Home » Fără categorie » Citesti:

Guvernul care nu este in stare sa produca politici publice necesare pleaca sau este demis

Stefan Vlaston iulie 12, 2011 Fără categorie
26 comentarii 2,219 Vizualizari


Pare un truism, dar in Romania nu este ca in alte tari.

Sa luam doua exemple.

Situatia din educatie

Pentru ca o cunosc mai bine. Lucrurile s-au indreptat, in buna masura, odata cu aparitia Legii Educatiei Nationale, dar nu sunt nici pe departe rezolvate. Avem aproximativ un milion de studenti, impartiti in 5 ani de studii, cate 200.000 pe an. Adica toate seriile de absolventi de clasa a XII-a, se regasesc, mai mult sau mai putin, in invatamantul superior. In acelasi timp, la ultima bursa a locurilor de munca, 900 de joburi se adresau celor cu studii superioare, iar 12.000 (!) celor fara studii superioare.

La admiterea in clasa a IX-a, 60% din locuri sunt pe filiera teoretica si vocationala, iar 30% pe filiera tehnologica, pentru ca au ramas neocupate 10% din filiera tehnologica. In timp ce in piata muncii 70-80% din joburi se adreseaza absolventilor de filiera tehnologica!

In perioada comunista, aveam 200.000 studenti in facultati si scoli postliceale, iar majoritatea liceelor erau industriale, motiv pentru care ne simteam cu totii frustrati. Stiti de ce? Pentru ca aceasta era structura pietei muncii!

Sigur, lucrurile s-au schimbat. E democratie, fiecare alege unde merge, dar ce s-a intamplat la noi intrece orice limita. Toti absolventii de clasa a XII-a fac studii superioare, fara vreo relevanta pentru viitorul lor profesional. A poi, la 23-24 de ani se intorc in piata muncii fara calificare si iau totul de la zero. Dar cu ce pierdere de timp si de bani!

S-au produs mutatii importante in evolutia tehnologiilor, am intrat in societatea cunoasterii, meseriile de ieri nu mai sunt la fel azi. Toate aceste necesitau schimbari importante in sistemele de educatie si formare profesionala, in primul rand schimbari curriculare, a modului de evolutie a invatamantului profesional, prin parteneriat public privat, etc. Nu simpla crestere a numarului de studenti, fara o calitate corespunzatoare a studiilor. Un liceu tehnologic, terminat cu bacalaureat profesional, (care nu permite accesul la facultate), fara multa teorie dar cu practica insemnata, cu asigurarea competentelor de comunicare si informatice, ar fi fost mai mult decat binevenit. Stiti cine sta foarte bine, statistic, la numar de absolventi de liceu si de invatamant superior? Portugalia, Spania si Italia! Adica tari care au acum economia in colaps sau aproape!

Am avut aici politici publice adecvate, inclusiv ale actualului guvern? Nu, bineinteles. Care ar fi fost acelea?

  • Legarea salarizarii profesorilor de performanta si rezultatele muncii;
  • Reglarea cifrelor de scolarizare in conformitate cu structura pietei muncii;
  • Scoala profesionala, in parteneriat public-privat, cu stimulente fiscale si de alta natura (alocari bugetare preferentiale), pentru functionarea lor;
  • Evaluarea externa, de terta parte, a calitatii invatamantului, superior- agentii straine, iar preuniversitar-crearea unui corp de evaluatori autoadministrat, de genul expertilor contabili;
  • Alocari bugetare doar in functie de calitate, stabilita cinstit, fara fraude;
  • Premierea substantiala a celor mai bune scoli si profesori;
  • Scoaterea la concurs a curriculei nationale, oricum profesorii de la catedra se pricep mai bine decat functionarii care zac de 20 de ani prin birouri;
  • Depolitizarea in administratia centrala a educatiei trebuia rezolvata de multa vreme, sa nu mai conduca politruci cu binecuvantarea partidului;

Si multe altele. S-au realizat? Nu. Guvernul care nu este in stare, sa plece.

Accesarea fondurilor europene.

E o rusine nationala si europeana ce se intampla. Sigur, nu doar ministerele acceseaza fonduri. Dar politici publice guvernul trebuia sa intreprinda, daca era competent.  Iata ce scriu comentatorii HotNews:

„Cind a inceput cu adevarat implementarea programelor si proiecte reale… stress-ul a crescut exponential. Apoi nenea Boc a crezut de cuviinta sa: 1. ne taie 4 zile de la plata 2. ne taie 25% din salar… Intre cele 2 evenimente am stat drept si am judecat strimb… si am ajuns la concluzia ca, indiferent de cit de bun/competent as fi… vesnic voi fi expus la deciziile unor capete seci… ale unor sefi imbecili numiti politic, ale unor colegi “romini”, ca imi voi minca viata ingropat in munca si platit din ce in ce mai prost. In nici 3 luni am “evadat” in sistemul privat, management de proiecte. Din sistemul public am fost “alungat” de 2 lucruri: sistemul in sine si plata proasta. Nu fac munca patriotica si nu fac sacrificii aiurea pentru patrie si natiune. Si ca mine au gindit si gindesc multi oameni competenti, bine pregatiti si orientati spre a-si construi o cariera si o experienta profesionala in domeniul fondurilor UE… ”

„Vrem bani europeni, atunci faceti angajari, dati salarii in functie de performanta… Nu poti cere unui om sa faca treaba a 3 oameni. Sistemul este plin de sefi, dar nu mai sunt oameni de jos care trebuie sa faca treaba, au plecat.”

Eu intocmesc astfel de proiecte. (…) Dar birocratia ne omoara, plus ca multi de pe la birourile institutiilor publice, care spun ca se pricep si stiu, nu numai ca stiu mai nimic, dar mai si dezinformeaza. Si de lene si comoditate, daca stiu fie te trimit la firme de consultanta, fie nu vor sa spuna.

„Si nu exista un departament care sa ofere consultanta gratuita… nu exista… In cel care teoretic exista, sunt in general niste incompetenti la care daca te duci si vrei consultanta pe proiecte mai mari zic ca nu stiu si ca nu au facut astfel de proiecte.”

Care ar fi fost politicile publice in acest caz?

  • Salarizarea exclusiv pe baza performantei masurata in rezultate. Departamente complexe iau salarii proportional cu  banii europeni adusi;
  • Eliminarea politrucilor. Nu o inlocuiesti pe Zevedei cu altcineva care provine de la o fabrica de conserve!;
  • Aducerea unor specialisti straini, din Polonia, Ungaria, alte tari performante in accesarea banilor europeni. Indiferent ce salarii ar fi cerut, pierderea ar fi fost mai mica. Specialisti straini,  inclusiv pentru birouri de consultanta judetene;
  • Schimbarea repetata a ministrilor si functionarilor care nu sunt  in stare sa aduca bani europeni.  Bani adusi  efectiv,  socoteala fiind facuta dupa rambursare.
  • Eliminarea fraudei si coruptiei, inclusiv la aprobarea proiectelor, prin implicarea DNA si DIICOT, alaturi de DLAF, care, se pare, este influentat politic;
  • Daca in Polonia a dat rezultate un minister al accesari de fonduri, condus de o femeie, trebuia creat si la noi, intr-o saptamana. Daca nu trecea schimbarea structurii guvernului prin parlament, alt guvern trebuie instalat in 10 zile;
  • Reorganizarea administrativa, cu golirea de continut si decizii a actualelor judete si mutarea prorogativelor acestora in jos, spre comune mari, rezultate prin contopire, sau in sus, spre regiunile de dezvoltare. Chiar daca parlamentul n-ar fi fost de acord, e vorba de decizii guvernamentale.

Si alte politici, probabil multe posibile, la care nu ma pricep.

S-a creat o marota, inclusiv la nivelul presedintiei. Suportam guvernul Boc, ca nu avem cu cine sa-l inlocuim. Ca nimeni nu vrea, inclusiv de la BCR, sa-si asume guvernarea. O greseala majora.

Nu pot sa cred ca nu exista romani mai competenti decat actualii ministri, eventual scoliti afara, tineri si cu bune intentii. Un bun exemplu este ministrul Funeriu. Venit din alta societate, a demonstrat ca stie, poate si face ce trebuie in invatamantul romanesc. Prin promovarea unei noi Legi a Educatiei Nationale. Si prin decizia de a schimba cursul bacalaureatului. Deci a unor noi politici publice in educatie. In ciuda impotrivirii acerbe a „mandarinilor” din invatamantul superior. Iar in preuniversitar, a convins  40.000 de profesori si inspectori sa faca un bacalaureat cinstit.

Apartenenta la un partid este o falsa garantie ca lucrurile merg bine. Uite ca nu merg.

Este momentul ca PDL si presedintele Basescu sa reevalueze ce este bine pentru tara. Acum, cand economii puternice candva, ameninta sa se prabuseasca precum castele de nisip. Oricum va pierde alegerile daca merge din rau in mai rau.

Cat nu este prea tarziu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. nedormitul spune:

    nu aș lega neapărat salarizarea profesorilor de performanță (măsurabilă, să zicem, în notele elevilor la bacalaureat). sînt licee, de pildă, în orașele mari, pe care profesorii le evită pentru că știu că acolo merg “derbedei”. un profesor care reușește să gestioneze o clasă de “derbedei”, să treacă 30-40% din ei la bac, în loc de 5%, să zicem, are merite cel puțin egale cu un profesor la un liceu bine cotat din bucurești, la care vin copii de oameni înstăriți, care au posibilitatea să le ofere copiilor tot ce trebuie pentru educație. e vorba, deci, de
    două performanţe diferite.
    alocările bugetare, iarăşi, trebuie acordate cu mare atenţie. nu poţi trimite mai mulți bani decît este nevoie la un liceu cu olimpici, să zicem. aș merge, mai degrabă, pe o soluție similară cu cele din sănătate – co-plată. de fapt, cum spuneam mai sus, părinții cu venituri peste medie, se ocupă de educația lor. ar trebui, de fapt, oficializate o serie de investiții pe care părinții le fac informal în educația copiilor lor.
    învățămîntul trebuie să satisfacă din punct de vedere calitativ nevoile educaționale și profesionale ale indivizilor și ale societății. aceasta este o prioritate generală, nu elitele. elevii cei mai buni sînt, în majoritate, cu gîndul la plecare. pentru stat, aceasta este o investiţie păguboasă pe termen lung, cel puţin la nivel de liceu. este ca și cînd ai trata un bolnav cronic prin operații estetice.

  2. Cristian Banica Cristian Banica spune:

    Urmaresc cu interes fenomenul educatie in special la nivel universitar.
    In ceea ce privste schimbarile structurale – pare ca cel putin deocamdata obiectivele atinse sunt mai curand legate de cresterea nivelului de stres in sistem. Exista o teorie a schimbarilor organizationale care spune ca pentru a genera schimbari rapide la nivelul unui sistem mare si inertial trebuie sa “scuturi” sistemul,sa deconstruiesti pentru a reconstrui, altfel opozitia la schimbare va mentine organizarea anterioara.
    Nu stiu daca astfel de explicatie savanta ajuta tinerii asistenti si lectori care dupa ce ca aveau salarii mici s-au “bucurat” de reduceri suplimentare in timp ce aceia care aveau venituri mari au reusit sa si le mentina ca prin minune.
    Dar cate ceva s-a realizat, nu in sensul imbunatatirii calitatii/performantei cum sugerati d-voastra, ci mai curand in sensul clarificarii unei situatii ce ascundea multe necunsocute. De exemplu odata cu referendumul universitar cred ca in sfarsit exista o situatie clara cate posturi si cate persoane reale exista in zona de predare. Asta ar putea genera o realocare mai echilibrata a platilor si catre cei mai tineri care pana acum au avut financiar (dar nu numai) un statut de exploatati.
    In ceea ce priveste fondurile europene – situatia sta mai simplu decat ne inchipuim. In principiu orice universitate poate depune proiecte in zona de research dar nu numai ( burse de studii, burse doctorale sau postdoctorale, programe de training si cercetare). Dar daca urmariti lista de proiecte aprobate veti vedea ca nu apar decat cateva nume (BB, ASE) iar restul cam lipsesc. Initiativa nu poate fi suplinita de experti internationali, aici problema este ca numarul de proiecte este prea mic si nu neaparat ca sunt probleme de accesare sau implementare. Dar mergand mai departe de unde sa vina intiativa? Cei tineri care ar avea curaj si apetit sunt descurajati de cei mai varstnici care nu au interes si nici capacitate (multi dintre profesorii in varsta nu cunosc o limba straina si sunt absolut straini de web si PC ceea ce face cercetarea aproape imposibila la nivelul de astazi).

  3. bog spune:

    Stiti care este singurul criteriu de performata pentru un profesor in preuniversitar? Vechimea.

  4. pragmatic spune:

    A. orice politica publica facuta de guvernul Boc va fi desfiintata de USL (declaratia aproximativa facuta de Ponta). Deci ce politica publica facem? plecand de la premise EGALITARISTE (nu mai folosesc calificativul marxist/maoist/chavezist) si de (quasi-extrema) stanga? B. sa salarizam stimulativ pe X sau pe Y… Dupa o campanie zilnica de laturi ale iRTV sau A3 prin care orice salariu ce depasea 7-800 eur era defaimat? dupa urletele zilnice ale sefilor de sindicat? Ba chiar si dupa o raliere a PNL la egalitarismul [spre in jos] al PSD, in contrast cu afirmatiile lui Tariceanu ca valoarea trebuie recompensata? Asa ca reformulez: orice guvern care nu face politici publice pe placul USL mai bine sa nu le faca deloc si sa ramana pe loc pana [dupa "topirea USL"] se pot face politici publice.

    • Nu, nu are legatura cu PSD. Daca guvernul face politici publice necesare electoratul va aprecia. Ca s-a maturizat.

      • Dan spune:

        Domnule Vlaston,

        Remarc in comentariile si in articolele scrise de dv in ultima vreme aceasta nota de optimism cum ca “electoratul s-a maturizat” si deci la urmatoarele alegeri nu va mai crede in populisme ci ii va vota pe cei care chiar propun solutii pentru Romania. Pe ce se bazeaza acesta opinie, acest optimism? Ce va face sa credeti ca alegerile nu se vor castiga iar cu galeti, sepci, picsuri si un sac de faina, ca si pana acum, plus vreo crestere a sporurilor sau ceva?

        Va multumesc.
        Dan

    • Hantzy spune:

      Vine Ponta si-i darama lui Boc castelul de nisip?! Se poate! E tocmai neajunsul sistemului implementat de pedeleu, cu un pilon central ce poate influenta intregul. Intelepciunea colectiva e superioara celei individuale, dar de dragul mitului personalitatii care trage poporul inainte, am renuntat la el.
      Electoratul s-a maturizat?! Eu zic ca daca IRES punea intrebarile astea in 1991, raspunsurile erau inca mai transante: spre 100% dintre repondenti ar fi acuzat elevii. Acum au inceput sa fie unii care reusesc sa traga concluzia corecta, cum ca la un asemenea procentaj de picati, nu absolventii sunt de vina. Sistemul a fost implementat de Andronescu, dar inca nu se intrevad modificari care sa produca efectele asteptate. Poate pentru ca nu este de ajuns sa te cheme Boc pentru ca „reformele” adoptate sa fie si bune. Cu exceptia celei mici din Justitie, inca nu avem, cu adevarat, reforma. Si atunci?! Ce daca incearca Ponta sau un altul altceva?

      • Au trecut doar 5 luni de la adoptarea Legii Educatiei

        • Hantzy spune:

          Reiau: “(…) dar inca nu se intrevad modificari care sa produca efectele asteptate.”

          Efectele pot apare si in 5 ani, dar modificarile reformatoare ar trebui facute deja. Inca lipsesc.
          Legea Educatiei Nationale incearca doar sa dea la mir adversarilor politici, se deleaga responsabilitatile in alt mod, insa nu ofera parghiile necesare pentru a crea acele oportunitati practice, usor accesibile, in functie de inclinatii si inzestrare, care sa duca la o reforma adevarata in bransa.

          • naiv spune:

            @hantzy. Nu inteleg cum urmatoarele prevederi ale LEN dau la cap adversarilor politici: 1. mutarea clasei IX la gimnaziu 2. evaluarea universitatilor de catre experti straini 3. evaluarea de competente din 2 in 2 ani 4. deschiderea posturilor de profesori universitari catre tineri exceptionali etc.. Ma lamuresti?

  5. Gigi Kent spune:

    E bine si cu structura absolventilor pe facultate / liceu / scoli profesionale etc dar observati va rog ca intre 200,000 de absolventi (de orice nivel si pregatire) si 13,000 de locuri de munca este o prapastie uriasa. Aici e problema cea mai mare si cu care ar trebui inceput.

    Cat despre banii europeni … sa spunem ca, la fel ca si in cazul investitiilor straine mari si serioase, putem sa ne luam adio de la ei (ele).

  6. ioan spune:

    dar de unde si pana unde acest sentiment de urgenta, de parca acuma se rastoarna lumea? cand or vrut sa introduca vestitele megajudete toata lumea urla ca e bine dar ca nu poti face lucrurile pe fuga. acuma dumneavoastra vreti sa schimbati ministri, guverne… pe toti.

    Uite ce va propun eu: sa lasati deoparte pretentiile astea de a schimba pe toata lumea pana maine si sa incercati ceva in domeniul dumneavoastra de expertiza. De exemplu daca in noua lege a educatiei scolile de meserii pentru care tot militati nu sunt prevazute atunci uite ce se poate face:
    1. cat de greu ar fi sa ganditi o campanie de ”lobby”, strangere de semnaturi , presiune asupra ministrului invatamantului ca acesta sa initieze o astfel de lege?
    2. sunt cel putin eu dispus sa trimit cateva scrisori, email-uri, telefoane zilnic la orice adresa sau numar de telefon a ministerului sa va sustin demersul. si ca mine s-ar mai gasi in tara asta destui.

    poate delirez dupa 10 ore de munca , dar mi se pare ca urlatul la luna nu va schimba nimic. toti pot asta, si multi o fac, doar ca unii urla mai frumos. daca sunteti profesionist in educatie, va rog frumos lasati fondurile europene la altii si incercati o mica schimbare acolo unde aveti competenta. cred ca se poate. si mai cred ca e singurul mod in care se poate: impreuna si doar acolo unde ne pricepem.

  7. Gamer spune:

    Lucrurile stau stau exact invers, adica “viciversa”.
    Guvernul care chiar a intreprins masurile necesare intr-o perioada critica (prabusire economica, incetare de plati, inflatie cu 3 cifre) a fost nevoit sa plece. La debarcarea acelui guvern au pus umarul si actualii “reformatori” manati de aceleasi interese populiste si demagogice.
    Certificarea acelor masuri prin corecta abordare si tratare a cauzelor a venit la scurt timp. S-a evitat defaultul, s-a stavilit inflatia iar dupa numai doi ani economia a revenit pe crestere. Si atunci a fost un acord cu FMI dar a carui derulare nu s-a finalizat.
    Actualii “refomisti” nu numai ca acorda importanta aspectelor minore dar si atunci cand se lauda ca “reformeaza” ignora de fapt cauzele si se ocupa de efecte. Rezultate macro? Inflatia a crescut, Cresterea economica e inexistenta. Iar bomboana de pe coliva: aproape 1/2 din bugetul national se risipeste prin pomeni. Si-n plus: o mostenire de neacceptat pt noile generatii.

  8. Claudiu Minea spune:

    O sa vi se para ironic ce spun, dar sistemul de invatamant s-a pliat in perioada 2006-2008 foarte bine pe necesitatile pietei muncii. E drept, intr-un mod extrem de pervers. Concret, cele mai multe locuri de munca s-au creata la stat (cred ca 80% din locurile de munca nou create), pentru care o conditie necesara (nu si suficienta, dar intrau apoi pilele in actiune) era o diploma universitara. De unde si “dezvoltarea” (ghilimelele sunt obligatorii!) universitatilor de genul Spiru Haret.

    Cand ritmul dement de angajare la stat a luat sfarsit, brusc sistemul universitar nu a mai fost adaptat “cererii” pietei muncii… :)

  9. Paul spune:

    Stiu cel putin doua domenii in care problema nu este numarul absolventilor, ci calitatea lor. Iar aceasta stare de fapt a fost principala piedica in calea dezvoltarii celor doua domenii (ma refer la IT, programatori mai exact, si proiectarea de circuite analogice si digitale). Fara sa exagerez, stiu posturi deschise si un an de zile pentru ca nu se primeste nici o oferta valabila.

    Cred ca pentru a se rezolva aceasta problema singura solutie este renuntarea la finantarea per student echivalent si trecerea la finantarea in functie de numarul studentilor din anul I.

    De altfel este o promisiune din timpul campaniei electorale enuntata atat de d. Funeriu cat si de d. Basescu care a ramas neonorata ( sincer l-am votat pe d. Basescu tocmai pentru aceasta promisiune; inca mai astept !).

    Este o idei care nu costa nici un ban si care ar contribui la cresterea calitatii. La fel ca la bacalaureat, marea majoritate a studentilor stiu ca vor fi trecuti pentru ca salariul profesorilor depinde de numarul studentilor (mi s-a spus in fata, la un seminar de un student in anul I !!! ).

    O varianta, cred, imbunatatita este finantarea per student echivalent, dar cu acceptarea unei rate de esec (cred ca 30% ar fi de bun simt), de la care facultatile vor incepe sa piarda bani.

  10. incomod spune:

    1. Deja e prea tarziu pentru PDL. Cred ca multi de pe-acolo vad viitorul in dungi.
    2. Funeriu e un exemplu cel putin nefericit. Pe cat pariu ca in sesiunea urmatoare de bac, promovabilitatea va creste spectaculos… :) Sun curios cum veti comenta/justifica… :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Vlaston


Stefan Vlaston

Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)