala, simultan constitutionale, si asta la o diferenta de un an, aceiasi oameni.

Bun, cateva exemple acum. UK mi se pare un excelent exemplu de eutanasiere fara succes (aici). Acolo functioneaza Dog Acts din 1906, care prevede un termen de 6 zile in care proprietarul isi poate recupera cainele (e anuntat, nu ca la noi) si eutanasierea acolo unde reintoarcerea/replasarea nu functioneaza. Sa ne intelegem: UK si-a redus efectivele de strays din strada, dar si-a redus si cota de omoruri in shelters in acelasi timp. La inceputul anilor ’90, omorau inca in proportie de 60% in adaposturi, desi dispuneau de un sistem de control si microcipare eficient, pentru ca in 2005-6 sa ajunga la 5%. Rata de unwanted dogs abandonati era de 300 000 pe an conform unei estimari din 1969, pentru ca in 2005 sa ajunga la 75 000; alte rapoarte au identificat cca 107 000 de strays si abandoned dogs in 2009, dar numai 9000 au fost eutanasiati. Ei, cum explicati asta? Sistemele de microcipare si control dublate de eutanasiere nu i-au ajutat prea mult, abandonul nu era descurajat, fostii proprietari refuzau curent sa-si reprimeasca animalul, si nici solutii de replasare in timp optim n-aveau. Explicatia trebuie sa fie alta. Incepand cu a doua jumatate a anilor ’90, ONG-urile pe linie de responsabilizare si adoptie au devenit mai puternice si mai bine implicate. Metoda lor era de a preluau cainele temporar pentru a-i gasi un stapan. Omorurile in adaposturi si populatia de strays si de abandoned dogs pe strazi s-au redus abia cu interventia lor.

Un exemplu similar sunt SUA. SUA au ajuns la o reducere a efectivelor de strays in acelasi timp cu reducerea omorurilor in adaposturi, de la 10-12 milioane anual la 2.7 milioane; in 2012-13 mai intrau in shelters intre 6-8 milioane de caini si pisici, mult sub rata mai veche de eutanasiere. Nu veti putea explica situatia asta prin eutanasiere, trebuie sa luati in calcul faptul ca intre 1970-2012 gospodariile cu animale de casa in SUA s-au triplat. Rata de abandon e inca foarte ridicata, doar 30% dintre fostii proprietari si-au vrut cainii inapoi si doar 5% pisicile (aici).

Un exemplu diferit e Italia. Italia seamana cu noi putin. A dezvoltat niste politici de degajare in bloc a strazilor de caini la inceputul anilor ’90. Au strans in kennels jumatate de milion in 1992, dupa ce in 1991 adoptasera o lege care prevedea controlul prin microcipare, vaccinarea si sterilizarea animalelor nerevendicate. Eutanasierea era legala dar n-au putut s-o aplice la un numar atat de mare de caini, si-au extins cotetele in schimb (devenise o afacere profitabila pentru unii). In 2001, cca 150 000 de dogs si 200 000 de cats erau abandonati/e pe strada si cca 4000 de accidente de masini se intamplau din cauza lor. Rezultatul a fost un esec, dar anumite regiuni au reusit investind enorm pe partea de identificare/microcipare, vaccinare, sterilizare si descurajare a abandonului, asa cum este provincia Pescara (aici).

Si in cazul SUA, si in cazul UK dezvoltarile pe linia de responsabilizare si adoptie sau replasare a cainilor fara stapan au facut diferenta, au permis reducerea eficienta a populatiilor de strays si de caini abandonati fara sa fie nevoiti sa omoare mai mult (procentual) in adaposturi. Italia a reusit (fara sa omoare) acolo unde a investit in microcipare si a cautat sa descurajeze prin asta abandonul. Cu ecarisajul de masa al dlui Bancescu si relatia lui speciala cu iubitorii de animale si ONG-urile vom reinoi inutil in Bucuresti mai vechiul infern canin si muntii de cadavre de la jumatatea anilor 2000 (aici). Cimitir cu atat mai infernal cu cat trebuie sa vedem ca si in tara se intampla acelasi lucru. Craiova de exemplu si-a propus sa declanseze operatiunea din martie, un excelent cadou de la o doamna pentru doamnele de acolo.

Sa ne intoarcem la dragoste acum si sa incheiem. Data trecuta am vazut in ideile si cinismul unor Bancescu si Oprescu stravechea barbarie si ura/placere cu care am facut sa dispara specii intregi de animale si pasari de pe aceste meleaguri. Azi imi dau seama ca e vorba de mai mult, daca nu cumva de altceva, cainele e in definitiv cel mai vechi prieten al omului. In ‘Captiva’, Proust ne informeaza ca dragostea e un lucru adanc si complicat, are de-a face cu lucruri ca posesia si gelozia. Ideea e ca acolo unde inceteaza gelozia, inceteaza si dragostea, de unde nevoia de a ne trezi gelozia de fiecare cand transparenta si banalitatea asupra celuilalt tind sa se instaleze. ‘Captiva’ nu e atunci decat ciclul geloziei si al posesiei care se succed pentru a intretine o prioritate obsedanta in noi, un efort niciodata incheiat de a ne extinde asupra lui, care tinde in calitate de Altul, adica de fiinta separata, diferita si bine fixata dincolo de noi, sa ne scape, sa ne fisureze in posesia si transparenta absoluta (dar paradoxala) cu care ni-l dorim; tot romanul e o explorare a acestor obscuritati din cate imi amintesc. Relatia omului cu maidanezul impotriva caruia s-a intors de mai multe ori si atat de fatal nu poate sa fie extrem de diferita, in definitiv maidanez vine de la maidan, teritoriul tuturor si al nimanui, ceea ce face din caine un prieten-tradator, iar din stapanul-prieten (calitate oximoronica) cineva cu o situatie incerta in materie. Oricum ar fi, Proust e ferm convins ca acolo unde se consuma tradari (false/adevarate, nu conteaza), gelozii, razbunari etc, avem de-a face cu dragostea; o dragoste posesiva, obscura pe fond si periculoasa, dar dragoste. Ne e ceva familiar in toate astea in relatia cu celalalt, om sau animal. Bietii caini!

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Știind că vă plac actualitățile cu patrupede și zvonurile cu Heidegger, fac și eu, cu zahariferă modestie, o notă:

    Nu e maidanezul o metaforă optimă pentru gradul zero al umanului, adică punctul de întîlnire dintre Heimatlosigkeit, provizorat teritorial și iubire de ciolane?

    • Oricat de mult i-as iubi, n-as impinge prea departe metafora asta. Nu de alta, dar le-as putea inrautati situatia :)
      Toate cele bune

        • Ma bucur ptr maidanezii dvs, dar au viata scurta daca lucrurile merg asa: cifrele mele sunt inexacte, Digi24 a transmis pe la pranz ca au disparut din capitala de fapt peste 6000 de caini, din toamna pana acum. Or cum Bancescu spune ca are 1700 in adaposturi iar de omorat a omorat sub 200, raman de explicat cum si cand si mai ales cine, ca sa nu mai spun nimic de natura i/legala a acestor operatiuni (normele metodologice aveau sa fie adoptate abia in dec anul trecut), s-a ocupat de disparitia acestor caini, probabil mult peste 4000. Probabil nu va intereseaza, dar ce va spun e ca ‘timpul pierdut’ al maidanezilor, al oamenilor, nu e prea clar al cui, e pe cele mai bune maini.
          Vedeti ca linkul cu fotografia dvs nu functioneaza. Va sugerez, daca imi dati voie, sa tineti de ea.
          Toate cele bune

  2. Fara a fi in cunostinta de tehnici sau solutii pentru cainii vagabonzi, probabil ca ONG-URILE, ar trebui sa faca anumite studii/evaluari stiintifice si economice, asupra pericolelor/daunelor produse de ,,libertatea” cainilor, in BALANTA cu aportul lor la evitarea asedierii localitatilor, riurilor de sobolani, castori, vidre, ,,rozatoare” sau alte animale (salbatice sau domestice), pe care cainii le tin sub ,,control”, fiind ,,dusmani”’ lor de specie.
    In lipsa cainilor liberi, localitatile si mai ales zonele nelocuite de la tara sau ale riurilor, s-ar umple de sobolani si pisici, primii facind probleme oamenilor, iar pisicile ducind la decimarea pasarilor.
    Trebuie evaluate deci, prejudiciile si daunele aduse de cainii liberi, in balanta cu pericolele potentiale, aparute in lipsa lor, care sint imense – iar de aici sa rezulte politicile si tehnicile de tratare (sa-i spun calitativa) a fenomenului, in locul tratarii grosiere (cantitative), simplista dar si iresponsabila pentru prejudiciile posibile datorate disparitiei cainilor liberi.Cine nu stie, ca in Anglia vidrele si castorii, distrug terenuri in zonele riurilor.
    Asa cum este necesara si posibila administratrea populatiei de animale salbatice, se impune si cea a cainilor ca animale cu potential pozitiv in ce priveste tinerea sub control a unor animale salbatice sau daunatoare habitatului uman (intravilan) sau extravilan.

    • Am gasit castorul pe lista animalelor disparute la noi.
      Si da, punctati foarte bine, cand n-o sa mai avem caini si pisici, va trebui sa ne descurcam singuri cu soarecii, sobolanii etc. Probabil ca n-ar fi rau sa avem caini. Dar ar trebui tinuti sub control. Si nu stiu cum. Asociatiile de locatari de ex din Bucuresti sunt ostile, n-aveti idee de ex cate pisici mor iarna inchise anume in subsolurile de bloc. In plus, omul nu se pricepe la resilience, pana acum a excelat in da peste cap ecosistemele.
      Bun, asa cum stau lucrurile acum, nu cred ca e o idee buna sa avem caini liberi pe strazi, oricate skill-uri si-a dezvoltat maidanezul si oricat de folositor e, orasul ramane ptr el o mare problema. Dar gasesc ca solutia eutanasierii animalelor sanatoase e o barbarie care ne descalifica ca oameni, indiferent din ce motive o facem.
      :)

  3. In cel mai scurt timp posibil trebuie sa dispara absolut toti cainii fara stapan. Ca metoda va fi adoptia (reala si cu deplina responsabilitate legala a stapanului), pastrarea in adaposturi sau eutanasierea in masa, are mai putina importanta. Important este ca nicodata, repet adverbul niciodata, nu va trebui sa se mai intample sau sa oferim ocazia sa se mai intample nenorocirea din cazul Ionut. Cine nu intelege acest lucru este, in opinia mea, deraiat moral si in contradictie cu valorile umane. Restul este ideologie.

    • Pai, niciodata e un lucrul spre care tindem, dar nu putem sa-l atingem peste noapte si in orice caz nu oricum sau cu orice pret. Eutanasierea trebuie scoasa din calcul, e vorba de cateva sute de mii de caini in toata tara. La politicile de strangere in masa de pe strazi, eutanasierea in masa e inevitabila, nu exista adoptii decat atat ca se ne putem continua omorurile linistiti. Or asta nu trebuie sa se intample. Cu asemenea cuvinte ca ‘niciodata nu va trebui sa se mai intample’, ‘cine nu intelege acest lucru e un deraiat moral’, e posibil sa va treziti foarte repede in plina deraiere, si nu neaparat de partea omului (chiar daca dvs ii luati apararea aici fara sa va uitati la cum si ce trebuie facut), mai curand la indemana ‘obscuritatilor’ de care va vorbeam, in definitiv, daca am fi procedat in logica lui ‘niciodata’ si in celelalte cazuri (ursi, lupi, rasi, tigri, serpi, ca sa nu mai spun de lucrurile facute de om si care ne omoara in mod infernal prin comparatie cu orice statistica zoo in orase), am fi avut o situatie mai curand mai complicata, nu invers.
      Toate cele bune

      • Ok, haideti sa clarificam situatia. Am vrut initial sa spun ca „deraiere morala” este un eufemism dar am zis ca termenul e destul de usor. Toti ne abatem, deraiem, o luam pe langa, samd. dpdv moral in varii ocazii. Dar un astfel de mod de a interpreta realitatea se incadreaza in ceea ce Eric Voegelin numeste „pneumopathology” (nu intru in detalii ca nu e nici spatiu si nici timp). Sa va arat ca am avut dreptate cand am zis ca „restul este ideologie”. In postarea dvs. utilizati un sofism sau o retorica falsa si ea consta in asemanarea a doua lucruri distincte. Asemanati un eveniment a carei probabilitate de a avea loc este absolut intamplator si aici sunt exemplele ce le dati cu tot felul de animale sau lucrurile facute de om (autoturismele ar fi un exemplu), cu o situatie in care avem „cateva sute de mii de caini” fara stapan in zonele dens populate si in care avem cateva mii de cazuri pe an de muscaturi inregistrate la serviciul de urgenta si cateva decese (de care stiu eu) in care intra si cel al lui Ionut. Cele doua cazuri sunt sunt diferite atat in ratiunea lor cat si in conditiile in care ipotetic se petrec. Argumentul ca fara cainii si pisicile fara stapan ne invadeaza sobolanii este un argument demn de Cutu Cutu, adica idiot. In timpul celor opt ani petrecuti in Bucuresti nu numai ca aveam mai multe haite de caini dar si familii intregi de sobolani ce coabitau linistiti in jurul ghenei; si acest lucru il poate observa oricine. Chiar am plati doi ani la rand administratiei blocului pentru deratizare, care a avut efect intr-adevar. Dar in logica dvs. nu e bai de mai moare un Ionut, ca n-avem solutie; ca decat sa eutanasiem cainii mai bine ne vaicarim ca n-avem solutii in timp ce ne mai moare un copil sau o bunica in curtea cimitirului. Situatia cu acesti caini asta vine de la demolarile comandate de Ceausescu si perpetuata de toate administratiile din ’90 incoace pt. ca s-a descoperit ca poti trai excelent din bani europeni ca ONG protector de caini. Normal se impune rapid o eutanasiere in masa, daca nu exista alta varianta si sa plateasca moral vinovatii.
        Iar chestiunea cu „niciodata” lasati-o mai moale ca nu e cazul sa intram in filozofia de bloc de scara.

        • N-ati clarificat nimic, dimpotriva. Admiteti ca rasii, ursii, serpii, masinile etc fac victime, dar doar maidanezii sa fie starpiti. Chiar, de ce, prezinta un risc mai mare astia? Ursii de ex au omorat in dealurile Munteniei mai multi oameni in ultimii sase ani decat toti maidanezii din Buc in ultimii 15 ani. Masinile in orase sunt pur si simplu devastatoare, omoara cu miile in fiecare an doar la noi. Nu mai lungesc vorba, sa luati chestiunea atat de simplu si radical, plecand intr-un caz de la victime (maidanezi), iar in celelalte (ursi, serpi, rasi, masini etc) de la alte ratiuni (nu va pacaliti singur, aici sunt sofismul si ideologia), va tradeaza, daca imi permiteti, viclenia. Eu cred ca mai mereu e vorba si de altceva, cand acolo ai de-a face cu solutii radicale care nu vor sa mai stie si de altceva, priviri injectate etc, indiferent cine e obiectul
          Va livrez un bonus, e statistica nationala accidentelor rutiere intre 2001-2011. In 2008 de ex au fost omorati peste 3000 de oameni. Ajuta la imbogatirea discernamantului si poate putin si la temperarea elanului
          http://www.politiaromana.ro/dpr/dinamica_accidentelor_2001-2011.htm
          Sanatate
          :)

  4. ¨Iubeşte animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărţui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenţiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine – aceasta, e adevarată pentru aproape fiecare dintre noi ! ¨ (Dostojevsky) /
    Acum Se Omoară la Mihăilesti pe bandă, şi toate comentariile devin cat se poate de INUTILE, atata timp cat majoritatea românilor intorc capul de la asta…Pe o bruta ca Bancescu n-o mai impresionează privirea celui mai bun prieten al omului înainte de-ai veni rîndul…Ăsta nu ştie decît că trebuie „să asigure fluxul permanent la prindere”. Incalificabil…Restul e o tăcere vinovată! Dar, cînd va veni vremea, şi Dumnezeu va tăcea auzindu-ne vaietele! Păcat…atît de păcat !!!

    • Nu stiu de unde provine citatul dvs, dar Dostoievski nu e singurul. Cehov de ex a protestat impotriva distrugerii de padurilor, si cu asta a habitatelor. In sfarsit, un citat care face sa fie auzit zilele astea ar fi si asta: ‘Dragostea faţă de animale n-o preţuim acum deloc la oameni, iar de ataşamentul faţă de pisici ne simţim chiar obligaţi să râdem. Dar dacă ne-am pierdut, pentru început, dragostea faţă de animale — oare nu este inevitabil să ne-o pierdem apoi şi pe cea faţă de oameni?’ (Aleksandr Soljeniţân, ‘Pavilionul canceroşilor’).
      Altminteri, Bancescu a promis ca omoara inca 1000 in urmatoarele sapt. E limpede ca se tine de cuvant. E bun la asta. De fapt a facut disparuti inca vreo 5000. Dar sa nu-i omiteti pe veterinari, sunt direct implicati in asta. Veterinarul trebuie facut si el raspunzator cand ia parte la asa ceva, nu e un simplu instrument. Omoara la gramada, cu sutele si miile, atat cat il tin curelele, cabinetul etc, oricum nu mai discutam de o datorie profesional-deontologica sau asa altceva asemanator, mai curand de o afacere, in definitiv sunt sume fabuloase la mijloc (ca si altii o practica, nu poate fi o scuza ptr el) http://www.b365.ro/buget-fara-precedent-pentru-hingherii-din-bucure-ti-aspa-va-gestiona-33-6-milioane-lei_202755.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Balasoiu
Constantin Balasoiu
Master in stiinte politice (la FSPUB), a publicat articole la Idei in Dialog (2006-9) si Revista 22 (2011)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro