joi, martie 28, 2024

Domnul Dragnea nu e un nimic

Capacitatea unui om de a conduce se vede din felul cum își tratează adversarii înfrânți. Cine îi umilește, cine îi consideră a fi devenit nimic, este un potențial dictator.

Problema nu este de a nu simții satisfacția răzbunării, ea poate veni din fondul emoțional al fiecăruia, ci ce faci cu ea, o transformi în fapte violente, o sublimezi în discurs public, sau o respingi cu totul și ai un comportament civilizat, magnanim, generos, elegant, iertător fără a fi slab, fără a anula pedeapsa, dar dând-o în termenii valorilor în care crezi, nu ale celor prin exprimarea cărora am fost agresați ?

Fondul cultural pe care se formează mentalitățile de care depind felurile de acțiune la noi este unul pe gradientul de la ateism (comunist vechi marxist sau de import ecocentric neomarxist) la vechile cărți biblice (etica răzbunării) și la cele evanghelice (a dragostei, iertării). În esență omul fără statut social important este nimic în sine în ateism, o rotiță într-un mecanism material, eventual poate fi împușcat, ars și aruncat la canal fără nici o problemă. Nu așa s-a procedat cu domnul Dragnea, dar s-a procedat parțial așa cu Ceaușeștii. În etica răzbunării omul este o persoană, dar trebuie tratat așa cum a tratat el pe ceilalți. Ți-a tăiat degetele, îi tai degetele. În civilizația emergentă pe creștinism vinovatul învins e tratat altfel decât a făcut el cu ceilalți, nu copiem chipul lui, ci îi prezentăm alt chip de acțiune, pe care l-am copiat după Hristos la prima mână (știind) sau indirect, fără să mai știm de unde vine modelul.

Peisajul reacțiilor a trei categori de actori după eventimentele recente, cetățenii, jurnaliștii de opinie și politicienii sunt în mare următoarele:

  • Cetățenii au avut toate felurile de reacții;
  • Politicienii au avut reacții în general civilizate, responsabile, și-au calibrat mesajul;
  • Reacțiile jurnaliștilor pro-occidentali au fost de nuanță ateistă: Dragnea e acum un nimic.

Sunt trei explicații posibile ale atitudinii jurnaliștilor: acestea sunt emoțiile lor și le externalizează în discursul public (ceea ce e o lipsă de profesionalism), asta cred dânșii că e cererea publicului majoritar și livrează conform cererii (ceea ce e un jurnalism de joasă calitate), acesta e punctajul de urmat. În primele două cazuri e problema dumnealor, în ultimul e o problemă de interes general.

Întrebarea de interes de general ar putea fi formulată astfel: cu ce ontologie umană lucrăm pentru bunul mers al statului, cu una în care omul e materie și la o adică un nimic (un deșeu), sau cu una în care omul e o persoană liberă, responsabilă pentru propriile fapte, având și o dimensiune materială ? Sau mai tehnic: în spațiul de stare n-dimensional dat de variabilele prin care descriem omul avem și variabile ne-materiale, există și drepturi, de exemplu, există și discernâmânt ca termen juridic în legi ?

Pentru orice om cât de cât educat direcția către care se duce răspunsul e evidentă, iar dacă e educat binișor răspunsul va fi mult mai nuanțat și va evidenția o perspecta a sa asupra a ce este omul, una dintre multele existente.

E clar că orice jurnalist știe toate aceste lucruri, dar alege să nu folosească ce știe. Până acum la alegeri ni se vorbea despre valorile binelui, dar după înfrângerea adversarului ni se vorbește cu răutate. Se pare că morala trebuia practicată într-un anumit context, de mobilizare, iar după atingerea scopului trebuie aruncată la coș, după victorie. De unde se vede diferența dintre cine vorbeşte despre bine într-o retorică a puterii şi cine îl face. Viitorul României depinde însă de cei care fac binele şi mai puțin de cine îl clamează din rațiuni de stat. Nu va exista nici o îmbunătățire a situației țării într-o abordare generalizat oportunistă, relativistă, în care comunicarea publică folosește morala în loc să se bazeze pe ea în toată structura ei.

O țară care se tratează pe ea însăși în acest fel va fi tratată și de partenerii externi în același fel, ca un instrument bun la o adică și de aruncat la coș după. O țară amorală nu merită să existe, pentru că e doar un cash-cow pentru salarii și pensii speciale. Toți cei care am votat n-am făcut-o pentru elita din instituțiile statului, ci pentru noi. Pe dânșii au votat dumnealor, dacă au făcut-o.

Domnul Dragnea nu e un nimic pentru că fiecare om e cineva, e o persoană, nu ceva, un obiect. Consecințele politice sunt imediate. Toți cei responsabili de coșmarul din ultimii ani trebuie să răspundă ca persoane: pentru abuzuri, pentru că au bătut manifestanții, pentru că au furat, extindem închisorile, dacă e nevoie, să încapă toate aceste persoane. Dar nu ne tăiem singuri craca de sub picioare într-o ontologie nihilistă asumată public.

Pentru ca aceste lucruri să rămână mereu pe tapet e nevoie de buna funcționare a Bisericii și un vector creștin-democrat peren în spațiul public. Valurile social seculare emoțional-agresive cu scara de timp a deceniilor nu au substanță decât pe o mare a umanității responsabile, generoase. Există potențialul ca un vector creștin-democrat să fie conturat, nu ne interesează planurile de structurare a pieței politice top-down, cetățenii liberi deja l-au susținut și îl vor menține, oricât s-ar face unii jurnaliști că aceste forțe politice nu există, că e vorba de supraviețuitori etc.

România are o identitate socială creștin-democrată și o va proiecta în spațiul european. Fenomenul tribalismului neo-ceuașist a fost marginalizat, la fel vor fi și excesele secularizante nihiliste, iar piața politică trebuie lăsată să funcționeze cât mai liber câtă vreme jucătorii nu pun în pericol regulile jocului democrației liberale.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Biserica s-a pronuntat deja, raspicat, asupra vredniciei lui Dragnea:

    https://www.youtube.com/watch?v=yOagrcB7CUc

    Asa se le ajute Dumnezeu, si lui Dragnea, si trepadusilor bisericesti care sint inca si mai josnici decit Dragnea insusi. (Nu e usor.)

    Toti securistii, incepind cu intii-jefuitorii sobornicesti si apostolicesti, LA PUSCARIE. Acum.

    Amin.

  2. „Reacțiile jurnaliștilor pro-occidentali au fost de nuanță ateistă: Dragnea e acum un nimic.”

    Și eu sunt consternat de faptul că dumnezeului-Dragnea nu i se acordă respectul pe care l-au avut după „cădere” Zeus, ori El Însuși. Nu exclud însă posibilitatea ca după liberarea din penitenciar d-lui Dragnea să i se acorde titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Arad.

    Dar, Opinia mea estre că de fapt, bucuria este fără obiect. Dl Dragnea conduce guvernul României în continuare din spatele gratiilor, așa cum dl Gigi, ori alți infractori, își conduc afacerile din interiorul penitenciarelor prin interpuși. Ori, dl Dragnea a condus prin interpuși și până acum.

    Cred, de asemenea, că motive de bucurie ar putea apărea doar dacă guvernarea cleptocrată care conduce România de 30 de ani ar fi înlăturată, dar nu există acum niciun motiv să cred că s-ar putea întâmpla curând. Chiar dacă PSD ar fi înlăturat de la guvernare, însă nici măcar asta nu se întâmplă curând.

    Azi soarele a răsărit la fel, d-na Viorica Dăncilă este în continuare prim-ministrul României, iar rezerva valutară va fi repatriată, după cum au cerut d-nii L Dragnea și Ș Nicolae, la îndemnul d-lui D Vâlcov…

  3. Asimilati ateismul cu lipsa de morala…exemplu tipic de rea vointa asa zis „crestina”, de atitudine condescenta si implicit superioara la adresa celor care isi permit sa creada altceva. Ignorati in mod voit faptul ca afirmatia „dragnea e nimic” e de fapt o referinta la un anumit incident care l-a avut ca protagonist. Cat de „morali”vi se par nenumaratii politicieni care se bulucesc in biserici si au casele si birourile pline de biblii si icoane. Poate ar trebui sa recititi ce ati scris dintr-o perspectiva cu adevarat crestina…

  4. Aveti dreptate domnule Iordache. Doar fiind mai buni decat cei ce cad in capcana patimii puterii vom putea invata din greselile noastre, ca sa nu le mai repetam. Si poate vom invata sa optimizam procesele democratice incat nici macar sa nu se mai repete deloc!

  5. …comunism vechi marxist?
    … comunism de import ecocentric neomarxist?
    Ecocentrism la români?
    În locul acestor …, n-ar merge mai bine feudalism tardiv?
    Omul e nimic în ateism? Dar din punctul de vedere al fanatismului religios, ce e omul? (cel de altă religie?)
    … civilizația emergentă pe creștinism?
    Cum numiți această civilizație? Post-creștinism?
    România are o indentitate creștin-democrată?
    Eu cred că are o identitate ortodoxă. Creștin-democrația occidentală este catolică și protestantă. Din ortodoxie n-au răsărit până acum valori democratice, sau, mai precis, societăți democratice. Democrația merge rău la latini, slavi și ortodocși, ori într-o insulă ortodoxă de latini parțial blonzi, șansa democrației este cam 1/3 X 1/3 x 1/3. Adică 3,703 %.
    Și nu știu ce tot aveți cu AMORALITATEA, mai mulți dintre cei care scrieți aici. Este IMORALITATE. Starea de anomie, instaurată de Dragnea et al. ține de imoralitate. Amoral este ursul, chiar atunci când atacă un om, imoral poate fi doar omul, chiar atunci când dă pomană omului (cazul mafiotului generos).
    De ce credeți că într-una din cele mai vechi și mai mari democrații, unii ca Dragnea sunt tratați cu injecție letală sau scaun electric?
    Democrația poate fi doar liberală (în sensul respectării libertăților individului și grupurilor), în ziua de azi. Democrație iliberală există doar în capul lui Orban. Altfel, ajungem să credem că Iisus a candidat cu Baraba și a pierdut corect și democratic, cu un scor zdrobitor. Sau că tribunalele DAESH iau decizii juste în cazul ostaticilor occidentali.

  6. D-le profesor va recomand , in spiritul ” evanghelic (a dragostei, iertării)”‘ sa mergeti cu pachet la „domnul Dragnea” ca sa dovediti ca „România are o identitate socială creștin-democrata”!
    Si mai ales ca (am), ati simtit-o pe deplin in viata d-stra si a studentilor d-stra in ultimii doi ani si jumatate!

  7. Da, intradevar, politicienii trebuie sa invete sa respecte cetateanul sa fie in slujba intereselor lui, altfel politicianul analfabet, obraznic, fara morala dispare in furtuna istoriei. Uneori dramatic alteori mai putin, dar in toate situatiile fara cale de intoarcere.

  8. Este dezonorant și descalificant să scoți o afirmație din context și să comiți eroarea de logică a atacării unui „om de paie”.

    Formularea „nimic” în legătură cu Domnul Dragnea are circumstanțe precis delimitate. Face trimitere la momentul simbolic cînd acesta s-a adresat cetățenilor care îl contestau. Ca în romanul „ateului” Bulgakov, omul Dragnea a dispărut ca urmarea a alegerilor făcute și în locul lui nu am mai văzut decît costumul gol, atașat aparențelor de putere și dispus să meargă pînă la propria lui distrugere și la distrugerea PSD (motiv pentru care mă bucur că PSD l-a primit pe Dragnea) decît să recunoască o înfrîngere, care, inițial, ar fi putut fi una tactică.

    După 2016, Domnul Dragnea s-a predat concomitent trufiei și disperării. Omul a dispărut complet iar acum costumul rămas în urma lui ajunge să deconteze. Chiar dacă omul Dragnea va reapărea, cine din viața politică sau publică va mai avea încredere în el după ce a adus în pragul prăpastiei cel mai puternic partid din România de după 1989, cu cel mai numeros electorat coeziv?

    Acel moment simbolic în care nimicul le strigă autoritar-disperat celorlalți că sînt nimic rezumă opțiunea Domnului Dragnea și este cea mai bună caracterizare a prezenței sale publice: un nimic, zgomotos ca un butoi gol și ținut în funcție de lașitatea și lichelismul liderilor PSD, de cinismul aliaților săi mercenari, de incompetența și delăsarea celei mai mari părți a opoziței politice.

    Omul Dragnea nu este un nimic, nici un om, nici măcar „ateii” cu care polemizați nu sînt un nimic. Pe de altă parte, costumul Dragnea a fost un nimic ținut în viață de alții și este o datorie civică să recunoaștem și să spunem apăsat acest lucru. Pentru ca cei responsabili de ascensiunea și slava acestui nimic să ne înțelegem responsabilitățile și răspunderile și să ne învățăm lecția.

  9. dragnea nu conteaza, sa vedeti ca rapid va aparea altul

    trebuie concentrat pe sistem, pe rezultat, formulat clar ce vrem: euro, infrastructura si lovit in ei pana nu functioneaza

  10. „România are o identitate socială creștin-democrată și o va proiecta în spațiul european. Fenomenul tribalismului neo-ceuașist a fost marginalizat, la fel vor fi și excesele secularizante nihiliste, iar piața politică trebuie lăsată să funcționeze cât mai liber câtă vreme jucătorii nu pun în pericol regulile jocului democrației liberale.”

    Am oarecari dubii fata de exprimarea de mai sus. Mi-ar placea sa fie asa cum spuneti. In orice caz, crestini mai mult sau mai putin, democrati sau nu, am aratat Europei ca meritam cu prisotinta sa fim europeni. Ultimele 2 scrutinuri, cel pentru familie si cel recent au produs rezultate la care nu multi s-ar fi asteptat in coltul asta de lume.
    Asta le va incurca si mai mult planurile celor care gandesc o Europa cu doua viteze. Parerea mea e ca dupa comunism am bolit timp de vreo 20 de ani iar acum incepem sa ne vindecam de fapt ( vindecare accelerata de aderarea la UE si formarea diasporei ), ne cad crengile uscate si ne cresc altele sanatoase pe un trunchi mai vechi, inca sanatos ce ar putea fi intr-adevar crestin si democrat. O generatie ne-a luat, cel putin. Insa, experienta comunismului ne va face poate mai atenti la prosteala nationalist-populista fata de care alte natii, cu pretentii mai mari, nu si-au dezvoltat anticorpii sau i-au pierdut deja. Romania e in plina schimbare, demografica. De aici pleaca tot. Sate izolate pier, marile orase si suburbiile prospera, dar cu alti oameni. Au aratat de curand ca ei voteaza altfel, incep sa aiba asteptarile sanatoase de la guvernanti, ca toata politica se face pe banii lor, ai celor activi, pentru care politicienii nu faceau nimic si rezultatele arat ca votul lor va conta din ce in ce mai mult.
    Politicienii care vor sa mai exista peste 10 ani nu au alta sansa decat sa isi mute atentia de pe asistati pe oamenii activi. E infinit mai greu, trebuie sa gandeasca, sa faca proiecte, sa inceapa sa faca management, sa aiba transparenta, samd. Nu vor mai putea fura. Unii vor renunta de buna voie, pur si simplu nu va mai fi pentru ei. Dar nu se mai poate altfel. Exista deja niste zone in Ardeal unde se face asta, si oricat ar vrea unii, vorba se duce si nu mai pot fi mintiti oamenii.
    Sa vedem daca teoria mea se va adeveri la alegerile locale.

  11. Ca orice crestin adevarat stiti foarte bine pune egalul iîntre ateu si amoral/imoral. Dar oare e moral ca Biserica ta crestinule ce ti-ai tras cumva exclusivitate pe morală si etica sa se imbuibe din munca mea de ateu imoral cu bani si privilegii date de un partid stat condus de un nimic ca Dragnea – pe care aceeasi biserică il decora”vrednic este”? Pînă ce biserica nu se va autofinanta si nu va plăti impozite ca noi toti….toți popii si prelatii sunt doar niste mici nimicuri de teapa lui Dragnea.

  12. Partea cea mai dizgrațios cleioasă a ipocriziei ortodoxiste este că „iertarea” și „civilizația emergentă pe creștinism” sînt invenții absolut fantasmagorice. Cu alte cuvinte, în România teoctisto-dragneo-danielică, nu (se) există.

    Am „linked” mai sus un filmuleț care pune într-o lumină inedenegabilă extraordinara ticaloșie a indecent-de-fericiților obezi care își bat joc în stil comunist-ortodox de lamentările, de suferințele unei națiuni, violate cu repetiție de corupți pesediști și de complicii lor încă mai siniștri, PreaLacomii care vînd și țară, și mamă, și pe Isus, și orice urmă stagnantă de creștinism, pe altarul obseda(n)t, diavolesc, al îmbogățirii, puterii, nesimțirii ridicate la rangul de dogmă absolută.

    Pieiți odată dracilor, împreună cu avocații voștri de mucava. Sînteți o pată continuă, o infracțiune (crimă) continuată pe obrazul unei națiuni care a încasat mult, mult prea mult.

  13. Mă surprinde la dumneavoastra abordarea ateismului.
    Ma declar ateu si, deși am disprețuit profund si partidul, si liderul cu pricina, aseara nu am putut să privesc nici manifestarile din piață ( deși le înțeleg), nici toata prigoana de dinainte. Am simtit doar un gust amar, sau ca sa nu fiu ipocrit, o victorie amară. Va sa zică, a fi ateu nu e chiar asa periculos. E chiar destul de neplăcut uneori, sau chiar trist, sa nu ai un betisor cu care sa te agăți de cer cand te clatină viața. M-as bucura sa fi inteles eu gresit mesajul dumneavoastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro