vineri, martie 29, 2024

Evaluarea standardizata in preuniversitar, visul Ministerului Educatiei


In adevar, absenta evaluarii credibile si cinstite in sistemele de educatie si formare profesionala a facut din educatie locul unde nimeni nu da socoteala de nimic.

Salariile sunt acordate fara nicio raportare la performanta si rezultatele obtinute, sumele alocate infrastructurii scolare se pierd in ceata, pentru ca, exceptand programele europene, cele bastinase-de la bugetul de stat, nu sunt urmarite pana la finalizare, cu raportare post finantare, care sa arate contribuabililor pe ce s-au dus banii recoltati din taxe si impozite. Acesta este obiceiul pamantului, initiat de clientele transpartinice.

Discrepantele enorme, devoalate cu ocazia unui bacalaureat relativ corect, au aratat prapastia intre evaluarea facuta la clasa de profesori si  rezultatele obtinute de elevi la examene de absolvire. De unde aceasta diferenta uriasa, s-a intrebat ministerul.

Solutia evitarii pe viitor a acestor diferente inexplicabile a venit prin sintagma “evaluare standardizata”. Ce a inteles ministerul prin aceasta sintagma si cum  va rezolva evaluarea standardizata?

Primul pas, diferentierea claselor pe trei categorii: foarte bune, medii si slabe, in urma unor teste date la inceput de an. Clase, care sa beneficieze apoi de un tratament diferentiat. Am aratat aici, de ce nu cred ca este o solutie buna. Impartirea claselor se face pe fiecare disciplina, sau per total medii? In acest din urma caz am putea avea diferente care sa nu tina cont de specificul clasei, de profilul sau specializarea ei. O clasa de sportivi ar iesi pe ultimul loc dupa notele la disciplinele asa zis “teoretice”!

Consiliile metodice din scoli ar urma sa elaboreze testele pentru stabilirea clasificarii claselor in cele trei categorii.  Bineinteles ca aceste teste vor fi dupa chipul si asemanarea scolilor respective, a profesorilor care alcatuiesc respectivele consilii. Iar presiunea elevilor si parintilor pentru note cat mai mari, conditie de accedere la un liceu bun in clasa a IX-a  sau la facultate, va inceta cumva? In mod sigur nu, iar profesorii sunt “legati” de parinti si elevi, pe ei trebuie sa-i multumeasca.

Si fara impartirea claselor in trei categorii profesorii adevarati fac ce trebuie pentru elevii lor. Iar legea noua le da suficient timp pentru aceste eforturi diferentiate.

Evolutia conceptului de evaluare in educatie

Solutia Comisiei Miclea. In conceptia Comisiei Miclea, evaluarea se face suficient de des si devreme, penru a permite actiuni remediale. Nu doar atunci cand este prea tarziu pentru a mai repara ceva.

Art.41 (1) Evaluarea elevilor se centrează  pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de învăţare. În acest scop, se va crea o bancă de itemi de evaluare unică, cu funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă.

(2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie remedială

(5) Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate pentru realizarea unui raport de evaluare asupra fiecărui elev, care va fi înmânat părinţilor, pentru orientarea şcolară către un anumit tip de liceu şi pentru stabilirea planurilor individualizate de învăţare pentru anii următori de studiu din învăţământul obligatoriu.

Solutia Funeriu (din Legea Educatiei Nationale)

Art. 71. — (1) Scopul evaluării este acela de a orienta și de a optimiza învățarea.

(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naționale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de pregătire.

(4) Controlul utilizării și al respectării standardelor naționale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspecția școlară.

(5) Notarea elevilor fără utilizarea și respectarea standardelor naționale și a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară și se sancționează conform prevederilor prezentei legi.

Solutia Andronescu (din Codul Educatiei Nationale)

Art. 48 – Standardizarea evaluării elevilor

(1) Toate evaluările elevilor se realizează pe baza standardelor naţionale de

evaluare stabilite în cadrul programelor şcolare pentru fiecare disciplină/modul de pregătire

(3) Controlul utilizării şi respectării standardelor naţionale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspecţia şcolară.

(4) Sub sancţiunea nulităţii notei/calificativului, este interzisă notarea elevilor fără utilizarea şi respectarea standardelor naţionale de evaluare.

Art. 50 – Evaluarea predictivă a elevilor

(1)Evaluarea predictivă a elevilor se realizează obligatoriu de cadrele didactice la începutul fiecărui an şcolar, pentru fiecare disciplină/modul de pregătire din planurile-cadru de învăţământ corespunzătoare

Art. 51 – Evaluarea formativă a elevilor

(1) Evaluările formative ale elevilor se realizează obligatoriu de cadrele

didactice pe parcursul întregului an şcolar, în concordanţă cu planificarea

calendaristică a procesului de predare-învăţare şi cu evoluţiile concrete ale

elevilor.

(2) Rezultatele evaluărilor formative:

a) nu se înregistrează în documentele şcolare şi nu se utilizează pentru

ierarhizarea elevilor la nivelul clasei sau al unităţii de învăţământ;

Art. 53 – Evaluarea sumativă a elevilor

(1) Evaluările sumative ale elevilor se realizează atât la nivelul clasei şi al

unităţii de învăţământ, cât şi prin teste şi examene naţionale, în condiţiile

prezentei legi.

(2) Rezultatele evaluărilor sumative ale elevilor:

a) se exprimă prin note/calificative înregistrate în documentele şcolare şi,

după caz, în acte de studii şi certificate;

Toate bune si frumoase, dar unde sunt standardelor naționale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de pregătire? Nu exista, in lipsa acestora este greu de imaginat o evaluare standardizata.

Ambele abordari, Miclea si Funeriu, vorbesc de o bancă de instrumente de evaluare unică, având funcție orientativă, la nivel national. Exista aceasta banca? Nu exista. Si atunci, nu punem caruta inaintea cailor?

De ce intarzie aceste instrumente? Nu sunt usor de realizat. In orice caz, constructia lor este consecutiva aparitiei noului curriculum national. Care nici gand sa apara. Asa ca totul este blocat la acest nivel si orice solutii paleativ mai mult incurca decat ajuta. Pe urma, toate aceste abordari vorbesc doar de evaluare interna, la sursa, la furnizor, nici gand de evaluare externa, de terta parte.

Solutia consta in evaluare sumativa independenta, de terta parte, ceeace poate insemna fie aplicatii informatice neutre, fara interventia profesorilor, fie experti evaluatori de meserie, de terta parte, care sa presteze doar acest tip de activitate.

Marturisesc ca desi nu sunt un fan al dnei Andronescu, abordarea din Codul Educatiei Nationale mi se pare mai completa. Adica:

Avem o evaluare predictiva, la inceputul anului scolar. Ei bine, aceasta evaluare ar trebui standardizata, dupa urmatorul concept:

“aplicatii informatice, care sa genereze teste tip grila personalizate (similare dar nu identice, pentru a evita copiatul si suflatul), cu corectare tot informatica, utilizand bazine de itemi unici la nivel national, elaborati de minister”.

Acest tip de teste se repeta la inceputul trimestrului doi, cu itemi adecvati acestei etape si la sfarsitul anului scolar. Aplicatiile sunt administrate de catre persoane neutre, informaticieni, secretare, profesori de alta disciplina.  Notele obtinute au statut de note la teze si au o pondere de 50% din media trimestriala la o disciplina. Daca diferentele dintre notarea la clasa si aceasta evaluare standardizata sunt prea mari, se face un control al modului de evaluare al unui profesor.

Evaluarile de sfarsit de an scolar, prin raportare la evaluarile predictive, dau masura progresului scolar al elevilor, criteriu de evaluare, salarizare si promovare a cadrelor didactice.

Acest tip de evaluare externa, de terta parte, inseamna standardizare. Rezultatele date de aplicatii sunt centralizate in timp real la inspectorate si minister, astfel incat “coafarea” lor, traditionala, nu se mai poate produce.

Evaluarea formativa trebuie si poate fi subiectiva. Elevii trebuie sa fie incurajati, la un moment dat, cu note mai mari, sau intelesi cand au probleme personale. Pentru a le creste respectul de sine si increderea in fortele proprii. Educatia, invatarea, sunt profund umane si subiective, cu o importanta componenta de inefabil. Nu pot fi reduse la functionarea unor mecanisme. Alte tipuri de evaluare interna, prin mecanisme proprii ale fiecarei scoli, stau la indemana managerilor. Dar ele nu pot inlocui evaluarea externa, de terta parte.

A doua solutie consta in constituirea unui corp de experti evaluatori ai proceselor din educatie, de terta parte, neutri, inscrisa in COR, dupa modelul expertilor contabili. Acest corp se autoadministreaza, iar evaluarile se fac pe baze contractuale cu ministerul, Inspectorate scolare, primarii, Consilii ale parintilor, Consilii de administratie din scoli, etc. Corpul de experti ar putea primi si sarcina organizarii examenelor de absolvire, cum se procedeaza in Finlanda, de exemplu.

In concluzie, standardizarea evaluarii presupune aparitia noului curriculum, a standardelor nationale de evaluare-referential, a aplicatiilor informatice unice la nivel national, pentru  evaluarea sumativa, a bazinelor de itemi pe discipline si ani de de studii. Fara acesti pasi absolut obligatorii, mai mult tulburam apele in invatamantul romanesc, iar evaluarea standardizata ramane un vis. Un vis frumos, dar tot vis.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. daca veti lua la puricat pe itemi majori, veti constata ca in foarte multe puncte (cele mai multe, in umila mea parere) propunerile Adomnitei/Andronescu sunt mai adaptate la ceea ce imvatamantul preuniversitar romaneasc poate sa faca, ACUM.

  2. test, teza, evaluare trimestriala, evaluare predictiva, examen, inspectie, control, audit…

    dar educatie cine mai face?

    oameni buni, problema este cu totul alta. scoala e gratuita si doreii percep orice gratuitate ca fiind lipsita de valoare.
    de ce sa pierzi sute de mii de ore de munca controland cand poti rezolva mult mai elegant: coplata si asistenta sociala conditionata de rezultatele scolare.

    • Nu este asa de simplu. Invatamantul general, pana la 16 ani, este o chestiune de solidaritate sociala, trebuie sa aiba acces si cei nevoiasi, pentru a nu reface destinul economic al parintilor.

      • Avand in vedere ca acest sistem nu functioneaza, din contra, unii ies mai rau decat parintii, nu vad de ce am insista. „Nevoiasii” de care vorbiti sunt mai curand saraci cu duhul, decat material. Pentru procentul ala, mult prea mic, de copii defavorizati, dar dornici sa invete, se vor gasi intotdeauna sponsori, burse, ong-uri.

        Asa rezolvam si cauza adevarata a declinului: rezistenta corpului didactic, supradimensionat, care alege sa promoveze analfabeti ca sa-si pastreze locurile de munca.

        • Dar ai alternativa!! Se numeste scoala privata. Daca nu iti convine cu restul de Doreli, muta-l acolo daca iti permiti si lasa-i pe aia „in prostia lor”.Cred ca gresesti temeinic aici si esti rupt de realitatile romanesti. Ca exemplu iti spun cazul unei prietene care este profesoara la un liceu si are un copil bunicel, care isi oreste sa mearga mai departe, sa invete, dar parintii ii doresc acestuia un viitor la „sapa”. Singura posibilitate a acelui copil de a isi depasi conditia e sa aiba invatamantul gratuit si sa fie obligat sa vina la scoala

          • Va agatati de exceptii si ne abatem de la problema.
            Eu sunt un caz individual, la fel si copilul de care pomeniti. Daca eu imi dau copilul (pe care nu-l am) la o scoala privata sau pur si simplu am suficient timp si rabdare sa-l invat acasa tot ce nu prinde la scoala, asta nu rezolva problemele actuale ale sistemului. Plus ca bugetul scolilor de stat se va micsora cand eu aleg scoala privata…
            Daca parintii copilului ala care vrea si poate sa invete, vor vedea ca statul ii rasplateste (prin alocatie) pt rezultatele bune ale copilului, oare nu-l vor lasa la scoala? Credeti ca il trimit ‘la sapa’ de placere sau de nevoie?

  3. Profesorii din preuniversitar sunt evaluati mult mai bine decat cei din mediul universitar unde nimeni nu are curajul sa se duca sa vada cum se preda numai vorbesc de nivelul de cunostinte. Printr-un concurs de imprejurari am asistat la o ora de predare la TCM intr-un oras cu traditie. D-nul asistent, sau ce o fi fost, preda din manualul de liceu de clasa a XI -a de prelucrarea materialelor. Cred ca era unul vechi ca nu am stat sa vad. Te iei cu mainile de cap. Profesorii din facultatea pe care am terminat-o din 18 daca erau 2 maxim 3 in stare sa faca un transfer de cunostinte cat de cat utilizand mai mult de 2 metode pedagogice, nu mai vorbesc de examenele din sesiune unde erai la mana lor. Sunt profesori cu grad de profesor universitar pe care de cand au intrat in facultate ca preparator sau asistent nimeni dar absolut nimeni nu i-a controlat la ore. Problema evaluarii este in mediul universitar pentru ca acolo este banul nu la amaratii astia care dupa ce ca dau atatea examene de la titularizare pana la examenul de definitivat gr.2, gr. 1 iau un salariu de mizerie. Ia sa dea tot atatea examene si cei din mediul universitar cred ca am avea surprize cel putin la fel de multe ca la ex. de titularizare din preuniversitar!

  4. Dle Vlaston
    Constat cu placere ca abandonarea unghiului politic va ofera mai multa credibilitate. Obs dvs sunt foarte bune cu atat mai mult cu cat sunt derivate ale experientei si competentei. Ma bucura si faptul ca, desi mai tarziu, ati inteles pana la urma ca atat LEN dar indeosebi masurile intreprinse de actuala administratie pun caruta inaintea cailor. In fapt, tocmai aceasta abordare e mult mai paguboasa decat inertia. Am exemplificat si n-are rost sa repet.
    Punctual si on-topic, sa nu-mi spuneti ca un dascal adevarat nu face asemenea evaluari. La fiecare inceput de an scolar dar ai ales in momente „de rascruce” cum ar fi cls a V-a sau a XI-a. Ce-i drept, profesionalismul dascalilor s-a diminuat considerabil. Adaugand „filosofia” invechita si racilele plus inertia sistemului educational in ansamblu avem deja adevaratele tinte pt ceea ce-ar trebuie sa fie de fapt reforma.

  5. Evaluarea standardizata este o idee geniala, pentru ca presupune implicita si curricula stndardizata. Daca prin evaluarea standardizata elevul trebuie sa stie cand a venit pe tron Stefan cel Mare, acest lucru insemanca ca in mod obligatoriu acest lucru trebuie sa se gaseasca si in manualul de istorie. Daca prin evaluarea standardizata elevul trebuie sa stie unde s-au gasiti indicii despre moartea Elodiei (!), ei bine atunci si acest lucru trebuie obligatoriu predat la clasa.

    Fiul meu a treminat un liceu (bun) de matematica-informatica in Timisoara, dar profesorul nu a terminat de predat materia la matematica in clasa a X-a, pentru ca el era tocmai inspectorul sef pe judet si nu avea timp (unde sa il reclami ? la Bucuresti ? dar el a fost numit pe criterii politice, asa ca …) La informatica profesoara (atunci cand venea la scoala, totusi – cam jumate din orele din clasa a XI-a si si a XII-a) ii lasa pe copii la calculator si ea isi vedea de treaba.

    Daca evaluarea este standardizata, atunci si ceea ce se preda va fi standardizat si daca nu se regaseste in caietele copiilor profesorul poate fi tras la raspundere (chiar asa, poate ?! de catre cine ? la sesizarea cui ?)

  6. Mda, constat cu tristete ca si procesele gestionate de ministerul educatiei au aceeasi meteahna ca si procesele de la celelalte ministere si din administratia de stat: sint necunoscute, nedefinite, nebuloase, in tot cazul, ceva cu „ne”… Nimeni nu stie, nici la educatie, unde se vrea a se ajunge, nu stim ce vrem sa facem cu copiii si nu ne cunoastem mai bine obiectul muncii decit cei de la primarie, de exemplu.

    Pina sa-i luam la purecat pe elevi, deci sa evaluam sfirsitul si rezultatele unei etape din procesul educatiei, in ceea ce-i priveste pe elevi, n-ar fi mai bine sa ne fie mai clar ce intra in sistem? Nu la elevi ma refer, ei sint „materialul” care se transforma in „produs finit” conform cu grija, interesul si priceperea profesorilor. Acest „produs finit” poate deveni o „marfa” cautata sau nu in societate, din nou, depinzind de aceeasi grija si pricepere a profesorilor.

    Asa ca solutia e sa se inceapa cu inceputul: ce vrem sa facem cu elevii, ce vrem sa-i invatam si la ce nivel? Curricula, programa, sau cum vreti sa-i spuneti, sa contina ce vrem sa stie si sa stie sa faca elevii in fiecare etapa, aceeasi pentru toate „tintele” dorite (elevi peste medie, la medie, sub medie), si sa se defineasca criterii clare de performanta pentru fiecare nivel. Nu cred ca asa ceva e greu de facut. Daca n-avem (desi pe cele vremuri stiu ca aveam), putem sa ne insiram de la cine are. Or fi tari in lume cu bun simt in viata publica, n-or fi toti plini de impostori la toate nivelurile ca noi.

    Daca avem asta, trecem la profesori, care trebuie sa aplice procesele. De fapt, testele grila sitn rezultatul lipsei de incredere in profesori, nu?, in capacitatea lor de a evalua obiectiv. Eu asa le-am interpretat intotdeauna, ca pe o tentativa stingace de obiectivitate, care pe linga ca nu poate oferi o evaluare de bun simt, mai si scapa din vedere procesul argumentarii cu totul. Cum creste nivelul de incredere? Intr-un singur fel, prin claritatea obiectivelor, cerintelor si criteriilor de evaluare ale profesorilor. N-are cine s-o faca la noi, pentru ca stim cum s-a promivat la inspectorate sau mai sus in sistem. Luam de afara. (Si daca spuneti ca e rusine sa facem asa ceva, ca si cum n-am fi avut niciodata o scoala de calitate, o sa va spun ca ar trebui sa ne fie rusine ca am pierdut-o, nu ca incercam s-o redobindim.)

    Cind avem si asta, si stam puternic pe un sistem de cerinte si evaluari bine definit al cadrelor didactice si cunostintelor, trecem la elevi, ca de-abia acum e rindul lor. Si daca sintem cinstiti si onesti cu noi in tot procesul educatiei, la sfirsitul acestuia ar trebui sa stim clar care este puterea reala a generatiilor de absolventi, si care este calitatea lor.

    Pina atunci, sistemul de educatie din Romania, prin lipsa totala de cap, nesimtirea si impostura generalizate, sacrifica viitorul a generatii de copii care nu se pot apara.

    Puneti toate astea intr-o lege, si mai lasati povestea aia cu tineretul din ziua de azi care nu vrea sa invete. N-are ce, in mod coerent, si n-are de la cine. Mie mi-e clar ce trebuie rezolvat mai intii. Altfel toate articolele de lege pe care le mentionati mai sus sint povestea vorbei, cu numerotare in fata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro