Home » Fără categorie » Citesti:

Europenizarea si identitatea nationala ca o chestiune de nomadism

Ciprian Ciucu decembrie 7, 2011 Fără categorie
8 comentarii 1,201 Vizualizari

Europenizarea se traduce printr-o serie de drepturi civile şi economice transformate în avantaje competitive la nivelul cetăţeanului şi al mediului de afaceri. În timp ce, la nivel practic, suveranitatea este doar apanajul elitelor politice care au mai multă sau mai puţină libertate de a face ce vor când guvernează.

Cei care se întreabă fals câtă suveranitate trebuie/vrem/putem să cedăm ar trebui să-şi pună întrebări mai simple: vrem să circulăm liber în Europa (şi în lume, pentru că puţine sunt statele care cer vize europenilor) sau vrem suveranitate? Vrem să acces facil la bunuri de pe piața europeană şi să exportăm fără bariere (băneşti sau birocratice) sau vrem libertate totală pentru ca politicienii noştri să găsească cele mai bune soluţii – aşa cum le văd ei – pentru a asigura creştere (sau descreştere) economică? Vrem ca  cineva să ne împingă de la spate să ne reformăm justiţia sau îi lăsăm pe parlamentari să ne desfiinţeze instituţiile anticorupţie care au început să mişte? Şi apropo: Justiţia şi Afacerile Interne  sunt un domeniu în care cu voie sau fără voie am cedat din suveranitate de facto atunci când am aderat şi ni s-a impus Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie şi nu ne-a făcut deloc rău. Sunt multe alte domeniile în care apartenenţa la spaţiul european ne oferă avantaje uşor de cuantificat. Nu ştiu cum unii nu le văd sau se fac că nu le văd. Ei vin cu nişte aşteptări nerealiste, bizare, critică construcţia europeană dar nu se obosesc să ne ofere modele alternative de dezvoltare. Pentru că da, există un model european: europenizarea presupune democratizare, libertate economică şi transfer de valori multiculturale (că ne place sau nu, suntem o multitudine de culturi compatibile).

Sunt mai multe teorii care încearcă să explice europenizarea şi integrarea europeană dar zilele acestea, în contextul în care Franţa şi Germania cer un nou tratat pentru întărirea guvernanţei economice, trebuie să ne reîntoarcem la clasicul neofuncţionalism.  Teoria dezvoltată de americanul E. B. Hass şi publicată încă din 1958 este din ce în ce mai confirmată empiric. Această teorie contestată de mulţi pentru că nu explică toate procesele istorice aferente construirii UE (nici nu ar avea cum, o teorie nu poate acoperi totul, în ştiinţele politice/relaţii internaţionale) este în opinia mea o teorie care explică esenţa apariţiei şi dezvoltării Uniunii. Şi are multe de spus în discuţia noastră despre suveranitate. În teoria sa, ulterior dezvoltată şi de alţii, Hass ne spune că odată demarată integrarea (cooperare europeană) acesta dezvoltă mecanisme reglementatoare suprastatale care la rândul lor creează condiţiile pentru apariţia unor noi reglementări suprastatale într-un proces dinamic care urmează o logică proprie. Adică crearea Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului a dus la apariţia Pieţei Unice, care a dus Comunitatea Economică Europeană, care a dus la nevoia de reglementare în domeniul schimbului liber (free trade), care a dus la necesitatea ridicării barierelor vamale (tarifare şi netarifare) şi la apariţia spaţiului comun de circulaţie a oamenilor, capitalului şi serviciilor, care a dus la apariţia monedei Euro ca răspuns la speculaţiile financiare care se făceau pe seama monedelor naţionale, (aceste speculaţii de curs de schimb cântăreau câteodată mai mult decât productivitatea şi competitivitatea economiilor). Iar astăzi trebuie să apărăm Euro prin întărirea Guvernanţei Economice: Q.E.D., neofuncţionalismul este confirmat. Pe viitor este posibil să fie nevoie să apărăm guvernanţa cu mijloace de securitate, cine ştie. (Cred că am deschis multe comentarii cu propoziţia anterioară). Este vorba despre aşa-zisul efect de „spill-over” care se face simţit atât în interiorul Uniunii cât şi pe pielea vecinilor acesteia. Aşa birocratică şi plină de frământări cum este ea, Uniunea e încă foarte atractivă tuturor vecinilor din Est sau din Balcanii de Vest.

Ca unul care merge des în Republica Moldova şi de multe ori cu treaba de a evalua ce s-a mai făcut într-un domeniu sau altul în privinţa adoptării şi implementării aquis-ului european pot să vă spun cu mâna pe inimă că în aceşti doi ani şi mai cu seamă în ultimul an, s-au făcut progrese inimaginabile în toate domeniile pentru a compatibiliza ţara cu Uniunea Europeană. Aici Europenizarea este vizibilă, uşor de măsurat, aproape palpabilă. Formele schimbă fondul şi asta se vede în primul rând în modul în care generaţiile tinere, formate în România şi în Occident au acces la guvernare şi promovează reforme. Evident, nu e totul perfect dar lucrurile se schimbă vizibil. Pe 5 decembrie au demarat negocierile pentru adoptarea unui Acord de Liber Schimb Comprehensiv şi Aprofundat (adică condiţionat de tone de aquis comunitar în toate domeniile care afectează mediul de afaceri) şi vor intra în scurt timp în faza a doua a semnării unui acord liberalizare a vizelor pentru a călători liberi în Europa. Daca rezolvă instabilitatea politică, în câţiva ani cetăţenii republicii se vor bucura de facto de multe din avantajele europenizării, doar că nu vor avea politicieni în Bruxelles pe la diferitele instituţii. La Chişinău e o frenezie a reformelor, a experţilor de toate felurile trimişi de donatori internaţionali de toate felurile care vor să facă din mica republică modelul de succes, campioana, parteneriatului Estic. Singurii care au probele şi dileme de suveranitate naţională sunt antireformiștii şi comuniştii.

Două dintre caracteristicile neofuncţionalismului sunt complexitatea reglementărilor (regulatory complexity)  şi automatismul tehnocratic. Guvernarea nu mai este aşa de simplă, cere un efort educaţional susţinut. Şi nu întotdeauna politicienii fac faţă şi nu mereu cetăţenii înţeleg ce se întâmplă. Europenizarea cu avantajele pe care ni le aduce ne impune şi o clasă de tehnocraţi, rupţi de contactul cu cetăţenii, neverificaţi politic prin votul popular, doar verificaţi profesional, şi asta atât cât se poate.  Dar acesta este unul din costurile neevitabile. Democraţia este compensată  prin mai multă participare, dar acesta trebuie să fie competentă căci altfel este irelevantă. Am menţionat aici complexitatea şi tehnocraţia pentru că mă ajută la paragraful de mai jos dedicat identităţii naţionale şi/sau europene.

Nu mă tem să intru în chestiuni de identitate naţională. Subscriu la articolul lui Dan Tapalagă care pune multe întrebări esenţiale şi încerc să formulez câteva opinii pe marginea subiectului în care Dragoş Aligică nu a vrut să intre, fără a încerca să fac vreo demonstraţie de tipul existenţei/nonexistenţei Bursucului Vorbitor.  Mi-a plăcut mult cartea „Scurtă istorie a viitorului” a economistului francez de origine everiască Jacques Attali (fost preşedinte al BERD). Nu discut aici partea de futurologie şi nu discut validitatea ipotezelor înaintate de acesta ci doar preiau cei doi termeni: infranomazi şi hipernomazi.  Primii sunt cetăţeni fără competenţe speciale, fără prea multă educaţie, nu dispun de condiţiile necesare circulaţiei internaţionale şi sunt astfel (zic eu aici) tributari unor naţionalisme locale sau regionale, tipice. Sunt oarecum victime ale globalizării. Ceilalţi sunt ingineri, medici, afacerişti, politicieni, manageri, artişti, informaticieni, feluriţi experţi care deţin condiţiile deplasării libere (financiare şi educaţionale) atât fizice cât şi prin intermediul tehnologiei. Pe ei îi întâlnim mai des prin aeroporturile internaţionale. Ei participă activ formularea regulilor şi pun bazele lumii viitorului de peste cinci, zece sau mai mulţi ani. Printre ei sunt si tehnocraţii din paragraful de mai sus. Şi de ce mi-ar păsa mie ce identitate naţională îşi asumă ei? Ce mă interesează pe mine din România că sunt greci, unguri sau portughezi? Îmi pasă că Barosso e portughez? Nu. Îmi pasă doar că e european şi că trage tare pentru Uniune şi interesele ei şi interesele mele. Cum să mă poziționez în discuţiile despre un nou tratat pentru întărirea guvernanţei economice? Cum i-ar fi mai bine României sau cum i-ar fi mai bine Europei? Slavă Domnului că nu trăiesc în Marea Britanie şi nu am dilema asta, mi-am pierdut de mult încrederea în capacitatea de modernizare a elitelor locale.

Suveranitatea naţională este un concept al statului naţional, stat care câteodată este eficient şi guvernat bine iar câteodată eşuează (Grecia, Italia, Bulgaria, România şi altele) în a livra bunăstare durabilă. Identitatea naţională este un concept prea dependent de factorii de socializare. Iar aceştia pot fi mai mult sau mai puţin fixaţi geografic. Dacă trăieşti într-o lume dinamică, competitivă şi diversă, suveranitatea naţională, adică acea caracteristică care este folosită la nivel practic doar de politicieni, devine mai puţin urgentă. Asta nu înseamnă că nu-ţi iubeşti ţara, asta nu înseamnă că eşti mai puţin român, asta nu înseamnă că nu vrei să pui deoparte pentru ţara ta şi pentru ai tăi ce-i mai bun pe lume. Asta nu înseamnă că o să ţin cu alte echipe de fotbal sau de baschet. Asta înseamnă doar a fi ca incercam sa fim oamenii vremurilor noastre. Asa nu înseamnă că nu o să-l mai prefer pe Ion Creangă, pe care nu-l voi putea înlocui cu nimeni, este un dat cultural preţuit. Cel mult, îmi voi diversifica doar preferinţele.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Sile spune:

    Evident ! Asa cum libertatea fiecaruia e limitata de lege, suveranitatea trebuie limitata de inetlegeri cu putere de lege.Sunt aici si doua probleme: calitatea legii si a celor ce o pun in aplicare.Iar faptul ca acceptam sa ne restringem suveranitatea nu e o pierdere pentru ca nici restringerea libertatii individuale pentr a o respecta si pe a celuilalt nu e o pierdere.Pentru ca raminerea in interiorul legii iti asigura protectia celorlalti si a legii in sine. O zi buna !

  2. Groucho spune:

    totul se plateste !
    sintem dispusi sa platim pretul: sa hotarasca altii in numele nostru ?
    de ce am mai facut o “revolutie” ?

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Asta cu “Totul se plateste” era un film din seria cu Margelatu, parca.

      Am facut o revolutie pentru a ne smulge din estul comunist, totalitar si impus de o armata de ocupatie pentru a ne alatura vestului democratic, liber, pe baza dorintei noastre liber exprimate.

      Va amintiti?

  3. ixia spune:

    “They who can give up essential liberty to obtain a little temporary safety, deserve neither liberty nor safety.” (Benjamin Franklin)

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Who are they? Are they Romanians or are Europeans? And we are not alone.

      And the EU process is reversed: They (the 13 colonies) wanted independence from the United Kingdom for having liberty and freedom but we have to give up independence in order to have more liberty and more freedom.

      I think … just six months of reintroduction of visas regime with EU will make all of those brave warriors of liberty and independence change their minds. There is no liberty in the humiliation not being able to travel in the free world. Ask the others.

  4. Sergiu Simion spune:

    Exista doua dimensiuni ale integrarii in Uniunea Europeana care poate nu sunt accentuate suficient : o integrare a cetatenilor romani si o integrare a institutiilor romanesti .
    Cetatenii romani ( onesti ) care au ajuns prin Uniunea Europeana s-au integrat demult si Romania a beneficiat de un flux major de capital pe care nu a putut sa si-l produca singura in interiorul granitelor ei . Problema majora este ce facem cu institutiile noastre care dupa atatia ani alerga inainte , dar privesc mereu inapoi . In ceea ce priveste institutiile , este suficient sa urmarim cu atentie ce se intampla in Parlamentul nostru ca sa avem un raspuns elocvent :

    http://www.gandul.info/politica/cum-au-decis-parlamentarii-ca-nu-sunt-in-conflict-de-interese-daca-isi-angajeaza-rudele-senatorii-si-deputatii-beneficiaza-de-autonomie-9033579

    Din perspectiva cetateanului mediu , lucrurile pot fi mult mai simple daca este dispus sa depuna un efort si in interesul lui ( randurile de mai jos au fost scrise cu ceva timp in urma ):

    „ Pentru cetateanul est-european procesul integrarii inseamna desprinderea dintr-o societate bazata pe control social si pe excludere in care totii sunt egali dar unii sunt mai egali decat altii si intrarea intr-o societate bazata pe cunoastere , combaterea excluderii si centrata pe noi competente de baza ( WG B).
    La randul lor, competentele de baza cuprind competente cheie (DeSeCo) care vor fi explicate pe scurt mai jos. Daca in societatea traditionala de tip est-european cetateanul era considerat un reprezentant al fortei de munca�, care trebuia sa dispuna de un minimum de abilitati (citit, vorbit, scris si folosirea matematicii cat era necesar la locul de munca ) deci un executant docil (in realitate fara drepturi ) a carui viata era controlata si planificata aproape complet de catre stat , in societatea europeana actuala situatia este complet diferita. Cetateanul european este privit ca o fiinta autonoma care are drepturi si isi poate planifica singur viata deoarece dispune de noi competente (pachete de cunostinte ,aptitudini si atitudini transferabile , multifunctionale ) care permit implinirea si dezvoltarea personala , incluziunea sociala si angajarea. Diferenta esentiala fata de trecut poate fi exemplificata prin cele trei dimensiuni ale competentelor cheie DeSeCo amintite mai sus : a) nivelul autonom-individual ( dezvoltarea abilitatii individuale de aparare si sustinere a drepturilor , intereselor, responsabilitatilor, limitelor si nevoilor ; abilitatea de a alcatui si conduce proiecte de viata si proiecte personale ; abilitatea de a actiona in cadrul unui context / cadru mare ) b) folosirea interactiva a instrumentelor ( limbaj, simboluri, texte, cunostinte, informatii, noi tehnologii, etc.) si , in sfarsit , c) evolutia in grupuri sociale heterogene ( abilitatea de a relata altora, de a coopera, de a conduce si de a rezolva conflicte). Simplificand lucrurile , un cetatean european va trebui sa cunosca cel putin o limba straina, sa lucreze cu calculatorul, sa aiba competente interpersonale si civice , sa accepte diferentele intre el si altii , sa participe activ la viata sociala, etc. Din acest punct de vedere, integrarea in UE va dinamita din start orice tentativa si a oricarui stat de a-si transforma proprii cetatenii intr-o masa de manevra amorfa ” . ( http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Integrarea%20Romaniei%20in%20UE%20de%20SS.htm )

  5. euNuke spune:

    Iata ce confuzie axiologica poate naste aderenta ideologica la structurile mentale ale utopiei colectiviste cele mai recente: intelectualul public atasat cauzei unioniste ajunge sa postuleze o legatura de’a dreptul ezoterica intre un banal continent, un grup transfrontalier de fantezie politica organizata si sfintele idealuri ale democratiei si drepturilor omului. In mod cu totul paradoxal si hilar, s’ar parea ca progeniturile fantastice ale continentului au descoperit chintesenta democratiei si adevarata natura a libertatii si ca, in consecinta, ar trebui ca toti ceilalti pamanteni sa se lase deschisi la minte cu instrumentele monopolistilor luminati, adica, pe scurt, europenizati prin neurostimulare. Ce minunat ca acesti supraoameni dedicati progresului omenirii au descoperit Europa si ca ne lasa si pe noi sa descoperim la randul nostru deliciile democratiei si ale celorlalte si multe valori ce deriva din notiunea de Europa! Ce mai conteaza ca o mai veche europa a inventat o sumedenie de ideologiii criminale si ca a fundat o suita de regimuri totalitariste genocidare abia in secolul ce a trecut?! aia, fascistii aia demoniaci nu erau europeni, erau germani, italieni, francezi, rusi, romani, unguri, in niciun caz europeni get-beget ca astazi.

    “există un model european: europenizarea presupune democratizare, libertate economică şi transfer de valori multiculturale”

    Si ce bizar…daca europenizarea presupune democratizare asta inseamna ca astazi Europa se dezeuropenizeaza din moment ce ai sai cetateni accepta cu atata usurinta ‘deficitul democratic’ al institutiilor unioniste, iar carturarii mici si mijlocii pritocesc ode ale bucuriei europene chiar si atunci cand pe langa ei se perinda sicriile economiilor nationale.

    Si ce complexitate…daca europenizarea inseamna si libertate economica apai Europa nu mai e de multa vreme Europa, din moment ce pietele locale au fost declarate la unison ca fiind ‘sociale’ de catre guvernele de visatori, iar menirea oricarui afaceri a fost legata definitiv de construirea unui viitor luminos pentru intreaga societate, nu numai europeana, ci globala. Europa se poate liberaliza in timp ce se pietele sint inchise in tarcuri, pentru ca este condusa de supraoameni ce detin secretul teribil al libertatii fara optiuni. Ei stiu dinainte ce ar trebui sa aleaga omul ca se simta si sa devina liber si iata’i cum muncesc pe branci ca sa ne arate calea prin mii si mii de regulamente providentiale.

    Si ce…inedit…se pare ca pentru prima data in istorie valorile altora nu sint doar ale lor, ci se universalizeaza prin europenizare, iar culturile devin fenomene multiculturale dezetnicizate si denationalizate, bunurile produse de diversi aborigeni de pe tot globul distribuindu’se in exclusivitate si gratuit la ghiseele Comisiei europene, intre orele 09 si 12, martea si joia. Astfel, datorita serviciului de disipare multiculturalista initiat de Comisie, am putut afla si eu, un sarantoc ignorant de la marginea Europei, de cultura americana, si, in nimicnicia mea, am hotarat ca mi’ar fi mai bine sa ma americanizez in loc sa continui europenizarea asta multilateral-dezvoltata. Acum, in loc sa ma bucur de oportunitatile deschise de prabusirea iminenta a economiilor nationale, asa cum ne’a invatat doamna educatoare Merkel, am inceput a pofti la democratia primitiva americana, la capitalismul lor barbar, la libertatile lor vetuste si la drepturile politice care mai mult obliga si’s extrem de fragile spre deosebire de cele economice europene care nu se mai sfarsesc.

  6. bladd spune:

    Un punct de vedere binevenit in dezbaterea identitate nationala vs. europenizare, din partea unui autor implicat direct in procesul de europenizare a RM. Rog toti nationalistii anti-UE, de minte si de suflet, de stanga sau de dreapta, dar de buna credinta, sa-l citeasca cu atentie si sa mediteze asupra-i.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Pol... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)