Home » Fără categorie » Citesti:

Don’t get bitten in Bucharest!

Ciprian Ciucu octombrie 9, 2013 Fără categorie
17 comentarii 1,139 Vizualizari

Am fost contactat de ZDF, canalul 2 al televiziunii publice din Germania, biroul lor din Viena pentru un material despre România, în special pe tema câinilor fără stâpân. Mi-au spus că persoanele dispuse să vorbească raţional pe acestă temă sunt extrem de puţine. Acelaşi lucru mi l-a spus şi Petru Clej care a făcut un material pe subiect pentru site-ul BBC.

Din ceea ce am aflat de la jurnalişti, problema câinilor vagabonzi a fost  foarte mediatizată în Occident. Cel puţin în Austria şi Germania, ştirile pe acestă temă din venite din România au deschis ediţii şi li s-au dedicat spaţii ample.

Se pare că organizaţiile şi iubitorii iraţionali şi iresponsabili de animale din România au găsit audienţă largă. Dacă nu ştiaţi, suntem şi mai nefrecventabili. Dar nu pentru că ne permitem să eutanasiem câini fără stăpân ci pentru că nu contolăm acestă imensă problemă. În ţările în care eşti sever amendat dacă câinele tău latră prea tare la cineva sau dacă îşi face nevoile pe stradă şi nu cureţi, un  animal fără stăpân e ceva de neconceput! Dar ce ştie Occidentul fără suflet, uh?

M-au întrebat cum resimţim noi la Bucureşti faptul că se vorbeşte masiv în presa (şi în consecinţă în societăţile) occidentale despre acest subiect. I-am răspuns că deja, acestă problemă nu mai e sus pe agenda noastră publică. Ziaristul a fost mirat: “Cum aşa? Ştii ce mi-au spus prietenii când le-am spus că voi filma la Bucureşti?”, “Don’t get bitten! There are lots stray dogs there!”

Sfatul meu e să desfiinţăm pentru zece ani Ministerul Turismului! Măcar salvăm nişte costuri cu salariile ce vor fi plătite degeaba. Nimeni, nici Tony Blair, nici Barroso, nici cel mai tare politician şi funcţionar european sau planetar n-ar putea repara imaginea unei Capitale neadministrate, în care haite de animale sălbatice agresive sunt scăpate de sub control de către autorităţi indolente şi hrănite de populaţia iraţională.

Oprescu, acest demagog sadea, nu vine cu soluţii clare, măsurabile. Nu spune ce va face concret. Visează la cai verzi pe pereti si adopţie! Ne va cheltui bugetul, va da sume mari de bani (ceea ce-i convine) pe măsuri neeficiente, cu promisiunea că în 18 luni (!!!), 80% din câini nu vor mai fi pe străzi. Pentru mine nu e suficient! Nu mai vreau niciun câine pe stradă în 12 luni, începând de luna trecută! Costurile planificate sunt deja mult prea mari, procesul de stângere nu e eficiet! Şi de ce să ţină 20% de câini pe stradă după 18 luni? Să permanentizeze problema? Ce ne oferă Oprescu este inacceptabil în termeni de bună guvernare locală.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. smaranda spune:

    Practica iresponsabila a acelor iubitori de animale care aprind media streina se numeste ca infig un cutit in spatele concetatenilor. Trageti concluziile necesare.

  2. Dan spune:

    Ironia e ca, una din pozele cu care vroiau sa intoxice opinia publica era chiar cu “Romania, mass killing of dogs. Boycott tourism in Romania”.
    Si ma intrebam – care turism? Ca nu mai vine nimeni tocmai din cauza ca sunt atatia caini pe strazi, ca nu facem nimic pentru siguranta oamenilor.

  3. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    UN lucru trebuie să fie clar: cîinele fără stăpîn NU e cîine. Animal sălbatic nu mai este, domestic nici atît (din moment ce e lăsat de izbeliște). Deci un fel de contradicție. Tocmai de aceea și are un comportament contradictoriu: ba se gudură, ba atacă. Nici el nu mai știe ce e. Și, de fapt, SUFERĂ. Așadar trebuie eutanasiați în mare viteză (evident după un oarecare termen de adopție).

    Ca să nu fiu înțeles greșit: am cîine (și pisică). Plasez oasele mari lîngă tomberon. Vorbesc cu cîinii vagabonzi și mi se rupe sufletul de privirea lor (cîinească) fiindcă citesc în ea tristețe nesfîrșită. E drept, locuiesc într-un oraș fără haite.

    DAR NU EXISTĂ ALTĂ SOLUȚIE ! ELIBERAȚI CÎINII DE CHINURILE UNEI VIEȚI FĂRĂ OMUL ALFA. HRĂNITUL PE STRADĂ ESTE DOAR O FALSĂ ASUMARE DE RESPONSABILITĂȚI DE CĂTRE SEMI-OAMENII CREAȚI DE COMUNISM.

    Iar blocurile – altă invenție diabolică a vechii societăți – sînt complet inadecvate creșterii cîinilor – imaginați-vă un bloc-turn unde fiecare apartament posedă (cel puțin) un exemplar.

  4. Cetatean spune:

    Cainii sunt, la randul lor, persoane.

    Gregory Berns, un profesor de neuroeconomie in cadrul Universitatii Emory, a anuntat ca a facut o descoperire fara precedent despre cel mai bun prieten al omului: cainele. Autorul cartii “How Dogs Love Us: A Neuroscientist and His Adopted Dog Decode the Canine Brain” a dezvaluit intr-un articol publicat in editia de sambata a prestigiosului ziar New York Times descoperirile sale:

    “Mi-am petrecut ultimii doi ani alaturi de colegii mei pentru a antrena cainii sa intre intr-un scanner RMN, complet treji si fara sa fie tinuti cu forta. Scopul nostru era sa stabilim cum functioneaza creierul cainilor si, mai important, ce gandesc ei despre noi, oamenii. Acum, in baza studiilor mele si dupa ce am scanat o duzina de caini, am ajuns la o concluzie de neevitat: cainii sunt, la randul lor, persoane.

    Deoarece cainii nu pot vorbi, oamenii de stiinta s-au bazat pe observatii comportamentale pentru a deduce ce gandesc cainii. Este un lucru dificil. Nu poti intreba un caini de ce face un lucru. Si cu siguranta nu-l poti intreba cum se simte. Ideea de a dibui dupa emotiile unui animal sperie multi oameni de stiinta. Pana la urma, cercetarile pe animale sunt o afacere colosala. Astfel, au fost usor de evitat intrebarile dificile despre constienta si emotiile animalelor, deoarece nu puteau fi obtinute raspunsuri. Pana acum.

    Suspectez ca societatea se afla la multi ani distanta de a considera cainii drept persoane. Totusi, decizii recente ale Curtii Supreme care au inclus dovezi neurostiintifice deschid calea catre o astfel de posibiltiate. In doua cazuri, curtea a decis ca infractorii juvenili nu pot fi condamnati la inchisoare pe viata fara posibilitatea de eliberare conditionata. Judecatorii au citat dovezi obtinute de neurocercetatori despre creierul uman, care nu este matur la adolescenta. Desi acel caz nu are nimic de-a face cu constienta cainilor, judecatorii au deschis calea pentru neurostiinte in sala de judecata. Poate ca, intr-o buna zi, vom fi martori la un caz in care se argumenteaza in favoarea drepturilor cainilor pe baza descoperirilor specialistilor in neurostiinte”.

    http://tinyurl.com/jvvveh9

    Gregory S. Berns is a distinguished American neuroeconomist, neuroscientist, professor of psychiatry, psychologist and writer. Berns holds the Distinguished Chair of Neuroeconomics in the Department of Psychiatry and Behavioral Sciences, Emory University School of Medicine in Atlanta where he is a professor of both psychiatry and economics. He is Director of the Center for Neuropolicy; the author of the books Satisfaction: The Science of Finding True Fulfillment and Iconoclast: A Neuroscientist Reveals How to Think Differently, and has made numerous media appearances.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_Berns

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Interesant articolul! Este o lectura instructiva. Dar mare atentie, subiectii au fost caini cu stapan, câini dresaţi.

      In rest nu cred ca este o noutate pentru nimeni ca aceste animale, ca cele mai multe dintre animalele doomestice/doomesticibile sunt capabile de emotii usor de recognoscibile de către homo sapins sapiens: frica, atasament, invidie poate. Si un şobolan este capabil de emoţii, la fel şi lup… cred. Diferenta este data de capacitatea de a rationa.

      Nu stim insa care este parerea d-lui Berns despre haitele semisalbaticite din Bucureşti. Şi-ar asuma niste RMN-uri pe vreun mascul coltos? Si oare ce sentimente ar identifica? Probabil nu cele pe care le-a identificat la catelusa sa, Callie.

      Si mai am o problema, daca tot e vorba de stiinţă aici. “Încă de la început, am tratat câinii ca pe nişte persoane.” Hmmm….

      • Radu D.L. Popescu spune:

        E o chestiune de discutat, fara indoiala, daca-i consideram persoane ar trebui sa-i punem sa plateasca impozite si taxe, asigurari si tot restul, nu? Va rog sa nu-i dati idei lui Ponta…

  5. Grammaticus spune:

    am vazut azi la Universitate, pe un panou mare publicitar, electronic, indemnul “adopta” si imaginea unui ciine, Desigur, e bine daca s-ar face acest lucru dar ma deranjeaza doua aspecte: in primul rind cuvintul “adopta”, cuvint PENTRU OAMENI, folosit smechereste in legatura cu ciinii, intr-o tara unde copiii zac prin case de copii cu zecile de mii (dex: ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2…. 3. ….) si in al doilea rind, daca aceasta publicitate se face pe bani de la primarie, adica pe bani publici, ESTE STRIGATOR LA CER!
    Si, last but not least, daca acestia sint bani de la noi, prin intermediul “onorabililor” jefuitori ai natiei, cum se face ca in 23 de ani de copii martirizati prin canale – oameni ca si noi, nu ciini facuti din ciini! – nu s-a facut campanie pentru salvarea acestor suflete?

    • Haplo spune:

      Totusi, ce este rau in a promova posibilitatea de a adopta un caine? Ce este rau ca Primaria foloseste bani pentru rezolvarea unei probleme? Doar nu-ti inchipui ca vor fi teleportati pe Luna?

      Eu nu am vazut nicio campanie a unui ONG, asta mi se pare o problema. Ma intreb din nou la ce sunt bune. Sa adopte caini si sa le dea drumul pe strada? Sa lanseze zvonuri idioate?
      Nu neg ca sunt campanii, subliniez ca nu au ajuns pana la mine.

      Ca Oprescu nu face decat sa se lamenteze si sa se poarte ca un copil este alta poveste. Dar trebuie sa fim constienti ca pentru a rezolva o problema ne va costa.

      Referitor la Oprescu trebuie folosita orice modalitaate de protest/petitie/reclamatie, etc.
      Sa ai un miliard de euro la buget pe care sa-i risipesti cu zambetul pe buze in timp ce Bucurestiul se degradeaza si cade din picioare, mi se pare strigator la cer

  6. adi spune:

    Si in Japonia Romania e faimoasa pentru numarul mare de maidanezi.pentru ca nu am reusit sa rezolvam aceasta problema usor de rezolvat suntem facuti popor barbar la televiziunile japoneze.

    • Adrian spune:

      Pai cine a facut imaginea asta Romaniei?Nu cumva dezaxatii javrofili care latra aiurea fara discernamant.

    • camelia spune:

      Dupa ce un japonez a murit in piata victoriei muscat de caini , cred si eu ca Japonia e intrigata …

  7. eu******* spune:

    Cu adevarat subiectul este obositor!

    Problema cainilor fara de stapan s-a accentuat in ani cand cu voia sau fara voia unor ONG-uri sau al unor persoane iubitoare de animale, dar mai ales in urma unui dezinteres vizibil la nivel de administratie locala, numarul animalutelor extrem de dragute a crescut extrem de mult si ingrijorator.

    Cred ca este bine ca atunci cand apara probleme in comunitatile locale simplii cetateni,ONG-urile si autoritatile locale sa conlucreze pentru a rezolva mai repede problemele. Daca nu se intampla asa, micile probleme se accentueza si devin mari probleme – asa s-a ajuns la promulgarea si semnarea unei legi care prevede eutanasierea cainilor fara de stapan.

    Daca ar exista cetateni,administratii localel si/sau ONG-uri care sa preia integral aceste fapturi atunci nu ar mai fi nici o problema. Dar daca nu exista suficienta capacitate pentru preluarea acestora atunci, din pacate, nu ramane decat solutia extrema: eutanasiera lor.

    Daca nu procedam acum asa, mai tarziu von ajunge la aceeasi solutie. Din pacate acestea sunt conditiile.

    As aprecia enorm preocuparea pentru preluarea copiilor strazii sau a altor persoane care de voie sau de nevoie au ajuns in strada. Nici aici nu sunt resurse sufieciente si atunci unde sa aloc mai multi bani: pentru animalute sau pentru copiii/batranii fara adapost si hrana???

    Ma uitam zilele acestea la oamenii strazii care dorm pe unde apuca, in general in locuri centrale, unde spera sa miste inimile trecatorilor dar in acelasi timp aparitia acestora creeaza un peisaj nu tocmai placut. Si acestia au dreptul la un raspuns mai bun din partea autoritiatilor locale, cetatenilor si ONG-urilor.

    Please help them!

  8. eu****** spune:

    pentru cetatean

    Oare oamenii sunt oameni?
    Sau oamenii sunt javre?

    DIn aceasta dilema oare ma va scoate un neuroeconomist?

  9. victor L spune:

    -”Cainii sunt, la randul lor, persoane”;
    – ” cîinele, cel mai bun prieten al omului”;
    - ” esti rau ca un cîine”.
    Citeva expresii; sa fie toate adevarate sau sint bune pentru a scrie povestiri emotionante?
    Alte expresii ar fi:
    – “cîinii comunitari”;
    - “copiii strazii “.

  10. Prostu' satului spune:

    Cand v-am spus, domnule Ciucu (e drept ca la persoana a doua singular, eroare pe care, iata, o corectez acum, ca poate asta v-o fi iritat), ca un comentariu la primul dvs. articol pe-aceasta tema, ca va pierdeti vremea incercand sa reinventati roata cu acel (nou) ONG, initiativa, sau ce-ar fi trebuit sa fie… si ca, mai devreme sau mai tarziu, tot la mana autoritatilor ajungeti si ca, de fapt, aia e problema, Oprescu si gasca lui… ati ales sa-mi banati comentariul.
    S-ar zice ca ati ajuns la aceeasxi concluzie chiar mai devreme decat am crezut.
    Iar pe asta chiar puteti sa-l banati, ca e neimportant in economia discutiei, e mai degraba un ghiont amical.

  11. Oana spune:

    Dl Ciucu, va citesc “articolele” de cateva saptamani si nu pot sa nu observ nemultumirea dvs fata de situatia maidanezilor din Romania. Am totusi cateva intrebari: cate articole de acest gen ati scris inainte de “tragedia” lui Ionut? Cate adrese catre primarie ati trimis prin care sa cereti rezolvarea acestei probleme? Pe parcursul ultimilor ani, in speranta diminuarii numarului maidanezilor din Bucuresti, cati caini ati sterilizat? Mii se pare f simplu sa faci propaganda si sa condamni oamenii care iubesc animalele numindu-i irationali, persoane cu care nu ai ce discuta, etc. Eu sunt o iubitoare de maidanezi si cred ca avem ce discuta, cred ca spre deosebire de dvs, eu inteleg nemultumirile partii adverse, si pot sustine cauza mea cu argumente obiective, altele decat nu e locul lor pe strada si trebuie exterminati cum faceti dvs. de cele mai multe ori.
    Acestea fiind scrise, astept cu mare interes raspunsul dvs la intrebarilede mai sus…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Membru fondator si Directorul Centrului Roman de Politici Europene. Mai multe despre activitatea lui Ciprian gasiti pe www.crpe.ro Ciprian Ciucu a fost ales in ianuarie 2015 Pre... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)