joi, martie 28, 2024

Dl. Traian Băsescu și a doua victorie a Securității

Recent reînființatul serviciu românesc al Europei Libere a fost primul care a difuzat, la jumătatea săptămânii trecute, informația în conformitate cu care CNSAS ar fi descoperit noi dovezi de natură să confirme statutul de colaborator al Securității al fostului președinte al României, dl. Traian Băsescu.
Nu, nu s-a găsit, cel puțin pentru moment, nici angajamentul, nici dosarul de rețea. Au fost scoase la iveală doar o serie de alte dovezi din care ar rezulta cu certitudine că pe atunci tânărul ofițer Băsescu ar fi servit drept sursă deloc inocentă a Securității. Căreia i-ar fi livrat informații de natură să îl pună astăzi sub acuzația de a fi făcut poliție politică. Iar aceste informații ar fi fost transmise oamenilor serviciilor secrete comuniste sub numele de cod Petrov. Cum în conformitate cu legea în vigoare nu CNSAS deține dreptul de a da verdicte de colaborare sau ne-colaborare, calitatea deloc onorantă de colaborator al Securității a fostului președinte al României va fi stabilită în justiție.
Nu s-ar putea spune că mai sus rezumata știre a făcut valurile la care ne-am fi așteptat. Desigur, informația cu pricina a fost preluată de toată presa, însă fără a deveni însă cap de afiș. Nu a determinat cine știe ce emoție publică. A fost primită cu nedisimulate chiote de bucurie de televiziunile felixiene al căror patron fie și informal, dl. Dan Voiculescu, este demult dovedit ca om cu trecut consistent în ierarhia Securității și pentru care dl. Băsescu este un dușman personal ireductibil. S-au construit și câteva scenarii, la urma urmei, explicabile, fiindcă totuși nu poți să nu te întrebi cum de CNSAS descoperă și dezvăluie de abia acum documentele respective. Adică exact cu ocazia noii verificări la care a fost supus fostul președinte ca urmare a înscrierii sale în cursa în vederea alegerilor europarlamentare. După cum se știe, dl. Traian Băsescu deschide lista PMP, un partid care, în sondaje, de abia dacă este creditat cu un amărât 5% din sufragii. Or, în cazul în care dl. Băsescu va fi silit să se retragă ori doar va fi discreditat sau, mai corect spus, va mai fi discreditat o dată e greu de presupus că formațiunea lui politică ar mai avea vreo șansă de a trimite pe cineva la Bruxelles sau Strasbourg. Este plauzibilă ipoteza că o astfel de situație va conduce cât de curând la eliminarea de pe scena politică a PMP și la dezintegrarea partidului. Că de o astfel de dezintegrare ar fi interesați PNL, care și-ar dori o curățenie pe culoarul dreptei, dar și actualul președinte,dl. Klaus Iohannis, așa cum se susține într-un text publicat vinerea trecută pe cristoiublog mi se pare însă puțin probabil. Cel puțin în cazul d-lui Iohannis lucrurile sunt în mod vizibil cusute cu ață albă. Pentru simplul motiv că oricât de gură spartă s-ar di dovedit dl. Băsescu în cei aproape cinci ani de când nu mai este șef al Statului, nu și-a supus succesorul unor atacuri. Doar unor critici care în cea mai bună parte mi s-au părut justificate. În rest, dl. Băsescu a fost fair play cu dl. Iohannis.
Dl. Traian Băsescu a respins acuzațiile, a respins și acoperirea în fapte a numelui de cod Petrov, a fost parcimonios în declarații, precizând că va comenta totul cu lux de amănunte doardupă ce se va afla în posesia unui verdict.
Câteva observații se impun totuși în privința situației nou create.
1.Prima vizează reacția publică redusă la aflarea veștii. Un indiciu clar că la aproape 30 de ani de la Revoluție foarte puțini dintre români mai sunt interesați de trecut și încă și mai puțini de relația condamnabilă dintre unii dintre ei ei și serviciile secrete.
2.Cea de-a doua ține de situația deloc confortabilă în care se află nu doar dl. Traian Băsescu, ci și CNSAS. Sigur, dacă se dovedește că fostul președinte a fost prins cu ocaua mică, onoarea lui va fi definitiv compromisă, însă nici în această situație nu mă aștept la cine știe ce reacție publică. Majoritatea românilor credeau a ști, chiar și fără fapta de ultimă oră a CNSAS, că dl. Băsescu nu avea cum să nu fi colaborat într-un fel sau altul cu Securitatea. Fie și numai în virtutea calităților sale de comandant de navă ori de rezident al NAVROM la Anvers. Oricine a trăit acele vremuri știe că orice șef de instituție avea obligații de serviciu clare referitoare la informarea curentă a Securității în privința a tot ceea ce se întâmplă în rândurile subordonaților. Să fi făcut dl. Băsescu excepție? Puțin probabil.
Dacă se va dovedi că respectivelor informații li s-au adăugat și altele, date sub numele legendat Petrov, situația d-lui Băsescu se complică. Nu cred însă că ea ar produce mutații semnificative în nici una dintre tabere. Nici în aceea a susținătorilor, nici în aceea a celor care îl urăsc pe viață pe fostul președinte. Care însă riscă un proces penal de semnare de declarații false. Unii văd în cazul în speță o răzbunare tardivă a vieții față de scoaterea de pe scena politică cu ajutorul unor acuzații similare a doamnei Mona Muscă, eliminare ce ii este pusă în sarcină domnului Băsescu.
3.Cel mai șifonat iese însă din toată tărășeania CNSAS. Care i-a eliberat deja d-lui Băsescu 4 adeverințe de necolaborare. Sigur, cel puțin în ultimele trebuie să se găsească scrisă negru pe alb precizarea „până la data eliberării prezentei adeverințe”. Numai chiar și astfel CNSAS –ului îi va fi tare greu să scape de acuzația că servește interese politice.
Mie povestea mi se pare a fi relevantă pentru faptul că mai dovedește o dată cât rău face României de astăzi operația de mușamalizare a trecutului. De pretinsă împăcare în numele liniștii sociale pe care au plănuit-o și pusă în practică primii conducători ai României post-decembristă.
Ceea ce i se întâmplă în aceste zile d-lui Băsescu arată câtă dreptate avea fostul disident Adam Michnik atunci când vorbea despre „a doua victorie a Securității”.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. L-am susținut pa Basescu cînd a fost în lupta cu Adi… dar m-a dezamăgit rapid si crunt…
    Dacă ar avea un pic de bun simt ar trebui sa-si creasca nepoții

    Nu mai contează dacă există dovezi că ar fi fost.. expirat e numele lui.

  2. Ne spuneti ca astazi romanii nu mai sunt interesati de trecut, nici macar sa stie daca si in ce conditii unii au colaborat cu fosta Securitate. Nu mai spun ca CNSAS da verdicte cu asa de mare intarziere incat nu mai au nici un efect – sa ne gandim la Voiculescu, parlamentar si chiar presedinte al Senatului, care este un fost securist. Sa ne intrebam cum a fost posibil ca Basescu, aflat in competitie cu Nastase pentru predentia Romaniei sa nu fi fost deconspirat atunci? Nastase avea SRI-ul si SIE deplin subordonate, PRM-ul (partidul fostei Securitati) alaturi si cu toate astea nu a reusit sa-l deconspire pe Basescu! A fost Basescu securist? Foarte greu de crezut, zau asa. Mai are atunci un rost CNSAS? Nu cumva singurul rol care i-a ramas e cel de instrument politic? Sa lasam in urma ranile trecutului dar sa avem grija sa nu facem altele, noi. Am ratat momentul curateniei de Securitate, suntem pe cale sa ratam alte momente mai mult decat favorabile Romaniei. Nu pot sa nu ma intreb ce e rau cu noi, romanii? De ce nu putem sa facem mai nimic impreuna?

  3. Toti am stiut cumva ca Basescu, prin pozitiile ocupate inainte de Revolutie, trebuia sa fi avut o anumita legatura cu Securitatea. Daca ne-am mira acum, am fi ipocriti.
    Cand l-am votat ca presedinte, eu cred ne-am asumat acest risc ca el sa fi fost securist, risc care, dupa Revolutie la noi, cand venea vorba de persoane publice, era oricum mare. Interesant e sa vedem cum ne-am raportat atunci la asta, nu acum. Pai simplu: securist sau nu, il avea ca alternativa pe Adrian Nastase, un tip cu un trecut si mai dubios, legat tot de nomenclatura. Si zis-o Basescu la acel moment, ca poporul are de ales dintre doi comunisti.

    Acum, ca adevarul iese la iveala oare ce se va schimba ? Va fi negat de Basescu, folosit si exacerbat de opozantii lui, nici nu mai conteaza, fix ca la filmul cu lovitura copilului aplicata de Basescu, pe care fanii lui l-au considerat un fale, ceilalti adevarul. Acum Basescu nici nu mai e o mare miza. Daca se va adeveri ca a fost securist, ceea ce cred ca nu se va intampla, ci mai degraba va ramane in coada de peste, in buna traditie de la noi, ce se va intari in memoria colectiva, sper, e ca dupa Revolutie, statul roman a fost acaparat de o parte din fosta securitate si nomenclatura care, sub o forma sau alta, ne-au controlat. Cam tot jocul politic a fost o lupta intre diversele grupari ale serviciilor, de rit mai vechi sau mai nou. Si cam toti oamenii de succes de la noi au avut si o latura intunecata. Sa nu credeti ca Codruta Kovesi, pe care unii din noi o divinizam azi, nu a stat la chermeze cu Maior si cu Dragnea. Nu o zic de pe pozitii de PSD-ist, zic doar ca sa nu ne mire. Evident, ca si in cazul lui Basescu, dincolo de petele negre de la dosar, conteaza in ce directie a tras.
    Si cred ca, dincolo de anumite abuzuri si un trecut cu probleme, amandoi au tras Romania intr-o directie buna. Dar nu au fost 100% curati, asa cum majoritatea nu au fost.

  4. Mai întîi, chestia asta cu Băsescu securist mi se pare secretul lui Polichinelle. Că Băsescu a fost securist rezultă imediat prin reducere la absurd. Numai că nu a fost din tagma turnătorilor, ci din tagma ofiţerilor. Şi, conform celei mai absurde legi româneşti, numai turnătorii au făcut poliţie politică, ofiţerii de securitate doar „şi-au făcut jobul”(…).
    Încă o specificaţie. NU CNSAS este de vină, ci „stăpânii dosarelor” respectiv serviciile secrete, in cazul de faţă SIE. La SIE sunt cele mai multe dosare „sensibile”, nu numai ale lui Băsescu, dar şi ale multor politicieni români actuali.

  5. Analiza exacta si pertinenta. Trebuie precizat:
    1 O colaborare a lui Basescu este posibila doar in timpul scolii, cand, si daca ar fi dorit ,avea un spatiu redus de informare
    2 Dupa ce a fost avansat, fisa postului, cuprindea obligatii net superioare unui simplu colaborator/informator …. Functiile ocupate implicau sarcinile de „serviciu” ale unui
    ofiter de securitate acoperit.
    3. Modul cum a actionat si actioneaza ,dupa anul 1989 releva un ofiter de securitate
    bine pregatit , camelionic, rapace si fara nici un D-zeu.
    Altfel spus, acest personaj a depasit cu mult stadiul de colaborator/informator,daca l-a avut candva. Cel mai clar au simtit aceasta realitate; Roman, Stolojan, Varanul Voiculescu si Nastase…

  6. E hilar sa spui că un comandat de navă, cum a fost Basescu , a fost…ce? Informator? Ha!
    Pai comandantul primea el raport in fiecare dimineata de la securistii de serviciu pe navă!
    Ca pe urmă, comandantul făcea informarea oficiala la ministerul cu sectiile si subsectiile lui, era sarcina de serviciu asumată, cu nume si prenume.

    La fel cum e aiurea să spui ca Iliescu a fost…informator, colaborator al securitătii. Nu, el a fost șeful lor, Securitatea venea la el si dădea raportul.

    Deci, să păstram masura și …gradul.

  7. Traian Basescu alias Petrov a lucrat /turnat pentru securitate acum cca 40 de ani Ulterior a lucrat tot pentru ei si ei pentru el, dar in functii tot mai inalte, ajungand pana la cea de presedinte, sub numele real asa ca ce emotie sa mai poata starni „Petrov” In privinta documentului „ratacit” gasit la momentul oportun sunt pline ICCJ si Curtile de Apel de procese penale ale decidentilor din politica , administratie etc acuzati pentru fapte petrecute cu mult timp in urma , printre probe sunt si inregistrari , dar sunt scoase la momentul oportun. In privinta CNSAS pe cine mai intereseaza arhive cu turnatorii de acuma 50 de ani cand delatiunea este o practica incurajata acuma , chiar in UE se pregateste o lege de protectie a ” avertizorilor de integritate”, numele stintific al turnatorilor Daca intr-o firma e o persoana despre care s-a documentat ca e turnator nu o poti concedia . Nu stiu daca pot divorta cand imi dau seama ca sunt turnat de nevasta

  8. Am citit acest text (publicat cu nesemnificative diferențe) începând cu anul 2000, când dl T Băsescu a fost ales Primar General al Bucureștiului, uneori zile la rând, alteori săptămânal, lunar șamd. O contribuție însemnată la publicarea lui repetată, cu unele mici variațiuni, au avut-o dl CV Tudor și România Mare.

    Sentimentul [re]recitirii aceleiași idei este cel pe care îl am la sărbătorirea anuală a „Victoriei de la Sevilla” de către echipa de fotbal Steaua București, acela de încremenire mentală într-un proiect.

    Încă din 1999-2000 s-a lămurit faptul că dl T Băsescu nu ar fi putut ocupa funcțiile pe care le-a avut înainte de 1989 decât fiind foarte apropiat de una dintre direcțiile Securității. „Ce blestem o fi pe acest popor de a ajuns să aleagă între doi foşti comunişti, între Năstase şi Băsescu?” s-a referit în anul 2004, când „o foaie dintr-un dosar de Securitate al altcuiva” a fost înmânată de dl Băsescu d-lui Năstase, nu la doi membri umili ai PCR, ci la doi apropiați ai Securității,.

    Condamnarea comunismului și condamnarea în justiție în cursul mandatelor sale a unor membri ai cleptocrației proveniți din nomenclatura comunistă a făcut să fie atacat puternic de către foștii tovarăși pentru că a încălcat principiul de bază „râdem glumim, dar noi între noi nu ne atacăm niciodată”. Astfel, dl Băsescu a ajuns să plătească prin cercetarea și condamnarea (probabil în mod corect) a celor mai apropiate persoane, de la d-na Udrea, la propriul frate, la fiicele sale, ginerele etc.

    Nu vom ști niciodată de ce dl Băsescu a optat pentru îndreptarea României către democrație și statul de drept în contextul în care toți foștii tovarăși se așteptau să fie un fel de L Dragnea. Poate că „Licuriciul” l-a îndemnat, iar acum și-a schimbat direcția zborului, mai așa, spre dl V Orban ?! Habar n’am! Dar…

    A se reîncălzi o ciorbă râncedă după 20 de ani este dezgustător. PRM-știi din PSD s-or fi trezit brusc din somn și și-au închipuit că sunt în 1999. Angajamentul d-lui T Băsescu nu va fi găsit probabil niciodată, iar notele informative vor fi considerate în interes de serviciu, așa cum se întâmplă de 20 (douăzeci) de ani încoace.

    Ce emoție ar putea să trezească sărbătorirea de anul acesta a „Victoriei de la Sevilla”?!

    Concluzia că românii nu mai iubesc fotbalul pentru că nu sunt entuziasmați de re-re-re-re sărbătorirea unicei victorii a Stelei asupra FC Barcelona din 1986 este în mod evident nefundamentată, după opinia mea. Eu cred că suntem interesați de colaborarea cu Securitatea a politicienilor, magistraților (a se vedea reluarea discuțiilor cu privire la arhiva SIPA, spre exemplu), a oamenilor de afaceri căpătuiți cu banii Securității (ai noștri, carevasăzică) șamd. Dar despre T Băsescu am tot discutat, subiectul e răsuflat și chiar nu mai interesează astăzi în mod serios pe nimeni!

    Ba, poate că este interesant de văzut cine mai crede că poate abate atenția publicului de la problemele sociale reale, în timpul campaniei electorale, prin non-articole pe non-subiecte și cu ce interes ar putea-o face.

    P.S. Citesc cu multă atenție și interes articolele d-lui M Morariu, pe care le consider de foarte bună calitate. Atunci însă când ele sunt zilnice, printre cele excelente probabil că se pot strecura și unele mai puțin reușite. Am scris comentariul acesta cu năduf, cu părere de rău, cu speranța că autorul nu se va supăra și având convingerea că articolul de mâine va fi mai bun. Altfel, pentru cititori, a aduce în discuție subiectul răs-răsuflat al colaborării d-lui T Băsescu cu Securitatea ar putea fi considerată jignitoare. Cum ar zice d-nii O Teodorescu, ori T Barbu, „prosteală pe față”. Cam ca reclama Visa „După ce fratele tău ți-a explicat timp de 20 de minute de ce e sigur să plătești cu cardul, tu tot te mai întrebi…”, adică, îi consideră pe receptorii mesajului retardați mintal… Dacă nu aș aprecia sincer textele autorului n-aș fi scris…

  9. Eu am fost marinar și am prins puțin și vremurile comuniste. Băsescu nu avea cum să nu colaboreze cu Securitatea. Orice marinar când pleca în voiaj semna un angajament cu Securitatea iar la întoarcere dădea o notă informativă. Toți! Apoi în calitate de reprezentant la Anvers, avea un statut consular. Iarășinu putea să lucreze acolo fără să fie supervizor și coordonat de Securitate. Că nu au găsit încă nimic, ar putea fi, din cauza că o fi fost ofițer sub acoperire sau ceva de genul. Dacă îmi amintesc eu bine acele dosare nu au fost niciodată predate. Așa că…..

    • Tare!
      Deci, ca marinar asa te-au lamurit sa semnezi un angajament cu securitatea la fiecare plecare in voiaj si sa faci un raport la fiecare sosire? Barem ti-au dat si ceva? Sa zicem „cota” mai mare la tigari si cafea fara sa dai spaga la vama?
      Mare-i gradina!

      Desigur, comandantul avea obligatia sa faca un raport si trebuia sa aiba grija sa nu cada pe langa rapoartele celor 2-3 ca tine… numai ca al comandantului era semnat cu nume si pronume, (si cu obligatia de a spune adevarul si numai adevarul asa cum il stia el), nu cu pseudonim.

  10. Nope!
    Reactia publica n-a fost atat de intensa deoarece informatia nu era o surpriza! Majoritatea romanilor erau convinsi de mult ca Basescu ori a fost securist acoperit ori a colaborat indelung si bine cu Securitatea.
    Astfel incat „informatia” intr-adevar n-a trezit cine-stie-ce interes.

  11. Cetatenii inteligenti au de solutionat la scrutinul apropiat nu numai o dilema, ba chiar o trilema as putea zice: ce sa alegi intre un mediocru/prost, un securist si un penal? Si asta luind in consideratie doar capii de lista, hai, cu larghete, primele doua-trei pozitii. Si cu toate aceste incercari, inteligentul e constient de `importanta absentei` (parafrazind o potrivita alegere de titlu a expozitiei romanesti de la Bienala de Arta de la Venetia).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro