Home » Fără categorie » Citesti:

In apărarea Facebook. Oarecum…

Sorin Ionita ianuarie 2, 2019 Fără categorie
51 comentarii 7,579 Vizualizari

Săriţi, Facebook (sau Google, YouTube, Twitter etc) sunt de fapt corporaţii care fac afaceri profitabile în industria de reclamă, cu un model de business care te face să petreci cât mai mult timp la ei în reţea. Adică “engagement maximization”, în technospeak. Conţinutul se subordonează acestui scop. Oh my God, bătrânii rechini din mass media tradiţionale dau ochii peste cap, e prima oară când aud aşa ceva!

Săriţi, reţelele sociale sunt construite şi operează ca entităţi for-profit, nu “comunităţi” postoderne bazate pe “valori” şi alte lucruri care te ung pe suflet când le citeşti în “corporate vision”, “mission statement” şi alte documente în noua limbă de lemn. Documente adoptate şi în alte industrii, nu doar Big Tech, de consilii directoare cu aer de sinod ecumenic, iar apoi persiflate informal de insideri. Oh my God, analiştii de business sunt în sevraj emoţional!

Săriţi, Big Tech adună date despre clienţi pe care îi agaţă cu servicii gratuite şi atractive, iar apoi folosesc aceste date pentru a face marketing ţintit către aceiaşi clienţi cu reclame plătite. Sau reîmpachetează bazele de date şi le vând unei terţe părţi. Departamentul de Retail marketing e în şoc, e prima oară când se confruntă cu aşa situaţie! Zicala “dacă e gratuit, probabil produsul eşti chiar tu” s-a inventat pesemne ieri, nu acum jumătate de secol.

Zuckerberg, cavalerul Apocalipsei … A apărut deodată o întreagă industrie artizanală de dat cu copita în reţelele sociale, de whistleblowing corporatist sau luddism de-a dreptul, înfloritoare exact pe reţelele sociale criticate de la o altitudine morală inexistentă acum doi-trei ani.

Nu vi se pare totuşi că toatea astea seamănă mai curând a simptom de traducere în amor, a la Miţa Baston? Aceiaşi tipi (şi tipe) care până de curând erau logodiţi romantic şi intens cu Utopia Tech – iar unii dintre ei încasau bănuţi straşnici din asta – şi-au întors radicalismul la 180* şi vituperează la fel de orbeşte azi ce promovau alaltăieri.

Pe undeva Big Tech şi-o merită, şi-a făcut-o cu mâna lui. Dacă tot repeţi că o să schimbi faţa omenirii, că businessul se refondează pe alte baze, că vii cu o revoluţie etică, bineînţeles că lumea o să te judece cu alte standarde, mai înalte. In realitate nimic fundamental nu s-a schimbat, firmele funcţionează tot ca să facă profit iar standardele în business au rămas aceleaşi dintotdeauna. Anume, nuanţate şi complexe. Doar cei care le caricaturizau în rău au putut crede vreo clipă în caricatura angelică.

Dacă tot repeţi investitorilor şi marketingului că poţi să faci targeting online pe ultimul pixel din vârful nasului fiecărui client, iar acţiunile îţi saltă ca atare în stratosferă, normal că-i mai greu apoi să convingi publicul că algoritmii tăi nu înţeleg cuvinte simple şi nu pot detecta o armată de troli ruşi care-ţi tropăie pe reţele în sus şi în jos.

Culmea este că Zuckerberg&comp au dreptate: nu pot face toate astea, capabilităţile lor fiind mult exagerate de entuziaşti şi supra-marketate. Ce pot face sunt versiuni mai mult sau mai puţin obscure ale vechilor strategii de reclamă bombardament-covor, în care volumul uriaş de nonsens aruncat în reţele primează în faţa calităţii iar clienţii se aleg cu reclame prost ţintite, adesea irelevante, destul de enervante dar esenţialmente nu mai greu de ignorat decât străvechii fluturaşi puşi prin cutiile de scrisori. Doar că totul e înfăşurat în tehno-palavrageală pentru ca lucrurile să pară altceva decât sunt.

Mai grav, Big Tech a fost lovit în freză de o problemă veche de secole: cenzură versus exprimare liberă. Erau complet nepregătiţi pentru aşa ceva şi frustrarea lor e de înţeles atunci când politicienii le transferă responsabilitatea pentru chestiuni de natură publică (adică subiecte legitime de public policy) şi le cer să rezolve sarcini imposibile. Pentru că într-adevăr nu există soluţii simple la dilemele morale şi de natură practică ce apar în democraţii atunci când încerci să blochezi “conţinut incceptabil” în dezbaterea publică.

Doar că fundătura asta era complet previzibilă din start, şi ar fi anticipat-o şi Big Tech dacă în consiliile directoare ar fi avut nu doar developeri IT de generaţie X şi venture investors pe steroizi, ci şi ceva gânditori de şcoală veche. De când există presă şi exprimare liberă în modernitate, adică de câteva secole, lucrurile astea se tot dezbat; pe fond nimic nu e nou, în afară de schimbarea tehnologică ce a redus la zero costurile vorbitului în public pentru oricine.

Dar în timp ce consultanţii, acţionarii sau foştii angajaţi ai Big Tech defectează pe capete către tabăra îngerilor critici freelancers şi dau din casă (ca doamna de aici, cu egal succes financiar se pare), vedem mult mai puţin whistleblowing din direcţiile unde se coace pericolul adevărat: state autoritare care dezvoltă rapid big data şi inteligenţă artificială (AI) pentru controlul populaţiei prin scoruri individuale de conformism social (China); sau agresează politica democratică din alte ţări (Rusia).

Nu de alta, dar aceşti actori chiar au precedente istorice cu aşa ceva, în realitatea reală, nu aia virtuală. Prin contrast “marele business occidental creînd reţele misterioase şi tehnologii sinistre ca să ia omenirea în stăpânire” e o temă populară de discuţie, dar rămâne în nişa literaturii conspiraţioniste, de la Protocoalele Inţelepţilor Sionului până la Manifestul Partidului Comunist.

Orwell a văzut lucrurile mult mai clar decât hipsterii: ăla mic şi negru de respira greu nu era The Big Business din Vest, era The Big State din Est, frăţioare.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "51 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Dependența de like-uri nu e semnificativ diferită de dependența de alcool sau de tutun. Dacă e imoral să vinzi țigări, atunci e imoral să oferi și dopamină generată de like-uri pe Facebook.

    E drept că Facebook face parte din corporațiile dragi progresimii, așa că nu trebuie atinsă nici cu o floare, dar publicitatea pe care o vând ei e compusă de fapt din baloane de săpun. Alte corporații, care au prea mulți bani pentru binele lor, plătesc acea publicitate, concretizată adesea în accesări de către conturi false (peste 55%, la un moment dat).

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Orice publicitate e de fapt formată din baloane de săpun. Dar alta mai bună nu avem, deci companiile o cumpără pe asta :) Domnul Ioniță are dreptate când spune că a fost supraevaluată ( exagerându-se targetarea) și unii chiar au ajuns să creadă, iar acum nu vor crede în ruptul capului că algoritmii ăștia sunt de fapt extrem de primitivi. Targetarea asta chiar funcționează într-un fel, dar în general nu își atinge scopul. Țin minte că am căutat o placă RAID mai veche pentru un client – destul de insistent pentru că nu o găseam la furnizorii obișnuiți, după care am fost vreo săptămână asaltat de reclame la plăci RAID, deși dacă am avut un client cu una defectă probabilitatea să mai am incă unul cu același defect e minusculă. Până să ajungă să prezică ce se va strica luna viitoare mai e :) Acum, sigur că s-ar putea să fie cu un ordin de mărime mai precisă decât cea la radio sau tv, unde știi și mai aproximativ cui te adresezi, dar vorbim de cifre pe la a treia sau a patra zecimală, deci tot nu ajută… Eu încă mai aștept un concert Poptamaș la Sala Palatului, bazat pe fulminanta sa publicitate pe facebook :)

      • Stefan spune:

        Sa nu uitam că premiul Nobel pe Economie s-a luat de vreo 2 ori pe Behavioral Marketing. Se lucreaza la algoritmi, nu este problema. Cu zecile de mii. :)

      • Harald spune:

        @Mihai Badici – targetarea este ea însăși cel mai mare balon de săpun. Mi-am cumpărat online un aparat foto Nikon și am continuat să primesc luni întregi reclame la Nikon. Aveam de gând să-mi fac colecție? :) Garantat nu, dar Nikon a fost prostită să plătească acea reclamă. La fel e cu imprimantele laser Xerox, primesc zeci de reclame pe zi, deși garantat n-am de gând să-mi cumpăr vreuna, am deja mai multe decât aș putea folosi în următoarea sută de ani :)

        La bilete de tren, așa-zisa targetare a fost ceva mai aproape de adevăr, am primit doar vreo săptămână reclame pentru relația Nottingham – Liverpool. Deși prețul fusese nesimțit (47 de lire) la vremea când mă interesase, așa că atunci am mers pe traseul Derby – Liverpool (13 lire) la care n-am mai primit ulterior nicio reclamă :)

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Cam același exemplu dădeam și eu. Dar uneori funcționează, dacă ai cumpărat “pamperși” e destul de plauzibil că o să mai cumperi. :) Evident, dacă mai lucrează un pic la algoritm, o să ne ofere și chestii mai utile, de exemplu accesorii de Nikon sau alte componente de computer în exemplul meu. Dar până la o “profilare” adevărată o să mai treacă mulți terabiți pe net … Surprinzător însă, mantra funcționează binișor.

    • Ion Adrian spune:

      Este o deosebire foarte mare: multi alcolici nu sunt si imbeecili.

  2. Stefan Bragarea spune:

    Problema nu este chiar atât de gravă – depinde enorm de selectivitatea utilizatorilor.
    Când îmi aduc aminte de dificultatea găsirii publicațiilor referitoare la un subiect în Chemical Abstracts și de alergătura implicată pentru a găsi publicația (când o puteam găsi) și compar cu ușurința de a face o documentarea serioasă pe Google, sunt sincer încântat.
    Este adevărat că nu mă implic în rețele de socializare de tip Facebook și nici nu simt nevoia. Dacă vreau să comunic ceva, comunic direct, nu întregului mapamond.Nu înțeleg cum ar putea oferi aceste rețele stimulente cât de cât serioase.
    Evident că există și imbecili – ba chiar s-ar putea să fie majoritari. Și ce…

    • Stefan spune:

      Eu fac parte din categoria de “imbecili” care își ia știrile de pe FB. Este mult mai usor decât să caut pe fiecare site in parte. Am dat “Like” La paginile diverselor publicații în engleză pe care doresc sa le urmăresc și știrile îmi apar în newsfeed.
      In Ro, doar 2-3 canale de știri (aici incluzând și canalul local) sunt cat de cat suportabile, in rest nu ai ce citi. HN are dimineața un sumar al principalelor știri din cotidianele europene, sumar pe care îl caut cu satisfacție și îl apreciez. Altfel, politica externă și evolutia economică externa (“vestele galbene”, ascensiunea Chinei, războiul informatic sau evoluția Asiei) nu sunt aproape deloc prezente in știrile din Ro. Sigur, mai sunt pe unele televiziuni rubrici economice și de tehnologie, dar media online este accesibila la orice ora.
      Nu prea este corect sa comparam Google (care este o putere) cu FB (care este un mediu de divertisment). Google trăiește din discretie, FB din vizibilitate. :)
      În această lume globalizată, imi păstrez parerea că cine nu este online, nu exista!

  3. Constantin spune:

    “Săriţi, reţelele sociale sunt construite şi operează ca entităţi for-profit…”

    OK. Atunci când este vorba despre marketingul comercial este ceva pe care societatea deja îl acceptă. Dar, când este vorba despre marketingul politic, lucrurile se complică nițel, pentru că apar efecte sociale de importanță majoră.

    Adică, una este să determini un mare număr de oameni să cumepere răzătoare Borner cu care să toace varza mult mai eficient și cu totul altceva să determini un număr important de cetățeni să voteze un partid extremist, ori ca țara lor să părăsească Uniunea Europeană, spre exemplu.

  4. Cristian spune:

    Pai toata presa practica improscarea cu rahat la nivel de mase, nu numai Facebook si Google. Si atunci cum facem cu morala?

  5. Bogdan B. spune:

    Calitatea programelor de televiziune (inclusiv cele finantate prin publicitate) a crescut simtitor o data ce au aparut canale de televiziune fara reclame. “Breaking Bad” nu era usor (sau posibil) de facut pentru AMC daca HBO n-ar fi facut “Sopranos” sau “The Wire”.

    Eventual vor aparea si retele sociale cu abonament care vor forta Facebook sa mai considere si interesele utilizatorului din cand in cand. Treaba guvernelor este sa creeze conditiile in care un Facebook platit poate exista, nu sa se apuce sa legisleze activitatile Facebook-ului finantat prin publicitate ca sa-l alinieze cu interesele publicului neplatitor.

    Efectul de retea poate fi suficient de puternic sa creeze monopoluri naturale ce trebuiesc supravegheate, dar deocamdata Facebook pare suficient de inept ca sa-si saboteze singur succesul.

    • Prototipescu Fanel spune:

      ma tem ca nici o concurenta nu ii mai poate forta, pentru ca strategia lor de business e sa controleze intreg sistemul trofic

    • Stefan spune:

      Personal, nu as plati pentru a fi activ pe o rețea socială cu abonament. Mulțumesc, nu! Să mă plătească ei sa fiu activ în mediul lor!
      Chiar și jurnalele de știință cu abonament încep să se deschidă către public. Din ce in ce mai multe platforme renunță la abonamente sau le fac simbolice. Tendința nu este sa dăm bani pentru online, ci sa fim atrași în onlinie.

      • Constantin spune:

        “Să mă plătească ei sa fiu activ în mediul lor!”

        Raționamentul este principial corect din punct de vedere al consumatorului, doar cu un amendament, universal valabil (cu excepția Mânăstirii Carmelitane, desigur):

        Atunci când ți se oferă ceva gratis, ceea ce este tranzacționat, adică marfa, ești chiar tu.

        • Stefan spune:

          Oferirea de gratuități e o clasica tehnica de negociere. Oferirea obliga primitorul sa ofere, îl înmoaie. Sigur, pentru cei care oferă servicii, probabil că sunt o “marfa”. Eu prefer să mă consider “client”.

          • Constantin spune:

            “Oferirea de gratuități e o clasica tehnica de negociere.”

            Foarte probabil ați dorit să scrieți “…o clasică tehnică promoțională”.

            • Stefan spune:

              Nu e necesar să fie doar o tehnica promoțională. Gratuitățile merg foarte bine la negocieri. Începând de la negocieri in viață socială, până la negocieri economice majore.
              Trimiți un buchet de flori și o cutie de bomboane la birou doamnei și seara o inviți la cina, unde negociezi o ieșire la pescuit cu băieții. Pariez că nici nu mai este nevoie de negociere, aprobarea va veni by default. In Economie, oferi injectoare gratuite daca ia blocul motor cu totul (“chiar daca le cumperi separat cu 30centi/injector, adaugi transportul, manopera de inserare, verificarea …bla,bla”). Desigur că recunoașteți texte de genul “aveți gratuit acces la telefonie și tv in abonamentul de internet xy”.

            • Constantin spune:

              @Stefan_„Nu e necesar să fie doar o tehnica promoțională”

              Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a fi răspuns comentariului meu. Trebuie să recunosc cu modestie faptul că opiniile exprimate de mine referitor la tehnicile promoționale nu-mi aparțin, așadar, mă văd dator să-i menționez pe autorii lor. La fel precum meritele, recunoscute de-a lungul anilor de către studenți și oameni de specialitate, criticile venite din partea dumneavoastră probabil li se cuvin tot lor.

              Dintre cărțile pe care le am la îndemână în acest moment, îndrăznesc să menționez: P Kotler, G Armstrong: „Principles of Marketing” (Chap.19, Selecting Sales Promotion Tools), Prentice Hall Europe, Second European Edition, 1999, pag. 822; L. Anghel, „Tehnici de promovare”, Ed. ASE , 2009; I Smedescu, „Marketing”, (Cap.8, Politica de promovare), Ed. Sylvi, 2003, pag. 186; C Florescu, „Marketing” (Cap. 5.4, Politica Promoțională),Ed Independența Economică, 1997, pag. 270; V Balaure, „Marketing”, Ediția a doua, (Cap. 16, Politica promoțională), Ed. Uranus, 2002, pag.483. Cu siguranță există mult mai numeroase resurse bibliografice referitore la subiect, iar dacă credeți vă pot ajuta în privința găsirii lor, vă asigur că o fac cu plăcere. Exemplele similare celor oferite cu generozitate de dumneavoastră se află printre cele tratate în lucrările menționate.

              În procesul de negociere părțile pornesc de la cerințele maximale. Concesiile, dacă v-ați gândit poate la acestea, ele sunt altă gâscă în altă traistă.
              Toate cele bune!

  6. euNuke spune:

    Germania nu e in Est. Germania merkeliana este liderul continental al frontului antiamerican, cu o presa radicalizata in spiritul antiamerican, cu fabrici de stiri false antiamericane -precum der spiegel-, cu ministri ce isi exprima public dispretul la adresa alegerilor americane, cu un guvern ce sfideaza pe fata cererile US in privinta bugetului NATO, si primul stat european ce a adoptat o lege ce tinteste expres* companiile bigtech americane obligandu’le sa opereze cenzura in mediul online, ca intr’un experiment Pitesti postmodern. E vorba de NetzDG -Legea pentru Inlantuirea Internetului care vizeaza marile platforme de social media pe care le ameninta cu amenzi colosale [50 de milioane de euro!].

    Consecintele legii fascistoide adoptate de Bundestag si a campaniilor desfasurate de uzinele de troli merkelieni antiamericani [troli protejati prin Lege -care stabileste ca opinia trolului este echivalenta cu o sentinta judecatoreasca- si sprijiniti de organele statului ca sa lanseze 'plangeri', adica cereri de eliminare a comentariilor/userilor prea turbulenti pentru politica de stat germana]:

    https://www.reuters.com/article/us-facebook-germany/facebook-deletes-hundreds-of-posts-under-german-hate-speech-law-idUSKBN1KH21L

    *uite de ce:
    “(1)This Act shall apply to telemedia service providers which, for profit-making purposes,
    operate internet platforms which are designed to enable users to share any content
    with other users or to make such content available to the public (social networks).
    Platforms offering journalistic or editorial content, the responsibility for which lies with the
    service provider itself, shall not constitute social networks within the meaning of this Act. ”
    iar alin 2 introduce inca o conditie care limiteaza practic numarul tintelor statului politienesc german la vreo 3-4 companii americane:
    “(2) The provider of a social network shall be exempt from the obligations stipulated in
    sections 2 and 3 if the social network has fewer than two million registered users in the
    Federal Republic of Germany. ”

    • Cinicul spune:

      Sa revenim totusi la fapte. Cand CIA ii asculta telefonul lui Mutti o face de pe pozitia de prieten?

  7. cabrera spune:

    Săriți,un text de S.I. fără un atac în stil ciuvică la adresa lui Donald Trump.

  8. man of war spune:

    Big Tech si Big Bank, Big Mac si Big Bang…toate sa l satisfaca pe Big Ghitza. daca vrei sa ti prezinti smartphonul ornat cu cristale swarovski unde o poti face cel mai bine ? feisbucul parca i croit pentru cocalarul roman (si nu doar). trogloditul transmite live de la volan sau din cada de baie. analfabetul nu mai e prostul necunoscut pe care l credeai. e hi tech acum. iti rinjeste n fata cind vrea si de unde vrea.

  9. The Big Business din Vest - BUN, The Big State din Est - RAU. spune:

    “state autoritare care dezvoltă rapid big data şi inteligenţă artificială (AI) pentru controlul populaţiei”?

    Doar China si Rusia dezvolta draciile astea? Si ăla mic şi negru e doar “The Big State din Est, frăţioare.”?

    Five Eyes cu ce se ocupă? NSA? ECHELON? Uităm kestii mai vechi – ca nefiind la subiect, tatae! -, gen Operation Gladio (sa amintesc doar atentatul din 1980 din gara Bologna, soldat cu 85 de morti)?

    De ce o fi zis Putin ca internetul e cel mai mare succes al CIA? Dar facebook, google, microsoft, twitter etc. ale cui succese or fi? Ale papusilor Bill Gates, Zuck, aia doi de care se zice ca au “inventat” google etc.?

    Percepția publică asupra băieților buni și a băieților răi e modelată in publicistica de azi, la fel ca in cazul istoriei oficiale din manualele finantate si aprobate de cine trebuie, într-o măsură la fel de mare de ceea ce e spus ca și de ceea ce e omis, fiindcă o perspectivă panoramică ar submina o narațiune în care mulți au plasat uriașe investiții financiare si ambitii globale.

    Jurnalist american:

    Ca absolvent de facultate de jurnalism, mi-a luat multi ani de cercetare neobosita pentru a conclude ca aproape toti jurnalistii sint atit de “full of shit” incit e de mirare ca nu explodeaza. Am invatat sa privesc cu multa suspiciune pe oricine subliniaza apasat, referindu-se la sine, ca e jurnalist. In cele mai multe cazuri nu ai de-a face cu un jurnalist obiectiv care sapa in cautarea faptelor ci, mai degraba, cu un ideolog robotizat care va mutila fara mila faptele ca sa-i iasa povestea, eliminind rapid orice fapt care ar putea sa o submineze cit de putin.

    Lucrul cel mai deprimant in incercarea de a opera exclusiv cu fapte e faptul ca majoritatii oamenilor putin le pasa de fapte. Fapt e ca acestia cred ceea ce vor sa creada.

  10. mike spune:

    “America first!” ca sa citez un clasic in viata, inseamna ca liderul lumii si liderul tehnologiilor este chiar SUA. Insa cand incompetenții de europeni progresiști nu sunt in stare sa creeze nici macar un rahat, se oftica si baga taxe absurde corporațiilor americane, corporații care inoveaza enorm si ale caror produse sunt folosite inclusiv de europeni si copiii lor.
    Din pacate , SUA nu au pe ce sa puna taxe companiilor europene, cu exceptia motoarelor diesel si aliajelor.

    • cetățeanul turmentat spune:

      Domnu’ mike, prostia este una din cele mai mari resurse, bașca faptul că este inepuzabilă. Dacă feisbuc scoate bani frumoși de pe urma proștilor care mișună în rețea este logic ca statul căruia îi aparține resursa de proști să-și ceară partea din profit prin taxare. Eu aș pune o redevență, ca la petrol sau minereuri. Dom’le, îmi exploatezi proștii, plătești!

    • Stefan spune:

      Dap, din nefericire. Și, cum ceea nu prea se înțelege/stăpânește, sperie…huo corporații și tehnologii!

    • Ion Adrian spune:

      Asa este!

    • Constantin spune:

      Statele Unite sunt cele care au declanșat războiul comercial cu Uniunea Europeană și practic cu întreaga lume în dauna propriilor cetățeni. Încurcarea cauzei cu efectul în mod intenționat este o tehnică de manipulare a electoratului american care a votat pentru bunăstarea promisă. (Despre ce anume s-a realizat, în ce măsură și prin ce mijloace reprezintă un alt subiect, despre care se poate discuta).

      Taxele suplimentare pentru importurile de oțel și aluminiu importate din Europa reprezintă un non-sens. “Statele Unite au introdus tarife vamale suplimentare în valoare de 25% pentru importurile de oţel şi de 10% pentru importurile de aluminiu. După ce iniţial a beneficiat de o scutire temporară, Uniunea Europeană a văzut cum aceste tarife vamale se aplică şi pentru oţelul şi aluminiul său, începând de la 1 iunie 2018, amintește Agerpres.”

      „Decizia unilaterală şi nejustificată a SUA de a introduce tarife vamale nu ne lasă altă alegere. Răspunsul nostru este unul măsurat, proporţional şi în linie cu prevederile OMC. Dacă SUA elimină tarifele sale, măsurile noastre vor fi şi ele eliminate”, a declarat comisarul european pentru comerţ, Cecilia Malmström.

      Introducerea de noi taxe de cître SUA ca măsuri de retorsiune la taxele aplicate de UE drept măsuri de retorsiune pentru taxele aplicate de SUA pe importurile europene este lipsit de rațiune și total nejustificat economic. Măsura rațională și firească în asemeena situații nu este introducerea de noi taxe, ci eliminarea celor introduse inițial.

      • Harald spune:

        @Constantin – sistemul bazat pe TVA care se aplică în UE alterează regulile jocului de la începutul începutului. Soluția ideală ar fi desființarea TVA-ului, pentru a scoate Europa din marasmul economic al ultimilor 10 ani. Dar și reducerea lui la 8%, ca în Elveția, ar fi un mare pas înainte.

        ”Taxă vamală” sună rău per se, dar este cam singura armă directă pe care Statele Unite o pot folosi. Însă orice persoană rațională ar trebui să înțeleagă că fiscalitatea în ansamblu este ceea ce contează.

        Dacă produsul european poate fi cumpărat în State mai ieftin decât poate fi cumpărat în Europa (deși trebuie să treacă Atlanticul, ceea ce nu e gratis) iar produsul american este mult mai scump în Europa decât în State, e clar că avem o problemă serioasă cu fiscalitatea europeană. Iar asta ne face pe noi, europenii, mai săraci, nu pe americani.

        Dacă acele taxe vamale introduse de Trump ”reprezintă un non-sens”, de ce vă deranjează? :)

        • Constantin spune:

          “Dacă acele taxe vamale introduse de Trump ”reprezintă un non-sens”, de ce vă deranjează? :)”

          Cum Dumnezeu, “de ce mă deranjează” un lucru fără sens?! Cum ar fi taxele vamale impuse de SUA, spre exemplu!

          Păi, în primul rând, rațiunea este deranjată de orice “non-sens”.
          În al doilea, am reamintit celor care au uitat cronologia faptelor.
          Iar în al treilea, ca orice european, poate voiam să-mi îmbunătățesc și eu timpul petrecut pe șosea și m-am gândit să-mi cumpăr un Hennessey Venom…sau, mai degrabă, un Jack Daniels. Acum, vor fi nițel mai scumpe tocmai din pricina unui non-sens. ;)

          • Harald spune:

            @Constantin – există două aspecte pe care s-ar cuveni să le înțelegeți:

            1. o taxă vamală nu poate fi ”fără sens”. Acea taxă vamală are niște obiective, pe care le îndeplinește sau nu. Sigur că pot apărea și efecte neprevăzute, de genul ”unde dai și unde crapă”, dar taxa vamală are întotdeauna un sens, atunci când este introdusă. A-l acuza pe Trump de taxe vamale ”fără sens” ține de satisfacția psihică personală, nu de realitatea economică;

            2. când economiștii discută între ei, de-obicei admit faptul că unele măsuri protecționiste avantajează realmente partea care le introduce. În discursul public, aceiași economiști nu recunosc viabilitatea unora dintre măsurile protecționiste, publicului i se recită alte poezii. Mai ales într-o Uniune Europeană cu o fiscalitate deja excesivă, probabil de peste 3 ori mai mare decât în Statele Unite.

            Înclin să cred că știți foarte bine lucrurile astea, dar vă place să oferiți discursuri dintre cele menționate la punctul 2, în încercarea de a învăța publicul cum să gândească.

      • Gabriel I. spune:

        “Măsura rațională și firească în asemena situații nu este introducerea de noi taxe, ci eliminarea celor introduse inițial.”
        Poate analizati structura taxelor “initiale” intre US si UE si observati cine si cum avea taxele mai mari.
        Sau daca va aduceti aminte de Clauza natiunii celei mai favorizate care era initial intentionata ca fiind un ajutor economic adresat statelor care trebuiau sa se redreseze dupa WW2 si a devenit un fel de paradis pentru toata Europa. WW2 s-a terminat de 70 de ani, US a aparat Europa de 70 de ani fara costurile aferente ba chiar asumand costuriele reconstuctiei economiei viitoarei UE prin planul Marshal si ulterior prin taxele vamale spre 0 si acum vorbim de eliminari de taxe din partea americanilor?
        PS-Mai recent, doar acum 2 ani si jumatate, dupa 4-6 ani de negociere al faimosului TTiP, europenii au fost cei care l-au respins, nu US.

    • Cinicul spune:

      Ignorati ca a activa pe o piata nu este un drept, ci un privilegiu. Daca vrei sa pui un difuzor sau un panou de reclame la mine in curte am dreptul sa te taxez. Daca nu-ti place te duci si le pui in curtea vecinului.
      Toate societatile functioneaza asa, chiar si cea americana. Statele isi dezvolta norme care sunt avnatajoase colectivitatilor pe care le reprezinta si nu unor entitati private cu conturi prin Cayman Is.

  11. Ion Adrian spune:

    Excelent text.

  12. Claas Relotius-Contributors spune:

    Aoleu tot mai greu cu propaganda progressista.
    Asa putine comentarii, dintre care unele de-a dreptul iliberale.

    • Se poate si mai rau spune:

      Propaganda face cam toata lumea in ziua de azi, iar jurnalismul nu mai e de mult o meserie, ci o tactica de lupta impotriva adversarilor. Asta se stie. Daca ai putea sa ii combati pe loc, chiar in parohiile lor, nu ar fi prea mare deranjul. Problema e ca majoritatea nu se multumesc sa pontifice, ci iti taie si microfonul daca ii contrazici, inchipuindu-si ca internetul are o singura usa, aia pe care o pazesc ei cu… ban-ul pe IP, pe nume, pe email, pe…, pe…

      Sorin Ionita e un caz special: lasa sa vorbeasca si opozitia. Asa ca eu zic ca, atunci cind o veni vremea, sa-i dam cu suspendare.

      Numai sa nu il suspende altii inaintea noastra,… ca e un element cam deviationist, cam șovăielnic, fermitatea lui revol’tionara de opereta cam lasa de dorit… :-)

      • Claas Relotius-Contributors spune:

        Specialistul universal Sorin Ionita lasa sa vorbeasca si opozitia?
        Poate asa, din doi in doi, doar ce nu e prea direct taios la adresa sponsorilor sai progressisti.
        Altfel ce sa zic, e dulce, m-as plictisi rau fara panseurile sale propagandistice pretins subtile si mereu politic corecte, fie ca pupa la Basescu, fie ca pupa mai nou la progressistii de gender fluid si afinitati islamice.

    • Gabriel I. spune:

      Ma scuzati dar aveti profilul trolului din manual.
      Mai exact atacati persoana autorului folosind termeni largi precum “progresism” dar nu discutati cu argumente continutul articolului.

  13. Bogdan Mircea spune:

    “Săriţi, reţelele sociale sunt construite şi operează ca entităţi for-profit, nu “comunităţi” postoderne bazate pe “valori” şi alte lucruri care te ung pe suflet când le citeşti în “corporate vision”, “mission statement” şi alte documente în noua limbă de lemn.” …

    Cred ca gresiti cand sugerati ca misiunea sociala a companiilor private e numai buna de aruncat la gunoi. E clar ca asta fac multe companii (si in cazul lui Facebook este clar) cand folosesc CSR doar ca sa isi spele imaginea. Dar ar trebui sa le regulam si sa le tragem cumva la raspundere cand se dovedeste ca nu dau doi bani daca rezulta nocive pentru societate atata timp cat umfla buzunarele actionarilor. Cumva tre sa le facem sa serveasca pt stakeholders (si sunt multi si complecsi in cazul Facebook) si nu exclusiv pt shareholders.

    Mentionati niste efecte: alta publicitate (desi pare tot trasa cu tunul) si smiorcaiala din mass media (care de fapt erau anteriorii “gatekeepers” ai informatiei, “batranii rechini”), iar fenomenul “fake news” – care aveti dreptate cand spuneti ca era inevitabil cu sau fara Facebook. Dar credeti ca rolul retelelor sociale (si a companiilor tech) se opreste aici?

    Pe de o parte, ne putem apara de efectele nocive prin educatie. Si salut rolul pe care vi-l asumati in sensul asta.

    Dar cred ca traficul cu datele noastre nu e nici pe departe totuna cu comertul si marketingul de marfa. Facebook si Big Tech dezvolta o masinarie uriasa de supraveghere permanenta a tuturor. Apoi sa nu uitam ca vorbim de companii care s-au transformat in monopoluri gigantice (potrivit Economist). Operatiunile lor sunt obscure si necontrolate (ce an de scurgeri, 2018), si se pare ca nu se prea spetesc sa colaboreze chiar in momentul in care parlamente din toata lumea incearca sa inteleaga daca platformele astea au un rol negativ pt democratie (vezi audierile parlamentare unde FB si Google au trimis subordonati ca sa raspunda la scurgeri de informatie).

    Ok, sa presupunem ca menirea lor e sa dezvolte marketing mai eficient si sa castige bani pt stakeholders. Inclusiv in cazul asta, datele noastre sunt ca niste reziduri toxice, raman active foarte mult timp si au mult potential sa ne produca daune personale. Datele astea se pot scurge, hackui, si POT fi folosite impotriva ta. Evident ca statele autoritare o sa le foloseasca primele, dar veti fi de acord ca statele democratice nu sunt atata de permanente cum ne-am obisnuit sa credem. Capabilitatile Big Tech ar fi niste achizitii excelente pentru proaspete regimuri autoritare.

  14. kairos spune:

    Dincolo de pasareasca obisnuita progresism vs conservatorism (sau Trump contra toti, etc), diferenta este ca Google, Facebook, s.a. nu obliga pe nimeni, China, Rusia in schimb da. Tu poti renunta la facebook, dar chinezii nu pot renunta la sistemul de scor social.

    Pe de alta parte, avantajul inerent pe care Estul il are fata de Vest este probabil insurmontabil, deci Vestul va trebui sa se adapteze. Ultimele evolutii cam asta arata: in Vest, intarirea centrelor de putere in dauna libertatilor individuale (poporul este prost, ce sa-i faci?), iar in Est apar retele sociale sau chiar un intreg internet al “supusilor” izolati de restul lumii. Pentru ca, in esenta, Ingsoc = Neo-Bolsevism, nu? Toata cheia este acolo la popor, se pare…

    • embe spune:

      “diferenta este ca Google, Facebook, s.a. nu obliga pe nimeni, China, Rusia in schimb da. Tu poti renunta la facebook, dar chinezii nu pot renunta la sistemul de scor social.”

      Really? Citeste despre “shadow profiles” in legatura cu Facebook. Dar, sa fim seriosi! Cati dintre noi stiu sau isi permit sa ocoleasca Google in lumea virtuala? Cati oameni cunosti care sa foloseasca alternative la Android, Chrome, Gmail, Google Maps sau Google Search? Vrem nu vrem, o gramada de entitati private dispun de profile detaliate despre tine, despre mine si despre oricine. Asta pentru ca modelul lor de afaceri se bazeaza pe a-ti distrage atentia si de a ti-o mentine cat se poate de mult. (Intre timp vand publicitate.)

      Multi, ca domnul Ionita, spun “publicitate…mare scofala”. Dar nu e asta cea mai mare problema. Problema e ca datele utilizatorilor se strang, se distileaza si se tranzactioneaza in afara scrutinului public (as fi zis pe piata neagra, dar comertul asta este perfect legal). Datele astea s-au folosit deja pt scopuri indoielnice si in societatile noastre democratice (vezi scandalul Cambridge Analytica si alegerile americane din 2016). Datele astea au fost hackuite deja de nenumarate (https://www.csoonline.com/article/2130877/data-breach/the-biggest-data-breaches-of-the-21st-century.html). Datele astea pot fi utilizate impotriva noastra.

      • kairos spune:

        @embe,

        Really. De ce ne legam de publicitate si ne facem ca nu vedem adevarata problema: regimurile represive (pe oriunde ar fi ele) ?
        Cat timp ai posibilitatea sa alegi si instrumentele cu care sa lupti, totul este in regula. Exista Adblock, daca publicitatea este problema ta, exista Atom/Rss pentru stiri, exista Firefox ca alternativa la Chrome, exista lumea Linux si a Open Source Software. Iar, in general, ar fi bine sa luam decizii informate (la vot sau la cumparaturi), nu cele induse de altii. Nu te obliga nimeni sa stai pe Facebook, sa dai click-uri aiurea, sa te uiti la antena 3, la seriale turcesti, la Capatos sau mai stiu eu ce. Cu alte cuvinte, nu te obliga (inca) nimeni sa fii prost.

        Iata si un exemplu despre cum pot degenera lucrurile in Vest: https://arstechnica.com/gadgets/2018/04/google-should-not-be-in-the-business-of-war-googlers-decry-pentagon-project/

        • embe spune:

          “Regimurile represive” sunt oribile, de acord, dar vorbeam despre impactul Facebook si Big Tech. Care nu e deloc de lepadat. Firmele astea au ajuns sa ne influenteze viata foarte tare. Si e clar ca nu ne oprim aici. Interactiunie noastre in sanatate, banking, shopping, whatever – vor fi mediate din ce in ce mai mult de ele. Google&co. o sa ne cunoasca mai bine decat ne cunoastem noi insine.

          Deci nu ma refeream la publicitate ca la marea problema (am spus doar ca modelul de afaceri al Big Tech e bazat pe publicitate). E o problema mai mica in comparatie cu altele.

          Una din ele e ca Facebook, Google, Amazon, etc. si marile monopoluri BigTech in general, sunt atata de puternice, de necontrolabile incat au ajuns sa abuzeze de pozitia lor in fuga pt expansiunea globala. Ai dat un exemplu bun – fac afaceri cu armata de care nu stie nimeni pana nu protesteaza proprii angajati. Mai imputernicesc marketeri politici fara scrupule care pun in pericol democratia, sau se transforma in excelente unelte pt guverne care planifica un genocid (https://www.nytimes.com/2018/10/15/technology/myanmar-facebook-genocide.html). Si multe altele. In ultimul caz, Facebook a imputernicit un regim represiv. Bine ca in societatile noastre democratice, presa ne-a putut dezvalui treaba asta, si FB a trebuit pana la urma sa reactioneze in privinta asta.

          Ce vreau sa zic de fapt? Daca vbim despre Big Tech, tre sa ne gandim ca societate cum sa ne asiguram ca efectele alea nocive de care firmele astea sunt capabile nu se concretizeaza. Cum se poate face asta? Te asigur ca sunt multe minti luminate care au propuneri. Asta era ideea cu GDPR. Dar asta e doar un pas.

      • delia f spune:

        @embe
        Exact.

  15. John Doe spune:

    Cred ca Facebook a cazut prada propriei lacomii. Daca pastrau profilul unei companii dedicata comunicarii intre membri individuali (sau chiar grupuri), era mai natural de controlat continutul. Puteau sa foloseasca postarile cat vor pentru marketing si reclame.

    Problema Facebook a inceput cand au acceptat linkuri in postari, au acceptat share pe pagini ale altora si au acceptat crearea de pagini pentru afaceri si guvern. Aici a deschis usa pentru fake news, campanii politice si amestecul in alegeri din partea unor puteri straine, discriminare, si alte cele. Ca sa vedeti comparatia, vorbitul in spatii publice deschise a fost intotdeauna un privilegiu al tarilor anglo-saxone. Cine vrea sa asculte un discurs in piata publica se opreste si aculta. Cine nu merge mai departe. Insa daca discursul respectiv este amplificat cu o statie de amplificare uriasa, ba mai este si transmis in direct, e cu totul altceva si devine pentru unii un pumn in gura (vrei, nu vrei, il auzi).

    De mult ori am gandit sa abandonez Facebook. Ma dezgusta ce au ajuns zilele astea. Insa nu e nicaieri unde sa pot fiu in contact cu oameni pe care nu i-am vazut de multi ani. Solutia mea este utilizarea la minimum.

  16. Cinicul spune:

    Am scris un comentariu în care arătăm ca articolul de mă sus ignora faptul ca platforme de tip FB își însușesc informații care nu le apartin pe care le valorifica in scop comercial si/sau politic.
    Faptul ca un șef de la noul KGB se declara fericit ca tot mai mulți ruși își fac conturi de tip feisbuci reflecta cât de utile sunt aceste platforme pentru cine nu trebuie.
    Spre surpriza mea comentariul a fost șters de moderator. Comentez pe aceata platforma de câțiva ani buni și tot n-am înțeles care sunt criteriile de purjare a unui text.

  17. Avea dreptate Shaw spune:

    Exista o “lege” a lui Murphy (cunoscuta si ca Shaw’s Principle) enuntata in jur de 1980 de care unii se cam indoiau in acele vremuri linistite tehnologic, fiindca dovezile empirice erau insuficient de consistente. Asta insa doar pina la aparitia facebook, un sistem a carui fulminanta proliferare planetara a inlaturat orice dubiu si asupra validitatii “legii” si asupra posibilitatilor speciei din care facem parte.

    Shaw’s Principle: “Build a system that even a fool can use, and only a fool will want to use it.”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Sorin Ionita


Sorin Ionita

Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Cons... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)