Faptele doamnei Victoria Nuland în vizita din România: o lecție de bun simț

Dacă un condamnat pentru fapte de corupție ca dl. Năstase poate să își permită din închisoare să critice “gafele” diplomației americane ocazionate de vizita sub-secretarului de stat american, cred că și un cetățean obișnuit poate să își exprime opiniile în privința aceasta. Cu atât mai mult cu cât și alte intervenții publice ale politicienilor români au fost complet deplasate în privința acestei vizite.

Din vizita doamnei Nuland rețin următoarele fapte:

• Este un fapt că a oferit guvernului și prin extensie României posibilitatea de a interpreta vizita prin prisma aniversării celor zece ani de la accesul României în NATO.
• Este un fapt că a oferit un buchet de flori d-lui Corlățean cu ocazia zilei acestuia (nu am reținut din presă dacă și domnia sa a primit vreun buchet de flori de la vreun politician român, în calitate de doamnă care vizitează o țară).
• Este un fapt că a declarat că este doar o întâmplare nepotrivirea de program cu dl Ponta.
• Pe de altă parte, există și alte fapte discursive evidențiate de simpla lectură a declarațiilor în mod complet, de lista întrevederilor, coroborate cu întrevederile ambasadei SUA cu reprezentanții CSM chiar înainte de vizită.

Orice cetățean obiectiv poate constata faptele de mai sus din presă, fără să fie partizanul vreunui partid.

Setul de fapte listat mai sus arată că nu doar aniversarea accesului României în NATO și cu atât mai puțin a d-lui Corlățean au fost motivul vizitei, ci și chestiunea justiției. Și poate constata obiectiv că justiția a fost un subiect important al vizitei, nu unul periferic.

Tot un astfel de cetățean poate constata că purtătorul de cuvânt al PSD, care declară că vizita doamnei Nuland a fost ocazionată de aniversarea celor zece ani, preia doar ceea ce îi convine din vizită, respectiv faptul asociat aniversării accesului în NATO. Și neglijează complet un aspect important al vizitei, situația justiției.

Cui se adresează acest purtător de cuvânt? Cu siguranță nu celor care sunt informați obiectiv, ci celor care nu caută informații în presă și ascultă doar ce spune domnia sa. După părerea mea se adresează unui electorat neinformat și care nu vrea să se informeze altfel decât din gura reprezentantului celor pe care i-a votat. Unui cetățean fără gândire critică, unui cetățean manipulabil.

Din perspectiva unui cetățean care se informează folosind toată media nu s-a urmărit prin mesajul cu aniversarea de zece ani doar de menajarea d-lui Ponta (e adevărat că acestuia i s-a dat astfel implicit posibilitatea să iasă neșifonat din vizită, to save his face, așa cum i s-a dat și explicit prin declarația că doar din întâmplare nu s-a potrivit programul). S-a urmărit în primul rând de o menajare a imaginii României așa cum este ea percepută din exterior prin media, dar și de către cetățenii informați din interior. Cu această declarație doamna Nuland a dovedit bun simț în relația cu România și cetățenii ei, contrar a ce a dovedit dl Năstase prin atacul său făcut înainte de a cunoaște toate faptele vizitei (ciudat pentru un fost diplomat, denotă lipsă de autocontrol, dar nu surprinzător în situația dată).

În al doilea rând mesajul despre aniversarea a zece ani este și o punere în lumină proastă a mesajelor d-lui Frunda și a celui cu “unghiuțele la control” (nu i-am reținut numele), făcute înainte de acest mesaj al d-nei Nuland. Dânșii apar acum ca total nepoliticoși, ca agresivi chiar. Apar în plus în contradicție cu purtătorul de cuvânt al PSD, ceea ce e un semn de slăbiciune chiar în fața electoratului PSD (ori îi criticăm pe americani, ori îi pupăm, nu? Pentru un om neinformat lucrurile astea trebuie să fie clare ca să nu intre în disonanță cogntivă).

Ca cetățean oarecare eu văd din faptele dânsei că în ansamblu doamna Nuland a venit pentru a susține colaborarea Ponta-Băsescu, mai precis Guvern-Președinție. Legat de colaborarea Ponta-Băsescu e limpede pentru oricine se informează că ea este în interesul stabilității politice a României în actualul context electoral, implicit a securității României și a funcționalității acestui flanc al NATO unde deja Grecia și Turcia nu se simt prea bine.

Colaborarea menționată a fost nășită de câteva puteri occidentale, nașul mare fiind SUA ca să zic așa, iar vizita doameni Nuland este tocmai o vizită a reprezentanților unuia dintre nașii cuplului politic. A celui mare. Așa cum și în familiile obișnuite nașii de cununie au datoria să se îngrijească de mersul căsniciei. De o vreme a mers cam prost căsnicia, s-a ajuns la o criză, și anume datorită abuzurilor partenerului de mariaj Ponta-USL în domeniul justiției. Nașul nu vine niciodată justițiar, ci vine plin de dragoste creștinească, sau măcar de înțelepciune mediatoare. Tocmai pentru a salva căsnicia vizita a fost pusă, cum e și firesc, sub semnul unor evenimente pozitive, aniversarea de zece ani de când relația cu nașii occidentali dă roade bune.

Legat de dispariția d-lui Ponta de la vizita reprezentantului nașilor, eu cred că s-a convenit asta chiar cu americanii, pentru că ar fi avut costuri electorale prea mari pentru dl Ponta ca om politic. Nu cred că dl Ponta și-ar fi putut permite să dispară pur și simplu, ofensând SUA. Tocmai pentru că aceast aranjament a fost acceptat probabil de SUA cred că a și existat mesajul care să salveze imaginea lui Ponta cât de cât. Se mai întâmplă asta și când vreun partener de căsătorie e prea orgolios, sau mai imatur, sau pus pe divorț, dar fără curajul de a lua decizia finală : se face că are treabă când vine omul nașului.

Americanii nu au dorit să îl umilească pe Ponta, să intre în jocul politic intern, pentru că ei susțin căsătoria asta făcută doar din interes, dar au dorit să dea un mesaj clar că anumite fapte, de ingerință în justiție, sunt intolerabile. Este un exemplu tipic de înțelepciune creștină, critici faptele și lași oamenilor care le-au făcut posibilitatea de reabilitare. Chiar și cei condamnați ca dl Năstase se pot reabilita, dar pentru asta trebuie în primul rând să-și accepte vinovăția și să recunoască justețea condamnărilor. Ce câștig enorm pentru România ar fi ca dl Năstase să spună : da, am greșit, nu faceți ca mine. Am avea poate o mutație culturală în masă a admiratorilor dânsului, de la o cultură a corupției la una a corectitudinii. Iar dl. Ponta nu ar mai trebuie să aleagă între a-și trăda mentorul și a-și trăda țara.

Deși personal am resentimente împotriva regimului d-lui Ponta datorită încurajării imposturii academice și a distrugerii standardelor din educația universitară, a subminării cercetării românești de performanță, pot să învăț din exemplul atitudinii d-nei Nuland și să mă ocup doar cu criticarea faptelor, nu și a persoanelor. În fond pe dl Ponta ca om nici nu îl cunosc, cunosc doar faptele sale politice și produsul mediatic creat de echipa dumnealui de relații publice (întâlnirile cu Majestatea Sa Regele, cu Ghiță ciobanul, cu Sarmizegetusa regia, etc).

Revenind la chestiune, urmărind știrile din preajma vizitei d-nei Nuland și punându-le cap la cap am avut parte personal de un exemplu excepțional de diplomație pragmatică. Poate că a fost vizibil exemplul mai mult decât la vizitele de nivel foarte înalt pentru că cei de nivel foarte înalt se expun mai puțin mediatic. Am sentimentul că americanii au dat o lecție clasei noastre politice, deși probabil că nu asta au urmărit, și că avem ce învăța de la ei în ce privește modul de tratare a relației cu state mai slabe. Avem și noi state mai slabe ca noi pe care vrem să le ajutăm să își ridice standardele instituțiilor publice, de exemplu Moldova, și unde nu trebuie să creăm tensiuni inutile (aviz amatorilor).

Din punct de vedere cultural comportamentul diplomatei americane în acest caz mi se pare un exemplu de bune practici care poate avea semnificația unui export de civilizație dacă cei în măsură care vor decide să imite un astfel de comportament la nivelul clasei noastre politice. În timp ce exemplul d-lui Năstase comentând în mod penibil și ofensator pentru toți cetățenii României din închisoare este un exemplu de rele practici, un deserviciu major adus României.

Poate că tocmai aceasta e valoarea pe plan cultural a alianței cu occidentul, anume că putem învăța să fim mai civilizați în comportamentul public. Comparativ, din est nu putem învăța decât ceea ce fac acei oameni cu cetățenii lor și cu statele cu care au relații. În acest context mi se pare că dl Antonescu a progresat destul de bine, a învățat ceva de anul trecut. Cel puțin a știut că tăcerea poate fi de aur : nu vei acuzat nici că trădezi USL, dar nici că ești anti-american. Poate și pentru că nu se simte personal ținta potențială justiției și-a permis asta, spre deosebire de unul dintre dulăii de serviciu care au intervenit public înainte de vizita d-nei Nuland, – veșnicul avocat pro-corupție care mai ajunsese în situații penibile cu declarații inadecvate și prin Parlament anii trecuți. Totuși prin tăcerea sa dl Antonescu nici n-a câștigat nimic din punct de vedere politic. Reținem doar că șefia Senatului n-a fost în lista de instituții cu care a avut contact emisarul SUA.

Cam așa se văd lucrurile din afara partizanatelor politice, deși nu neapărat fără să existe preferințe politice.

Dacă aș fi în locul d-lui Ponta aș oferi un buchet de flori doamnei Nuland, măcar printr-o firmă de curierat.

____

Notă : Acest articol este o dezvoltare a unui comentariu la un articol de pe contributors (aici).