vineri, martie 29, 2024

Dracul în prezentul nostru continuu

Un colaj de texte din campania ce a pregătit şi desăvârşit Mineriada din 13-15 iunie 1990 măsoară asemănările cu actuala campanie împotriva protestelor din această toamnă, drumul făcut de-atunci, cum suntem şi cu ce ne-am ales.

„Mitingul din Piaţa Teatrului Naţional, extins pe carosabilul Bdlui Magheru, cu tribună în balconul clădirii Universităţii, asigurată de Liga Studenţilor, devine tot mai incomod şi agresiv, dezvăluind alte şi alte patimi şi intenţii. (…) Se pare că este greu de normalizat starea de lucruri din această zonă vitală a oraşului, din moment ce „invadatorii” au început să fie alimentaţi cu hrană de către persoane (…) din afară. Ieri noapte, în jurul orei 4.15, s-au difuzat pachete cu mîncare din trei autoturisme cu număr străin. Pe aceleaşi căi sînt „alimentaţi” cu manifeste şi lozinci incitante, otrăvite.“

Sau dumnealor vorbesc numai despre „libertate” şl „democraţie”, dar vor reinstaurarea teroarei ? Ceea ce e mai grav e că îşi însoţesc aceste intenţii ignobile de manifestări huliganice de stradă, pentru care au creat aşa-zise organizaţii „apolitice”. Dacă sînt „apolitice” de ce fac mitinguri politice ?
Şi dacă sînt oameni de bună credinţă şi nu huligani, de ce creează în faţa Intercontinentalului” penibilul spectacol huliganic de clară inspiraţia neofascistă ? (Oamenii, prin Piaţa Universităţii, zic că pentru o zi de „miting” poţi cîştiga 2000 de lei).
(…) Chemăm pe toţi cetăţenii de bună credinţă să de desolidarizeze paşnic, civilizat de aceste manifestări huliganice, antidemocratice CARE RISCĂ SĂ ARUNCE ŢARA ÎN HAOS !“

„Piaţa Universităţii continuă să fie pentru mulţi oameni un motiv de îngrijorare, datorită apariţiei actelor de violenţă din partea unora dintre manifestanţi. Că există subterane politice, că undeva un creier diabolic elaborează o tactică a demonstraţiei, că sunt în Piaţă oameni de bună credinţă, care continuă să aibă impresia că ceea ce fac ei acolo este rodul unei spontanietăţi revoluţionare, astea sunt lucruri pe care deja le ştim cu toţii (…)“

„Semne tot mai numeroase şi mai diferite atestă şi sporesc atmosfera de apăsătoare nelinişte care ne înconjoară. Colţii violenţei s-au dezgolit aproape complet, încep să se vadă gingiile urii. Rebutaţi sau clasaţi biologic instigă făţiş la duşmănie, în vreme ce rebutaţi sau clasaţi social preiau semnalul, fâcîndu-l să reverbereze cu fanatism, real, simulat ori stimulat, oricum iresponsabil. Sub acest însemn se înscrie şi cochetăria actuală a unor obraze subţiri cu faunii primejdiei. Parcă s-a dezlănţuit un bal valpurgic. Unii întind fără odihnă coarda, alţii o zbîrnîie frenetic, nimeni dintre cei care au înşfăcat contrabasul zîzaniei nu pare preocupat de altceva decît să amplifice vacarmul. Riscul tot mai vizibil ca această coardă să se rupă, şfichiuind şi distrugind la întîmplare odată cu zvîrcolirea ei de şarpe, e în mod stupefiant ignorat (…) De aici, un sentiment foarte extins de impunitate, aliatul cel mai periculos al revendicativismului gratuit. „


Am făurit o Revoluţie ca s-o călcăm tot noi în picioare, acum. (…) Păi dacă aşa stau lucrurile, hai să dau o sugestie în numele celor care vor să-şi apere liniştea şi tihna faţă de această maree isterică şi insolentă. Pentru orice individ care participă la o manifestaţie neautorizată de lege – amendă – să spunem 2500 lei de căciulă! Dacă alte mijloace nu pot fi puse eficient în aplicare, să simtă fiecare amator de show-uri pe buzunarul său ce înseamnă „luxul” de a participa la aceste mascarade care murdăresc străzile Capitalei de cîteva luni încoace“


„Mai mulţi cititori ne semnalează că în unele oraşe din ţară circulă anumite manifeste prin care populaţia este instigată să participe la „Revoluţia” ce, chipurile, ar avea loc în aceste zile la Bucureşti. Facem apel către cititorii ziarului nostru să nu dea curs acestor provocări vizînd destabilizarea politică a ţării (…)

„Cum să nu creadă în atari condiţii – această tîrlă agresivă, organizată pe bani grei şi manevrată cu criminale intenţii că ei, golanii, chiar sînt „parlamentul” democraţiei autentice dînd ultimate guvernului şi preşedintelui ales.“

„sînt plătiţi cu 400 lei pentru 12 ore de prezenţa în Piaţa. Comit infracţiuni penale, pasibile de pedepse cu închisoarea“

De unde să ia dl. Coposu, fostul informator al securităţii, nişte legionari de nădejde, ca pe vremuri ? Pe securişti i-a pus în posturi importante, aşa că pentru gărzile domniei sale sunt buni şi indivizi de teapa dlui Dincă (…)

„(…) persoane serioase ne-au informat că au fost acostate şi îndemnate să primească bani şi ţigări pentru a participa la manifestaţie (…). Noi nu am văzut şi, de aceea, să zicem că sînt „zvonuri” (…)
În jurul orei 12,00 circulaţia spre Piaţa Unirii este blocată. Manifestanţii au ocupat strada şi scandează lozinci anti-comuniste, anti-feseniste, anti-Chiţac. Doi agitatori cu porta-voce se mişcă încolo şi-ncoace, printre rîndurile rarefiate şl îndeamnă la „unitate şi luptă”. Un cetăţean este purtat pe umeri de voluntari. Pe spatele gol, pe pielea oacheşă, se văd dungi roşii. Revoltatii îl plimbă multă vreme ca pe o relicvă. Se spune că a fost bătut de poliţie. Vederea lui stîrneşte mînie. Se scandează şi mai puternic „Jos Chiţac”. Încep huiduielile şi fluierăturile.

(…) Manifestanţii din Piaţa Universităţii susţin că ei reprezintă poporul. (…) Însă mulţimea poate fi scăpată da sub control şi atunci evenimentele se vor precipita ca sub un tăvălug pe care nimeni nu-i mai poate opri. Dacă cei din Piaţă reprezintă poporul, atunci poporul român e rău şi intolerant.”

Medicul, mirat, l-a întrebat pe amicul agitator: „Ce faci măi, aici?”. „Pssst”, zice amicul şi se uită temător în jur, făcîndu-i discret semnul cu număratul sutelor. „I-au 3000-3500 pe zi”. Asta e pentru „agitatori”. Cei cu porta-voce i-au probabil salarii cît miniştrii lui Ceauşescu. De altfel, se lucrează organizat, cu atribuţii diferite, de la „gornist”, la cel care aduce mîncarea ori se ocupă de lozinci, etc.“

Arivişti ori „necopţi” politic, ei încearcă „să-şi facă loc” agitînd lozinci „scrise sau spuse” în care se clamează necesitatea înlocuirii „trecutului” comunist cu „mai mult ca perfectul” interbelic, mascat în poetic viitor. (…) în sub- sau semi-cultura „pieţarilor politici” de azi (…) singurul lucru pe care îl pot mînui fiind securea procesului de intenţii politice. Ei nu ştiu că această armă, dacă nu are în spate un aparat represiv şi o frică pentru viaţa proprie diseminată în proporţie de masă, se întoarce întotdeauna împotriva celui ce o ridică (…)


“(…) La reprosul mamei că nu se duce la munca ca sa aiba din ce-si creste copilul, Petre a lovit-o peste mînă, rasucindu-i bratul cu care a încercat să îl scoată din piaţă şi jignind-o. Incurajati, cîţiva tineri din anturajul lui au lovit-o pe femeie cu picioarele şi au ars-o pe braţe cu tigarile – totul în cascadele de rîs ale colegilor din legiune. În stradă a început o cursă de urmarire, mama scăpînd de huligani de-abia în metrou. (…) În fruntea bandei de golani , fiul său era în stare să o omoare. „Doamne, ce le-o fi dat de i-a transformat în animale şi unde vom ajunge?” Sub lozinca libertăţii de opinie (…) iată că revolutionarii de profesie din Piata Universitatii au învăţat tinerii sa-si batjocoreasca mama. Fiicele se muta în corturi, trăind în promiscuitate. ” Acestea sînt – deocamdată! – binefacerile pe care ni le-a adus politica otrăvitoare a partidelor aşa-zis istorice. Confuzia politică, dengringolada, drogurile şi viaţa de moravuri usoare (…) Ură semanati, ură veti culege.”

„Joi, 14 iunie, ora 10.05. Pe scara din stânga platoului din incinta Poliţiei municipiului Bucureşti sunt masaţi cei pe care minerii îi aduc în stradă. Sunt purtaţi în goană printre maşinile calcinate. Unora sângele de pe faţă li se adună în barbă. (…) Antonie Dumitru (…) este unul dintre ei, i s-a smuls cuţitul din mână cu foarte mare greutate. El contestă. O dată arestat, a devenit mieluşel. Ca şi Vlăducu Radu (…) Arată rău de tot. Abia poate vorbi. (…) Ca şi profesoara de engleză Popinceanu Maria, „culeasă” din Piaţa Universităţii. E drogată. Ţipă isteric (…) Ştef Maria depune mărturie de trecător: „A sărit la mine cu unghiile. M-a tras şi de păr. Răcnea ca şi acum: „Vedeţi unde am ajuns dacă nu l-aţi votat pe Raţiu?”

Căpitanul de poliţie Şuhan le ascultă pe amândouă. E calm, nu ştim cum de rămâne calm. În clipa asta i se aduce de pe stradă încă un om (?), avea la el două cuţite, sângele îi curgea pe faţă. Se apără: „(…) Am 21 de ani şi mă numesc Borza Ion. Sunt nevinovat.” „Suntem nevinovaţi” – preiau replica cei de pe scară. Care va fi fiind realitatea? Noi ştim ceea ce vedem. (…) Ieri la ora atacului eram în Piaţa Universităţii. Ocupanţii unei maşini cu număr fals – 2-AG-132 – au împărţit „non-violenţilor” sticle cu conţinut incendiar. Cei care au făcut ce vedeţi aici nu-s oameni. Scursură din întreaga ţară, rebut social, canalii. Beţi şi drogaţi.

„Dragi mineri, (…) Aşa cum ati vazut, de asta data avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate.
(…) Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Şi de astă dată aţi demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică aţi simţit momentul dificil şi cu o dăruire exemplară v-aţi arătat gata să fiţi solidari cu puterea nouă.

Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei 16-21 Decembrie, depozite de bâte şi de alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe. În subsolul clădirii Universităţii, s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. (…) Noi considerăm că răspunderea morală o au şi unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă.“

„(…) Autorii morali ai rebeliunii din 13 iunie sînt de notorietate publica. Trebuie cunoscuti clar, de catre întreaga opinie publica si organizatorii practici, efectivi. In afara acestei cerinte, orice plasare a analizei si a (…) pasiunilor doar spre 14 iunie este si fara sens si total lipsita da moralitate. (…)

Si acum, despre mineri! Gestul lor, noua lor venire in Bucuresti au fost, o spunem cu toata convingerea superbe si salutare. (…)

In 14 iunie dimineata Televiziunea iesita dintr-o noapte de cosmar , prezenta coloanele muncitorilor bucuresteni scandind ” cinste lor, cinste lor, cinste minerilor”(…)“

„Continuând să considere că poporul ar fi prost şi slab, credul şi laş, lacom şi indiferent, mafia licitatorilor de patrie a aruncat din nou spre gâtul ţării laţul opresiunii, împletit grijuliu din funia fricii, unsă în prealabil cu alifiile unei demagogii întristător de abile. S-au aliat ori s-au pomenit aliaţi pentru acest asalt ucigaş câţiva cărturari şcoliţi, care au pregătit pomezile sub frunţile lor închiriate diavolului, cu bisericuţe de emuli avizi de un ideal ce le lipseşte, – aceştia au împletit cu tinerească destoinicie frânghia, admiţând că împletesc şnur de mărţişoare – cu clienţii stabilimentelor de sănătate psihică sau penală – nemotivat şi riscant decăzute din prerogative – care şi-au oferit braţul iute, dar iresponsabil pentru a executa lovitura. Din foişorul ascuns pe după iedera făgăduielilor de tot felul, priveau şi conduceau desfăşurarea evenimentelor naşii cei mari şi cei nepotoliţi ai revanşei, strategii care scrutează câmpul de luptă prin binocluri ce au pe lentile, în loc de miră, o literă „S” tăiată vertical de două paralele.

(…) Este grav, este tragic că adevăraţii duşmani ai democraţiei au vrut să instaureze dictatura, sub masca perfidelor lozinci antidictatoriale.“

„(…) ar fi fost greu de crezut pentru mulţi că mârşevia falangelor fascizante poate să ajungă atât de departe încât să ignore fără ruşine voinţa liber (…) Abia în acest cadru putem să înţelegem cât de cât rolul funest, împovărător pe care o clică de intelectuali crescuţi la şcoala violenţei legionare, a spiritului fascist, ignar şi agresiv – încearcă să-l insufle străzii“.

„Începând cu ziua de azi, nimic din tot ce s-a strigat timp de 55 de zile în această Piaţă nu mai poate fi crezut, pentru că azi, 13 iunie, manifestanţii de aici şi-au manifestat definitiv lipsa de sinceritate şi întreaga necredinţă. Au dovedit în acelaşi timp o instruire teroristă desăvârşită şi un nestăvilit apetit pentru violenţă“.

„(…) Forta de soc a celor doua rebeliuni a fost constituita din huligani, lumpeni, obisnuiti ai penitenciarelor si declasati. Au participat, în numar redus, intelectuali, oportunisti, carieristi, impostori, esuati ai culturii si creatiei, fiinte impersonale, repetenti ai demnitatii. Printre rebelionari s-au aflat, de asemenea in numar redus, studenti si elevi ale caror sentimente curate au fost intr-atit speculate de cîtiva propagandisti abili, incît au izbutit sa le transforme in opusul lor.

(…) Prin diferite canale, s-a promovat cu obstinaţie – care nu poate scapa celor avizati in ale istoriei ultimilor saizeci de ani – cultul mortii, al eroului, ideea pacatului, a sacrificiului si a mîntuirii. S-a folosit, cu prisosinta, psihoza anticomunista. Idei elitiste au fost, si ele, puse in circulatie. S-a încercat, intr-o buna masura s-a si reusit, crearea sentimentului solidaritatii grupale si al încrederii nestramutate in victoria „cauzei*. Timp de citeva luni, dar îndeosebi incepind cu amalgamarea politica a demonstratiei din Piata Universitatii, a fost mai mult declt evident ca o serie de ziare si reviste, (…) au promovat constient sau nu, dar insistent, idei din arsenalul miscarilor de extrema dreapta. Desi teoreticieni ai demonstratiei îmbratisau formal viziuni democratice si se autoprezentau ca singurii mesageri ai democratiei – in realitate – sau continutul ideilor lor, acestea comportau un caracter antidemocratic. (…) Unele dintre metodele puse la lucru in Piata Universitatii ne-au amintit – sa nu-si fi dat oare seama organizatorii demonstratiei de acest fapt? -de cele specifice miscarii fascisto-legionare; cintece, versuri rostite in grup, rugaciuni colective, ingenunchieri, ridicarea pumnilor, raspunsuri date la comanda, amenintari si jigniri la adresa guvernului ,presedinte tarii si fapt de o inimaginabila aroganta, jignirea unui intreg popor. Nu au lipsit, cel putin in ultima faza a demonstratiei, nici marsurile dinspre Piata Universităţii catre Televiziune sediul unor ambasade ori chiar partide. Sa fi fost teoreticienii pietei atît de ignoranti, cultura lor pontica si psihologica sa fi fost atit de redusa incit sa nu-si fi reprezentat consecintele actelor lor? Dimpotriva, credem ca erau cunoscatori ai trecutului unor miscari de dreapta. Incit stiau dinainte ce urmeaza sa se intîmple, daca metodele acelor miscari sint fara rezerve aplicate. Oricum s-ar raspunde la aceste întrebari, rezultatul urii, al anticomunismului primitiv, exclusivismului si elitismului s-a vazut cu ochiul liber in ziua-noapte de 13-14 iunie.“

Rebeliunea din 13-14 iunie a fost pregatita, organizata, dirijata. Ea a fost o rebeliune de tip fascisto-legionar. In spatele el a stat un joc al vicleniei si al intereselor politico-materiale care nu se suprapune si nici nu are ca fundament „viclenia istoriei”. Rebeliunea din 13-14 iunie a fost desavirsit calculata. Adevaratii ei organizatori, cel care au aruncat cetele organizate In lupta, au stiut ca rebeliunea nu are cum sa izbindeasca . El au prevazut reactia maselor a clasei muncitoare, a mlnerilor în special. El au gindit ca in împrejurarile date din tara noastra, ca de altfel de oriunde,violenta naste violenta. Nu atît victoria rebeliunii ii interesa pe cei care au organizat-o, cit, cea de a doua violenta.“

„Trebuie s-o recunoaştem fără ocolişuri, acest mecanism diabolic, înşurubat în Piaţa Universităţii, avea drept scop ultim lovitura de stat. Eşuarea acesteia ţine într-o oarecare măsură de miracol. Şi ţine foarte mult de mobilizarea oamenilor cinstiţi, care s-au pus în mişcare în cursul nopţii şi al dimineţii de azi, zădărnicind prin prezenţa lor acţiunile extremiştilor atât de bine instruiţi.

Oricâte lucruri urâte se vor spune – şi se vor spune – despre aceşti oameni, despre muncitorii din Bucureşti şi din împrejurimi şi despre minerii noştri, prezenţa lor era absolut necesară pentru a anihila violenţa forţelor extremiste, în mijlocul cărora mulţi intelectuali şi foarte mulţi ziarişti s-au simţit şi par să se simtă în continuare foarte bine. Scriu aceste rânduri şi simt cum mi se blochează cuvintele, nefiind în stare să înţeleg de unde atâta nesinceritate şi atâta laşitate. Neînţelegând cum se pot desprinde unii atât de uşor de adevărul şi durerea oamenilor simpli”.

Că pe 13 iunie a avut loc în Bucureşti o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii, (…) Ceea ce s-a întâmplat a doua zi în Bucureşti, începând cu primele ore ale dimineţii, a fost o reacţie, tot atât de inevitabilă. Spirala violenţei, odată iniţată, urcă întruna. (…) În aceste condiţii, comportamentul grupurilor minereşti şi muncitoreşti nu a fost, şi nici nu avea cum să fie paşnic.

Faptul că presa străină nu vrea să vadă decât violenţele acestei, să-i spunem, „poliţii civile”, trecând cu nonşalanţă peste cele întâmplate în 13, este un lucru cât se poate de iritant.

“Încercările de puci, inclusiv, cea maximă, de miercuri, au eşuat şi datorită forţei şi datorită virtuţilor climatului democratic, dragostei de linişte şi ordine abia înfiripate.”

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Cu speranta ca niciun cerber nu va actiona in rezonanta cu „termenii cretinismului sau candorii” (citat din textul de mai sus, de fapt un citat citat dintr-o sursa nespusa dar mereu supusa) vin si eu cu o completare-imagine: http://tinyurl.com/pod3c6h
    Sa va fie de luat aminte. Dragostea („de linişte şi ordine abia înfiripate”) e oarba de-a binelea.

  2. Iertati-ma ca v-o spun, dar cele doua manifestatii nu au nimic in comun. Singurul lucru asemanator este propaganda ce le-a insotit pe amandoua si asta ne arata ca sunt acelasi tip de oameni care o produc.

  3. Intre timp, feseneul si-a luat fata europeana, pupilul pupilului de atunci al ultimului reprezentant al stalinismului in Romania a fost, cu votul a 70% din 40%, fortat numit prim-ministru, minerii se numesc astazi jandarmi si actioneaza cu legea facuta de alesii poporului- coercitiv impotriva dreptului de manifestare a opiniei- de partea unui stat, devenit asa zis de drept, dupa puciul devastator de anul trecut.

    Ca lucrul acesta se intimpla in vremuri cind esalonul trei al fostilor comunisti e la putere, ca eternul bolsevic coordoneaza din umbra mersul partidului in directia reabilitarii idealurilor sale, ca unul din partidele hulite atunci se situeaza de partea prigonitorilor de atunci sunt doar istorie, istorie pe care majoritatea romaneasca n-a invatat-o. Altfel ar fi stiut ca va fi condamnata sa o repete.

    Ca un offtopic banal: m-a impresionat profund privirea de copil prostut, adulatoare, pe care pionierul Ponta i-a daruit-o lui Nicolae Ceausescu. La fel se uita adultul Ponta in gura batrinului bolsevic.

    http://noradamian.wordpress.com/2013/10/17/cazul-panait-standard-de-lucru-in-cooperativa-avantul20/pionierul-pontaceausescu/

    • Fotografia propusa de dvs. are valoare de simbol: conucatorii de azi, fostii „copii ai lui Ceausescu”. Atunci, ce sa te mai miri !?

    • Pupilul pupilului este un fost „golan”. Odata trecut de partea cealalta, a schimbat boneta de (Che)rebel cu camasa rosie de khmer balcanizat. Pastrandu-si insa metehnele: invata mult mai multe de la adversarii sai, decat de la aliati. De exemplu, Iliescu nu minte, ci evita subiectele stanjenitoare.

      • Presupun ca, atunci cind spui ca premierlügnerul e fost „golan”, ai in vedere declaratiile lui. Sau ai gasit pe undeva si ceva dovezi ca, intradevar, el a manifestat atunci impotriva tatucului etern? O fi fost si batut de mineri, mai stii? Nu m-ar mira ca, intre timp, sa fi gasit mai multi martori. Martorii lui Ponta, precum a fost si comisia de negare a plagiatului.

        Fake sau ben trovato, un lucru e clar: Ponta s-a uitat asa bovin la cineva. Probabil la popa Sirbu, cind acesta l-a maritat in prima familie de partid nascuta dupa puciul securist din `89. Altfel, cum mai fakeiau aia poza? Sau si privirea bovina e fake?

  4. Genial articolul!

    Ar trebui un colaj cu declaratiile oamenilor politici legate de manifestarile din 2012 vs ce declara acum, pentru a contrasta clar felul in care isi schimba parerea in functie de interesele de moment.

  5. Parca nu ar fi chiar asa, desi ceva-ceva semne sint; in plus sint alte vremi.
    Dar un lucru foarte rau pe care l-ati facut: daca tot ati rasfoit presa vremii pentru a ne selecta fragmente din textele aparute atunci, ar fi fost normal, zic eu, sa treceti si autorii.
    Cei care „au salvat Romania” alaturi de parintele PSD-ului, Ion Iliescu.
    Vorba aia, sa-i stim si noi.

    • Scopul acestui colaj nu este “demascarea” autorilor, ci punerea în evidenţă a unor izbitoare similaritaţi stilistice, de ton şi mentalitate între campania de atunci şi cea de acum, împotriva demonstranţilor.
      Cât îi priveşte pe autorii (instigatorii la violenţă) de atunci, ei sunt –în mare parte – nume cunoscute şi personaje active public, până azi.

      • De acord, scopul nu era ” “demascarea” autorilor”, dar daca „ei sunt –în mare parte – nume cunoscute”, parca meritau amintite. Spre nemurire :P
        Ca, par egzamplu, CTP poate ar vrea sa-si reaminteasca ce scria in iunie 1990.

  6. Intr-adevar izbitoare similaritaţi indiferent de campanie dar si de companie//alianta/anturaj…
    Înşelăciunea şi minciunile au jucat un rol foarte important în obţinerea şi menţinerea controlului.
    De la Marx si Lenin incoace telul le-a ramas acelasi: obtinerea si pastrarea puterii, sustinerea unui control absolut al societatii.
    Inselaciunea si minciunile au jucat un rol foarte important in obtinerea si mentinerea controlului si sunt folosite pentru justificarea violentei.
    Cei care ingroasa zilele acestea niste randuri, poate stiu ca liderii comunisti au spus ca “puterea politica a Partidului Comunist nu va fi impartita cu nici un alt individ sau grup.”

    “Chiar de la început comunismul a moştenit clar gena dictaturii. Este despotic şi exclusiv. N-a coexistat niciodată cu nici un alt partid politic sau grup într-o manieră sinceră, nici când încerca să obţină puterea, nici după ce a câştigat controlul. Chiar şi în timpul aşa-numitei perioade „relaxate”, coexistenţa PCC cu alţii a fost cel mult un spectacol regizat.” (tot din Noua comentarii despre Partidul Comunist)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rasvan Lalu
Rasvan Lalu
sociolog, cercet. st.(München), dr.(Kassel) doc.(Jena)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro