joi, martie 28, 2024

Intuiesti ca ceva e in neregula? Probabil ca este

Discutia zilei: cresterea salariilor in sectorul public. Multe observatii si comentarii pertinente. Si multe mai putin. Mai jos, profitand de aceasta disputa, un comentariu de weekend dedicat cititorilor care nu au expertiza in cele economice si care de multe ori simt ca ceva e in neregula in aceste discutii pe teme „macroeconomice”.

O clasificare

Economistii se impart in doua: prima categorie, incearca sa inteleaga si explice procesele prin care diviziunea muncii si schimbul intre indivizi mai mult sau mai putin liberi genereaza ordine sociala si prosperitate, in functie de varii aranjamente institutionale. A doua categorie, incearca sa inventeze si justifice mecanisme prin care Statul si elitele asociate lui pot controla si manipula procesele economice in vederea redistribuirii de resurse catre persoane, grupuri si obiective decretate de aceste elite ca fiind de interes public, laudabile, urgente etc.

Ambele –atat categoria A cat si cea B- sunt legitime. Ambele importante. Si ambele obiective sunt executate mai bine sau mai prost, in functie de autor, scoala de gandire si context.

Despre a doua categorie

Pentru discutia noastra ne intereseaza a doua categorie, B. Cele doua mari modalitati de redistribuitie teoretizate si sustinute de economistii din aceasta clasa sunt cunoscute: (1) impozite si taxe si (2) „politica” monetara. Inca din vechime, regii, curtierii si bancherii lor isi executau economic supusii pe calea birului, tributului si prin manipularea valorii monedei. In schema mare a lucrurilor cand vine vorba de bugetul Principelui, cea de a treia cale, “imprumutul”, ca orice “a treia cale”, este reductibila mai devreme sau mai tarziu la primele doua.

In lumea moderna, principala contribuite a economistilor de categoria B in acest sens a fost: (a) Sa inventeze modalitati cat mai eficiente si ingenioase de a taxa, de a impozita si de a manipula moneda si creditul aferent; (b) Sa gaseasca moduri cat mai subtile de a camufla si plasa aceste modalitati sub pragul de perceptie publica; si (c) Sa inventeze o teorie cat mai abstracta si sofisticata pentru a explica si legitima din punct de vedere stiintific si moral operatiunea. De aici, tratate, manuale, discipline, teorii, doctorate.

Cateva implicatii

Dat fiind faptul ca economistii sunt in general fiinte cu un IQ peste medie, cetatenii obisnuiti care inca nu inteleg ce si cum cu macroeconomia, politica fiscala, multiplicatorul, velocitatea, masa monetara etc., au circumstante atenuante: economistii insisi au ajuns sa se piarda in hatisul de concepte si institutii create in scopurile mai sus mentionate. Cu cat gradul de abstractie si complexitatea explicatiilor avansate de ei este mai mare, cu cat reteaua de concepte, definitii, formule si referinte ezoterice e mai densa, cu atat creste ceata ce se interpune intre realitate si simtul comun.

Prima victima nu este insa cetateanul de rand ci economistul de tip B insusi. De cele mai multe ori de buna credinta, adept convins al universului paralel astfel creat in mintea sa, el crede sincer in ce spune si face. Din punct de vedere practic, aceasta confuzie de planuri, limbaje, probleme si prioritati are insa un rol pozitiv pentru succesul social al acestui tip de economist. Sa nu uitam care este scopul ultim al demersurilor acestuia: eficientizarea si legitimizarea operatiunilor Statului si a elitelor aflate la pupitrul de control.

Exemplu

Sa ne inchipuim ca guvernul unui stat oarecare vrea sa creasca salariile in sectorul public in anul electoral. Ce-o sa faca? Sa iasa in conferinta de presa si sa spuna: “Dragii mei, e an electoral, stim ca nu e OK ce facem dar ganditi-va, ce inseamna sa piedem noi alegerile si in loc de Dan Suciu, MRU samd sa aveti iar de a face cu incontinentii semi-analfabeti ai lui Tariceanu & co (ei fiind varianta stelara fata de ce va asteapata in realitate).Va convine? Nu. Nici noua. Deci suntem pe aceasi pagina. Asta e…”

Suna ca naiba.

Si atunci macroeconomia vine in ajutor. Iesi si spui ca a venit momentul relansarii. Ca asa cum stim din manualele de economie, consumul trebuie stimulat pentru a avea crestere, relansare etc. Ce mod de a stimula consumul poate fi mai bun decat marirea salariilor in sectorul public cu x la suta, asa cum scrie si “in orice manual de economie”?!

Daca esti in America, chestiunea capata accente stiintifice impresionante. Aduci in fata si unul sau doi macroeconomisti celebri care dau in scris la Washington Post sau New York Times ca asa stau lucrurile si ca cine e contra initiativei e un ignorant, care nu intelege progresele stiintei moderne. Apoi iese un Nobelist care intareste cu toata gravitatea: “Da, asa e. O spun eu ca-s Nobelist”. Apoi se arata ce formule aplicabile au fost stabilite de stiinta ca fiind cele adecvate.

Apoi iese un alt macroeconomist sa spuna ca e gresit. Altii se mobilizeaza cu replici si cotra-replici. Se invoca formule, teorii, date statistice. Se incanteaza nume de universitati si reviste “de prestigiu”. Zgomotul si confuzia se amplifica. Fiecare are un punct de vedere si un “model”. Sunt avansate cu pasiune si certitudine scheme alambicate in care imprumuturi, dobanzi, taxe, scutiri, impozite, rate de schimb, stimuli, subventii, incrucisate, impletite, calibrate si targetate se combina intai clasic, apoi neoclasic, apoi baroc, apoi rococo. Fiecare a facut un calcul si are o proiectie si o prognoza… Intre timp, mass media se fac ecoul acestui tumult cognitiv-retoric. Disputa se amplifica.

In toate aceste desfasurari sa nu uitam un lucru: Cu cat gradul de abstractie si complexitatea explicatiilor avansate este mai mare, cu cat reteaua de concepte, definitii, formule si referinte ezoterice e mai densa, cu atat creste ceata ce se interpune intre realitate si simtul comun. Toata chestiunea capata aure mistice. In avalansa de modele, date statistice, econometrie, etc., reperele gandirii normale, de bun simt, sunt pierdute. Treptat invocarea repetata de mantre mistico-sacre (Harvard, Keynes, multiplicatorul investitional, AER, JPE, etc.) devine o realitate in sine. Universul paralel al economistilor de tip B triumfa.

Omul simplu, prins la mijloc

Si astfel, omul simplu. prins la mijloc, confuz dar de buna credinta, isi zice ca trebuie sa fie ceva si cu chestia asta. Prea multa lume invatata zice ca e asa. Poate ca n-o fi 100% corect dar si daca e 50%, tot e bine. In plus, cine vrea in ziua de azi sa fie contra stiintei si rezultatelor sale?! In niciun caz omul simplu. Orice dar nu asta.

Sigur, ceva semne de intrebare ii mai raman. Are o idee vaga ca daca maresti salariile in sectorul public trebuie sa iei bani de undeva. Consum, consum dar cineva trebuie sa produca valoarea acoperitoare. Cine? Cum? Stie ca banii trebuie luati de la cineva pentru ca sa fie dati cuiva. Impozite, taxe, imprumuturi…?! Daca sunt imprumutati de undeva, trebuie returnati. De unde? Dobanda? Termen? Notiunile i se invart difuz si pasager in minte… Sau, isi spune el, poate ca statul poate tipari bani dupa plac… Dar daca e asa, de ce nu pune tiparnita in functiune si mareste salariile la toata lumea, marind automat consumul si provocand cresterea mult dorita….?

Ganduri de acest fel il nelinistesc vag. Dar, in principiu, asta nu dureaza mult: Stie Statul ce face. O sa le rezolve el pe toate, ca de aia e Stat. In plus, stiinta e stiinta. Nu se poate ca domul acela cu figura severa, care vorbeste jumatatea timpului in termeni ininteligibili si al carui nume e asociat cu mantrele mistico-sacre ale stiintei, sa se insele. Cum ar putea intuitiile banale de om simplu sa fie corecte si macroeconomia insasi, al carei nume in sine te umple de respect, sa greseasca?! Nu. Cresterea salariilor in sectorul public trebuie sa duca la crestere economica. E macroeconmie simpla. Asa spune “in orice manual de economie.”

Despre Statism

Pe scurt, intelegem de ce contributia economistilor de tip B la eficientizarea si legitimizarea operatiunilor Statului si a elitelor aflate la pupitrul de control a fost atat de importanta in ultima suta de ani. Ea a operat atat direct prin teoriile si ideile avansate, dar mai ales indirect, prin confuzia ce o creaza, prin bruiajul si bariera conceptuala interpuse intre realitate si bunul simt.

Ar fi nedrept sa nu spunem ca eforturile economistilor de tip B ne-au ajutat de multe ori sa intelegem mai bine anumite lucruri despre rolul Statului in economie sau sa gandim mai precis despre fenomenul economic. Schita de mai sus, cu tuse ingrosate in mod pedagogic, s-ar transforma in caricatura daca n-am face-o. Dar cand tragem linie, pana la urma, asta ramane: Economistul de tip B, indiferent ce crede despre sine, interpreteaza o partitura etatista. Nu ca e condamnabil pentru asta. Dar e bine sa fim constienti. Dat fiind faptul ca lucrarea intelectuala a economistilor de categoria B este adresata Statului, pentru folosul Statului si executabila prin instrumentele Statului, stiinta economica standard, asa cum o stim azi, este in buna masura dominata de acesti economisti si de ideile lor. Resursele imense ale statului modern isi spun cuvantul.

Este un proces natural, nu o teorie a conspiratiei. Pur si simplu asa au evoluat lucrurile. Este natural ca Statul sa investeasca resurse si sa sponsorizeze in universitati, centre de cercetare si mass media ideile de tip B si pe purtatorii lor. Este la fel de firesc ca cei ce nu ofera idei, solutii si justificari Statului si interventiilor sale, sa fie oarecum marginalizati. De ce ai face o politica de stat din a plati studii si cercetari care sa nu fie folosibile Statului si aparatului sau birocratic? De ce ar sponsoriza Statul si birocratii si politicienii sai teorii si ideologii care sa le puna in discutie capabilitatile, competentele, ratiunea de a fi?

Si astfel azi, cantitatea si gradul de penetrare a presupozitiilor, valorilor si implicatiilor statiste in disciplina economica sunt imense. In domenii cum este macroeconomia “seeing like a state” (a vedea lumea din perspectia statului, nu a cetateanului simplu, sintagma incetatenita de profesorul James C. Scott) este o a doua natura. Presupozitiile etatiste sunt atat de inradacinate ca nu mai sunt nici macar identificate ca atare. Incercati sa discutati cu un macroeconomist obisnuit presupozitiile sale operationale. Veti avea o surpriza. Habar nu va avea despre ce vreti sa vorbiti. Pentru el presupozitiile sale sunt “stiinta”. Sunt “realitatea, asa cum e ea”, daca ne e permis sa facem astfel o referinta la un neeconomist, G. Calinescu, si doctrina “realitatii, asa cum e ea”, identificata de acesta in lucrarile tinerilor autori ce au o viziune robusta si ferma despre despre lume si viata si nu se sfiesc sa o faca cunoscuta cititorului. In toata robustetea ei, asa cum e ea.

Morala

Ce invatam din cele de mai sus? Un lucru simplu. Cand vine vorba de chestiuni ce au in centru bugetul public, sa incercam sa gandim cu capul nostru. Invocarea cuvantului magic « macroeconomie » trebuie sa fie un semnal de alarma, nu un soporific intelectual. Sa nu ne lasam impresionati. Cu atat mai putin cand sunt invocate cu emfaza nume mari, “universitati de renume”, “lucrari ISI”, “marile ziare occidentale” si “reputatele jurnale de specialitate”, arsenalul imposturii intelectual-politice a elitelor statiste globale. Daca ceva suna prea bine ca sa fie adevarat, foarte probabil ca nu e adevarat.

Distribuie acest articol

73 COMENTARII

  1. „Cand vine vorba de chestiuni ce au in centru bugetul public, sa incercam sa gandim cu capul nostru. Invocarea cuvantului magic « macroeconomie » trebuie sa fie un semnal de alarma, nu un soporific intelectual. Sa nu ne lasam impresionati. Cu atat mai putin cand sunt invocate cu emfaza nume mari, “universitati de renume”, “lucrari ISI”, “marile ziare occidentale” si “reputatele jurnale de specialitate””

    Comentariul meu: in schimb sa ne lasam impresionati de „nume mici”, „universitati provinciale”, „lucrari dactilografiate si trase la xerox”, „mici ziare regionale” si „reviste de amatori”. Aproape miroase a Aligica, pe Hotnews…

    Ar fi de apreciat daca nu ne-ati mai da lectii penibile despre singura modalitate corecta de gandire cu argumente frustrate si ridicole.

    • Comentariul dv e binevenit. O curiozitate: cand cereti sa nu va mai dau lectii, in numele cui vorbiti? Reprezentati un colectiv? Daca da, de ce nu o spuneti direct? Sunteti mandatat? Nu de alta dar poate ca nivelul comentariului dv nu reprezinta adecvat nivelul intelectual al grupului in numele caruia dati somatii. Si e pacat. Asa inteligente sa fie reprezentate atat de primitiv si vulgar.

      Deci: Cui mai precis nu trebuie sa dau lectii? In numele cui vorbiti? De ce va ascundeti dupa pesudonime aiurea si false adrese de e-mail?

      Nu stiti ca avand acces la moderare pot sa va identific toate pseudonimele si interventiile dv de pe aceasta platforma?

      • „Colectivitatile” va bantuie, acolo in desertul intelectual de pe dreapta, chiar si cand ceaiul se consuma partinic. Ei bine, nu reprezint decat o sectiune de public. Unii pot fi convinsi ca e posibil sa ne indexati in totalitate cu instrumentele moderatorului: va rog chiar sa faceti un dosar, cine stie, poate „ajuta” cuiva (interesant cu revine in forta reflexul, chiar si dupa ani de surf in doctrina libertatii, pe taramul libertatii). In rest, a nu se face griji, sunt o mema care revine periodic cu o doza de aciditate pentru cei blocati in discursuri definitive (i.e. marea conspiratie a statismului mondial, et al. [lol]). Btw: cu un proxy bine setat poti impersona pe oricine pe internet (din Vanuatu in Luxemburg), asa ca nu-i bine a-ti pune prea multe sperante in backendul de forum. In schimb adresa de email e valabila, ceea ce tradeaza putina imaginatie… nu din partea mea. Succesuri.

        • Dragul meu, un sfat sincer. Las-o naiba de gherilla intelectuala, lupta de clasa pe web sau ce alte bazaconii ai in minte. Esti om tanar, ai viitorul in fata. Pune mana, invata ceva util, pregateste-te sa-ti castigi existenta cu o meserie decenta. Crede-ma, iti spun ca un profesionist care a vazut si evaluat la viata lui sute de tineri. Te clasific din trei paragrafe, cu marja de eroare de 5%. Stiu ca e dur dar e bine sa o stii: Dumneata nu ai capacitatea intelectuala sa faci mai mult decat gainariile pe care le faci acum. Daca o sa continui pe drumul asta, te asteapta o viata de frustrari si dezamagiri.
          Te banez pentru ca nu vreau sa te simti incurajat. Si am sa procedez la fel cu toti colegii dumitale de lupta si idei care in loc sa puna mana pe carte stau pe forumuri aiurea, crezand ca fac revolutie intelectuala sau Dumnezeu stie ce credeti ca faceti.

      • S-o fi lasat omul pacalit de faptul ca ati scris tot articolul la persoana I plural – sper ca n-o sa va apucati acum sa-l rescrieti??? – si-o fi crezut ca asta-i regula pe-aici.
        Si da, eu unul stiu foarte bine ca aveti acces la moderare, la comentarii, ca le puteti schimba, sterge etc. si ca nu ezitati deloc sa va folositi de aceste posibilitati.
        Altfel, simpatic articol, desi ma gandesc ca puteati lesne sa spuneti aceleasi lucruri in jumatate din text.

        • Hai domnule, o tii de cateva luni una si buna! Ce sa spun,va schimb eu la moderare observatiile geniale astfel incat sa fie in consonanta cu semnatura! Hai sa fim seriosi.
          Apropo de modul cum va prezentati: e redundant. Totul devine limpede din comentariile dv, nu e nevoie sa subliniati evidentul.
          Asta ca tot veni vorba de scris economicos.

        • Prostu’ nu e prost destul daca nu e si fudul. Confirmati pe deplin aceasta vorba neaos romaneasca plina de adevar. Mai usurel cu exercitiile intelectuale pe care va tot chinuiti sa le faceti pe-aici! Riscati sa explodati. Tipati-va lozincile si infierarile proletare in alta parte! Va faceti satul de ras. Ati gresit adresa tovarase… prost.

          • Inteleg ca badarania d-lui Aligica n-a fost suficienta, de v-ati simtit obligat sa interveniti??? Macar dansul a citit si inteles ce-am scris, dvs. nu, de vreme ce aveti halucinatii despre „lozinci si infierari proletare”…
            Altfel, d-le Aligica, m-ati facut sa recitesc o schita de-a lui Caragiale, Premiul intai, asa incat replica dvs. imi pare cat se poate de amuzanta. Recititi-o si dvs. (schita) si-o sa vedeti ca zambiti.
            Se potriveste bine situatiunii.
            „Că-z asta nu-i greu lucru de ales!… Să am iertare, nu trubuie să se supere d. prefect și să fie grob, mă rog frumos… Facem apoi la fracțiune o mică rectificațiune…” si citim in continuare productiunile, dar nici nu va mai risipesc timpul cu comentariile mele, nici eu nu-l mai pierd pe-al meu sa le scriu. Vedeti ce simplu e?
            Toate bune si puneti-i botnita dulaului.

            • Domnule, nu va inteleg. Ma tot acuzati de tot felul de fapte grave, mai nou de badaranie. Aveti un pseudonim care presupune ca sunteti imun la orice fel de ironie relativ la tema stupiditatii, pentru ca invita o infinita serie de ironii la adresa dv. Si acum tot dv pareti suparat.

              Imi pare rau. Retrag cele spuse. Pentru un cititor de Caragiale las totul la o parte. Chiar daca semneaza „prostul satului” si ma acuza ca sunt badaran si-l cenzurez.

  2. Ideea că statul nu produce nimic util este o exagerare a politrucilor, care au găsit o „convenție a redistribuirii” prin cărțile de macroeconomie și nu au înțeles nimic. Statul produce bunuri publice, care sunt plătite din impozite și taxe. Aproape economie de piață, dar nu chiar, de unde și convenția respectivă. În orice caz nu există economii performante în afara unor sectoare publice performante, care produc mult și de calitate, cu costuri puține.

    • Dumneata ar trebui sa citesti mai atent ce inseamna stat, vei ajunge la concluzia simpla si banala ca statul e o forma de organizare social-legislativa, nu productie. Exista doua paradigme teoretice ale notiunii de stat: statul care domina si impoziteaza ceea ce produc altii, mai precis statul de tip bandidtesc, smecher, racket, si statul de drept care nu face altceva decat sa se asigure ca raporturile dintre indivizi sunt legale. Primul tip de stat se iveste din ideologia marxista, hegeliana etc, al doilea dintr-o intelegere corecta a modului in care functioneaza natura. Cei care sustin primul stat, sau etatismul, sunt indeobste indivizi obsedati de putere, lenesi, incompetenti etc cata vreme unica lor modalitate de supravietuire este pe spinarea altora prin impunerea de taxe si impozite, ori simplu furt. In categoria asta intra partidele de PSD, PNL etc in Romania care sunt mari prieteni ai democratilor americani si in general ai socialistilor (banditilor) oriunde se afla ei pe planeta
      Al doilea tip de stat este pentru cei care stiu ce trebuie sa faca singuri, au curajul sa-si asume riscurile etc. Asta inseamna sa fii de dreapta. La urma urmei totul poate fi redus la doua tipuri de mentalitati, hoti, profitori, vs. oameni care-si iau in serios talentul. Iar din dialectica intre cele doua categorii se naste istoria care nu ar fi avut loc daca am fi inteles de la bun inceput cum sa scapam de cei care exulta statul. de fapt intelegem, dar ezitam..

    • Statul produce bunuri si servicii publice. Corect.
      Acestea sunt platite din impozite si taxe. Asta nu mi se mai pare corect.
      De ce?
      Pentru ca statul imi ia banii inainte si imi da ce crede el de cuviinta. Si daca nu imi convine ce imi ofera statul, eu ce fac? Cer banii inapoi? Nuuu. N-am decat sa ma duc la privat si sa mai platesc inca o data, mama lui de chiaubur care este.

      Ati ghicit, ma refer la serviciile de invatamant si sanatate. Serviciile oferite de stat sunt de o calitate execrabila, dar eu platesc ca si cum m-ar caza la 4****. Si atunci, cand eu ma duc „la privat” si platesc analize si spitalizari + gradinita si scoala, am tot dreptul sa ma revolt si sa afirm ca statul nu produce nimic. Cel putin pentru mine si in aceste doua domenii, chiar nu produce nimic.

    • Dl. Isaila este o persoana moderata, cu care este o placere sa stai de vorba. La subiect: desi statul ofera servicii, are si niste cheltuieli aferente. Aceste cheltuieli se pot imparti in doua: cele necesare strict furnizarii serviciilor(intretinere cladiri, plata utilitati si salarii ptr: medici, politisti, pompieri, profesori) si cele necesare intretinerii aparatului de stat – plata parlamentarilor, ministrilor, samd in jos pe scara ierarhica. Un stat ideal mentine la minim cheltuielile din cea de-a doua categorie si le gestioneaza judicios pe cele din prima categorie – in fond desi se pot privatiza spitalele si scolile, la noi exista deja astfel de intreprinderi, prin privatizare nu se pot asigura serviciile corespunzatoare la toata populatia. Dar la noi tendinta este exact invers. De aceea principiile libertariene sunt mai necesare in Romania decat in alte parti, d. ex. tarile scandinave. Dar economiile performante determina existenta unor sectoare de stat performante si nu invers.

  3. Nenea mare si tare destept economistule, eu sunt un nenorocit de profesor prost si spagar! Tu esti mare si tare, te-a pus patronul duminica sa dai tare in bugetari, cunoastem! Dar ia-o astfel, economistule: nu mi se mareste mie salariul, serviciile pe care eu ti le ofer tie s-au scumpit! Cum suna, nenea mare si tare destet economistule?

    • Suna ca naiba. O reactie viscerala a unei persoane incapabile sa urmareasca un rationament. Pe de alta parte, autocaracterizarea va recomanda ca o persona realista, bun cunoscator al propriei firi.

      PS
      Sa raspund totusi si propunerii, pentru ca observ ca azi avem o paleta mai larga de cititori decat de obicei si cine stie ce se mai intelege.
      Dumneata poti sa scumpesti serviciile cat vrei si sa ceri cat vrei. Mai ramane sa vreau si eu sa te platesc, in confirmitate cu valoarea acestor servicii. Or cand vine vorba de serviciile dumitale, sa fim seriosi, dupa cum te prezinti ar trebui sa zici mersi daca esti lasat sa intri, asa gratuit, in curtea scolii, pe scurtatura, in trecere spre Ciresica.
      Numai ca vezi dumneata, Statul nu-mi da optiunea asta.

    • Daca acesta este nivelul intelectual si limbajul unui profesor ……..care se presupune ca formeaza ,educa etc. tineri……atunci ,eu zic ca nu merita nici macar salariul mediu !
      In primul rand accentul artagos ,lipsa de minim bun simt daca nu sunt cunostinte in domeniu strabate din aceasta postare !
      Este ca si cand intri la cineva in casa si in loc de buna ziua ,dai cu piciorul in usa !
      Si iar ajungem la minima educatie ! Eu personal m-am saturat sa dorim sa traim ca in America si sa muncim si sa ne legitimeze, legifereze economia centralizata ,legile sociale ale comunismului !
      de ce nu explica nimeni clar ,sa inteleaga toti ca nu se poate asa ceva !?

  4. Acest articol mi se pare partizan si menit mai degraba sa sprijine in presa decizia actualei cualitii de guvernare (al carei consilier am inteles ca este dl. Aligica) dupa ce mai multi economisti reputati au spus ca marirea salariilor in sectorul bugetar e o greseala.

    Si e foarte simplu de inteles de ce e o greseala. Eu sunt om simplu nu economist de tip B deci spun ce inteleg eu ca om simplu. Banii aia pentru marirea salariilor bugetarilor nu exista acu in bugetul tarii. De unde ii luam? Taxe mai mari, deci o inhibitie si mai mare a economiei (nu vreau sa stiu ce ar insemna marirea cotei unice pe la 20% ca TVA-ul deja l-am marit) sau imprumuturi care inseamna, deficit, dobanzi si amanarea notei de plata catre generatiile viitoare.

    E ca intr-o familie. Nu-ti ajunge salariul. Iei un credit si consumi. Asa si dupa aia? Cand ai terminat creditul? Ca tre si sa-l returnezi. Daca salariul tau nu a crescut intre timp (si aici in paralela aceasta e vorba de o crestere economica a economiei nationale care sa ne permita returnarea creditului) ce te faci? Eu dupa umila mea parere cred ca era mai bine daca a fi reformat si mai mult sistemul bugetar. Dam afara incopetentii si pilosii, informatizam mai mult, pastram oamenii copetenti si alora le pute da salarii mai mari (vezi cazul Georgiei cu politistii).

    Insa ca sa face asta ar trebui sa asiguram o alternativa celor dati afara, deci sa incurajam sectorul privat sa-i absoarba, infiintarea de noi companii si venirea unor companii straine care sa creeze locuri de munca, nu? Asta mi s-ar parea intr-adevar o strategie corecta si robusta. In rest e numai gargara electorala. PDL stie ca bugetarii sunt fortatii de sefii lor politic sa vina la vot si atat ei cat si opozitia se bat pe acelasi elctorat. Deci daca vor sa mai castige ceva tre sa mareasca salariile. Asta e din cauza ca noi restul, cei din mediul privat, cu educatie, studii si nivel de trai de clasa mijlocie nu mergem la vot. Daca am merge am crea o unda de presiune electorala si atunci bugetarii n-ar mai forta mana politicienilor sa le mareasca salariile ca altfel nu-i voteaza.

    • Domnule Adi, ma uluiti. Va rog recititi articolul.
      Tot ce pot spune este ca nu sunt consilier al actualei guvernari.
      Si nu am fost nici al guvernului Boc. Din contra, datorita atitudinii liderilor PDL, inclusiv d-l Boc, mi-am interupt de mai bine de un an relatiile cu partidul si m-am retras si din ISP, al carui membru fondator am fost. Observ acum ca faptul ca nu am vrut sa fac spectacol media din divergentele mele cu PDL si sa fac „joc de imagine” din asta, ma pune azi in situatia de a raspunde unor interpelari ca a dv.
      Va multumesc insa ca imi dati prilejul sa fac publica aceasta precizare.

  5. carevasazica,oamenii ,,simpli,,cum zice autorul,sunt o turma de ……..nepriceputi,care lasa statul sa rezolve tot.numai ca ,,statul”,acest stat nefericit care ne apartine tuturor,nu numai elitelor,acest stat suntem noi toti.destepti sau prosti,elita sau pingea la talpa tarii,tineri sau batrani……alcatuim statul.pai daca e asa,cum devine chestia cu ,,stie statul ce face,,??
    nu statul stimabile,ci cei care il conduc,cei care il fura,il submineaza ,cei care il scot la mezat bucata cu bucata….despre ei este vorba.dar despre asta nu exista suficient curaj sa se discute si atunci aruncam petarda: statul….gresit si pagubos domnule ziarist! a se rescrie teoria….

  6. Prima intrebare :
    Cand a terminat studiile economice Dl. Gherghina de la Ministerul de Finante ( cel care alcatuieste de multi ani bugetul national ) si ce idei economice erau atunci la moda ?
    A 2-a intrebare :
    De ce le aplica si acum ?

    A fost doar un exemplu… as adauga la articolul de mai sus si parerea mea : multi economisti raman blocati in teoriile „invatate” (vorba vine) in facultate, cu zeci de ani in urma… si daca aceste teorii erau de sorginte capitalista si „filtrate” ca sa fie predate in universitati comuniste, si mai rau… si daca ei sunt „oameni de baza” ai societatii, cu raspunderi mari (adica fara timp liber sau chef pentru a fi autodidacti), va dati seama in ce „realitate personala” se scalda oamenii astia ?… care – din pacate – INCA sunt in zona de decizie economica.

  7. asta e o mica magarie, asa, ca sa dea culoare (politica) :

    “Dragii mei, e an electoral, stim ca nu e OK ce facem dar ganditi-va, ce inseamna sa piedem noi alegerile si in loc de Dan Suciu, MRU samd sa aveti iar de a face cu incontinentii semi-analfabeti ai lui Tariceanu & co (ei fiind varianta stelara fata de ce va asteapata in realitate).Va convine? Nu. Nici noua. Deci suntem pe aceasi pagina. Asta e…”

    • Nu, domnule. E o figura retoric-literara. Daca vreti sa stiti insa opinia mea despre Tariceanu @ co, trebuie sa va previn ca e mult mai dura decat panseluta retorica de mai sus care v-a trezit interesul….

  8. Sa revedem faptele : FMI spune ca partea din buget ce corespunde salariului „bugetarilor” e prea mare (am scris „bugetari” deoarece ii include si pe cei din sanatate, platiti de fapt de Casa de Asigurari, institutie ce ar trebui sa fie – ca peste tot in lume – autonoma). Solutii : sau se reduce numarul bugetarilor sau se reduc salariile cu 25%
    Nu avem timp sa reducem posturile – zice Boc – treaba e urgenta, asa ca reducem salariile.
    Au trecut doi ani ! Numarul bugetarilor s-a redus, mai mult pe cale „naturala” – pensionari, decese, emigrare – decat prin concedieri-restructurari de care ar fi fost timp suficient. Economia a crescut si ea, nu cu mult (2,5%) dar totusi… Si atunci dece nu sunt bani ?

    • Cred ca avem doua posibilitati pentru intelegerea lipsei banilor:

      1. fie sunteti pensionar si nu prea mai stiti ce se intampla in economia aia care se vrea de piata si incearca de ceva anisori sa fie si functionala;

      2. fie sunteti bugetar – mai bine sa scriu „lefegiu” – si iarasi nu vrea aveti habar de ceea ce este in mintea si in sufletul celor ce actioneaza si isi asuma riscuri in sistemul privat.

      Oricare ar fi explicatia pentru necunoasterea Dvs.,precizez ca am vorbit cu numerosi cunoscuti, plasati ici si colo, in RO, toti dependenti 100% de veniturile realizate in sistemul privat si toti au spus ca roata nu se invarte si de aceea nu sunt bani.

      In ciuda eforturilor depuse de BNR care a scazut dobanda de referinta roata nu se invarte inca.. Domneste o frica: oare o sa cadem din nou in recesiune? Scenariu este relativ posibil, daca urmarim modelul crizei din 1929… Aici este cea mai grava problema, recaderea si mai ales reaparitia fricilor si a scepticismului…

      Pot sa stea angajatii de la stat inca 10 ani pe aceleasi lefuri sau pe unele mai mari ca economia din RO nu si-a revenit si nu functioneaza inca. Se balbaie si asta se vede…

      Din punctul meu de vedere guvernul greseste 100% daca reface salariile bugetarilor – trebuie sa faca jocuri de glezne, sa explice ca trebuie sa continue reforma, sa creasca mai intai sectorul privat si sa consolideze ceea ce s-a facut pana acum.

      Ce intelege cel care lucreaza in sectorul privat cand varul sau lucrator in sistemul public, desi nu face mai mult, castiga, dintr-o data mai mult…

      SImplul lucrator va da fuga la stat sa se angajeze, si incet si sigur dispare definitiv imaginea pentru respectuosul truditor si platitor de taxe si sa ne traiasca cei care ard gazul…

      Sistemele au cazut pentru ca nu au respecta reguli simple de echilibru dictate de minima decenta.Unde este etica? Unde este minimul respect pentru valoarea creata/adaugata? Nu este sustenabil acest demers…

      Refacerea economiei ar trebui sa se simta prin reluarea creditarii – nu vad semne – si incurajarea atat a investiilor cat si a consumului, dar in proportii atent alese. Cineva trebuie sa isi asume niste riscuri si sa faca primii pasi.Cine? Statul? Pare caraghios, dar poate asa se poarta acum…

      Se mai spune ca iesirea din aceasta criza se va face printr-un nou mecanism economic care pare ca inca nu este identificat si lumea inca bajbaie, este inca in ceata.

      Sigur buna si cartea, buna si macroeconomia, dar intotdeauna este ff bine sa iti folosesti mintea si observatiile. Mai este nevoie si de o sclipire care sa reaprinda flacara, dar…

      Cineva totusi va risca – cine sa fie acesta? Statul?

  9. Ok, mea culpa. Nu mai sunteti consilierul lor. Nu stiam. Oricum, asta e mai putin important. Mie articolul tot partizan mi se pare.

    Si in final va intreb: ca pentru un om simplu, explicati va rog, de unde se iau banii de marire a salariilor bugetarilor? Ca eu tot n-am inteles. M-as bucura sa pastrati paralela mea intre bugetul intregului popor roman si o familie si veniturile ei si cheltuielile ei. Va multumesc.

  10. Domnule Aligica,

    Agentii economici isi sporesc sau incetinesc activitatile in functie de evolutia “cererii” pe piata. Cererea, la rindul ei, reprezinta o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii (solvabili) a unei societati. In acest context, evolutia puterii de cumparare are un impact major asupra evolutiei pietei interne precum si asupra cresterii economice (sint convins ca majoritatea cititorilor acestui site inteleg mecanismul cererii si ofertei). In concluzie putem afirma ca cresterea salariilor si a puterii de cumparare, in Romania poate avea numai un impact pozitiv asupra evolutiei economice si a cresterii bunastarii.

    In opinea mea, reducerea solvabilitatii (si a puterii de cumparare) a contribuit la frinarea revenirii cresterii economice. Politica fiscala din ultimii ani (i.e majorarea taxelor de tip TVA pe fondalul unei crize;) a avut si ea o contributie asemanatoare.

    • Recunosc argumentul dv. Tot ce pot spune este ca sper ca lantul cauzal identificat sa fie pus in miscare, asa cum sugerati. Si in acelasi timp, totul sta in speranta ca alte contra-argumente, care identifica alte structuri cauzale la lucru in astfel de situatii, sa nu fie valide de aceasta data.

    • Daca mergem pe ideea ca marirea cheltuielilor bugetare (prin cresterea salariilor, pensiilor sau a numarului de oameni ce primesc bani de la buget) ajuta cu adevarat economia reala (independent de cresterea productivitatii muncii in domeniul privat), atunci, prin reducere la absurd, sa presupunem ca ne angajam toti, 15 milioane de romani majori, la stat, ca: functionari publici, jandarmi, gardieni publici, juristi, profesori, medici etc. Intrebarea este: de unde facem rost de mancare?
      Vreau sa spun ca sunt de acord ca statul poate oferi o serie de servicii foarte necesare: sanatate publica, ordine publica, justitie, administratie publica. Dar acest stat nu poate creste atunci cand economia reala scade… Cresterile salariale de la stat trebuie facute cu multa atentie. Daca salariile de la stat sunt exagerate, atunci cei mai multi oameni din economia reala vor alege statul in locul privatului, ceea ce inseamna o presiune pusa pe costurile firmelor private. Pe termen lung asta duce la deficite structurale in crestere (adica baza de cheltuieli nesustenabila).

      • Just!

        Statul e doar o petitoare. Asigura „strigarea”… fara a spune nimic despre zestre.

        P.S. Domnule Aligica, ne-ati cam lipsit…

      • Domnule Razvan,

        Dinamica si nivelul salariilor in cadrul sectorului privat sint determinate de factorii cererii si ofertei (pe piata muncii). Eu chiar nu vad sensul si logica mentinerii salariilor din cadrul sectorului public la un nivel – sub castigul salarial mediu (bru)t pe economie.

        Reducerea salariilor in sectorul public nu poate fi considerata o strategie viabila (pe termen lung). Tinta atingerii echilibrului bugetului poate fi atinsa si prin alte metode – i.e. privatizarea intreprinderilor si regiilor de stat (in special a celor perdante) atragerea investitiilor directe, promovarea investitiilor in cadrul sectorului privat dar si in proiecte mari deinfrastructura, cresterea gradului de instruire, reducerea birocratiei de stat si a numarului de angajati in sectorul public, samd. Transferul acestora in sectorul privat se poate desfasura pe fondalul unei cresteri a cererii fortei de munca (un fenomen care, de obicei apare in cazul cresterii economice, sau nu?)

        Cheia succesului (respectiv cresterea competitivitatii) in economia romaneasca nu poate consta in mentinerea salariilor medii pe economie la cel mai coborit nivel din UE!

  11. Sunt un om simplu, lucrez in sectorul privat si
    Cu tot dragul pentru doctori si profesori, adevaratii profesionisti din sistemul bugetar, trebuie sa spun ca nu vad cum se poate discuta despre cresteri salariale.

    Evident ca trebuia cu totii sa ne asteptam, doara e an electoral, si PDL-ul mai trebuie sa adune ceva procente, sa nu ramana cu totul pe dinafara (desi nu vad sa fi facut nimic gresit, decat eventual, sa fi uitat sa povesteasca omului simplu de ce fac ce fac ei acolo in guvern).

    Pe de alta parte, daca eu as fi terminat facultate de 6 ani plus rezidentiat de 3 ani si sa iau 1500 de lei salar, as scuipa in fata primariei, si mi-as lua talpasita si eventual chiar si renunta la cetatenie.

    Slarile vor creste – undeva intre 5-10%, din mai / iunie / iulie, sa ajunga banii la votanti in timp util, iar pd-l ul va intra in parlament cu 25-35% din voturi. Va guverna USL-ul, maxim 1 an, dupa care Crin Antonescu va fi dat jos de la conducerea PNL, va fi adus un lider liberal cu adevarat, si PDL si PNL se vor alia din nou, si USL se va desfinta.

    Parerea mea …

    • Pai, daca nu le convine salariul de 1500 lei si nici modalitatea dubioasa de a-si rotunji veniturile cu ceea ce primesc de la pacienti, medicii ar fi trebuit sa fie cei dintai care sa sustina privatizarea sistemului sanitar. De ce nu au facut-o?! Si mai e un aspect: ei au beneficiat de o pregatire profesionala GRATUITA !!!!! In ce alta tara civilizata este posibil lucrul acesta? Si plecand din tara ei nu inapoioaza statului NIMIC din ce s-a cheltuit cu pregatirea lor! Poate nu ar mai pleca intr-un ritm atat de alert daca li s-ar cere returnarea cheltuielilor cu scolarizarea lor. Dar suntem atat de obisnuiti cu gratuitatile, incat nimeni nu mai sesizeaza nefirescul situatiei.

  12. Nu prea sunt io de acord întru totul cu dvs. (adică nu întotdeauna, de multe ori, da) dar acum trebuie să vă dau dreptate. Şi dacă e să îi recunosc fără rezerve – spun asta fără cea mai mică intenţie de a bate câmpii sau de a fi ironic- deci dacă trebuie să-i recunoaştem un merit anticomunistului de la Anvers, e faptul că i-a obligat pre mulţi să gândească cu capul propriu. Vast program!!!!. Păcat că s-a ajuns la astfel de exerciţii schizofrenice.

    • Pentru ca articolul mi se pare ca mai degraba deschide o discutie, inclusiv prin ‘morala’ la care subscriu, am doar comentarii la comentarii, cu ingaduinta gazdei acestei dezbateri (sper:):

      @Emanuel Beteringhe: Re omul simplu alege statul (pct. 6) – un argument simplu ar fi bias-ul autoritatii, putini sunt cei care contrazic autoritatea by default (via factori psihologici sau culturali), sa spunem pe motive de selectie ‘social’ naturala:D. Re lipsa de incredere a oamenilor in stat, masurata prin sondaje, again i beg to differ, statul este conceptual un obiect destul de dificil de definit, chiar si pentru cei mai de educati dintre noi, si orice studii obisnuite de incredere mi se par under serious and reasonable doubt pe acest subiect. Indiferent de interactiunile problematice de zi cu zi intre cetatean si stat (fara numar in Ro:), cred ca o majoritate a cetatenilor ‘iau de buna’ o declaratie a unui reprezentant al autoritatii publice.

      Tot de aici pleaca oarecum si o partiala sustinere a unei teze a articolului (cea independenta de cazul Ro). Teoria economica utilizabila in politici publice este inca in serioase confruntari stiintifice (si nu, nu am o meta-analiza pentru a sustine aceasta asertiune) si in acelasi timp cu o gigantica miza politica si economica (vezi si dezbaterea de nisa dar la fel de incinsa si pe stiinte mult mai exacte re incalzirea globala si cauzele ei). Pe scurt, chiar si pentru comentatorii care incearca sa fie cat mai rationali si obiectivi posibil, cred ca tentatia de a evalua politic si motivational o tabara sau alta este atat mare cat si justificabila. Ca joc de cuvinte si in gluma, cand politica e ‘economicizata’ si economia e politicizata. Pentru ca insa nu cred ca a fost vreodata altfel, as zice ca o parte din economia ca stiinta are o mare problema (poate pentru ca desi metoda e stiintifica, premisele nu sunt „universal” valabile ca in cazul stiintelor numite exacte). Case in point, articolul de mai jos.

      The 2012 rivals can be named: Hayek v Keynes, Financial Times, September 12, 2011 10:18 pm( http://www.ft.com/cms/s/0/0cebaa1a-dd47-11e0-b4f2-00144feabdc0.html#axzz1pMufrk5Z )

      @Doubting Thomas: Just, evolutie prin selectie naturala in fata unui predator ultra-performant:)).

      @many
      1. Statul „produce” bunuri publice, traducere inselatoare a ‘public goods’ (http://en.wikipedia.org/wiki/Public_good), si inseamna mult mai mult decat ‘bunuri si servicii catre public’. Exemple dragute sunt ‘ordinea publica’ si respectiv legislatia din spate, sau codul comercial, care reduce costurile de tranzactie pentru toata lumea (tot o traducere din engleza – http://en.wikipedia.org/wiki/Transaction_cost). Un alt exemplu interesant, global si implicit fara legatura cu statul modern, este wikipedia, care face un mare si dificil efort in a supravietui si a oferi in continuare un ‘bun public’, prin contributii voluntare mai degraba decat comercial sau cu sprijinul unei autoritati publice (respectiv contributia mai ‘fortata’ a taxelor).

      2. Nu mi se pare atat de clara legatura intre o economie ‘performanta’ si un stat ‘performant’. Printre altele pentru ca determinantul cultural este mult mai puternic in al doilea caz.

      3. Tentatia de deturnare a fondurilor publice in interes individual, precum si cea mai periculoasa de deturnare a autoritatii politice, sunt o problema indiferent de ideologie si forma de organizare a statului (de asemenea tratata si de economisti – ‘principal-agent relationship’), excluzand utopia perfect libertariana (Oh Founding Fathers, where art thou:D)

      Cele de mai sus sunt din putinele amintiri de la facultate si se vor a fi mai degraba o directie de clarificare pentru cei curiosi decat un argument teoretic.

      Re subiectul concret si romanesc al discutiei, o sa fac tot o trimitere la metoda stiintifica – studiul Reindustrializarea Romaniei pe care il gasiti pe site-ul GEA.

  13. Adevarul e ca nu exista nicio legatura intre strategia economica integratoare si politica efectiva romaneasca. Declaratiie publice si actul guvernamental sunt contradictorii numai faţă de logică:

    http://cursdeguvernare.ro/fractura-dintre-creier-si-colon-mesaj-pentru-reformistii-lui-%E2%80%9Erazgandeanu%E2%80%9D-si-%E2%80%9Erazgandescu%E2%80%9D.html

    sau

    http://www.contributors.ro/economie/cum-se-poate-intoarce-cresterea-salariilor-impotriva-noastra-si-o-solutie/

  14. Probabil ca dl. Aligica e un intelectual onorabil, dar ii recomand: mare atentie la buzunare!. In grupa A sunt persoane dubioase,(nu neaparat economisti), ca dl. Valeriu Stoica, cel cu contracte de milioane cu statul si parca si cu dezincriminarea bancrutei frauduloase.Nu inteleg de ce ii deplangeti pe cei din A pentru lipsa de fonduri. EI exprima ideologia celor bogati, care mai au un singur dor: sa nu plateasca impozite la stat.Sa nu uitam nici partidele de dreapta, care conduc statul cu dorinta de a-l restrange la maximum (adica a-l ‘reforma’).Aici va dau dreptate: un director care viseaza sa-si minimizeze firma in favoarea concurentei ar fi urgent dat afara; la stat se poate ; e’de dreapta’ :) .Toti acestia vor o justificare ‘stiintifica’ pentru actiunile lor (urmarind la baza imbogatirea sau mentinerea puterii prin intermediul celor imbogatiti) .Asa apar institute, fundatii, think-tank- uri …’societatea civila’….. Un politist in minus inseamna niste hoti mai relaxati… Apropos, ce inseamna ISP si de unde primeste el bani? sau face munca patriotica ?!

  15. Articolul il vad ca o forma de umor fiind totusi usor supradimensionat fata de singura concluzie (cu care sunt de acord) pe care vrea sa o transmita – daca ceva este prea frumos sa fie adevarat atunci probabil ca asa este. Un prieten imi spunea ca la soarecii de laborator experimentele legate de procesul de invatare arata ca trebuie sa se curenteze de 3-4 ori la bot pentru a invata si a evita brinza din capcana. Sa vedem cum este la romani: de cite ori vor trebui sa se curenteze la capcanele promisiunilor electorale pentru a „nu mai pune botul” (expresia in cazul asta chiar se protriveste.. oarecum).

  16. „incontinentii semi-analfabeti ai lui Tariceanu & co”

    Autorul foloseste astfel de caracterizari in conditiile in care din minunatele guverne Boc ‘tspe au facut parte. exempli gratia, Cristinan „le branconier” Igas cel cu bacul luat la frageda varsta de 26 de ani (asta da analfabet) sau Elena Udrea cea „absolventa de drept” la partiiculara Dimitrie Cantemir prin anii 90’ cand „facultatea” isi tinea cursurile seara prin licee industriale si care din pozitia de sefa a cancelariei prezidentiale nici macar nu stia ca Norvegia nu e membra UE, daramite ca e monarhie si nu republica…

    Ce sa mai, domnu Aligica e neutru si impartial…

  17. Şi totuşi, subiectul principal pe care lumea ar trebui să se concentreze şi să caute soluţii nu ar trebui să fie cât câştigă bugetarii, ci dacă actualul aparat bugetar e corect structurat la nevoile populaţiei. Îmi pare din exterior, că organigramele stufoase pline de purtători de hârtie de la nivelul A la B fără să aibă un impact efectiv asupra serviciilor oferite cetăţeanului cotizant la buget, rezistă şi rezistă, tututor acordurilor internaţionale, tuturor guvernelor postdecembriste.Un singur indicator, un raţio numărul de funcţionari plătiţi din bugetul de stat raportat la numărul de cetăţeni sau PIB per capita ar fi relevant.
    Sintagma omul slab de la privat care cară-n spate grasul de la stat e încă relevantă. Dacă s-ar reuşi trecerea de la un stat supranumeric şi ineficient, la unul corect adaptat numeric şi eficient, bugetele de salarii ar fi corecte chiar pentru cei care lucrează la stat, ba în plus ar rămâne şi pentru formare. A celor disponibilizaţi şi a celor care vor rămâne.
    Un bun start ar fi selecţia pe baza competenţelor reale pentru Stat.
    Dar evident în ani de alegeri, se cade invariabil în emoţionalisme şi justificări cu iz electoral. E greu de renunţat la privilegii, odată ce sunt acolo.

  18. E limpede ca morala aligiciana nu va opera. Pentru simplu motiv ca nimeni nu se va impiedica de ea. Multiplicarea birurilor, masluirea monedei sunt un mijloc prin care este biciuita o comunitate in vederea multiplicarii eforturilor pentru atingerea unui scop. De dorit, in beneficiul tututror celor participanti la efort. Investitii in infrastructura, cheltuieli militare. In statele care au facut istorie, s-a intamplat de nenumarate ori. Partea proasta este ca o practica si state care exista decat pentru a oferi unor golani resurse ilicite si unor nebuni mijloace pentru proiecte paranoice.

  19. excelent articol.

    in spec
    „Apoi iese un alt macroeconomist sa spuna ca e gresit. Altii se mobilizeaza cu replici si cotra-replici. Se invoca formule, teorii, date statistice. Se incanteaza nume de universitati si reviste “de prestigiu”. Zgomotul si confuzia se amplifica. Fiecare are un punct de vedere si un “model”. Sunt avansate cu pasiune si certitudine scheme alambicate in care imprumuturi, dobanzi, taxe, scutiri, impozite, rate de schimb, stimuli, subventii, incrucisate, impletite, calibrate si targetate se combina intai clasic, apoi neoclasic, apoi baroc, apoi rococo. Fiecare a facut un calcul si are o proiectie si o prognoza… Intre timp, mass media se fac ecoul acestui tumult cognitiv-retoric. Disputa se amplifica.”

    putini oameni au tupeul sa scrie asa ceva.

  20. “La noi se sifoneaza banul public”, a criticat fostul ministru al Finantelor in termeni duri modul de utilizare a banilor publici, aratand ca Romania a cheltuit pe investitii mai mult decat Polonia sau Cehia, ca procent din PIB, cu o medie de peste 5% anual, dar rezultatele par sa indice o alocare de numai 1-2%. Acesta ar putea fi de fapt procentul banilor sifonati din bugetul statului.

    alocare de 1-2% inseamna maxim 2 miliarde de euro , raman 4-5 miliarde de euro sifonati.

    ati calculat dle Aligica
    incontinentii semi-analfabeti ai lui Tariceanu & co (ei fiind varianta stelara fata de ce va asteapata in realitate).
    au sifonat mai mult?

    daca te uiti la procentul in pib al salariilor bugetarilor in 2004 si acum ne mai manipuleaza si adrian nastase un pic.

    cu sub 10 % grad de incredere presedintele care iese dupa premier ,il contrazice pe tema cas si spune marim salariile bugetarilor nu mai prezinta nici un pericol sa ne mai manipuleze,sa ne convinga ca macar sa il mai bagam in seama putin.

    • Doamna Filip, stiu ca e cumva nedrept dar am intr-adevar aceasta slabiciune, partipri, cum vreti sa-i spunem, fata de Tariceanu si compania. Nu pot sa uit cat rau au facut PNL si guvernarii. Cred ca e si multa subiectivitate in asta dar ma impac cu gandul ca oricat de coroziv as fi cu memoria lor, tot nu incaseaza ce merita pentru tot raul facut liberalismului si dreptei romanesti.

      • Dle Aligica,
        O data , demult , prin 2000 Valeriu Stoica imi spunea ca ii pare rau ca nu are im PNL inca cativa oameni ca mine.Probabil ca se referea la intelegerea fenomenelor ,nu numai la activitatea mea pe linie de partid, ca sa zic asa frumos…
        Eu azi spun ca e pacat ca lumea noastra politica nu il mai are in primul rand ,la decizie,pe Valeriu Stoica.Am tot dat exemplu cu Sarkoyz care l-a luat pe Juppe langa el cand a vaZut ca nu mai tine treaba si e nevoie de minti luminate.Pentru mine Stoica a fost le meilleur d,entre nous dar Basescu nu e capabil sa observe asta, sa se ridice ,el cade din ce in ce mai jos si mai jenant. Cu toti am gresisit sustinandu-l , dar acum e momentul sa lasam simpatii doctrinare si sa ne oprim.Nu Tariceanu e pericolul ci Basescu care va distruge pdl si va lasa viitoarea putere mult prea puternica.Cred ca ar trebui sa ne asumam fiecare gresala si mai ales ,cred ca, Valeriu Stoica, care bine intentionat a gresit cel mai mult (Alianta DA, ideea lui Stoica, l-a adus la putere pe basescu )ar trebui sa revina si sa incerce macar sa nu-l lase pe Ungureanu devorat precum a fost Boc.Intuiesc ca alta sansa nu vom avea prea curand.

      • Imi permit sa va spun ca este mult mai bine cateodata sa treceti peste nemerniciile unora pentru ca peste noi exista o judecata mai limpede si mai clara – este judecata istoriei care merge mai repede decat am vrea noi si de cat cred unii…

        Deci istoria va judeca mai limpede ce a fost bine si ce nu a fost bine.

        Rolul omului cred ca este acela de a se concentra pe constructie si de a evita sa darame.
        Cine construieste mai bine si mai repede, are mai multe si este intodeauna castigator!

        • imi cer scuze ca pervin cu o precizare, nu am inteles nimic din ce ati vrut sa spuneti.pana sa judece istoria noi traim efectele si mai mult decat atat.daca nu incerci sa intelegi ce se intampla in jurul tau nu stii nici cu tine ce trebuie sa faci.

          • Precizari:
            1. DA, aveti dreptate este important sa intelegi ceea ce se intampla in jurul tau.
            La fel de importanta este propria cunoastere, poate cea mai importanta.
            2. Se poate intampla ca te afli intr-o situatie la limita, fara control, si nu inarmat cu cea mai buna cunoastere. Nimeni nu le stie pe toate si nici nu le poate intelege pe toate. Gresesc?
            3. Viteza de a inregistra si de a analiza/judeca situatiile a crescut uimitor. De aceea istoria recenta – daca vreti pot sa reformulez: intamplarile recente – pot sa fie analizate si documentate mai atent si mai exact. Se invata din ele, se inteleg „mecanismele de functionare”.
            4. Sunt adeptul constructiilor de tipul „as vrea/propun sa” si nu a celor care striga; „Jos!”

            Numai bine va doresc!

  21. Vedeți cum statismul a devenit problema, deși nimeni n-a adus vorba în comentarii, s-au legat de ce-i doare direct și imediat, ceea ce s-ar numi punctul de vedere al viermelui. Nu am intenția de a jigni.
    Dacă statismul e problema, atunci singura soluție este să fie înlăturat. Ca un cancer în creștere pe care nu vrei să-l înlături doar un pic, să reglementezi o lege, să crești un salariu. Doar că nimeni nu-și asumă responsabilitatea. Înțelegeți viziunea mea politică nu? Nu statul trebuie înlăturat, căci noi suntem, cel puțin teoretic, Statul. Suntem persoane suverane. Simplul fapt că există un guvern vine în contradicție cu asta.

    Toată lumea a devenit zoon politikon aici pe net, și ne îmbârligăm în jocul asupritorilor (să fie clar, guvernul, toate partidele, stânga-dreapta același lucru) până devenim proprii noștri asupritori. Să mărească salariile! Cu hiperinflația, ce mai contează nu? Și așa continuă jocurile, până când lumea va fi cu adevărat disperată.

    Să iertăm limbajul imberbului din primul comentariu. Lumea nu înțelege cum merge o dezbatere pentru nu se face retorică în școli. Am un infografic pentru el: http://frugaldad.com/2011/11/22/media-consolidation-infographic/
    Singura sursă mass-media cât de cât reală de știri din ziua de azi e RT. În rest, reporterii independenți de pe net a la James Corbett.

  22. Fiindca tot veni vorba de clasificarea economistilor, cred ca ea se deduce din clasificarea oamenilor in doua categorii: cei care cred ca economistii se impart in doua categorii si cei care nu cred asta. Ori, altminterea zis, dar nu totalmente diferit, putem spune ca, aidoma oamenilor, si economistii sint de doua feluri: felul intii si felul doi…

    Nu stiu (inca) daca aprecierile binare (sa nu le numesc, totusi, manicheene) ale autorului descind din certitudinea catilinara, sa-i zic…inebranlabila? a autorului, posibil as floretist al conceptelor insa, evident, netestat personal de „implementarea” lor in realitatea asa cum e ea.

    „Universul paralel al economistilor de tip B triumfa”.Mi-a placut enuntul asta, nu neaparat pentru virtutile sale aleteice, cit datorita faptului ca mi l-au evocat pe un autor (finantist/economist) de tip A, marturisitor de „triumfuri” (de doua, feluri, of course) la zeci de ani distanta unul de altul. Dupa foaia-i de parcurs, nu poate fi banuit ca nu stie de cite unele, citusi de putin. Un foarte recent interviu cu el (David Stockman ) se incheia asa:” Q: Are you hopeful?
    A: No.”

    http://www.usatoday.com/money/economy/story/2012-03-03/david-stockman-says-economic-disaster-lurks/53339644/1

      • Multumesc de incurajare. Si nu deznadajduiti, de va fi sa mai trec pe meleagurile astea, cu gindul la dv., am sa-l aduc si pe vecinul, iconograf profesionist -maiestru, nu alta!- si am sa-l rog sa va execute …(desenul aferent, negresit intuitiv, de buna seama).

      • lasă-mă să-ţi traduc, că văd că nu ai înţeles. E-adevărat, expresia-i gratuit de barocă, dar e dreptul omului să fie cum vrea să fie şi să ceară atenţie aşa cum e el. Vroiam să+l întreb pe dl. Aligică direct, dar o fac rsăpunzându-ţi ţie:
        Când un economist împarte economiştii în două categorii (A şi B) nu rezultă logic că e şi el într-una din ele? Şi nu e legitimă întrebarea dacă cei incluşi în cealaltă categorie ar accepta distincţia?
        Şi se mai pune problema dacă nu cumva spunând că lumea-i în două feluri (Albă şi Black) nu construieşti implicit un instrument de discreditare a ideilor celor pe care tu însuţi îi pui sub categoria Black. fără ca măcar să-i iei în serios? Doar pentru că-s Black (conform forţei tale demiurgice)? Iar apoi, din multiplă modestie nici nu vorbim despre A, dar e de la sine înţeles că A este exact opusul lui Black! Sunt convis că dl. Aligică ştie foarte bine acest argument, dar nu înţeleg de ce nu ţine cont de el: a demasca răul nu te transformă automat în erou moral, cel puţin nu până reuşeşti succesul retoric de a fi considerat rău ceea ce numeşti tu rău! Iar eu unul m-am săturat de logica apelului către lichele în spaţiul public românesc!

        • „Când un economist împarte economiştii în două categorii (A şi B) nu rezultă logic că e şi el într-una din ele? ” Este corect… si ce-i cu asta?

          „Şi nu e legitimă întrebarea dacă cei incluşi în cealaltă categorie ar accepta distincţia?” Intrebarea nu este legitima. Asta-i parerea lui Aligica si poate s-o expuna fara sa o supuna la vot asociatiilor, fundatiilor si organizatiilor economistilor din oricare categorie.

          „Şi se mai pune problema dacă nu cumva spunând că lumea-i în două feluri (Albă şi Black) nu construieşti implicit un instrument de discreditare a ideilor celor pe care tu însuţi îi pui sub categoria Black. fără ca măcar să-i iei în serios?” Credeam, in naivitatea mea, ca asta incercati dumneavoastra acum. Sa evitati fondul discutiei. Sa discreditati si sa aruncati in derizoriu.

          „A demasca răul nu te transformă automat în erou moral, cel puţin nu până reuşeşti succesul retoric de a fi considerat rău ceea ce numeşti tu rău!” Ce legatura are asta cu ACEST articolul ?!

          „Iar eu unul m-am săturat de logica apelului către lichele în spaţiul public românesc.” Eu m-am saturat de lipsa de logica a celor care invoca lipsa de logica, zorzoanele inutile si sclipicioase cu care va decorati discursurile (in cel mai dulce stil al toapei intelectuale) si milogeala dupa recunoastere.

          Impertinenta nu trece drept prezenta de spirit, iar obraznicul nu mananca praznicul.

  23. Ideea articolului este absolut corecta, ceva chiar e in neregula.
    De 3 ani puterea spune ca trebuie stransa cureaua la cheltuielile bugetare, ca sectorul privat trebuie incurajat, ca „statul e un om foarte gras care s-a cocotat in spatele unuia slab si subtirel care e economia reala” (cred ca va mai amintiti metafora, reusita zic eu, a lui Basescu din 2010).
    Azi puterea, in loc sa micsoreze CAS-ul ca sa mai scada din presiunea cu care „omul gras” apasa pe spatele economiei reale, isi schimba filosofia „macroeconomica” si vrea sa incurajeze consumul, culmea, marind salariile bugetarilor. Iti face impresia ca te uiti la un alt film!
    Nu vreau sa fiu gresit inteles, sunt de parere ca un salariu net de 2500 – 3000 de lei este mic pentru un absolvent de studii superioare competent pe un job operational iar 5000 lei e un salariu net modest pentru un manager bun sau un specialist greu de gasit. Insa intre angajatii de la stat sunt prea putini care fac cu adevarat performanta, sunt prea putini care pentru ceea ce fac ar merita mai mult de salariul minim pe economie. In continuare cand iti platesti impozitele te iei cu mainile de cap cand vezi ca o duduie iti tipareste chitanta si cealalta iti numara banii, in continuare 80% dintre profesori nu sunt capabili sa folosesca un PC macar la nivelul unui adolescent de clasa a zecea, in continuare doctorul nu se uita la tine pana nu-si primeste plicul si in continuare te lovesti de birocratie consumatoare de timp si de resurse atunci cand ai nevoie de serviciile institutiilor statului.
    Ori problema nu e cat e de mare salariul unui bugetar ci problema e ca statul e un sistem neperformant in care lucreaza prea multi oameni incompetenti. Iar acei putini care ar putea face performanta si care fiecare ar putea inlocui 7 incompetenti, sunt platiti la fel de prost. Si atunci se iau si pleaca si raman doar ceilalti. Patriciu spunea la un moment dat ca 600,000 de bugetari ar trebui dati afara si inlocuiti cu calculatoare si sisteme de management performante. Nu-mi place omul dar aici chiar a avut dreptate.
    Puterea zice: n-am reusit sa reformam statul, ne mai trebuie 4 ani dar suntem sub 20% in sondaje. La stat lucreaza cateva milioane, le marim salariile acum si poate avem sanse sa ajungem pe la 30-35% si dupa alegeri o sa vedem ce se mai intampla, poate isi revine economia. Opozitia zice „pomana electorala” (pe buna dreptate) insa problema mare care ii macina este ca acel 50% la parlamentare va fi mai greu de atins. Ori fara majoritate, USL-ul se destrama in mai putin de un an iar Ponta si mai ales Antonescu au sanse mari sa-si piarda pozitile de lideri de partid.
    Si acum sa revin la subiect: ce e in neregula? Pai noi toti suntem de vina. Asa cum suntem noi suntem principala cauza a neregulilor. Vine unul si ne promite ca ne mareste salariile cu o suta de lei, am pus stampila de vot pe el. Nu ne mai lasa altul sa ne facem micile invarteli, il injuram si punem stampila pe celalalt ca doar „e raul cel mai mic”. Ne plangem ca e coruptie dar preferam sa dam o mica „atentie” ca sa rezolvam lucrurile mai repede si in avantajul nostru. Vrem sa nu mai fie evaziune dar daca un comerciant ne propune un discount de 20% „fara factura” nu stam deloc pe ganduri si acceptam. Traim prost dar preferam sa dam vina pe stat si pe putere in loc sa ne batem capul cum sa facem sa castigam cinstit mai multi bani.
    Pai atunci sa nu ne miram ca ni se vand gogosi abstracte despre „macroeconomie”, „relansarea economiei”, „stimularea consumului”, „politici fiscale”. Ei stiu ca noi n-o sa le intelegem si ca nici macar nu ne intereseaza. Tot ce vrem e sa nu facem nimic dar sa ne fie mai bine. Iar ei asta ne vand inainte de alegeri.

  24. Dragi cititori,

    va multumesc pentru reactii si comentarii.
    A fost, ca intotdeauna, o intalnire placuta chiar daca nu am fost in unele cazuri pe aceeasi pagina cu unii cititori.
    In asteptarea reintalnirii, va urez o saptamana buna.
    Cu sincere multumiri pentru interesul dv,
    DPA

    • Si eu, la randul meu, ca sa nu vorbesc in numele altora si sa spun „noi”, va multumesc pentru articolele dv pline de substanta. Tineti-o tot asa dle Aligica! Chiar daca vor aparea, inevitabil, tot felul de prosti din fundul satului grupati in echipe de zgomote proletare, care apar pe-aici ca sa va bruieze, exact asa cum le-au ordonat stapanii lor. Stiu ei (postacii) mai bine ce vreau sa spun… Toate bune!

  25. O ţară de mărimea României va avea întodeauna nevoie de un sector de stat strategic sau în care statul are un cuvânt greu de spus. Elveţia este un exemplu evident şi etern.
    În plus, când lucrurile au fost aşa de mult deviate, că să fier aduse pe un făgaş normal, statul trebuie să intervină cu corecţiile necesare.
    Trebuie să fim atenţi ca aceste corecţii să fie adecvate ca mărime şi durată.
    Şi pentru că aceste corecţii se aplică în„realitatea, aşa cum e ea”, nu într-un laboratror, atunci este nu doar permis ci şi imperios să folosesşti şi din armele adversarilor.
    Trebuie să avem, să (re)creăm şi să susţinem un sector de sta strategic puternic în RO. Altfel nu poţi lupta cu firmele de stat ruseşti, de ex…
    D-l Aligică ca întodeauna spune şi prezintă lucruri foarte echlibrat şi oferind perspectivă, poţi sau nu să fii de acord dacă ai o abordare academică sau poţi să înjuri, dacă eşti de la „realitatea, aş cum ai vrea să fie”

  26. Cresterea economica bazata pe consum nu-mi spune nimic. Daca luam in ecuatie faptul ca trebuie sa imprumutam bani din afara (nu mai conteaza justificarea: daca e pentru pensii sau investitii), atunci imi spune ceva: ca nu e crestere ci este doar consum pe datorie. Si orice datorie se plateste. Mai ieftin daca esti SUA si foarte scump daca esti Grecia. Romania este mult sub puterea economiei SUA ori a Greciei, asa ca daca ajungem la datorie nesustenabila, ne asteapta vremuri mai grele ca in comunism.

  27. Cum vine asta: cititori cu (sau fara) „expertiza” in cele economice?

    EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

  28. Mulțam fain domnu Aligică!
    Sînt în proporție foarte mare de acord cu dumneavoastră. Nu-s 100% ca să mai las loc și pentru alte articole cel puțin la fel de interesante.

  29. MAGISTRAL !
    in fine, simteam nevoia cuiva care sa spuna lucrurilor pe nume…dar cred ca dl. Aligica nu a mers destul de departe: in Romania e vorba mai degraba de o incultura generala si de interese foarte precise ale economistilor sacerdoti gen Daianu, Voinea, etc. care pot fi comparati in ce priveste interesul direct material si de prestigiu de gazeta doar cu varfurile nobelistice din SUA sau Europa, insa nu si cu nivelul intelectual si profesional al unor economisti intermediari din vest. Sunt doar persoane publice si atat. Cred ca o buna ilustrare este articolul plin de confuzii conceptuale ale domnului Croitoru de zilele trecute: incearca sa livreze o analiza cu ambitii de teza de doctorat in 10 pagini in care conceptele nu sunt definite ci doar foarte prezente ca sa acopere numai autorul stie cate realitati in acelasi timp.
    Deci domnule Aligica multumesc, insa in cazul inteligentsiei romanesti economice este, ca si in alte domenii din pacate, vorba doar de mizere jocuri de elita, nici macar nivelul stiitifica al „clasei B” de economisti din vest nu il au…si asta nu pentru ca nu pot ci pentru ca nu au de ce sa il aiba…

  30. Buna seara,

    Scriu acest comentariu manat de indemnul din final al domnului Aligica (acela de a ne folosi capul, proprietate personala) si cumva surprins de ceea ce consider a fi o veritabila ilustrare a proverbului „Fa ce zice popa, nu ce face popa”, putin mai elevat. Spre deosebire de autorul articolului, voi incerca insa sa si argumentez aceasta afirmatie.

    In primul rand, precizez ca nu sunt economist. Sunt un student care are un minim exercitiu de gandire critica. Voi presupune ca domnul profesor va fi de acord ca gandirea critica nu este un atribut exclusiv din ‘arsenalul imposturii intelectual-politice a elitelor statiste globale’, de vreme ce si domnia sa indeamna la un astfel de exercitiu (sau pare cel putin). De altfel, analiza textul nici nu necesita cunostinte avansate de economie, deoarece autorul textului nu face uz de ele (din pacate in opinia mea).

    In al doilea rand, cred cu sinceritate ca acest text este scris dintr-un fel de rea vointa. Nu-mi pot explica altfel. Nu e primul text al domnului Aligica pe care il citesc. Cu siguranta domnia sa are uneltele intelectuale necesare pentru a traduce o serie de concepte economice astfel incat textul sa fie cu adevarat ‘iluminator’ sau macar educativ, si nu, asa cum insusi domnia sa il caracterizeaza, ‘comentariu de weekend’ (in sensul apropiat ideii de ‘Sunday driver”).

    Mai concret:
    1. Una dintre afirmatiile esentiale ale textului, in umila mea opinie, este urmatoarea:

    Marirea salariilor bugetarilor in an electoral este o masura populista, nu va lasati amagiti de zgomotul creat de vocile statistilor care spun ca e masura economica viabila (oricine ar fi ei).

    Este justa lipsa de argumentatie care sa sustina prima parte a afirmatiei (pana la virgula), din simplu motiv ca este aproape truistica (truism=adevar banal, evident, care nu merita enuntat). Daca maresti salariile, cei care beneficiaza de respectiva masura se vor bucura si sunt sanse mari sa te voteze. Asta ar fi putut sa ne spuna si Banel (ii cer scuze anticipat ca il folosesc ca exemplu de lipsa de acuitate intelectuala).
    Deci avem in prima instanta o platitudine.

    2. Dar nu aceasta este in sine dezbaterea esentiala, dupa cum bine intuiesc multi dintre comentatorii textului. Este evident ca este o masura populista. Dar este ea si viabila din punct de vedere economic?

    Eficienta in termeni economici a masurii respective este una disputabila. Nu e clar ca e buna oricand si oriunde, depinde in mod evident de context. Dupa cata economie cunosc (nu prea multa), de exemplu daca cetatenii se hotarasc sa tina la saltea banii pe care ii primesc in plus cu aceasta ocazie, in loc sa ii foloseasca ca sa cumpere diverse, masura e degeaba.

    Dar daca am avea tot contextul care sa ne spuna ca ar fi (aproximativ) incontestabil buna, ar trebuie sa fie luata sau nu (avand in vedere ca e populista)?

    Masura respectiva ar trebui sa fie judecata de noi, cei care suntem in stare sa gandim cu capul nostru, in functie de masura in care este ea viabila economic (eventual cu ajutorul unor economisti ca domnul Aligica care sa ne traduca pentru a putea intelege), si NU in functie de cat de populista este.

    Ceea ce face domnul economist aici, sugerandu-ne abil ca ea nu este buna PENTRU CA este populista, respectiv sustinuta de soldatii intelectuali ai statului, este sa ridice la rang de arta stilul de argumentare „nu-l votati pentru ca-i chior/ n-are dreptate pentru ca e grasa si urata”

    Deci aproximativ un ‘argument’ ad hominem. Ii atacam pe cei care sustin ideea, nu validitatea logica a argumentului.

    Ce mai gasim in text (de sus in jos)?

    3. Mai gasim o falsa dihotomie care se pastreaza pe tot parcursul textului: Economistii sunt doar de tipul A sau B, doar albi sau negri, nuante de gri nu exista. Si categoriile nu sunt simple; economistii sunt fie ‘e tipul A care fac x,y,z si gandesc M si au interesul C sau neaparat de ‘tipul 2, cu barba si ochelari, care fumeaza Kent si asculta Bob Marley”. Nimic intre.

    Am remarcat nota domniei sale despre ‘tuse ingrosate in mod pedagogic’. Totusi, este una sa folosesti un marker negru in loc de un creion cu mina si altceva sa trasezi o dunga pe mijlocul foii si sa numesti ca ai desenat un portret.

    4. Putin mai jos, gasim in mod interesant, pur si simplu o caracterizare partizana a unora dintre economisti, categoria B, aparent pusi sa faca rau (sub forma descrisa de domnul profesor).

    a. Nu avem, in text, nici un fel de rationament, exemplu, dovada ca asa se intampla, ca intr-adevar exista o astfel de categorie legitima B si ca ei au aceasta contributie, sau de ce au ei aceste preocupari oculte.

    b. Nu aflam din text, sub nici o forma, nimic despre categoria A, intelegem doar, prin opozitie cu prima categorie, ca ei sunt ‘baietii buni’.

    Nici o vorba, nici o aluzie despre potentialul ca ei sa fie, de fapt, mai multi si mai bine ‘echipati’ decat cei din categoria B, avand in vedere (atentie, ‘tusa groasa’), ca piata libera cam ‘bate’ statul la puncte de ceva vreme incoace si ca, de exemplu, faptul ca omul simplu (cel pe care doreste sa il indrume spre lumina domnul Aligica) nu poate sa-si cumpere mai multe pizza cu ananas in aceste vremuri de criza se datoreaza in principal victoriei economistilor de categoria A si nicidecum succesului aparatorilor statului.

    Mda, convenabil sa nu vorbim despre dansii…

    5. Mergem mai departe, capitolul „Exemplu”. Din nou, descriere multa (si corecta in opinia mea) a fenomenului dezbaterii publice pe teme economice (dezbatere pe care cel putin eu unul, nu as vrea sa o pierd ca instrument democratic, eu zic ca e utila) descriere si mai multa si apoi brusc, o afirmatie fara nici un fel de rationament in spate pe post de concluzie: „Universul paralel al economistilor de tip B triumfa.”

    a. Universul incalcit al conceptelor economice care sfideaza bunul simt e doar al economistilor de categorie B? Da? De ce?

    Si atunci cum ramane cu instrumentele financiare complexe, de exemplu? „Vanzarea viitoare a optiunii de a cumpara primul ceva ce de fapt nici nu exista” este inventia economistilor din categoria B? Apara statul cu ea?

    Mai interesant: Daca e asa, atunci cu cine dezbat economistii B atunci cand ‘creeaza haos’? Intre ei?

    Singurul raspuns, cumva inclus in text este : „pentru ca asa am hotarat eu sa-i descriu pe economistii B, ca ei fac haos. Deci daca e haos, ei triumfa.”

    6. Mai departe, in capitolul „Omul simplu, prins la mijloc”, avem de-a face cu ceea ce eu as numi, ca sa citez un alt autor de pe Contributors, „exercitiul la paralele fata de realitate” pe care domnul Aligica il face. Totusi, pentru ca putem sa fim de acord ca nu exista o realitate obiectiva si ca pot co-exista mai multe realitati (inclusiv a domniei sale), vom incerca sa remarcam doar lipsa de analiza sau rationament din spatele a ce prezinta domnia sa ca realitate:

    „Omul simplu e ametit, nu mai stie ce sa inteleaga si (surpriza) alege sa creada statul”.
    Oare?

    De ce ar face el asta? Raspunsul cumva implicit al domnului Aligica e unul cel putin arogant, dar nu ne ajuta deloc sa intelegem ‘de ce’. Pur si simplu, alege statul, il crede pe cuvant. Asa cum ar trebui noi sa facem cu autorul textului.

    As opina, fara sa fiu prea savant, ca in principiu, relatia cetateanului ‘mediu’ cu statul este dictata de interactiunile personale pe care le are cu ‘tentaculele’ acestuia. Exista o posibilitate mai mare sa am o impresie buna despre scoala daca a fost frumos si bine acolo, daca am fost tratat bine si mi-a fost util. Cam asa si cu statul.

    Si aici se merita facuta o separare:

    In societatile de care vorbeste domnul Aligica institutiile statului sunt in multe circumstante mai civilizate, mai amabile, mai eficiente – astfel incat sunt sanse mai mari ca cetatenii sa aiba o experienta personala pozitiva cu statul. Dar chiar si acolo, scepticismul este major si in mod paradoxal, mai ales de cand au senzatia ca statul este parazitat de mega-entitatile private (pe care le apara cu mare sarg economistii preferati ai domnului Aligica).

    Dar la noi? La noi unde ti se inchide usita de la ghiseul unde vrei sa iti platesti taxele in fata dupa 3 ore de stat la coada sau unde iti poti lua legitim, ca femeie gravida, un baston pe carca pentru ca te aflai la locul nepotrivit, la noi au oamenii incredere in stat? Si mai ales in institutiile sale reprezentative (Parlament, Guvern) – care ar putea fi vinovate de luarea respectivei masuri populiste? Va invit sa ne mai uitam la sondaje. Biserica? Da. Armata, sigur. Steaua lui Gigi? In parte. Statul nu. Nici macar asistatii sociali nu ar spune ca au incredere in stat.

    7. „Despre statism”. Din nou exercitii la realitati paralele.
    Sincer, nici mie nu-mi place statul, cel roman in particular, dar n-ar fi mai in spiritul apelului din final sa descriem ambele fete ale ‘raului’, nu numai pe una dintre ele?

    N-ar fi sanatos sa punem „resursele imense ale statului” in perspectiva comparata? N-am putea oare sa discutam macar ideea ca suferim cu totii, macar din cand in cand, si specific in domeniul economic, de pe urma unor state prea slabe, incapabile, de exemplu, de a legisla in domeniul ‘big finance’? Sa discutam macar… Nu cred ca suferim prea tare din cauza unui stat prea puternic. Mai ales al nostru, da, e foarte puternic. Si eficient….

    8. Si bineinteles, „Morala” este exemplara. Bomboana de pe coliva: ” nume mari, “universitati de renume”, “lucrari ISI”, “marile ziare occidentale” si “reputatele jurnale de specialitate”, arsenalul imposturii intelectual-politice a elitelor statiste globale”.

    Trebuie sa recunosc ca am fost surprins de acest veritabil indemn implicit la complacere in mediocritate, la impostura intelectuala si limitare a orizontului asteptarilor.

    Gasesc replica unui comentator al textului ilustrativa: „in schimb sa ne lasam impresionati de “nume mici”, “universitati provinciale”, “lucrari dactilografiate si trase la xerox”, “mici ziare regionale” si “reviste de amatori”. ” (Tyler’s friends)

    Stimate domnule profesor, cu toata simpatia: Daca chiar vreti sa ii ajutati pe cei care intr-adevar nu inteleg bine dezbaterile economice, sunt convins ca puteti sa o faceti intr-un mod elegant, echilibrat, argumentat, intr-un mod care difera fundamental de cum a fost construit acest text.

    Cu consideratie,
    Emanuel

    • Domnule E.,
      aveti gratitudinea mea sincera si toata aprecierea pentru faptul ca ati luat textul meu in serios.
      Din pacate, in momentul in care scrieti:
      „trebuie sa recunosc ca am fost surprins de acest veritabil indemn implicit la complacere in mediocritate, la impostura intelectuala si limitare a orizontului asteptarilor”, ma obligati sa concluzionez ca nu ati inteles mare lucru din el.
      Nu e permisa o eroare de interpretare atat de profunda si de naiva de la dv.
      Am citit insa cu interes textul pana in acel punct, punct care din pacate m-a obligat sa reconsider in alta lumina si alte observatii facute de dv.

      • Sublim. Atunci cand nu aveti raspuns la contraargumente, nimic nu salveaza mai bine situatia decat o eroare de argumentare. In cazul de fata, ceea ce s-ar numi „poisoning the well”. Alegem o secventa din discursul oponentului, decretam ca respectiva secventa este eronata din punct de vedere logic / falsa ca adecvare materiala (fara a explica de ce sunteti „obligat” sa concluzionati ca oponentul nu a inteles nimic din argumentarea initiala si care e diferenta intre ce s-a inteles si ce s-a intentionat a se exprima) si apoi insinuam ca respectiva secventa este elementul de temelie al intregii contraargumentari (din nou, fara a explica de ce aceasta secventa afecteaza in vreun fel celelalte argumente ale discursului). De ce un singur punct v-a obligat sa reconsiderati si alte observatii care, cel putin la prima vedere, nu par sa depinda de acel punct? Nu stim, iar dumneavoastra nu vreti sa ne explicati.

        Vorbe mari („Nu este permisa o eroare […] atat de profunda si naiva”) care ascund fie lene (in a oferi argumente consistente, sprijinite pe dovezi si rationamente explicite) fie rea-vointa. O eroare cu adevarat nepermisa, indiferent de care scenariu este vorba.

        • Domnule, daca nu ati inteles de ce tocmai acel punct m-a obligat sa reconsider si in plus va mai si ratoiti la mine, credeti-ma, nu am nici un imbold sau chef sa dau explicatii. Eu cred ca este evident pentru oricine citeste cu atentie si buna credinta textul de ce punctul in cauza este atat de important. Sunt sigur ca si dv veti intelege la a doua citire. Oricum, indiferent de scenariu, eu nu va voi acuza nici de rea credinta nici de lene. Sunt convins ca mesajul dv e de buna credinta.

          • Trecem la atacul la persoana? Nu m-am „ratoit”, v-am reprosat o eroare de argumentare. Continuati sa nu vreti sa va clarificati pozitia. Intr-un act de dialog nu ajunge sa spui „daca n-ai inteles esti prost” la nesfarsit, nu dovediti nimic prin asta. Mai ales daca dedicati suficient timp unui raspuns. De ce sa nu-l faceti clar? Sa presupunem ca n-am inteles de ce punctul respectiv este atat de important. Ati fi dispus sa explicati? Ce pierdeti dand mai multe detalii? Claritate in niciun caz. Timp? Nu mai mult decat ati pierde oricum raspunzand in mod defensiv si evaziv acestei intrebari.

            • Domnul meu, cu tot respectul, ganditi-va si dv: daca la fiecare articol doar 1% din cititori imi cere imperativ sa-i explic pe puncte lucruri care altfel par clare celorlalti 99% cititori, unde as ajunge? Va spun asta cu tot dragul.
              Si eu va reprosez o eroare de argumentare. Ne reprosam o eroare de argumentare reciproc. Ca sa incheiem discutia aici, pot sa va dau dreptate si sa declar nul si neavenit tot articolul. Dar banuiesc ca nici asta nu va va multumi.

  31. Din momentul in care directorul bancii nationale Mugur Isarescu iese public cu informatia ca avem o legislatie fiscala defeftuoasa care obliga la evaziune si atit cei vizati direct cit si presa nu reactioneaza adecvat la asta inseamna ca si unii si altii sunt batuti in cap.Chiar nu avem oameni care sa ia la purecat intreaga legislatie si s-o corecteze propozitie cu propozitie?Sunt constient ca nu e suficienta o legislatie sanatoasa dar daca vrem stat de drept e absolut necesara. O zi buna !

  32. Pai chestia care nu e in regula e tocmai legislatia. Sau daca sapam mai adinc mentalitatea celor ce au conceput-o. Iar iesirea nu se poate face decit construind un edificiu legislativ clar si coerent. Care nu e suficient dar e absolut necesar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro