vineri, martie 29, 2024

F…ul Vântu

Am citit reacţiile generate de publicarea stenogramelor convorbirilor lui Sorin Ovidiu Vântu, şi constat că ele ratează un lucru care, mie cel puţin, mi se pare evident.

Dl Vântu este un fanfaron. Un fanfaron extraordinar.

Dl Vântu este un om cu bani, cu relaţii în lumea politică şi sindicală,  cu un trust de presă; dl Vântu are un model de afaceri tipic pentru pseudo-capitaliştii României actuale bazat pe parazitarea într-un fel sau altul a instituţiilor statului. Dar, ca modelul acesta să meargă bine mai are nevoie de ceva: patronul trebuie să proiecteze imaginea unui om puternic, altfel totul riscă să facă implozie. Trebuie să lase impresia că are influenţe şi pârghii de putere extraordinare, şi publicului, şi instituţiilor şi mai ales propriilor angajaţi. Stenogramele îl arată jucând jocul acesta permanent.

Există acolo un pasaj cât se poate de revelator în sensul acesta. Într-o convorbire cu Cozmin Guşă, SOV vorbeşte despre reacţia la zvonul că ar fi vândut Realitatea: a intervenit imediat „ca să calmeze oamenii”, a dat un interviu pe Hotnews în care s-a lăudat că are destui bani cât să-l cumpere pe Patriciu. De ce? Pentru „procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută.” Asta crede dl Vântu că gândesc cei care au lansat zvonul, şi, de vreme ce s-a grăbit să-l contreze „brutal”, asta consideră şi el. Trebuie să proiecteze în continuare imaginea unui om cu bani şi cu trust de presă, pentru ca angajaţii să nu se agite sau magistraţii să continue să fie speriaţi.

La fel de interesant este şi diferenţa între modul în care discută cu Mircea Geoană şi modul în care discută despre Mircea Geoană cu alte persoane. În discuţia directă, SOV e respectuos, aproape servil – „Vreau sa fiu primul roman care va adreseaza urarea de: Felicitari, domnule presedinte al Romaniei”. Cu ceilalţi însă „dl preşedinte al României” e un mult mai familiar „Mircea”, pe care dl Vântu îl poate lua la rost apropo de lipsa unei reacţii şi despre a cărui „ucidere” mediatică discută lejer cu şeful de la Realitatea TV. De altfel şi întâlnirile lor publice sunt, cred, parte din acelaşi spectacol: dl Vântu vrea să se ştie faptul că se vede cu dl Geoană; nu, de fapt vrea să se ştie că dl Geoană, viitorul preşedinte al României, vine la invitaţia/(comanda) lui.

Şi aşa mai departe, modul în care discută, tot cu terţi, de „tiripiciul” de Boc şi de ce i-ar face el lui Mugur Isărescu, sau chiar despre  Traian Băsescu, totul în acelaşi ton de fanfaronadă: „cu mogulul nu te joci” , „…loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.” ş.a. Spune „mogul” cu senzaţia că îi place eticheta asta, e aici o convergenţă chiar ironică: preşedintele i-a acuzat că sunt maeştrii păpuşari din spatele adversarilor lui, iar dl Vântu nu face niciun efort să respingă acuzaţia asta. Nu, din contră, o reia şi o promovează şi o repetă chiar şi atunci când, într-un pasaj amuzant, interlocutorul îi spune că una din acţiunile acestea a fost e eroare gravă şi un balon de oxigen pentru adversar.

S-ar putea crede că, dacă doi adversari se pun de acord asupra unei afirmaţii, atunci cu siguranţă e adevărată. Nu, nu e aşa; aşa cum tot o amăgire ar fi să crezi că, de vreme ce vorbim de discuţii private înregistrate fără ştirea autorului, afirmaţiile lui sunt adevărul adevărat şi nu fanfaronadă de doi bani. Teoria „marelui păpuşar” mi se pare la fel de fantezistă atunci când rolul e jucat de Sorin Ovidiu Vântu pe cât mi se pare atunci când păpuşarul ar fi Traian Băsescu. Nu, suspendarea din 2007 nu a fost opera lui SOV, oricât de mult ar vrea şi el şi adversarul lui să proiecteze imaginea asta. O fi avut un rol în ea şi o fi „combinat” una şi alta cu unul sau cu altul, dar atât. Să crezi că, cu toţi banii şi cu tot trustul lui, SOV controlează conducerea PSD este absurd.

Să fim bine înţeleşi. Nu spun că SOV e un fel de mieluşel care se vrea lup, că nu are nimic din influenţa şi relaţiile şi puterea de care pomeneşte. Are destulă, fără îndoială. Dar între el şi politicienii prieteni e complicitate, nu subordonare. E un fel de relaţie de afaceri, iar dacă dl Vântu vrea să o facă să pară mai mult decât atât, e dintr-un motiv similar. „Just business”, totul se reduce la business, vorba cuiva.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. [Doc spune: vad ca pe Contributors sunt ceva mai stricte regulile pentru „opinii politice” de genul acesta, partizan vehement. Eu insa am sa le las, la fel ca pe Inventar…, cu conditia sa adaugi macar o incercare de argumentare.]

  2. Se vrea linistitor articolul, ma rog, concluzia ca ” intre el si politicienii prieteni e complicitate, nu subordonare” ???!!
    Pai pe mine ma trec fiorii in aceeasi masura, pentru ca complicitatea devoaleaza mai mult decat o simpla subordonare, indica un grad de asemanare/ infratire a complicilor mai periculos pentru destinele tarii. O simpla subordonare, eventual punctuala si vremelnica, induce ideea/ speranta ca respectivii „prieteni”, odata atins un anume scop/interes, se desprind cu usurinta asa cum un contract se incheie amiabil si fara explicatii. Complicitatea insa ii tine legati, ombilical, prin interese comune intrisece, santaj si targhet-uri de atins impreuna, bref, este mai mult decat o „simpla amicitie” este o buba/plaga a sistemului politic roman

  3. din unele contexte rezultă că ar fi un fanfaron
    însă din mult mai multe alte contexte reiese capacitatea lui reală de influenţă

    sigur, foloseşte fel de fel de trucuri pentru a-şi consolida puterea, dar nu trebuie subestimată puterea lui reală
    pe care a exercitat-o, de pildă, în vremea cînd Radu Timofte era şeful SRI sau pe care o vedem acum cînd iRealitatea TV funcţionează la turaţie maximă în interesul lui de „business”

    e-adevărat că el singur n-ar putea să dea jos un Guvern sau un Preşedinte, dar şi el pune umărul – cum recunoaşte chiar el
    şi Hrebenciuc este îndreptăţit să spună că l-a suspendat pe Băsescu
    sau Geoană
    sunt şi ei fanfaroni?

    o sumă de „fanfaroni” au reuşit, totuşi, să-l suspende pe preşedinte în 2007

  4. Nu inteleg care e diferenta. Aparenta de putere pe care si-o intretine, probabil, cu costuri banesti considerabile (vezi cati bani a pierdut in realitatea) ii confera influenta, care se traduce apoi intr-o aparenta de putere sporita. Un cerc vicios complet. Nu o fi subordonare ci complicitate, dar care este diferenta, cat timp el reuseste sa obtina ceea ce doreste de la oamenii politici, iar pe cei cu care nu reuseste sa se „inteleaga” („boii dracului”) aplica rapid presiune, mediatica si business?

    Inteleg argumentul ca o discutie, doar din cauza ca e privata, nu trebuie musai sa contina si adevaruri. Dar discutiile arata raportul dintre interlocutori. Procurorii se folosesc de inregistrari ca sa arate ca a existat favorizarea infractorului, poate folosi Vantu argumentul „ma dadeam mare” ca sa scape de problele astea? Daca in instanta nu merg treburile asa, de ce ar merge in analiza politica?

    BTW, intr-o discutie inregistrata si aparuta apoi pe surse in presa, un Corneliu Vadim Tudor facea presiuni la ministrul comunicatiilor din guvernul Tariceanu (1 sau 2, nu retin exact) pentru o licenta Oglinda TV, sau pentru favoruri la televiziunile prin cablu. Aparut pentru „drept la replica” (unde altundeva) la Realitatea, Vadim afirma senin ca a purtat discutia pentru ca stia ca e ascultat si isi batea joc de procurori. Suna foarte asemanator argumentului de mai sus („ma laudam”). In definitiv nu conteaza daca Vadim isi batea joc sau nu, nu conteaza daca Vantu se dadea mare sau nu, conteaza ce mesaj au receptionat interlocutorii. Daca lauda lui Vantu si bataia de joc a lui Vadim a ajuns la celalalt capat ca fiind presiuni reale, putere reala, infractiunea este una reala.

  5. ia sa vedem:dumneavoastra ziceti ca e un fanfaron extraordinar.eu cred ca va inselati.poate ca acum SOV nu controleaza toata conducerea PSD dar in timpul mandatului lui geoana o controla.de sindicate nici nu mai vb avand in vedere ca marile gurapari sindicale sunt actionare la trustul lui vantu.jurnalistii si dizidentii anticomunisti sunt executantii ordinelor lui vantu.asta e REALITATE reala,nu fanfaronada
    asta nu era fanfaron chiar controla romania,si asta e o mare performanta pentru unu care fura banii pe savarine inainte de 89

  6. Am si eu o observatie… nu am citit articolul asta ca mi-au ajuns.

    Va rog sa nu mai folositi cuvintele „domnul” si „vantu” alaturate, sau macar puneti primul cuvant intre ghilimele! titulatura de „domn”, ca si o mare parte din respect se castiga!

    Adio tara!

  7. Si eu sunt convins ca SOV este un fanfaron. Fanfaronada a prins la multi „papagali” inclusiv la cel mai mare care pare convins ca SOV invirte totul pe degete. Asa a crezut cindva si despre SRS si, ca si in cazul de fata se insela, SRS doar il juca pe degete. Sa nu uitam ca SOV a avut o perioada relatii foarte bune cu „papagalul” de pe cea de mai sus craca. In concluzie totul este o mizerie, o colcaiala de mafioti de mahala, mafioti de doi bani. Probabil ca de frica vor mai fi inaintati in grad o noua serie de generali….

  8. Buna Doc,
    si eu am avut aceeasi senzatie citind acele stenograme.
    dealtfel, in contextul discutiilor purtate de SOV in jurul datei de 6 Dec 2009,
    cred ca cel putin o intamplare se potriveste ca nuca in perete: programul de „spa”
    al lui Geoana a fost deconspirat de reporterii AC si preluat de Realitatea.
    in contextul in care SOV isi linistea fiica in legatura cu arestarea lui Popa,
    ca dupa ce va iesi Geoana presedinte „o sa ne pupam pe gingii cu totii”,
    e mai greu de digerat lauda lui Vantu ca el matura pe jos cu angajatii lui.
    care angajati, cei care i-au spulberat fanteziile cu french kissing?
    o senzatie similara am avut citind stenogramele lui Voicu … categoric Voicu avea relatii si
    putere de influenta/coruptie printre anumiti magistrati ai ICCJ, insa cred ca doar se dadea rotund
    cand spunea ca-i are pe toti la mana, ca el controleaza ICCJ si toata justitia etc…
    iata, se vede ce bine a controlat-o, incat poarta nestingherit pijamale de cateva luni de zile.

  9. prea tarziu, degeaba mai incerci matale, d-le autor, sa dregi busuiocul. Raul s-a facut: Roberta ne-a spus cum se negociaza votarea legilor in Parlament, stenogramele ne confirma ca asa-zisii politicieni, incepand cu capii, sunt doar de fatada. Trebuie creata iluzia unui stat condus democratic si legal, cand de fapt toti sunt trepadusi, la mana celui care are BANUL.
    Institutiile statului si conducatorii lor = nimicuri, abureli. Mi-aduc aminte ce spunea si Radu F.Alexandru ca i-ar fi destainuit Patriciu: „vreau un premier care sa vina la ora 9,00 la mine, la o cafea, sa-i spun ce are de facut”.

  10. Gabriel,

    fara indoiala ca omul are influenta, spun asta de vreo doua ori in articol, la fel cum “a pus umarul” la suspendare. Dar in discutiile private el pretinde, nu odata, ca el a aranjat suspendarea, ca a vrut sa ii dea o lectie lui Basescu, ca Basescu se lupta cu el, titanu’ lu’ peste prajit.

  11. Geo,

    diferenta e ca fanfaronada presupune falsificarea realitatii. Asa cum spun in articol, tendinta naturala pe undeva e sa consideram ca ceea ce afirma in discutii private (chestii scandaloase, de altfel) e real, se vorbeste de „dezvaluire” tocmai in ideea ca am aflat ceva real. Or, repet, e o amagire. Imaginea asta cu un patron de presa, unui mogul care controleaza partide si aranjeaza suspendari si se bate cu seful statului de la egal la egal pur si simplu nu este reala.

  12. Vero,

    „Mi-aduc aminte ce spunea si Radu F.Alexandru ca i-ar fi destainuit Patriciu: “vreau un premier care sa vina la ora 9,00 la mine, la o cafea, sa-i spun ce are de facut”.

    banul individului e obtinut in principal prin complicitatea activa sau pasiva a statului, mai exact a diversilor „tati” (sic!) cu care vorbeste la telefon. Cu alte cuvinte, relatia e oarecum inversata, din punctul asta de vedere. Daca o sa apara o stenograma in care SOV o sa ii zica in fata lui Geoana „Mircea, fa asta, bou dracului!” sau ceva asemanator, atunci promit sa imi revizuiesc opinia publicata aici. Dar pana una alta, patronul de presa se gudura servil pe langa politician, chiar daca pentru public si pentru angajatii sai lasa alta impresie.

  13. dacă importanţa pe care şi-o arogă în raport cu unii e falsă, la fel poate fi văzută şi „servilitatea”: tot jucată

  14. Există o anumită fanfaronadă la Vântu, iar tentativa de suspendare a preşedintelui din 2007 a fost în mai mare măsură opera lui Ion Iliescu şi a lui Dan Voiculescu, decât a lui Vântu.

    Însă controlul lui Vântu asupra unor marionete ca Mircea Geoană şi Crin Antonescu este real.

    • Lancaster,

      nu stiu asta; despre Mircea Geoana, de exemplu, SOV vorbeste foarte lejer cu terte persoane, insa cand il abordeaza direct e, repet, respectuos pana la a fi servil. Nu am niciun fel de date pe baza carora sa spun in ce relatie se afla cu Crin Antonescu.

    • Skorpion,

      si tu imi ceri sa speculez. Exixsta multe motive pentru care dna Costiniu ar fi putut decide si pleda pentru eliberarea lui SOV din arest preventiv, una dintre ele fiind convingerea ei ca asa ar trebui sa o faca, dupa lege. Alt motiv ar putea fi ca si dl Costiniu se afla arestat intr-un caz similar inclusiv ca speta, iar sotia ar vrea sa dea un exemplu si un precedent care sa ii ajute sotului. Sau poate ca a fost speriata de arestat, asa cum aflam din stenograme. Altul poate fi, intr-adevar, o complicitate. Sunt toate cazuril al fel de bune in a explica decizia, si la fel de putin fundamentate pe date concrete.

    • Pafnutie,

      e de investigat de ce procurorul de caz a decis ca aceste inregistrari trebuie puse in dosarul trimis instantei. Pana una alta, a vorbi de politie politica facuta la nivel de stat e cam mult.

      • da, sa vedem. din ce citim, nu este absolut nici o referire la cazul in speta.
        deocamdata, faptele arata asa: postul realitatea este extrem de ostil regimului actual. la dosarul unei cauze in care este implicat patronul realitatii, se pun inregistrari care nu au nici o legatura vizibila (daca tu vezi vreuna, te rog…) cu cauza. aceste inregistrari au aproape toate un context politic sau unul in care pune postul intr-o situatie jenanta privitoare la deontologie, credibilitate bla bla. inregistrarile sunt facute publice. avem politie (inregistrari) si avem politica (inregistrari care nu au legatura cu cauza ci cu lupta politica, mai ales ca sunt, ilegal cred eu, facute publice).

  15. Pafnutie,

    sa ne intelegem putin pe termeni, expresia „politie politica” are un sens al ei, nu e politie politica tot ce reuneste cei doi termeni (altfel am fi avut politie politica si la manifestarile politistilor de la Cotroceni, nu? :) ) Intrebarea e daca punerea in domeniu public a acestor stenograme e un act menit sa pedepseasca adversarii politici. Or, pana nu avem o imagine mai clara a circumstantelor, un verdict de politie politica mi se pare hazardat.

    Am spus ca procurorul a decis sa puna aceste inregistrari in dosar, nu stiu de ce. Asa cere legea? E la latitudinea lui? Exista reguli si constrangeri? Citesc acum ca avem doua cazuri disjunse, unul fiind de spalare de bani. E oare vorba de spalare de bani la Realitatea? Daca da, atunci discutiile despre „presa ca business” si „va platesc sa scrieti cum vreau eu” devin pertinente pentru dosar, faptul ca obiectivul de „business” al dlui Vantu e unul politic nu inseamna ca e politie politica sa probezi spalarea de bani.

    Repet, nu spun ca lucrurile stau asa, ci doar ca nu stiu. S-ar impune o investigatie jurnalistica – mai ales ca, intr-adevar, e o chestiune grava. Insa mie imi pare ca au inceput sa curga verdictele inainte ca sa se afle foarte clar circumstantele cazului, am constatat ca au vorbit de politie politica oameni care nu stiau de unde provin aceste stenograme!

    Dar, daca acuzatia de „politie politica” e la acest moment hazardata, din cate putem spune pana acum inregistrarile alea nu au legatura cu cauza judecata prin urmare punerea lor in domeniul public (indiferent cine si de ce a facut-o, ma refer la institutie a statului) reprezinta un abuz si o incalcare a unor drepturi. Asa cum stau lucrurile in momentul de fata, statul roman e in culpa pentru incalcarea drepturilor acestor oameni.

  16. Basescu deci e un dictator. Asa de dictator e incat RTV si Antenele inca exista. Ce precizie maica…pai inseamna ca ar fi trebuit sa traiasca triada Brejnev-Ceausescu – Tito ca sa vada ce e aia dictatura ;)
    Mortii lor de santajisti. Ma intreb cat ne-ar costa un lunetist?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro