Am aşteptat până spre Paşti “cea mai grea iarnă din ultimul mileniu” cum ameninţa presa începând cu toamna anului trecut. N-a venit nici la noi, nici în bătrâna Europă. În România “ştirea” a fost aruncată pe piaţă în septembrie 2010 de agenţia naţională de ştiri, Agerpres, care anunţa cu titluri mari că europenii s-ar putea confrunta cu o iarnă cum nu s-a mai pomenit de o mie de ani. Motivul ar fi, conform experţilor polonezi invocaţi de Agerpres, reducerea vitezei curentului nord-atlantic Gulfstream, care îşi pierde treptat puterea de a încălzi continentul european, iar ca urmare îl lasă pradă frigului şi îngheţului.
De la Agerpres, ştirea a trecut cu uşurinţă în mass-media autohtonă: Adevărul îşi convingea cititorii că urmează o “epocă glaciară”, realitatea.net cita fără nicio suspiciune agenţia naţională, portalul HotNews atribuia prin octombrie trecut exclusiv Rusiei venirea “Epocii de gheaţă” citând ca sursă www.rt.com, iar agenţia NewsIn venea cu înflorituri din bătrâni pe aceeaşi temă sub titlul “Şoarecii meteorologi vestesc iarnă grea”. La rândul lor, televiziunile şi posturile de radio româneşti locale şi naţionale au tratat cu înfrigurare subiectul în principalele emisiuni informative. Stirea a făcut epocă în pofida prognozelor meteorologice transmise de Administraţia Naţională de Meteorologie, care contraziceau constant posibilitatea unei noi ere glaciare. Însuşi şeful ANM anunţa la începutul lui noiembrie că atât în România cât şi pe continent va fi o iarnă normală, fără temperaturi excesive.
Nici vecinii unguri şi bulgari sau presa occidentală n-au scăpat de epidemia transmisă pe Internet şi au tratat cu maximă seriozitate ştirea, considerând-o de larg interes public. Pe lângă variabile, au rămas câteva elemente constante cam peste tot: atribuirea informaţiei unor “cercetători” polonezi al căror nume nu este menţionat, explicaţiile cu slăbirea Gulfstreamului, referinţa temperaturilor extreme la ultimul mileniu.
Cum se explică absenţa scepticismului rezonabil la atât de mulţi jurnalişti de pretutindeni, cum de nu le-a părut suspectă comparaţia cu temperaturile unui întreg mileniu şi cum de nu s-au interesat cine deţine preţioasa arhivă a temperaturilor pe ultima mie de ani? Dacă ar fi verificat, atât cât îi stă în putinţă jurnalistului, ar fi aflat că ştirea a pornit de pe un site din Rusia, MigNews, că nu există niciun cercetător polonez care să fi lansat teoria cu Gulfstreamul, că ideea vine de la un italian şugubăţ care a lansat pe un site ce găzduieşte ciudăţenii o teorie proprie, în răspărul celor care propovăduiesc încălzirrea globală.
Există o explicaţie a circuitului rapid al ştirii despre iarna năprasnică în mass-media: uşurinţa şi viteza cu care se poate accede la informaţie de pe Internet, la care se adaugă atitudinea pozitivă a publicului internaut faţă de ştirile transmise astfel. Jurnaliştii îşi aleg sursele după autoritatea şi credibilitatea lor, după impact şi importanţă, dar şi mânaţi de climatul opiniei. Dacă publicul înghite – îşi va fi zicând jurnalistul grăbit să predea materialul şi să nu rămână mai prejos, să nu “piardă” valoroasa ştire – atunci să i-o dăm. Fără să facă minimala verificare şi chiar fără să se gândească la consecinţe, fiindcă ştirea despre cea mai înspăimântătoare iarnă poate duce la reacţii comerciale, oamenii îşi cumpără haine groase, companiile şi autorităţile fac reyerve de combustibil etc. , jurnalistul îşi simte apărată reputaţia tocmai prin larga ei circulaţie, prin faptul că a dat-o toată presa din ţară sau din Europa. Acest circuit vicios face ca Internetul să fie tot mai puţin locul de unde să obţinem informaţii sigure.
Noroc că mai există locuri unde practica verificării din surse independente a jurnalismului clasic de ştiri funcţionează: în plin avânt al ştirii despre iarna grea un ziar francez punea un sănătos semn de întrebare la finele titlului, Evenimentul zilei titra în 10 octombrie “Iarna grea, o gogoaşă” explicând că nimic din teoriile citate nu se susţine, iar ziarul Gândul făcea praf toată conspiraţia luând în serios prognozele ANM, verificate de-acum pe propria piele.
Articol aparut si Revista 22, 27 aprilie
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Intr-adevar, in ziua de azi pentru foarte putini jurnalisti mai are relevanta daca stirea pe care o furnizeaza este adevarata sau nu. Important e ca ea sa trezeasca o senzatie, sa provoace o emotie. Si exista un segment de public care prefera sa i se provoace emotii, fara sa-si mai puna intrebarea daca e adevarat ce afla sau nu.
Asta explica, spre exemplu, de ce poti intalni articole in care titlul sa spuna exact OPUSUL a ceea ce spune corpul articolului. Pentru ca importanta e senzatia pe care titlul respectiv, in goana scroll-ului, ti-o provoaca.
Oricum, bine de stiut ca sunt si ziare care se incapataneaza sa fie altfel.
Nu stiu de ce (ba stiu foarte bine) din tot lantul escrocheriei cel mai important punct este site-ul rusesc. Ia aminti-va o stire similara si aproape simultana despre teribilele cutremure de pamint cu originea in Vrancea dar cu efecte maxime in… Crimeea. Sursa: Kiev (ca sa vezi). Confirmarea la Bucuresti la un soi de institut cu nume foarte oficial, dar de fapt privat. Apoi ping-pong vreo luna si ceva peste capul bietului Marmureanu (pe care cred ca vor sa-l termine).
Eu nu spun ca nu exista un fond vast care recepteaza cu maxima placere (perversa) asemnea elucubratii. Nici ca majoritatea oamenilor de media sint inculti, sau superficiali, sau direct interesati (de fapt toate la un loc) in raspindirea lor. Insa chiar mai bine stiu asta anumite oficine specializate care pun umarul la inventare si difuzare. Cu eforturi minime obtii o stare generala de anxietate propice altor manipulari mai pe fata si cu scopuri mai precise.
Daca vi se pare ca exagerez va astept in Islanda unde sint gata sa va furnizez argumente detaliate. CIND SE VA OPRI Gulfstream
Problema sta in acest tip de „jurnalism mineresc”, sau de grota, care se practica in prezent, din pacate, in tot mai multe redactii. E un fel de jurnalism cu „de-a-ndaratul”, ca sa nu zic cu c…. Adica mai intai aruncam pe piata stirea, ca sa nu riscam sa pierdem intaietatea, si dupa aceea nici macar nu mai facem noi (adica noi, jurnalistii) verificari, fie si post-factum. Nuuu, noi asteptam confirmari „pe surse” (stiiim noooii!) sau infirmari (pai da’ sigur, acuma nu recunoaste!).
Cel putin doua posturi TV, realitatea si antena3, au ajuns experte in acest tip de practica. Mai intai rostogolesc o informatie de zeci si sute de ori, pe burtiere, in text si imagini, o comenteaza cateva zeci de pareristi, si apoi incep sa se intrebe: „o fi adevarat?”, „Da’ de ce nu ne suna nimeni sa infirme aceasta informatie?”, „Daca nu infirma nimeni, insemana ca o fi adevarat ce spunem noi aici?”, „N-o fi chiar asa, dar ceva, ceva tot este, nu-i asa?”. Si tot asa. Ore intregi. Uneori, doua zile la rand. Si dai si lupta, si dai si lupta cu proprii demoni…
Apogeul a fost chestia cu „pumno-palma-branciul” prezidential din 2009. Unde e subiectul? Il mai verifica cineva? Ce-a fost cu inregistrarea aia? Unde e pustiul din imagini? Si daca asa ceva – sa rostogolesti pe sticla de mii de ori o informatie neverificata, o SAPTAMANA, intreaga – a tinut, pai atunci tine orice: „tsunamii devastator pe dambovita!”, „Revarsarea Marii Negre si scufundarea Contantei”, „Orgie in grup la Cotroceni”, „luna se ciocneste cu pamantul”, „Geoana e extraterestru” etc, etc.
Fonfleul de presa a atins perfectiunea. Frankenstein-ul creat de moguli pe-o mana cu „marile constiinte” ale neamului este viu si bantuie printre noi. Scapa cine mai poate.
Sila.
Binevenit articol! Acum cativa ani am mers „bara-n bara” (cum afirmau obsesiv TV de stiri) cu 100 km pe ora intre Eforie Nord si Mangalia, in week-end. Inainte de a pleca, am cumparat medicamente, singurul client in farmacie, in ciuda faptului ca aceleasi TV de stiri dadeau stiri apocapliptice despre farmaciile luate cu asalt (culmea e ca in unul dintre reportaje nu erau in farmacie decat reporterul si farmacista!) Si exemplele pot continua cu zecile. Sa mai amintim cum „se dubleaza intretinerea apartamentelor” in fiecare toamna – si va las placerea sa calculati cat face 2 la puterea 20, anii de cand se-ntampla asta. La TV, fireste.
Isteria mediatica (cel putin in aceasta speta a „iernii naprasnice”) nu este noua. Ea face parte din categoria „bolilor moderne” ale jurnalismului cel putin la fel de modern.
La inceputul anilor ’70, BBC anunta, poate cu aceeasi isterie, apropierea unei noi ere glaciare, adica „global cooling” (racirea globala).. De prin 1975-1976….”global cooling” s-a transformat in „global warming” (incalzirea globala), rebotezata mai nou „climate change”….
Si asta….gratie „ecologistilor”, noii comunisti rebotezati, resapati, recolorati (in verde!).
O carte exceptionala, a istoricului romani Lucian BOIA, intitulata „Omul si clima” trece in revista toate spaimele, psihozele, scenariile cu pafum apocaliptic derulate de-a lungul istoriei si care au ca subiect clima.
Apropo de „global warming” (incalzirea globala), iata aici si alte puncte de vedere, mai putin isterice si mult mai detasate de scenariile apocaliptice. Enjoy them! :)
http://www.noteviljustwrong.com
http://www.garagetv.be/video-galerij/blancostemrecht/The_Great_Global_Warming_Swindle_Documentary_Film.aspx
http://friendsofscience.org/index.php?id=394
http://www.youtube.com/watch?v=_jqcnBugnl8
http://www.youtube.com/watch?v=KtqSPahiMxw&feature=PlayList&p=D530ADE80B475DC2&playnext=1&playnext_from=PL&index=6
http://www.drroyspencer.com/global-warming-natural-or-manmade/
http://www.cotidianul.ro/boia_denunta_starea_vremii-6380.html
Stimata autoare si stimati comentatori, acesta nu este decat inca unul dintre sutele de articole cu concluzia stiuta dinaintea enuntului ipotezei si demonstratiei – presa e de vina.
Pe langa remarca, la fel de comuna ca si acuzatia de mai sus, ca exista telecomanda si exista libertatea de a citi, asculta si privi ce-ti place, as mai adauga doar doua lucruri.
Unu, o tara in care autoritatile fac sau nu rezerve de combustibili pentru iarna bazandu-se pe ce scrie presa este o tara care a creat si merita exact acest tip de presa. De-abia o atare situatie mi s-ar parea scandaloasa, nu faptul banal ca niste jurnalisti a caror cultura tehnica si stiintifica e pana la genunchiul broastei scriu bazaconii.
Doi, data viitoare cand mai infierati cu sfanta manie democrata sistemul educational de trista amintire si mai deplangeti torturile la care sunt supuse tinerele vlastare ale neamului, obligate sa se indoape cu „informatie bruta, inutila” (a se citi fizica, chimie, biologie, geologie, gramatica, matematica etc., adica orice in afara de scris, citit si operatiile elementare), informatie care oricum e la un click distanta si oricum nu-ti aduce cine stie ce succesuri in viata… ei, atunci poate va ganditi si daca nu cumva exista vreo legatura cauzala intre lejeritatea invatamantului de tip nou si trogloditii intelectuali care innegresc paginile ziarelor.
Chestia cu incalzirea prinde nu numai pt ca e un subiect ce atrage audienta dar mai face si bani. Ieri am primit reinnoirea contractului de asigurare pt casa (in Montreal) si, cresterea politei de asigurare – nu mare, e drept) e justificata de catre companie pe langa sporirea numarului de reclamatii si prin…. incalzirea globala si modificarile climatice din ultima perioada.
Jurnaliştii au avut motive temeinice să prevadă o iarnă grea. Aceasta s-a putut citi în lungimea splinei porcului. Să nu uităm că Adrian Păunescu a murit în toamnă.
Dar nu a scris aici nimeni despre 1 Mai – ce trist!!!
Unde sunt micii de alta data ai lui Vanghelie si berea lui Ontanu!
Parca era mai ieri cand ii vedea pe acestia doi cum cu drag se repezeau in multime de 1 Mai!
Mare tristete pe contributors.ro., unii parca scriu numai la comanda si pe acelasi subiect – educatia si formarea profesionala!
„…temperatura de la suprafata Pamantului [b]a crescut aproape in intregime[/b]”…se spune, apocaliptic, in debutul articolului, evident [b]nesemnat[/b]!!!
Cine a debitat enormitatea asta???
Jurmanilsm cu cai de lemn si bipezi fara minte…
:(