vineri, martie 29, 2024

Dincolo de scandalul Dominique Strauss-Kahn: Ce conteaza. (Si un anunt)

 

Stiam ca Dominique Strauss-Kahn e o lichea de cand a pus in pericol stabilitatea si reforma economica in Romania de dragul jocurilor sale politice din Franta. Nu stiam ca e o secatura de tipul Ted Kennedy, senator american si figura emblematica a democratilor americani. Sigur, DSK n-a avut timpul sa fie imbratisat de stanga ca figura legendara. La moartea lui Teddy, criminalul de la Chappaquiddick, inventator al “sandwichului cu chelnerita” (“se pune o chelnerita intre doi senatori…”) samd, numai ca nu a fost beatificat. Fapt ce demonstreaza ca pentru stanga occidentala nu conteaza ce faci in viata privata si nu conteza daca esti o bruta sau un psihopat sexual atat timp cat public spui ce trebuie spus relativ la necesitatea logica si morala a redistributiei banilor contribuabililor catre cauzele stangiste favorite.

Ramane deci ca doar miscarea feminista – foarte prompta si eficienta in a apara un Bill Clinton sau un Obama ori de cate ori o femeie i-a pus intr-un fel sau altul favoritul in pericol – sa-l mai scoata la liman pe DSK. Si data fiind performata recenta a acestei miscari, nu incape indoiala ca DSK e pe maini bune. Sa-i lasam in plata lor. Noi avem alte probleme si sa ne vedem de ele.

Grade de irelevanta

Ce implicatii directe are pentru noi tot scandalul cu DSK?  Nici una. Implicatii indirecte? Putem desigur imagina un lant de evenimente ce ar avea ca punct de plecare aventurile unui membru sau altul al nesimtitei elite financiare internationale si ca punct final evolutii negative pentru economia romaneasca. Putem imagina. Dar momentan scenariul pare improbabil. Daca se alege praful de Grecia, daca va cadea economia europeana sau daca revine criza mondiala si daca toate, in conjunctie sau separat, duc la caderea economiei romanesti, asta nu va fi pentru ca FMI-ul trece printr-un moment de confuzie sau pentru ca unul dintre nenumaratii egomani ce populeza stratosfera politico-financiara globala ar fi de neinlocuit. Altii vor fi factorii decisivi. Asa ca a comenta “ca economisti” problemele lui DSK e o pierdere de timp.

Putem comenta altceva. De pilda il putem lua pe DSK ca simbol al impertinentei, agresivitatii si imposturii noii clase conducatoare produse de Ocident in ultimele decenii. Cu carierismul sau, cu costumele sale de 20.000$, cu camerele sale de hotel de 3000$ pe noapte, cu atitudinea ca totul si toate i se cuvin, el poate fi vazut ca tipic pentru noua elita financiara, politica si media occidentala –mediocra, arivista, egoista, fara autocontrol si impostoare – lipsita de orice leadership, exact cand civilizatia occidentala are nevoie mai multa nevoie de leadership adevarat.

Dar n-o sa-i judecam aici pentru asta. Daca vrem sa discutam lucrurile din perspectiva economica, sa ne fixam atentia asupra altui aspect al acestei clase politico-financiaro-mediatice. Caci problema reala nu este moralitatea sau comportamentul social al acestei clase, oricat de detestabile ar fi ele. Problema reala o reprezinta o anumita viziune privind economia, o viziune ce impinge intregul Occident intr-o infundatura. Restul, violurile, ingineriile financiare de stat si private, aroganta, abuzurile sunt doar o nota de subsol minora fata de aceasta problema. DSK, ca simbol al unei clase si a unui tip uman, e un pretex pentru a reaminti ce conteza in primul si primul rand.

Ce conteza cu adevarat

Daca economic vorbind, DSK si tribulatiile sale nu conteaza in schema mare a lucrurilor, ce conteaza? Am spus: Conteaza o viziune privind economia ce impiedica radiografia si tratarea problemelor structurale ale economiei occidentale. O viziune ce domina o buna parte a elitelor politice, financiare si mediatice. Le domina nu doar pentru ca au ajuns sa creada profund in ea ci si pentru ca le si serveste foarte bine interesele. Sa explicam.

De mai mult de o jumatate de secol, o parte semnificativa si influenta a decidentilor economici si politici occidentali impartaseste presupozitia ca economia simbolica –bani, credit, titluri finanicare- sunt esenta economiei iar marfurile, productia, economisirea, munca sunt „valul realitatii“. Aceste lucruri concrete, scrie un mare ganditor al secolului trecut (marfurile, productia, munca) sunt vazute ca fiind “determinate de evenimentele monetare: oferta de moneda, creditul, nivelul dobanzii, etc. Bunurile, serviciile, productia, productivitatea, cererea, ocuparea fortei de munca si in ultima instanta preturile, toate sunt variabile dependente in raport cu evenimentele macroeconomice ce au loc la nivelul dinamicii simbolurilor monetare“.

O buna parte a elitelor occidentale a ajuns asadar sa fie convinsa ca poate genera prosperitate si stabilitate prin controlul banilor si creditului. Iar acest control este cheia controlului social. Convingerea in cauza s-a transformat in principiu de organizare sociala. Sigur ca relatia dintre, pe de o parte, „economia reala“ a marfurilor, serviciilor, a muncii si, pe de alta, „economia simbolurilor“ a monedei si creditului a fost in mod continuu vizata de catre  potentatii si “inginerii financiari” din toate timpurile. Nu e ceva descoperit in a doua jumatate a secolului 20. Noutatea este gradul in care in ultimii 50-60 de ani multi occidentali au ajuns sa creada in capacitatea cvasi-magica a economiei simbolice de a rezolva problemele economiei reale. Gradul in care “ingineria financiara” a ajuns sa fie alfa si omega strategiei economice este incredibil.

Spunand acestea intelegem si de ce elitelor noastre le e atat de draga teoria si viziunea respectiva. De ce le e atat de greu sa se desparta de ea. Ea nu numai le spune ca pot rezolva aprope totul prin manipulari monetare, de credit si fiscale dar le si spune ca ei, fiintele superioare, tehnocaratii sistemului simbolic, sunt cei chemati sa dirijeze mersul economiei de la butoanele camerei de comanda. Prestigiul si puterea asociate cu economia simbolica au ajuns pe culmi nebanuite. La inceputurile capitalismului a fi producator, inventator, antreprenor, inginer, ganditor, constructor cerea si primea respectul suprem. Azi a fi producator, prestator de servicii, muncitor, antreprenor, ganditor e nimic in comparatie cu a fi implicat in manipularea fluxurilor economiei simbolice. Trimful inginerilor sociali si financiari este greu de contestat.

Cateva implicatii

Si astfel, azi, cand Occidentul se loveste de probleme serioase, da din colt in colt. Falimentul modelului statului social e un fapt. Occidentul trebuie sa gaseasca o solutie. E o problema reala si presanta. Or falimentul acesta nu poate fi rezolvat cu “inginerii monetar-financiare”. Reasezarea tectonica a structurii economiei mondiale data de cresterea puterilor economice ne-occidentale e un fapt. Occidentul nu isi va putea mentine nici suprematia si nici macar prosperitatea daca nu face schimbari drastice de strategie politica si economica, dincolo de obisnuitele de acum “inginerii financiar-monetare”. Acestea sunt probleme reale, problemele care conteaza. Ca sa le poti aborda e nevoie insa de un mod de a gandi in care accentul principal e pus pe partea reala a economiei (bunuri, servicii, productivitate, creativitate, antreprenoriat, economisire) iar cel pus pe cea simbolica (a banilor si creditului) devine secundar.

Dar a schimba perspectiva e greu. Mai ales ca interese atat de profunde sunt implicate in ea.  Chiar si azi dezbaterile „reformiste“ raman fixate pe niste chestiuni ce mai devreme sau mai tarziu se reduc la un singur lucru: Cine controleaza fluxurile monetare si de credit ce definesc economia simbolica, statul sau sectorul privat? Si in ce grad o face fiecare? Conceptualmente, economia reala ramane in umbra economiei simbolice. Si astfel se uita din nou esentialul: ca prinsi sub valul acestui joc abstract al fluxurilor monetare si de credit, oamenii inventeaza, muncesc, produc, construiesc, gandesc, economisesc, investesc. In final, cursa intre ingineriile financiare ale sectorului privat si ingineriile financiare ale statului continua neabatuta.

Dar cu noi cum ramane?

Ajuns in acest punct cititorul poate sa spuna: Bine, dar asta e o lupa de idei si un razboi civil al elitelor, pe viata si pe moarte. Poate sa dureze si o generatie sau doua. Pe noi ne intereseaza ce face Romania, ce facem noi in aceste conditii. Noi suntem prea mici si slabi sa putem schimba paradigma de gandire sau compozitia elitei internationale. Nu putem noi restructura sistemul monetar international sau modelul de abordare a finantelor publice in lumea occidentala. Si nici nu putem astepta ca elitele occidentale sa se primeneasca si clarifice. Avem problemele noastre si trebuie sa facem ceva. Ce-i de facut? Putem sau nu face ceva concret ?

Desigur ca putem

Nimeni nu ne impiedica sa ne vedem de treaba in mijlocul confuziei, agitatiei si scandalurilor, gandind si construind pe termen lung in mod inteligent. Adica punanad acentul pe munca, productivitate, capital uman si efort colectiv, pe un model simplu si echilibrat al statului si al finantelor publice, si pe o strategie ce incearca sa racordeze economia la evolutiile stiintifice si organizationale de ultima generatie. Pare o afirmatie foarte generala. Ca sa iesim din vag si general sa dam in exemplu concret. El arata ca se poate. Chiar si in Romania.

Vorbim de cativa ani de proiectul Magurele. Sa ne aducem aminte ideea. E vorba de construirea facilitatii Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics, cel mai puternic laser construit vreodata in lume, considerat cel mai mare proiect de cercetare stiintifica realizat vreodata in Romania. Laserul e gandit ca o prima mutare. Ca o ancora. Planul este ca in jurul sau vor fi construite si comasate alte facilitati de cercetare de varf. Profitand de siajul masiv creat de o mega-investitie de 300 de milioane de euro, sunt trase imediat in jurul sau alte cateva unitati de cercetare avansata in fizica, chimie, biologie etc. Toate in domenii cu un potential aplicat bine determinat. Drumul odata deschis intra in joc industria IT, infrastructura, serviciile, consultanta si tehnologie. Ideea este ca treptat sa se creeze premisele ca zona sa devina un nucleu nu doar de cercetare ci si de dezvoltare. Pe scurt, aria devine un obiectiv de interes economic major. Este o comunitate, un oras in sine, este o economie in sine, este un focar de crestere economica si de dezvoltare pentru tara si regiunea mai larga.

Imaginea este clara de acum. Am spus si o repetam: Vorbim de constructia unui cluster de dezvoltare economica, in cei mai precisi, reali si ambitiosi termeni cu putinta. Vorbim despre o constructie facuta posibila si necesara de noua economie globala a cunoasterii; o constructie care va opera competitive in arena noii economii globale a cunoasterii. Vorbim de ceva planuit sa fie cea mai mare entitate de acest fel din Europa de Est, poate din Europa. Altfel spus, vorbim de niste oameni care au curaj sa iasa din tiparul mentalitatii Romaniei majoritare si sa construiasca in stil mare.

Suna bine. Intrebarea este : putem trece de la vorbe si planuri la fapte? Sau ramanem ca de obicei cu planurile? Surprinzator pentru multi, se pare ca putem. In ultimele luni se pare ca lucrurile au avansat. Incapatanarea si entuziasmul unei mici echipe de romani par ca incep sa dea roade. Lucrurile incep sa se lege. Sa repetam: cand vorbim despre acest proiect vorbim de gandire strategica de mare calibru. Vorbim de un masiv potential efect de multiplicare in economia nationala. Vorbim de un sector economic cu potential de miliarde. Pe scurt, vorbim despre inceputul constructiei coloanei vertebrale a economiei nationale pentru urmatoarea suta de ani.

In loc de concluzii

Am dat mai sus un exemplu despre ce poate fi facut in Romania, dincolo de zgomotul si praful conjuncturii, fie ca este conjunctura unor scandaluri internationale, fie ca este conjunctura ciclului economic. Am dat un exemplu concret despre ce conteaza cu adevarat. El ne indica nu doar directia in care trebuie sa ne concentram dar si ca avem capacitatea sa o facem. E mult ? E putin ? Ramane ca fiecare sa judece dupa cum crede de cuvinta. Un lucru e sigur: a judeca aceste lucruri te obliga sa gandesti dincolo de conjunctura si superficial, dincolo de aventurile unui DSK sau de alarmismul crizei economice intretinut de iresponsabilitatea mass media.

Or a gandi serios in acest fel este exact ceea ce trebuie sa facem daca vrem ca Romania sa ramana in cursa pentru mileniul trei. O vorba mare? Poate. Dar care e alternativa?

 

PS

O invitatie la un eveniment international pentru cititorii Contributors interesati profesionalmente de problema:

 Clustere economice, economia cunoasterii si strategii de dezvoltare nationala.

Bucuresti, Mai 28-29, 2011

Asa numitele “clustere economice” sunt considerate de multi drept o formula viabila de dezvoltare economica in conditiile create de “noua economie a cunoasterii”. Cat de viabile sunt ele in realitate? Cat de viabile se dovedesc strategiile de dezvoltare regionala de acest fel in conditii de criza? Care le sunt limitele si care le este potentialul? In ce masura strategia economica a Romaniei trebuie sa incorporeze ideea de clustere de cercetare, tehnologice si de afaceri? Care sunt cele mai bune strategii si politici de creare si dezvoltare a unor astfel de proiecte? Ce putem invata din experienta si politicile publice altor state? Este sau nu “proiectul Magurele” o oportunitate de mare anvergura? Daca da, in ce masura putem invata de la experienta altora pentru a gandi o strategie de succes in ceea ce-l priveste? Aceste intrebari si multe altele vor fi adresate de conferinta-atelier cu titlul “Clustere economice, economia cunoasterii si strategii de dezvoltare nationala” si ce se va desfasura intre 27 si 29 Mai la Bucuresti.  Detalii aici 

Cei profesionalmente interesati sunt rugati sa contacteze organizatorii la [email protected]

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. D-le Aligica,

    Nu sunt deloc un fan al analizelor dvs.
    Absolut deloc !
    Dar … trebuie sa recunosc ca de aceasta data sunt de acord cu dvs.
    Si nu oricum !
    Ci „sutalasuta” !

    • ah, uitasem i-am catalogat pe socialistii francezi ca fiind rasisti, nu doar infractori de drept comun si iata dovada. DSK se apara prin avocat spunand ca femeia atacata era prea putin frumoasa pentru a fi violata… Culmea prostiei, isi recunoaste implicit trecutul si mai e si rasist. Tipul e terminat..

    • Dl Aligica are multe articole frumoase si interesante…

      Sunt totusi doua chestiuni care singularizeaza acest articol!

      Primul se refera la modul pasional in care se refera la DSK! Chiar daca tine cont de anumite declaratii ale acestui personaj aflat astazi intr-o atentie generala, modul pasional de abordare surprinde prin comparatie cu modul de abordare stiintific si rationalist de pana acum …

      A doua chestiune este modul cum a imbratisat ideea „motorului” dat de mega-laserul de la Magurele … Problema este ca a transforma un astfel de echipament stiintific intr-un motor de dezvoltare presupune ca domeniul cercetarii stiintifice romanesti sa fie cu adevarat in dezvoltare … Si nu prea este cazul! Mai degraba se vine sa se dea in cap cercetatorilor romani, dupa in sistem autohton binecunoscut! Nu ai sanse de progres daca nu ai politici clare, coerente in domeniu intinse pe mai multi ani! Cercetatorii nu se nasc asa, din spuma marii, precum Afrodita! Se formeaza cu multa munca si in timp lung!

      Cine are dubii privind cele afirmate mai sus merita sa studieze pachetul de informatii pentru singurul program de cercetare promovat de statul roman din ultimii doi ani (si sa nu uitam ca Germania si Franta, acum pe crestere economica consistenta, au considerat ca cercetarea si investitiile in cercetare sunt prima masura ce trebuie luata pentru revenirea din criza economica …). O examinare a documentului de la adresa http://www.cncsis.ro/userfiles/file/COMPETITIE%202011_IDEI/PCE/scor_relativ_inf_rev.xls va revela ce egalitate de sanse sunt intre anumite domenii (fizica, IT, ca sa ma refer la cele citate de autor), comparativ cu altele … Sau cum sunt tratate revistele de profil romanesti (reviste in care s-a investit nu atat bani, cat munca, efort, spirit managerial si daruire profesionala, dar care nu pot da roade decat poate peste zece ani de munca …). Si, de ce oare nu s-a adoptat un orizont de apreciere de 5 ani, ca in majoritatea tarilor lumii, si nu unul „original”, de 10 ani? Ca sa se faca cumva loc la resurse unei noi clientele, dupa retete deja verificate?

      Sigur, articolul Dlui Aligica este frumos! Dar ar fi de dorit ca realitatea sa nu-l transforme doar in scriitor de vorbe, despre munca si economie reala, si nu simbolica, ci sa vedem si o sinergie intre aceste vorbe cu realitatile din jurul nostru …

  2. Ceva nu inteleg. Omul a fost doar acuzat de ceva, mi se pare normal sa demisioneze pe timpul anchetei, dar daca e nevinovat? Vad ca deja ati ajuns la un verdict de unul singur. Lichea, secatura? As fi fost de acord cu dvs in cazul in care deja s-ar fi ajuns la o condamnare. Chiar nu puneti si cazul in care „biata” femeie stia cu cine are de-a face (mi s-ar parea absolut normal) si a inventat toata povestea doar pentru a obtine niste bani?

    • Pai Edward, nu ai inteles. Nu conteaza daca tipul asta este vinovat sau nu in acest caz, el tot este o secatura egoista si nu are nici o influenta asupra Romaniei. Cam asta reiese din articol,autorul nu a vrut sa faca o analiza a cazului propriu zis, nu este relevant daca este vinovat sau nu. A facut destule inainte ca sa ne dam seama ca nu e un tip OK.

      • Gabriel spune : „A facut destule inainte ca sa ne dam seama ca nu e un tip OK”
        Ce a facut tipul asta si ce nu a facut ?… mai mult ca sigur nu ai nici un exemplu pentru ca n-ai habar !

        ”Stiam ca Dominique Strauss-Kahn e o lichea ( s.n.) de cand a pus in pericol stabilitatea si reforma economica in Romania ( s.n.) de dragul jocurilor sale politice din Franta ( s.n.) . ”
        Stiam ? cu ce ? de unde ? cum ?… Romania este in „stabilitatea sa” si in „reforma economica sa” mult inainte de 2007 !!!

        Articol fara rost, fara valoare adaugata, la care autor face afirmatii fara certitudine si fara nici un exemplu (despre DSK)
        Restul articol este doar Filosofie, ce ar fi Romania daca… „tout va pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles” :-)

    • Asta-i culmea prezumtiei de nevinovatie: sa nu-i poti zice cuiva ‘lichea” sau „secatura” fara sentinta data de justitie. Fenomenal !

    • Nu este vorba de vinovatia juridica. Personajul se dorea a fi lider de opinie, conducator de tari si sisteme. Problema este vinovatia de ordin moral care este deja dovedita (nu se refera la sordida poveste sexuala ci la „socialismul sampanie” promovat de DSK cu masini luxoase, costume cat PIB-ul unei tari din Africa, inginerii financiare (vezi istoricul personajului inculpat pentru astfel de manopere), sfaturi inepte bazate doar pe teorii abstracte date unor tari in profunda criza in cel mai deplin dispret fata de cetateni. iata unde este DSK vinovat si condamnat deja. Omul politic este condamnat la moarte, cel fizic isi va urmari destinul penibil in tribunale de unde sunt convins ca va iesi „spalat” (la 1 milion de dolari orice mama celibatara va accepta chiar sa si fie violata de un mosneag libidinos). O pedeapsa cu adevarat divina ar fi fost ca femeia violata sa fi fost seropozitiva iar DSK sa fie infectat cu AIDS – tribunalul sa-l decalre nevinovat dar el sa moara de AIDS – asa cum au speculat (pentru a spori presiunea psihica asupra personajului ?) unele tabloide.

  3. Va felicit, Dle Aligica, pentru acest articol ! Bine gandit, corect ca informatie, depasind „maruntisurile” zilnice, chiar daca porneste – inselator – dela „cazul” DSK. Cineva trebuia sa spuna odata si la noi lucrurile astea ! Sigur, decidentii politici si economici ar fi chemati , ei in primul rand, sa mediteze la toate cele de mai sus. Dar cred ca ar fi timpul ca si „oamenii obisnuiti” depe la noi sa-si revizuiasca atitudinea fata de munca, eficienta, economisire. Depasind, dupa mai bine de doua decenii frustrarile acumulare de anii lungi de lipsuri din timpul comunismului, frustrari ce i-au condus pe multi dintre noi la urmarirea castigului usor cu munca mai putina, la un hedonism de neimaginat pentru parintii nostri, ar fi timpul ca munca si economisirea sa-i recapete pretuirea pe care le merita. Cred ca presal,”formatorii de opinie”, Biserica sivarfurile profesionale din Romania au un rol important pentru a impune tinerei generatii un alt model.

  4. nu este cel mai fericit exemplul pe care l-ati dat, respectiv construirea facilitatii Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics. va puteti informa despre cel din America care este o gaura neagra si nu au ajuns la nici un rezultat; spun gaura neagra deoarece se cheltuie enorm d emulti bani cu intretinerea lui si rezultatele sint aboslut derizorii.

  5. Felicitari domnule Aligica. Un articol excelent. Am trait in US, Franta si Canada. Imi place sa cred ca am inteles destul de bine politca si mentalitatile din aceste tari. In special pentru Franta, ma intereseaza actualitatea de acolo deoarece am o fata studenta la Paris. Am spus toate acestea pentru a sublinia ca nu cred ca s-ar putea gasi un articol atat de structurat in presa occidentala si sunt absolut sigur ca nimeni nu ar indrazni sa va publice acolo.

    „You made my day”, va multumesc,

  6. mai ca ai crede ca e mai rau acum decit pe vremea pactului de la varsovia!

    in ceea ce priveste bunastarea lumii civilizate nu cred ca de vina este lumea financiara in mod exclusiv ci mai degraba globalizarea bunastarii:

    si noi cei din pactul de la varsovia si chinezii etc vrem masini vrem malluri vrem aer conditionat si excursii in creta sau viena.

    sa speram ca nu ajungem la un razboi mondial pe resurse macar in urmatorii 30 de ani. poate paradigmele technologice vor asigura saltul necesar pentru a evita rezolvarea singeroasa.

  7. Spuneti: „Nimeni nu ne impiedica sa ne vedem de treaba in mijlocul confuziei, agitatiei si scandalurilor, gandind si construind pe termen lung in mod inteligent.”

    Intr-adevar, cu accentul pe TERMEN LUNG. Iar in ceea ce priveste acest „razboi civil al elitelor”, ar fi bine ca el sa fi inceput deja, dar imi pare ca deocamdata e doar anuntat timid. De aceea felicitari pentru o expunere atit de clara!

    Cit va dura aceasta schimbare de conceptii? Max Planck spunea:

    „A new scientific truth does not triumph by convincing its opponents and making them see the light, but rather its opponents eventually die, and a new generation grows up that is familiar with it.”

  8. Dle Aligica,

    Se pare ca totusi incep sa apara tot mai multe voci care ridica problema sustenabilitatii acestui tip de economie in care sectorul tertiar (in cadrul caruia domeniul serviciilor financiar -bancare isi taie partea leului) a ajuns sa detina un procent covarsitor de mare.

    Se pare ca sunt tot mai multe voci care incep sa puna problema sumelor uluitor de mari si de desprinse de realitatea palpabila care au ajuns sa se invarta in operatiunile virtuale ale sectorului financiar-bancar. Burse, piete financiare au ajuns toate un fel de cazinouri virtuale in care se tranzactioneaza instrumente abstracte care au ajuns black-box-uri pana si pentru utilizatorii lor. Si sunt tot mai putini cei care mai pot intelege care ar mai fi legatura acestor institutii transformate practic in hectare de servere pline de abstractiuni cu economia reala si cu scopurile lor initiale. (sau cu alte scopuri in afara umplerii de bani reali a castei subtiri a traderilor, brokerilor, investment banker-ilor, etc, implicati direct in fenomen).
    Sunt tari care si-au externalizat aproape in totalitate productia de bunuri palpabile, principalul beneficiar fiind evident China, ajunsa si principal creditor si detinator de pivinite cu bani.
    Care credeti ca va fi reactia Chinei si care vor fi implicatiile asupra sa in momentul in care, dezmeticite, aceste tari vor dori sa-si ” ia” inapoi parti ale fostelor industrii chiar daca intr-o forma mai upgradata. Mi se pare inevitabil acest lucru pentru ca totusi cred ca nici doar din industria de varf de foarte inalta tehnologie nu se poate trai oricat de raspandite si dorite ar fi aceste clustere.

    Pana la urma e o chestiune de timp pana la cristalizarea unei noi opinii generale intelectuale, factorul decisiv despre care vorbea Milton Friedman; acum apar primii germeni.

    Iar, in practica, nu vad cum s-ar putea realiza aceasta intoarcere spre economia reala fara invierea unor anumite forme de protectionism, mai ales ca, dupa cum stim bine, avantajul competitiv al Chinei nu se datoreaza numai sporului de productivitate si a salariilor mici. Mai exista si chestiunile paritatii RMB, a costurilor neasimilate ale poluarii, a costului neclar al energiei si a altor inputuri, etc. .(Iata ca pana si incremenita Europa da semne vagi de trezire, vezi recenta discutie privind introducerea unor taxe de protectie contra subventiilor de stat ale Chinei).

  9. Am ajuns pe blog atras de inceputul articolului citit pe HotNews.ro.
    Imi pare rau, dar nu am mai citit nici o analiza a dumneavoastra.
    Stilul destul de virulent, dupa parerea mea, si care arata o frustrare si invidie fata de cei pe care ii descrieti atat de colorat (e din nou o parere proprie) nu ma incanta.
    As vrea insa sa spun ca sunt de acord cu esenta mesajului. economia reala trebuie sa fie cladita pe productivitate, produse, antreprenori si munca, si sa depinda mai putin de inginerii financiare. E tragica realitate a crizei in care ne aflam. Ea a fost declansata nu de o problema in economia reala, tangibila, ci de o problema legata strict de pietele financiare.
    Insa capacitatea actestor piete de a influenta foarte drastic viata noastra de zi cu zi a fost demonstrata, tot prin aceasta criza, cu varf si indesat.
    Felicitari celor ce pun pe picioare parcul de cercetare.
    Cred ca trebuie facut mult mai mult si in mai multe domenii.
    Am si o intrebare insa. La inceputul articolului il acuzati pe DSK ca ar fi pus in pericol stabilitatea economica a Romaniai pentru a-i servi jocurilor sale politice din Franta. Cum a facut acest lucru? Mai exact, nu in termeni generali.
    Si daca imi veti spune ca prin acordul semnat cu guvernul Romaniei vreau sa va reamintesc ca noi am invitat fondul si i-am cerut bani, ca noi am avut o echipa de negociatori si ca daca acordul pune in pericol stabilitatea noastra nu e vina DSK ci e stric vina negociatorilor si guvernului Romaniei.
    repet, nu stiu daca se poate spune ca acordul cu fondul pune in pericol economia Romaniei. Nu prea cred. Dar daca o face, e VINA reprezentantilor nostrii, pentru ca ei trebuie sa reprezinte interesele Romaniei. Reprezentantii unei banci, fie ea si Fond Monetar International, urmaresc interesele propriei organizatii. Mereu. Si asa e si normal deoarece FMI nu e un ONG cu scopul salvarii tarilor in moarte economica.

  10. Articol cam de stanga si pe desupra tendetios. Parerea autorului..
    Cea mai tare parte este dupa parerea mea ‘Desigur ca putem’.
    D-le draga nu uita ca suntem un popor primitiv. Intr-o tara unde numarul bisericilor este de patru ori mai mare decat al scolilor,
    cand mii de oameni stau zile si nopti, indiferent de vreme sa vada osemintele putrezite ale vreunei babe, degeaba construim noi(poate ca nu chiar noi)
    un laser la Magurele. Milioane de cetateni fug din tara de disperare, vezi sloganul’scapa cine poate’.
    Daca avem noroc ca laserul respectiv sa fie destul de puternic si sa bata pana pe la guvernare poate am mai avea vreo sansa.
    Din pacate eu cred ca nu vom reusi sa construim un astfel de laser.

  11. Nefiind în domeniu, am auzit de DSK abia acum. Ce ne-a făcut, de trebuie să ne bucurăm de ţeapa ce a luat-o? (pare ţeapă) Oricum, politicienii francezi par să nu ne prea iubească în ultima vreme.

    Revenind la ideea principală a articolului, „occident” e un termen vag. Totuşi sunt state, instituţii, chiar persoane care au dus la hipertrofierea economiei simbolice.

    Nu vorbesc de creditele sub-prime, mă gândesc că începutul a fost atunci la Bretton-Woods, la stabilirea etalonului putere de cumpărare. Plus moneda de rezervă …

    Nu spun că se poate reveni la etalonul aur. Dar nici ca acum, să se tipăreacă bani în fericire.

  12. Cum iti permiti si pe ce moralitate te bazezi sa incepi articolul cu si ? Asta prinde , asa creste audienta , te gandesti ? Pe acest tip de cititori te bazezi ? Pacat ! Am mai pierdut un canal de stiri : H.N . Gasim in lumea occidentala , peste ocean , in lumea orientala ceea ce acasa nu numai ca nu gasim dar si ce gasim este jalnic prin invective fara fond . payepefoc

  13. Citim negru pe alb :

    ” Stiam ca Dominique Strauss-Kahn e o lichea ( s.n.) de cand a pus in pericol stabilitatea si reforma economica in Romania ( s.n.) de dragul jocurilor sale politice din Franta ( s.n.) . ”

    Extrem de interesanta opinie ( rar am citit asa ceva… ) desi nu este clar de loc carui public tinta ii este adresata. Ati putea, eventual , sa o si argumentati ? De vreo 20 de ani , noi stiam – si presa scrie de toti atatia ani – ca cei care au furat in Romania sunt chiar din Romania… Dvs veniti acum , ne spuneti altceva , si chiar vreti sa ne convingeti ca suntem unde suntem din cauza unei …lichele franceze , ajunsa ( nu se stie cum… ) sef la FMI si arestata, dar intr-o postura absolut jenanta , in New York .

    Ceea ce am citit nu a fost suficient . Veniti si cu un bonus :

    ” Vorbim de cativa ani de proiectul Magurele. Sa ne aducem aminte ideea. E vorba de construirea facilitatii Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics, cel mai puternic laser construit vreodata in lume, considerat cel mai mare proiect de cercetare stiintifica realizat vreodata in Romania. Laserul e gandit ca o prima mutare. Ca o ancora. Planul este ca in jurul sau vor fi construite si comasate alte facilitati de cercetare de varf. Profitand de siajul masiv creat de o mega-investitie de 300 de milioane de euro, sunt trase imediat in jurul sau alte cateva unitati de cercetare avansata in fizica, chimie, biologie etc. Toate in domenii cu un potential aplicat bine determinat. Drumul odata deschis intra in joc industria IT, infrastructura, serviciile, consultanta si tehnologie. Ideea este ca treptat sa se creeze premisele ca zona sa devina un nucleu nu doar de cercetare ci si de dezvoltare. Pe scurt, aria devine un obiectiv de interes economic major. Este o comunitate, un oras in sine, este o economie in sine, este un focar de crestere economica si de dezvoltare pentru tara si regiunea mai larga.”

    Se pare ca la romani laserele devin din ce in ce mai mult o idee prevalenta ( nu zicem inca obsedanta …) deoarece conform unei legende ( urbane ? ) tancurile rusesti care voiau sa intre peste glia stramoseasca ( in 1968 sau mai tarziu …) ar fi fost oprite la granita noastra cu …laserele. Atunci. Acum , dvs veniti si ne vorbiti despre …clusterele drei iuliamaries. Foarte bine .

    Deci, ce legatura exista intre domnul ( lichea …) Dominique Strauss-Kahn, laserul de la Magurele ( cel mai puternic laser construit vreodata in lume… ) , clusterele ( profesionalmente, noua economie a cunoasterii …) drei iuliamairies si Romania ?

  14. Oricum, să gândim pozitiv: incidentul de la Chappaquiddick l-a costat pe nenea ăla preşedinţia. Sau măcar candidatura.

    Oricum nu contează dacă DSK va dispărea ruşinat din viaţa publică sau se va întoarce în Europa ca martir şi se va instala la Élysée.

    Ci când va fi următoarea criză, cât de rea şi cum ne vom simţi dacă banii pe care îi credeam cât de cât siguri vor ajunge la a zecea parte din valoare.

    Oare cum ar suna etalonul-petrol? :)

  15. Sunt perfect de acord cu cele enunţate mai sus. Cheia succesului economic în lumea contemporană trece prin planificare şi inovaţie. Totuşi dle Aligică, găsesc că e dificil ca să inovezi într-o societate bazată pe o filozofie arhaică de viaţă şi conservatoare. În loc de a promova proiecte imobiliare pentru biserici, probabil ar trebui investite în biblioteci moderne, universităţi, laboratoare, şcoli, infrastructură. E de respectat şi prima opţiune, cu menţiunea ca şi statul , care prin definiţie e laic să se retragă, la o participare minimală de reglare a relaţiilor între religii, în loc să se implice direct în favoarea uneia sau a alteia. Religia ar trebui mutată în sfera privată intimă. Nu e un punct de vedere ateu, care neglijează dreptul la propriile convingeri, e un punct de vedere verificat de evoluţia unor societăţi considerate evoluate.
    Alte soluţii ar fi acolo, deja şi păcat că o parte din know-how acumulat anterior în producţia horticulă, de legumicultură s-a pierdut, odată cu nişte instalaţii de irigare. Dependenţa agricolă pare totuşi o chestiune strategică, potenţialul agricol e subvalorificat prin divizarea excesivă a loturilor, slaba utilare şi calificare a agricultorilor. Aici e şi rolul statului să educe, să formeze centre de excelenţă şi informare a celor din urmă, să promoveze proiecte şi nu numai să asigure realizarea lor printr-un mecanism, etapă cu etapă.
    Industria lemnului. Dintr-un exportator de mobilă România a devenit unul de buşteni. Produsele finite cu valoare mare, au fost înlocuite cu produsul brut, care prost valorificat a avut impact negativ asupra echilibrului biologic, o parte din costurile inundaţiilor, alunecărilor de teren etc, distrugere de infrastructură îşi au originea şi în politica aceasta de a exploata o mare cantitate de materie primă în detrimentul valorificării unor cantităţi mai mici dar cu valoare mai mare. Lipsesc reţelele de afaceri. Lipsesc reţelele de promovare a produselor româneşti, la intern şi în exterior. Ar fi simplu de creat branduri şi poluri de dezvoltare pe oraşe universitare unde industria locală să fie asociată cu cercetarea universitară specifică, profesorii să obţină posibilitatea unor contracte şi finanţări din partea industriei private şi celei de stat. Nu poţi să fii pe deplin competitiv dacă investeşti doar idei mai trebuie şi bani să susţină.
    Se spune că avantajul militar al USA la ora actuală în privinţa industriei de armament, e datorat faptului că pentru că 70% din doctoranzii în fizică fundamentală au fost sponsorizaţi de Pentagon, dirijind obiectul cercetărilor lor spre obiective militare. Chinezii au dezvoltat o altă strategie, de spionare în masă iar apoi reproducere, a economiilor mai avansate. Controlul Internetului centralizat le dă un avantaj competitiv, iar în privinţa conceptului de cyberwar au dezvoltat oraşe şi structuri întregi luând iniţiativa. Nu departe, ruşii au avut iniţiativa prin complexele şi oraşele destinate ştiinţei. Alţii dezvoltă alte strategii. Nu sunt economist, dar mă face să mă îndoiesc că tipul de abordare actual de se concentra pe cheltuirea banilor UE fără a privi în viitor, e una incertă ca şi rezultate. În fine, rezultatele se află în munca fiecăruia. Muncă care trebuie să înmagazineze şi inteligenţă pentru a fi mai bun decât alţii.

  16. Dle Aligica, nu e cazul sa va infierbantati prea tare, ingineriile financiare sunt un produs al capitalismului. :)

      • Eu nu vreau sa comentez pornind de la termenul „capitalism” dar este stiut ca odata cu industrializarea, oamenii si-au pierdut valoarea. Poate alatur capitalismul cu industralizarea, dar cred ca James Watt a fost inceputul.

        Ingineriile financiare sunt alaturate de capitalism deoarece socialismul apara oamenii ca valoare in detrimentul avutiei. Capitalismul nu neaparat incurajeaza valoarea in detrimentul oamenilor, dar lasa lucrurile in voia lor. Lasati in voia lor, oamenii se reintorc la jungla si la nonvaloare.

        Am imaginea unui balon de sapun. Frumos umflat prin „inginerii financiare” si sclipitor, luand ochii. Dar totul se reduce la o picatura, si nimic mai mult. Ingineriile financiare dau plus valoare acelei picaturi, valoare estetica, vizuala. Dar, la vremuri de criza, valorile estetice devin un moft. Ce mai conteaza balonul de sapun cand nici bani pentru un calup ieftin de sapun pentru igiena cat mai rara nu mai avem? Incepem sa vedem dincolo de aceste inginerii financiare, incepem sa vedem baza. Nevoia primara.

        Au fost tolerate, incurajate si chiar umflate excesiv aceste „inginerii” in perioada de „abundenta” (este discutabila acea imagine a „abundentei”) dar cand nevoile de baza nu mai pot fi satisfacute, ingineriile devin opulente si condamnate.

        Spre deosebire de capitalism, care a permis si tolerat aceste excese, socialismul protejeaza nevoile primare. Nu ofera baloane de sapun, dar ofera cate un sapun pe cartela fiecaruia.

        • Cris,

          Eu nu vreau sa comentez pornind de la termenul “capitalism”

          Fara sa ne intelegem asupra semnificatiei unui termen nu ne putem intelege asupra oricarei afirmatii in care e folosit. Ca sa dau un exemplu, o demonstratie prin reducere la absurd, as putea sa raspund comentariului tau expediindu-l cu o proporzitie: are un evident caracter satanist. Cat timp nu e nevoie sa explic ce inteleg printr-un termen sau altul e chiar usor sa raspund la orice, doar ca cu greu ar mai putea numi cineva asta dialog sau intelegere.

        • Oamenii si-au pierdut valoare incepand cu capitalismul fata de ce moment ? De atunci cand au fost sclavi sau de momentul cand au fost iobagi cu stapanul mosiei cu drept de viata si moarte ? cam multa filozofie si prea putina informare (stiinta de carte). daca este sa privim drept abia capitalismul a descatusat individul. Toate societatile (inclusiv utopiile criminale comunistoide) vorbesc de clase, caste sau alte grupuri abia capitalismul vorbeste de individ si dreptul la libera alegere. pentru unii libertatea este insa prea greu de dus asa ca isi argumenteaza „stiintific” dorinta de a redeveni sclavi.

          • @Miron Damian, imi cer scuze pentru deranjul meu. Nu il meritai. Constantin Balasoiu nu a cazut in capcana ta. Ma gandesc acum ca poate te cunostea. Esti un pescuitor de cuvinte. Nimic mai mult. Recunosc acum trainingul clasic: leaga-te de un cuvant si intoarce discutia la interlocutor.

            @Bogdan, te provoc sa fii tu mai precis si mai stiintific. Capitalismul ofera libertatea de alegere. Ok. Am vorbit despre valori. Parca era vorba de inginerii finaciare?
            De fapt … ok, admit, stiinta mea de carte este depasita, te voi citi cu interes, poate voi mai invata ceva. De exprimat, am inteles, nu mai este loc de Inchizitie. ALEG sa nu va mai citesc „ingineriile mediatice”.

      • Nu de la un concept de capitalism trebuie plecat, dle Damian, mai curand acolo trebuie sa ajungeti: ce veti reusi sa produceti in aceste conditii e doar o constructie biased in functie de punctul de plecare si/sau perspectiva a priori asupra problemei. Textul dlui Aligica e mult prea temperamental ca sa-i luati in considerare paradoxurile la care a apelat. Cu permisiunea dvs, va las mai jos doua papere care va raspund probl. dvs, de pilda cam cat de capitaliste sunt sau pot fi ingineriile financiare :)
        http://app.ny.frb.org/research/staff_reports/sr248.pdf
        http://www.brookings.edu/~/media/Files/rc/papers/2009/0414_financial_crisis_bosworth/0414_financial_crisis_bosworth.pdf

        • Nu, nu. Cu siguranta ca de la ipoteza (inclusiv termenii folositi) trebuie sa plec si la o concluzie trebuie sa ajung. A enunta ceva ca ipoteza ca apoi sa ajung sa o demonstrez se numeste rationament circular. Nu e o demonstratie valida, e eventual un sofism. Asta sunt lucruri care se invata, nu la cursuri avansate de macroeconomie, ci la logica de ciclu primar. Imi pare rau daca nu ne intelegem pe o chestie atat de simpla. Mi-ar fi placut sa va demonstrati afirmatia, considerand definitiile acestor termeni. Nu puteti, nu puteti, asta este.

          • Stiam ca ai o constructie circulara atunci cand ceea ce ai de demonstrat se regaseste deja in premise. Nu e prea clar lucrul asta din micul curs de logica pe care mi-l tineti.
            Ipoteza dvs care e? A mea ar fi: ce e capitalismul daca ingineriile financiare nu sunt capitaliste? Afirmatia dlui Aligica e ambarasanta si oricum inconsecventa cu propriile-i definitii (ultraliberale) de baza. Vedeti ca ipoteza mea nu va permite sa luati ca pct de pornire conceptul dvs de capitalism, exact din motive de circularitate. Oricum asta v-am spus mai sus. :)
            Nici idée dvs nu e rea cu conditia ca acolo ipoteza mea sa nu fie inclusa si mai ales ca intreaga discutie sa fie purtata in interiorul definitiilor de baza ale dlui Aligica. Cu putin noroc, poate ca discutia nu se transforma intr-o joaca de-a soarecele cu pisica.

  17. Un bun exemplu de articol-varza.

    Va sa zica, DSK a pus in pericol reforma in Romania (fiindca a obligat-o sa se reformeze si a impiedicat-o sa intre in faliment din motive populist-electorale?). Prin urmare e un ticalos si deci sigur vinovat de ceea ce i se reproseaza acum.

    Apoi, aflam cu stupoare ca gruparile feministe ii apara pe liderii de stanga atunci cand violeaza/comit abuzuri sexuale. Cunoastem furia domnului Aligica impotriva a tot ce este feminist sau de stanga, dar am putea afla si niste exemple? E una din cele mai amuzante afirmatii pe care le-am auzit in ultimul timp, multumesc pentru umor.

    Dupa care, autorul devine dintr-o data (fara sa-si dea seama) de… stanga. Acuzand raportul economie reala – economie financiara. Lucru discutat si rediscutat, pe care e destul de dificil sa-l contesti, cu exceptia cazului in care te numesti Alan Greenspan inainte de 2006… Sau esti hedge fund manager. Numai ca concluzia trasa este din nou amuzanta.

    In fine, aflam ca Romania poate sa se „scoata” investind (bani publici pe care nu-i are) intr-un… laser la Magurele, care sa fie „cel mai mare din Europa de Est, poate chiar din Europa”… OK, si pe urma? Cum spunea cineva inainte, a mai fost un caz de asemenea initiativa, care s-a dovedit o gaura neagra financiara, si acolo cercetatorii erau numerosi si bine formati. Dam mega-laserul cercetatorilor de la Magurele. Cum vor scoate ei tara din marasmul economic?

    Nu neg utilitatea unei gandiri strategice care sa stimuleze clusterele de excelenta. Dar mai usor cu mega-investitiile publice va rog, si hai sa stimulam, adica sa micro investim acolo unde pot exista investitii private, sa folosim un efect de levier, sa ajutam pietele, nu sa le confuzam… Sa stimulam universitati care chiar resusec performante, investii conexe in jurul unor intreprinderi de mare succes (gen Dacia), sa facem incubatoare de afaceri in domenii in care sunt dovedite avantajele comparative (gen IT…) dar… sa dam un mega-laser unor cercetatori deprofesionalizati? Domnule Aligica, sigur nu aveti vreun amic sau vreo investitie pe la Magurele? Prea e scoasa cu forcepsul intr-un articol care incepe cu un scandal sexual si se continua cu peroratii despre economia mondiala.

  18. Apropo de primul pasaj, vad ca multa lume nu mai (vrea) sa stie la ce anume se refera. E vorba de doua declaratii facute presei franceze de DSK anul trecut. Prima in care spunea ca Romania a crescut TVA impotriva vointei FMI, care ar fi dorit in schimb cresterea taxelor pentru „bogati”. A doua declaratie, si mai grava pentru tara noastra, a fost ca Romania e „in fata prapastiei”, ca incetarea de plati „e iminenta”. Doua minciuni sfruntate. Acum, cum ar trebui calificat pentru asta, daca e sau nu „lichea, asta e parerea si optiunea fiecaruia…

    • Va multumesc d-le Damian. Intr-adevar e foarte utila precizarea dumneavoastra. Aveam impresia ca in Romania e binecunoscuta tuturor interventia neprofesionista, mincinoasa si cinica facuta de DSK pe seama Romaniei (si culmea, impotriva propriei organizatii pe care o pastorea, adica a FMI!) doar de dragul de a poza ca om de stanga in Franta. Se pare ca nu este asa. In Romania acest „amanunt” nu pare foarte cunoscut. Multumiri!

    • Cele doo declaratii ale lichelei de stanga sunt cunoscute. C asi o a treia, cum ca FMI nu impune, ci doar propune. E desigur si asta o minciuna, caci fie FMI a impus marirea TVA, in vreme ce aparatorul cotei unice dorea marirea taxelor pentru „bogati”, fie n-a fost atat de impotriva precum sustinea DSK in fata presei franceze. Dar asta n-a facut decat loveasca in negociatorii romani ai intelegrii cu FMI, pana la urma. Dar o lichea ramane lichea!
      Celalata declaratie, intr-adevar ingrijoratoare pentru Romania, care a pus in pericol stabilitatea si reforma inexistenta din Romania, daca e sa ne amintim declaratii ale administratorilor bugetului tarii, precum si articolele domnului Valston, gazduite de „contributors”, cum ca ne imprumutam doar ca sa platim pensiile, nu prea mai pare a fi neverosimila.

      Insa asta nu e o definitie pentru lichea, ci doua exemple care vor sa ne prezinta o lichea. Pe baza lor putem identifica altele. Unele, care de la inaltimea functiei lor, fac declaratii transante, dar mincinoase, tocmai pentru a-si putea acuza adversarii politici. Avem si noi: ho-ho-ho!

      • Hantzy,

        nu, afirmatia aia e adevarata, asa cum a fost facuta: FMI nu a impus o anumita optiune politica.

        Apoi, nu stiu de dl Vlaston, dar cu siguranta ca niciun oficial roman n-a declarat ca Romania ar fi pe punctul sa ajunga in incetare de plati. E o afirmatie complet iresponsabila. Romania s-a imprumutat si se imprumuta ca sa acopere deficitul bugetar, evident.

        • @Miron Damian,
          E adevarat ca, in mod ritos, de la pupitru, cu sau fara stema violeta, n-a declarat niciun oficial roman direct si in fata ca am fi amenintati de imposibilitatea efectuarii platilor. Insa, cel putin pe tema pensiilor, au existat cateva declaratii care ar fi putut induce impresia respectiva. Chiar in perioada crizei guvernamentale se spunea ca ne trebuie un premier care stie limba FMI, altfel din februarie (anul urmator) nu vor mai putea fi platite pensiile. Alta data chiar seful statului spunea ca fondul de pensii e prabusit (sfarsitul lui 2008) si mai apoi ca e posibil ca anumite sume din recentele imprumuturi de la FMI sa fie folosite in acest sens (deci nu numai pentru deficitul bugetar, asa cum vi se pare evident). Altadata spusese ca nu vom putea deveni importanti atat timp cat mergem sa imprumutam ca sa platim pensiile (era prin iulie-august 2010, cred). Sau cand cu reducerea TVA votata de degetul lui Toader, Basescu spunea ca daca legea e adoptata, statul nu va mai avea bani suficienti pentru plata pensiilor. Ori pensiile astea stau si ele pe-un talger al balantei de plati, nu?! Si atunci?

          • Hantzy,

            sunt doua lucruri foarte diferite aici. E una a spune ca suntem in incapacitate de plata, ca stat, la modul iminent (ceea ce a spus DSK, si e o minciuna). E cu totul altceva a spune ca avem un deficit bugetar structural (de sistem), pe care trebuie sa il acoperim din imprumuturi, si care o sa ne falimenteze la un moment dat (ceea ce e adevarat, ma tem). Sistemul nostru de pensii publice nu poate fi sustinut. Asta nu inseamna ca maine n-o sa se mai plateasca pensiile. Inseamna ca pensionarii de peste 30 de ani, de exemplu, vor trebui sa munceasca mai mult si pentru o pensie mai mica, poate chiar prea mica.

          • Doc,
            inainte de toate, va rog nu presupuneti mai mult decat am scris! Spusesem ca declaratia lui DSK nu mai pare neverosimila, alaturata declaratiilor apocaliptice ale unor politicieni de atunci.
            Iar, textual, „iminent” nu inseamna ceva ce nu mai poate fi evitat, eventual prin imprumuturi. E greu de demonstrat daca a fost minciuna sau adevar, insa, deoarece declaratia era adresata unui alt public decat cel din Romania, nu prea vad mobilul lui DSK de a-si pune clientul intr-o situatie delicata, care ar fi putut chiar influenta returnarea creditelor catre FMI.

          • „Spusesem ca declaratia lui DSK nu mai pare neverosimila, alaturata declaratiilor apocaliptice ale unor politicieni de atunci.”

            Caracterul „verosimil” al unui enunt depinde de informatiile pe care le are autorul lui despre subiect. Pentru un habarnist, afirmatia cu incetarea iminenta de plati a Romaniei poate parea 100% verosimila, de vreme ce vine din partea sefului FMI. DSK insusi, insa, nu poate invoca aceeasi scuza. Afirmatia lui nu are acoperire in realitate, si nu poate fi scuzata de nestiinta. Deci, e o minciuna.

    • Amuzant cum nationalismul ne orbeste. Afirmatiile facute de DSK erau perfect adevarate, dar intai politicienii, pe urma media, pe urma nationalistii nostri de serviciu le-au pus in discutie.

      1. Este perfect adevarat, FMI nu a cerut cresterea TVA, ci a cerut introducerea a doua transe de venit suplimentare pentru impozitul pe venit. Dar FMI nu impune reformele, el cere doar anumite reforme macro, in special in privinta disciplinei bugetare. Si daca o tara prefera sa ajunga la disciplina bugetara altfel, accepta. Guvernul Romaniei nu a acceptat ideea de impozit progresiv (idee, e adevarat, de stanga, pentru care nu exista sustinere in Romania) si a propus in schimb cresterea TVA (masura de dreapta, dar mai usor de adoptat fiindca TVA-ul, taxa indirecta, este mult mai putin „vizibila”).

      2. Este la fel de adevarat ca Romania, fara ajutorul FMI, era in fata incapacitatii de plati (falimentul) in mai putin de un an – deja arieratele incepeau sa creasca si pentru a se finanta pe piata internationala la deficitul pe care-l avea si fara „girul” si suportul FMI, ar fi avut nevoie sa plateasca dobanzi de doua cifre. Asa, FMI-ul a finantat, a obligat la reforme si si-a pus „stampila” prin acordul semnat, pietele s-au calmat si au reinceput sa finanteze deficitele romanesti.

      Asa ca, ticalosi sunt cei care mint, nu DSK, adica guvernul, media, si chiar (oarecum surprinzator, de altfel) chiar si partidele de opozitie, pentru motive de altfel destul de clare. Totul transformat intr-un fel de mit urban pe care habarnistii il promoveaza pe toata panza.

      • Danon,

        1. Ei, as. FMI a cerut de la bun inceput cresterea TVA si a taxelor, guvernul a propus, in loc de asta, scaderea drastica a cheltuielilor bugetare.

        2. Ce ai afirmat tu acolo se prea poate sa fie adevarat, e de asemenea si complet irelevant. Discutam ce a afirmat DSK, in noiembrie 2010, si anume ca Romania ar fi printre tarile care ar fi in situatia de a intra iminent in incetare de plati.

        In rest, n-am ce comenta. E un caz amuzant de „cine zice ala este”.

  19. In legatura cu subiectul „ingineria financiara” iata o traducere foarte (FOARTE) libera a unor „reguli de intelepciune practica” (phronesis la Aristotel), „phronetic rules” propuse intr-un eseu din 2008 in The Edge:

    http://www.edge.org/3rd_culture/taleb08/taleb08_index.html

    Recomand sa cititi eseul, e mult mai amuzant decit incerc eu sa explic aici, scos din context.

    1) Evitati optimizarea si apreciati redundanta. Intr-adevar, pe masura ce un sistem e optimizat, el devine mai fragil in fata evenimentelor rare. Organizarea sistemelor vii, care au supravietuit milioane de ani, abunda in redundante.

    2) Evitati sa luati hotariri cu efecte pe termen lung pe baza increderii in mode si modele care va sugereaza ca veti obtine beneficii pina la urma (de exemplu fac un mare credit acum pentru ca toata lumea face asa ceva sau imi trimit copilul la facultate sa se faca economist pentru ca e mare cerere). Sa ginditi cu capul propriu poate fi mai benefic pe termen lung decit sa urmati o moda.

    3) Evenimentele rare sint imprevizibile pentru ca sint rare, dar intotdeauna se intimpla, sfidind aplicarea prosteasca a statisticii si predictiile fals justificate de siguranta data
    de stabilitatea trecutului recent.

    4) E nevoie de timp ca un proiect pe termen lung sa-si arate roadele.

    5) Desi puteti obtine multe mici sau mari avantaje pe termen scurt evitind morala, incercati
    sa fiti morali, merita pe termen lung.

  20. Domnule Aligica, imi place articolul dumneavoastra dar nu am inteles cate procente din economia acestor clustere pot fi parte a economiei private si cate ale economiei de stat. Pentru ca imi este suficient de clar ca aceste clustere nu iau nastere decat in preajma marilor investitii si tot atat de clar ca statul trebuie sa stimuleze aparitia initiativei mic private care sa fie capabila, in timp, sa preia mare parte din bugetarii excedenti.
    Altfel, este un articol constructiv si plin de optimism. Aveam nevoie de acest gen de lectura
    Va felicit.

  21. Aţi sesizat foarte bine oportunitatea (în acest păienjeniş de imagini inutile): Măgurele poate deveni punctul de sprijin cu ajutorul căruia am deveni cel mai repede contemporani cu Vestul.

  22. Ca o „variantă americană” a părţii introductive a articolului, postez comentariul unui cititor american, comentariu ce l-am găsit ieri şi care, la fel ca şi articolul de faţă, mi s-a părut foarte corect:

    I have always been told that we Americans are mopes who have no grasp of Euro-sophistication, no appreciation of „le nuance”, blah, blah. Oddly though, it appears to be the French media and great „intellectuals” like leftist [Bernard Henri] Levy who conflate „le seduction” with forcible rape.

    I would think that such sophisticated and nuanced thinkers would know the difference between the activities of consenting adults and a violent crime.

    As for our putative Puritanism, while some Americans have less tolerance for the European idea of sexual „liberte”, we don’t throw people in jail for it. The vast majority of Americans could not care less if „le DSK” is into „menage a trois” (or treize or trente for that matter). However, we draw the line at rape.

    The apologists of the Left show that, for all their concern for the „little guy”, they will band together if threatened and toss aside „disposable nobodies” such as an immigrant cleaning woman.

    This is so common as to be cliche. The left and its media enablers swept lots of disposable women under the rug to protect the political or professional viability of their favored misogynists: the woman that drowned in Ted Kennedy’s car, the women Clinton crudely propositioned, the 13-year old child Polanski drugged and sodomized.

    It would appear that the EuroLeft’s idea of LIBERTE is on a collision course with the USA’s idea of EGALITE.

  23. Buna seara! :)

    Dle Aligică, articolul dvs mi-a amintit mai întâi de ciclul „Fundației” al lui Isaac Asimov – o istorie SF a refacerii civilizatiei umane după un gigantic seism social, prăbusirea primului imperiu galactic din Trantor.
    Desi Doc Asimov îsi plasase drama printre milioanele de stele ale Galaxiei, numai niste naivi nu sesizau avertismentul „bunului doctor” – atunci când soarta umanității e decisă de bancherul aliat cu comerciantul și militarul împotriva „creatorului” (aici la nivelul superlativ, „savantul”) rezultatul e unul singur – se duce dracului șandramaua și totul trebuie reclădit cu trudă de la inceput…
    Se pare că acum suntem la momentul victoriei asupra „celui care creează” și au inceput a se auzi pârâiturile coșmeliei!

    „Proiectului Măgurele” îi doresc tot succesul și reusita care să justifice o reinviere, în partea ei bună, a „străbunei Platforme Măgurele” – un soi de orăsel academic după model URSS în variantă autohtonă care, încă de la inceputurile anilor ’70, putea să numere in inventarul său următoarele principale obiective:
    – IFA aka Institutul de Fizică Atomică, cu dotarea specifică impusă de sarcina programului energetic nuclear national, cu o parte relocată la Mărăcineni, judetul Argeș;
    – INCREST aka Institutul National pentru Creație Stiintifică și Tehnica – in primă faza un dezvoltator al ideilor cu care venise în tară „părintele” său, savantul Henri Coandă iar mai apoi, dupa moartea acestuia, „motorul” programului național de aviatie militară;
    – IFTAR aka Institututul pentru Fizica și Tehnologia Aparaturii cu Radiații;
    – Faculatea de Fizică a Universității din București;
    Si nelipsitul organ de partid și de stat pentru coordonare:
    – CNST aka Consiliul/Comitetul National de Stiință și Tehnologie sub „supravegherea” savantei de renume mondial…
    Cu asemeni înaintași „căliti în păpare de bani publici”, moștenindu-le locația bântuită poate de obișnuințele trecutului, are toate sansele să nu reușeașcă!!! :D
    Deie Domnul să mă înșel…

  24. Eleganta lectie preda aici dl profesor Aligica. Mai ca te cuprinde invidia pe studentii sai. Textul are o constructie solida cu argumente valabile. Introducerea plateste peschesul aferent unei societati dominate de media, pornind cumva jurnalistic de la evenimentul momentului (dsk) pentru ca dezvoltarea ulterioara sa permita autorului prezentarea viziunii sale asupra impasului mondial denumit mediatic (sic!) financial crisis. Si pt ca prezentarea situatiei actuale nu-i era scop principal, dl profesor purcede apoi la prezentarea unor solutii, atat la nivel global dar mai ales pt zona asta.
    Sunt de acord cu principiile pe baza carora ar trebui recladita lumea, enuntate in lectia predata. Vor fi greu de pus in practica. Dorintele celor care detin acum tone de aur sau lungi siruri de biti in serverele burselor sunt greu de potolit. Iar progeniturile le calca pe urme, apasat. Jmecheria este ca nu peste multa vreme isi vor contempla seifurile pline dar cu burtile goale. Poate ca acele clustere vor avea ceva viitor prin diverse locuri din lume, probabil si pe aici, dar solutia ceva mai palpabila (si mai putin costisitoare) pt ro este productia viitoarei „monede” mondiale, crapelnita.

  25. Stupefiant articolul! Eu tot nu vad nici o idee pertinenta. Aligica ar trebui sa ia cursul de Econimia 01 si mai departe si apoi sa isi revizuiasca aberatiile sale pe teme economice (ma refer la credit si alte alea). Ma surprinde ca pretinde ca cerceteaza (economia!) la GMU dar nu are pagina de web acolo. Singura concluzie pertinenta este ca ca domul este republican sau afiliat la tea-party.

  26. si mie mi se pare cam varza articolul, un fel de stanga feminista, sandwichul si fizicienii
    pe greci i-ar fi ajutat dsk, dupa cate am citit pe ecomomist, si au avut mare ghinion cu ce s-a intamplat la new york.
    si o concluzie de economist:
    http://www.economist.com/node/18713896
    „Beyond such differences in legal cultures, one fact is inescapable. In America a modest African immigrant has obtained a swift response from the police to her complaint of sexual assault. Mr Strauss-Kahn’s innocence or guilt will be determined in court. But New York’s authorities have not shirked from arresting the head of one of the world’s leading international bodies, nor from demanding that he be kept in jail on remand. It is worth asking: would this have happened in Paris or Rome?

  27. Creativitate, Antreprenoriat, Productivitate.
    Toate acestea presupun competente stratificate multinivel, incepand cu educatia din cursul primar si terminand cu acreditarea universitatii la nivel cel putin european.
    Toate acestea presupun totodata si un mediu de afaceri eliberat de stresul ingerintelor statului asa-zis social.
    Europa occidentala a avut la dispozitie mediul si ragazul necesar aparitiei generatiilor care au ridicat acest esafodaj de competente, desi in decurs de numai trei decenii a fost parjolita de doua conflagratii mondiale.
    Tocmai pentru ca a beneficiat de acesti trei piloni ai civilizatiei a reusit sa se ridice din propria cenusa.
    Nu vad de ce nu ar reusi sa produca si o schimbare de paradigma, accentuand eforturile pentru suprematia tehnologiei (atat industriala cat si sociala) in fata congregatiei care se inchina la Vitelul de Aur.
    A venit momentul sa dam banilor rolul pentru care au fost creati: acela de a stimula Antreprenoriatul si Productivitatea.

  28. Mda, simonie de proasta calitate. Dl. Aligica pare ca nu a auzit de vitrinele sparte descrise de dl. Bastiat (http://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_broken_window).

    Problema laserului nu este o problema de management sau organizare (clustere etc) ci o problema de proprietate. Von Mises a aratat asta destul de limpede. Laserul se face cu bani furati prin taxare doar pentru a imbogati firmele participante. Va respecta intru totul definitia elefantului de stat (elefantul de stat este un soricel proiectat de o agentie guvernamentala).

    Laserul are sa fie un fiasco ca si oricare alt proiect UE in care am lucrat. Au sa descopere criterii precum raportul dintre nr. angajati barbati vs nr. de angajati femeli, vor avea loc seminarii si sedinte facand tetrapiloctomia eficientei fizicianului in halat gri vs. a celui in halat albastru etc. La sfarsitul perioadei vor constata ca laserul face fas si vor cere o prelungire a finantarii, intitulata pompos consolidare a rezultatelor obtinute. Vor urma consolidari ale consolidarii anterioare (am lucrat in asa ceva).
    Dupa ce dl. Aligica va fi incasat cele 4-5 mii de euro ca speaker (am organizat astfel de evenimente si cam asta e pretul) presupun ca-si va reaminti de Bastiat intr-un urmator editorial. Pana la urma proiectele europene au o singura functie utila: suntem fortati sa ne uitam in oglinda si sa ne observam in toata mizeria. Mie nu mi-a placut ce am vazut (e drept ca am o oglinda de lux), cred ca nici domnului Aligica nu-i va placea.

  29. inteleg ca nu va plac nici oamenii de stanga, nici „miscarea feminista”; nici mie!

    dar, sincer, ideea ca aceste 2 entitati ar fi aliate in acest scandal e… usor…naiva

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro