Home » Fără categorie » Citesti:

Economia românească? Sau economia din România, cu capital străin?

Alin Th. Ciocarlie aprilie 14, 2011 Fără categorie
5 comentarii 5,073 Vizualizari

Studiile şi cercetările efectuate timp de mai bine de 15 ani de profesorul dr. Cezar Mereuţă, preşedinte al Centrului Român de Modelare Economică (CERME) şi de două ori laureat al premiului Academiei Române pentru economie (1996, 2000), evidenţiază  pregnant gradul ridicat de concentrare existent în economia României, precum şi dependenţa semnificativă actuală de companiile transnaţionale care operează pe teritoriul ţării.

Cercetarea a fost iniţiată în anul 1994 şi încă din perioada 1995 – 1997 a invalidat celebrul principiu „20/80” al lui Pareto (20% din cauze generează 80% din efecte) în lumea companiilor: la nivelul sistemelor naţionale, 3 – 6 % din companiile active (definite de prof. Mereuţă drept „companii noduri”) acoperă 80 % din cifra de afaceri. De exemplu, în România anului 2009, acestea deţineau o pondere de numai 4,8% în totalul celor 466.000 de firme active, dar una de aproape 82% în cifra totală de afaceri, pe baza datelor disponibile la Institutul Naţional de Statistică.
O asemenea concentrare l-a determinat pe cercetător să se limiteze, la rândul lui, asupra unui „Top 100 companii din România”, clasificate după cifra de afaceri (şi nu numai), ale cărui concluzii au fost publicate cu regularitate din 2000 până în 2009 inclusiv. După 10 ani, rezultanta principală este că acesta constituie un puternic indicator de reprezentativitate pentru ansamblul economiei: fără a intra în elemente de calcul, ponderea cifrei de afaceri a „Top 100” reprezintă, cu o probabilitate de 0,95, aproximativ 25% din cea a sistemului naţional şi explică circa 80% din variaţia ratelor de profitabilitate din economie.

Sub aceste valori care legitimează cantitativ valabilitatea şi valoarea cercetării, „Top 100” oferă o multitudine de elemente calitative de o bogăţie impresionantă, care conturează un tablou deosebit de sugestiv privind structura sectorială şi modelul de dezvoltare economică din România ultimilor 10 ani. Iată numai câteva:

  • Dacă în anul 2000 „Top 100” includea 40 de companii cu capital majoritar de stat, cu o pondere de 60,8% în cifra de afaceri a topului, în anul 2009 erau 77 de companii cu capital majoritar privat, cu 83,6% din cifra de afaceri a topului;
  • Ratele procentuale brute ale profitabilităţii la companiile cu capital privat/de stat au variat de la -0,87/-5,67 în anul 2000 la 9,38/2,69 în 2007 şi 3,82/0,07 în 2009;
  • Foarte relevantă pentru dimensiunea integrării României în economia globală este dinamica 2000 – 2009 a prezenţei în „Top 100” a companiilor multinaţionale semnificative (cu cifre de afaceri de peste un miliard de euro în ţara de origine şi un grad de transnaţionalitate mai mare de 20%): numeric de la 24 la 58, iar ca pondere a cifrei de afaceri în cea a topului de la 20,7% la 72,4% – creştere de 3,5 ori! Rata lor consolidată de profitabilitate a avut un vârf de 10,96% în 2006 şi a coborât la 3,81% în 2009, fiind permanent cea mai înaltă din top între 2003 şi 2009.
  • Industria prelucrătoare a avut 41 de companii în top şi o pondere de 28% în cifra de afaceri a topului în 2000, scăzând la 22 de companii (aproape jumătate!) şi 23,5% în 2009;
  • După câte două prezenţe în 2001 şi 2002, au ieşit definitiv din top Tractorul şi Roman Braşov, Alprom, RIFIL Săvineşti, Ductil Steel, Sofert Bacău şi Electroputere Craiova, cândva etaloane ale industriei româneşti;
  • Comparativ, sectorul de comerţ, hoteluri şi restaurante a crescut de la 21 de reprezentanţi la 36 în 2009, iar ponderea cifrei de afaceri de la 16,7% la 35,5% (mai mult decât dublu!);
  • Nu este o noutate că marile companii de comerţ prezente în top sunt printre principalii importatori: între ponderea cifrei lor de afaceri în „Top 100” şi gradul de acoperire a importurilor prin exporturi la nivel macroeconomic (de la 79,2% în 2000 la numai 57,5% în 2007) există un coeficient de corelaţie statistică de -0,95! Un nou argument că „Top 100” se confirmă pe deplin ca un indicator de stare al ansamblului economiei…
  • Într-o ţară în care sunt atâtea de făcut, sectorul construcţiilor are numai doi reprezentanţi puternici: Hidroconstrucţia şi Energomontaj, cu nouă, respectiv patru prezenţe în topurile anuale.
  • Există un număr de 30 de „campioni”, prezenţi în fiecare an în „Top 100”, lista lor poate fi văzută mai jos. Ei constituie o veritabilă „axă a puterii” la nivel microeconomic, spune profesorul Mereuţă, deoarece cumulează 50% din cifra de afaceri şi 73% din profiturile celor 10 topuri din perioada 2000-2009. Cu capital de stat sunt 13, iar 17 sunt cu capital privat – din care 15 sunt companii multinaţionale… Un număr de 9 înregistrează pierderi, iar aici capitalul de stat este (surpriză?) cel mai bine reprezentat, cu şase companii: Societatea Naţională de Transport Marfă, Societatea Naţională de Transport Călători, Compania Naţională de Căi Ferate, TAROM, Oltchim şi RADET Bucureşti.

Nici măcar vastul spaţiu oferit de Internet, dar nici răbdarea cititorului nu permit o detaliere în continuare a concluziilor atât de interesante ale profesorului Cezar Mereuţă. Doar că ele constituie „un lung prilej de vorbe” – nu „şi de ipoteze”, cum continua Topârceanu, deoarece demonstraţia profesorului este completă.
Spune, de exemplu, reputatul analist Ilie Şerbănescu: „Încă din anii 2003-2004, cercetările profesorului Mereuţă asupra Topului 100 România au evidenţiat legătura, atât la nivel micro, cât şi la nivel macroeconomic, între creşterea profitabilităţii generale din economie şi implicarea capitalului străin, mai puternic şi mai performant, dar şi reversul acestei medalii, pe care l-a constituit scoaterea iremediabilă din joc a capitalului autohton. (…) Modelul economic din România este unul de creştere economică pe bază de consum. Şi – mai grav, dar mai precis – pe bază de consum din import!”. Şi, pentru că este şi competent, şi independent, analistul se dezlănţuie în continuare vorbind despre acest model al nostru care conţine germenii prăbuşirii, despre dezastrul din economie, dezindustrializare, îndatorare externă, despre sistemul economic complet bananier şi dezarticulat de la noi, cu hipermarketuri fără fabrici, fără producţie agricolă şi cu maşini fără şosele…
Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, punctează şi el: „Analizele profesorului Mereuţă pun în evidenţă faptul că economia românească a internalizat puternice dezechilibre între sectorul IMM şi întreprinderile foarte mari (…) Numărul mare de microîntreprinderi din România reflectă nu atât explozia spiritului antreprenorial la români, cât utilizarea acestora pentru a reduce fiscalizarea excesivă a veniturilor personale”.
De la topul celor 10 ani, să revenim în actualitate. O actualitate în care ştirile economice sunt dominate de triumfalismul excesiv al creşterii exporturilor cu peste 40% faţă de primele trei luni din 2010, continuare a recordului fenomenal de anul trecut: suntem recordmenii Europei, ce mai! Ne aduce cu picioarele pe pământ, vorbind despre 2010, tot profesorul Cezar Mereuţă: „În mod paradoxal, în anul care are o creştere a producţiei industriale cu 5,5% şi a industriei prelucrătoare cu 6%, a valorii adăugate din industrie cu 5,1%, cu atingerea unei valori record a exporturilor de 37,25 mld. Euro faţă de 33,7 mld. Euro în 2008 şi cu un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de 80%, România a înregistrat o creştere negativă de -1,3% (…) Principala explicaţie a acestei stări de fapt constă în prăbuşirea sectorului de construcţii în al doilea an consecutiv (2009: -13,3%; 2101: -10,7%)!”.
Au mai scăzut în 2010, dar mai puţin, comerţul, transporturile, telecomunicaţiile şi agricultura. Iar declinul construcţiilor se datorează incapacităţii noastre cronice de a absorbi fonduri europene structurale, care să finanţeze marile proiecte dinspre care aflăm mai multe ştiri de reziliere decât de demarare.
S-a schimbat oare ceva între timp, care să justifice optimistele prognoze de creştere economică, întrebăm noi? Dar pe cine să întrebăm? Poate tot pe Ilie Şerbănescu, care ne păleşte în creştet cu pesimismul care-l caracterizează pe optimistul bine informat: „Nici un guvern nu mai poate vorbi de creştere economică dacă nu este bazată tot pe consum, deoarece statul român nu mai posedă mai nimic – nici industrie care să creeze valoare adăugată, nici bănci care să crediteze sectorul real, nici agricultură, nici măcar comerţ, deci nu mai poate influenţa cu nimic economia. Iar după ce vom creşte doi-trei ani tot pe consum, tot pe datorie, iar va veni FMI şi ne va zice să tăiem din salarii şi pensii!”.
Într-adevăr, întrebările le putem doar plimba între noi în căutare de răspunsuri, deoarece nici guvernul, nici ministerele economice, nici comisiile parlamentare de specialitate nu par a manifesta vreun interes faţă de cercetările şi rezultatele profesorului Cezar Mereuţă. Rămânem cu satisfacţia imensă că ne-a oferit atâtea învăţăminte chiar în ziua în care a împlinit venerabila vârstă de 75 de ani şi să-i urăm multă sănătate şi putere de muncă, cu speranţa că tot domnia-sa ne va răspunde şi la alte întrebări, care ne neliniştesc (prietenii ştiu de ce!):

  • se mai poate oare vorbi de companiile româneşti, sau de companii DIN România? De economia românească sau de economia DIN România, cum spune Ilie Şerbănescu?
  • Dacă marii exportatori au capital străin, unde se iau deciziile cu privire la ce, unde şi cât să exporte România?
  • Care este gradul de dependenţă al “viguroaselor noastre exporturi” de Top 3 sau Top 5 exportatori? Cu ce-am mai rămâne, adică, dacă Nokia ar transfera producţia în Rep. Moldova, iar Renault în Maroc sau Rusia, pe baza celor mai fundamentate considerente corporatiste?
  • Are vreo noimă fericirea guvernanţilor noştri pentru creşterea accelerată a exporturilor? Au contribuit cu ceva? Tocmai citirăm că ungurii au dat şi dau ajutoare de vreo 250 de milioane de Euro pentru Mercedes, Audi si Opel, ca să creeze vreo 30.000 de locuri de muncă şi ca sectorul auto să contribuie cu 20% la exportul Ungariei peste câţiva ani…

Notă: citatele au fost preluate din volumul „Zece ani în zece topuri” editat de Finmedia, iar declaraţiile din cadrul evenimentului „Gala Top 100 companii” organizat tot de Finmedia pe 12 aprilie a.c. în Bucureşti.

Caracteristicile celor 30 de companii prezente permanent in Top 100 România in perioada 2000 – 2009

Nr. Cifra de afaceri Profit/pierdere Indice de volum Rata profit/
Crt. Sector Denumire companie Localitate cumulata cumulat CA 2009/2000 pierdere, % Structura
mil. EURO mil. EURO proprietatii
1 2 OMV PETROM SA Bucureşti 29084,174 2975,422 1,154 10,23 CMS
2 3 ArcelorMittal Galati SA Galaţi 13788,494 -258,154 0,975 -1,87 CMS
3 3 ROMPETROL RAFINARE S.A. Constanţa 12500,635 -788,944 4,454 -6,31 CMS
4 6 METRO CASH & CARRY ROMANIA SRL Voluntari 10997,458 448,045 3,837 4,07 CMS
5 3 AUTOMOBILE DACIA SA Mioveni 10837,304 120,927 9,334 1,12 CMS
6 7 ROMTELECOM S.A. Bucureşti 8749,998 226,288 0,837 2,59 CMS
7 4 ELECTRICA SA Bucureşti 8690,774 437,810 0,245 5,04 S
8 7 ORANGE ROMANIA SA Bucureşti 7606,376 2696,207 3,327 35,45 CMS
9 7 VODAFONE ROMANIA SA Bucureşti 7284,928 2153,385 2,757 29,56 CMS
10 4 GDF SUEZ ENERGY ROMANIA S.A Bucureşti 6546,450 356,161 4,711 5,44 CMS
11 6 BRITISH AMERICAN TOBACCO (ROMANIA) TRADING Bucureşti 5013,441 362,114 5,999 7,22 CMS
12 7 SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA Bucureşti 4561,913 -56,832 0,533 -1,25 S
13 6 PORSCHE ROMANIA SRL Voluntari 4539,065 497,867 7,704 10,97 CMS
14 4 HIDROELECTRICA SA Bucureşti 4453,732 124,813 6,000 2,80 S
15 4 COMPANIA NATIONALA TRANSELECTRICA SA Bucureşti 4175,267 225,383 6,573 5,40 S
16 3 ALRO SA SLATINA Slatina 4173,993 682,010 0,942 16,34 P
17 7 SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI Bucureşti 3946,803 -216,448 3,212 -5,48 S
18 3 OLTCHIM SA Râmnicu Vâlcea 3434,281 -221,957 1,096 -6,46 S
19 7 COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE “CFR” S.A. Bucureşti 2996,541 -869,654 0,825 -29,02 S
20 6 TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-EXPORT SRL Oradea 2975,612 7,787 1,390 0,26 P
21 3 COCA COLA HBC ROMANIA SRL Bucureşti 2966,609 379,037 4,567 12,78 CMS
22 6 MOL ROMANIA PETROLEUM PRODUCTS SRL Cluj-Napoca 2788,616 59,310 7,223 2,13 CMS
23 1 REGIA NATIONALA A PADURILOR ROMSILVA RA Bucureşti 2576,699 220,648 1,235 8,56 S
24 7 S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaş 2392,883 651,255 1,979 27,22 S
25 4 REGIA AUTONOMA DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI TERMICE RA Bucureşti 2242,503 -308,436 2,222 -13,75 S
26 7 S.C.C.N.T.A.R.TAROM S.A. Otopeni 2171,998 -136,788 0,954 -6,30 S
27 7 COMPANIA NATIONALA POSTA ROMANA S.A. Bucureşti 2159,377 64,262 2,694 2,98 S
28 4 SN NUCLEARELECTRICA SA Bucureşti 2030,818 107,620 2,603 5,30 S
29 3 LAFARGE CIMENT (ROMANIA)SA Bucureşti 1927,227 755,642 2,075 39,21 CMS
30 3 DAEWOO-MANGALIA HEAVY INDUSTRIES SA Mangalia 1758,238 -245,225 4,300 -13,95 CMS

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. ellis spune:

    Nu e clar oare ptr multi sa sinteml niste sclavi ai europei?Marile puteri au stimulat coruptia PDS ului ani de zile si astfel au putut fura tot ce e mai bun din tara..Oameni inteligenti, materii prime si cite mai cite!! Iar acum se scot publicatii astea pe net!!Vom ramine sclavii europei atita timp cit vom ramine niste inculti !!!Nu cultura , nu scoala de calitate, ci bisrici care sa propovaduiasca smerenia si umilinta , acceptarea starii de rau fara a o putea schimba.Am ajuns la fundul sacului , si ce e mai grav e ca ne dam si noi seama..dra cred ca e prea tirziu sa mai putem face ceva , deja avem jugul la git si cheia in buzunarul argatului care mai da si cu biciu in noi!!

  2. dans spune:

    La multi ani dom” profesor” .
    Multumim pentru analize, poate ca la un moment dat o sa le citeasca niscaiva decidenti (desi ma indoiesc), care si inteleg ceva din ele si vor lua totusi niste decizii in folosul cetatenilor acestei tari si nu in folosul propriu

  3. annonim spune:

    Fara ai diminua din utilitate concluziile articolului scapa din vedere cateva aspecte, de ex. Din cei 30 de campioni prezenti in top 100, 13 sunt intreprinderi cu capital de stat iar 17 cu capital privat, 15 companii multinationale cu capital mixt international sau reprezentand tot atatea natiuni. Nu toate sunt profitabile, privat sau multinational. Dar toate se incadreaza in categoria mari dimensiuni. Nu se stie de ce trebuie sa ne ingrijoram unde exportam si cat, eventual tot. In definitiv comertul international este o ramura a economiei nesupusa planificarii, fluctuanta si sustinuta de cercetare.

  4. Dedalus spune:

    Capitalul romanesc este lovit concomitent din 2 directii:

    a) atitudinea conducerii politice a statului, de a favoriza in licitatii companiile mari straine (nu vreau nici un favor pentru romani, ci doar o tratare echivalenta – care nu exista…)

    b) comportamentul consumatorului roman, care vaforizeaza din pornire produsele si serviciile straine, fara un motiv intemeiat

    Se adauga distrugerea IMM romanesti, atatea cate erau, prin forfetarul de trista amintire, prin mimarea simplificarii birocratiei fiscale si altele.

    Multiple sunt modalitatile de lovire a firmelor romanesti, in special a IMM. Multe metode sunt extrem de sofiticate, fiind imposibil de inteles de catre public. Una dintre ele este gruparea proeictelor, a produiselor, lucrarilor si serviciilor dupa diverse criterii ne-economice:

    a) gruparea investiiilor in apa-canal in proiecte mamut la nivel judetean – evident atat la servicii (proeictare) cat si la constructii sunt mai peste tot firme straine, deoarece gruparea a mai multe investitii mici intr-un mai mare a condus la conditii de licitatie favorabile numai firmelor foarte mari, care nu exista in Romania…

    b) gruparea diverselor catyegorii de bunuri si servicii dupa criteriul “scopului final”, ceea ce favoriyeaza din nou valori mari de lictiatie si implicit firme mari…(straine).

    c) Practicarea unor preturi de dumping pentru o perioada, in care alte produse sunt scoase de pe piata; cand eliminarea este atinsa, companiile ce au orchestrat acest lucru impun preturi mari, care incep sa para obisnuite…

    Sii mai sunt multe astfel de metode.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Theodor Ciocarlie


Alin Th. Ciocarlie

Inginer (UPB – Mecanica fina, 1977) si absolvent al primei promotii a Programului Canadian MBA (1994-1995), dupa cursuri intensive de economie si management la universitatile Qu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)